Colectie de Poezii - Poeziile Preferate Optiuni

[March]

Pai cum sa nu fie interzisi ! Aproape ca nu exista strofa din poemele acestor musulmani luminati , Khayyam sau Hafez, in care sa nu fie pomenit vinul !!

[One_Last_Dance]

Cuvinte-manechine ~ Iulian Tãnase

Ea era perfectă, era şi superioară
era, practic, un model pentru noi toţi.
Toate dimensiunile ei erau ideale, de invidiat
măsurile cele mai superioare şi mai perfecte cu putinţă.
În preajma ei îmi măsuram cuvintele cu cea mai mare grijă
eram foarte atent la tot ce-i spuneam
îmi cîntăream şi măsuram cuvintele la milimetru şi la secundă
pînă cînd, tot măsurîndu-le şi tot cîntărindu-le
cuvintele mele au început să aibă şi ele dimensiuni ideale, de invidiat
deveniseră cuvinte-manechine, modele şi top-modele
cu măsurile cele mai superioare şi mai perfecte cu putinţă.
În scurt timp, nu mai puteam face
nici o diferenţă între ea şi celelalte cuvinte:
ea devenise cuvînt şi cuvintele mele deveniseră femei exemplare
care semănau izbitor de bine cu ea.

[exergy33]

...si daca tot ti-a placut Khayyam , uite inca un catren.

Inneaca-n vin si teama si umbrele tristetii!
N-ai sa mai sovai intre nenumarate secte.
Caci vinu-i filtrul magic al linistii perfecte.
E-un alchimist ce schimba in aur plumbul vietii.

OMAR KHAYYAM

[Promo Contextual]

[Kyklos]

Dumbravă africană
de Lucian Blaga

Da, negrii din dumbrava africană,
ce dragi îmi sînt ei, oamenii de humă!
Îi încarnează necurmat sub lună
telurică putere năzdrăvană.

Trăiesc prin obiceiul-poezie
de a păstra-ntre ei, sub streşini, cranii
de la străbuni-părinţi: prezenţe stranii,
în veci perpetuării chezăşie!

Incendiu cînd se iscă-n aşezare,
îi vezi zorind, cu cranii subsuoară,
să-şi mîntuie-n păduri trecutul mare,
precum din muşiroi spart cu piciorul
în panică furnicile îşi cară
sub chip de ouă-larve - viitorul.

Acest topic a fost editat de Plutarh: 9 Feb 2006, 11:45 PM

[One_Last_Dance]

Catren
...
"Pe cei ce beau se spune ca Cerul o sa-i condamne
Cat adevar e-ntr-asta, eu n-as putea sa stiu
Dar daca bautorii si-ndragostitii Doamne
Vor merge in iad, desigur ca raiul e pustiu..."
...
de Omar Khayam

[One_Last_Dance]

În seara asta am să plâng ~ Constantin Ştefuriuc

În seara asta am să plâng
Cum n-au mai plâns de mult băieţii
Şi va veni o fată să o ning
Şi ne vom da frumos tristeţii.

În seara asta clopotele ard,
Copacii au în trup un fel de disperare,
Fecioarele luminii intră în hazard
Poeţilor le creşte-n suflet câte-o floare.

În seara asta iubesc parc-aş muri
Şi grâul l-aş vedea ultima oară,
Iubito, lasă-ţi pletele pustii
Pe cer stele încep să-l doară.

[exergy33]

....din seria catrenelor filozofice

As vrea sa-ti spun o taina omisa de Scripturi:
Din tina si mihnire e omul incropit.
Aduna-aici o vreme ceva farimituri
Si pleaca apoi cu graba in neantul nesfirsit.

OMAR KHAYYAM

Acest topic a fost editat de exergy33: 10 Feb 2006, 11:18 PM

[One_Last_Dance]

...
De mii si mii de veacuri se-nvart in spatii astrii
De mii si mii de veacuri zori si-asfintituri sunt
Sa calci usor, caci, poate, farama de pamant
Pe care-o sfarmi, alt'data era doi ochi albastri.
...
~ Omar Khayam ~

[exergy33]

Batrina lume pe care te strabate-n goana
Calul cel alb al zilei si calul cel negru-al noptii ,
Tu esti tristul palat in care cuprinsi de cite-o toana
Sute de regi visara : marire si iubire , plingind sub biciul Sortii.

OMAR KHAYYAM

Acest topic a fost editat de exergy33: 10 Feb 2006, 10:28 PM

[One_Last_Dance]

...
Te chinuieste gandul ca faci mereu pacate
Din orice bucurie o vina ti-ai facut
E fara rost tristetea, caci dupa moarte
Veni-va sau iertarea sau neantul absolut.
...
~ Omar Khayam ~

[One_Last_Dance]

După o mare durere urmează nepăsarea ~ Emily Dickinson

După o mare durere, urmează nepăsarea -
Nervii-s solemni asemeni Criptelor în Cimitire -
Inima împietrită se-ntreabă - Eu am îndurat
De Ieri, de Secole - n-am ştire -

Înţepenite Picioarele mă poartă
În Hăţişuri şi Zări
Şi-n Tot ce n-a fost să fie vreodată -
Asemeni sînt Cristalului de Cuarţ
Ajuns o Piatră

Acesta e Ceasul de Plumb -
De scapi de ucigaşa-i apăsare
Ţi-l aminteşti - la fel cum Degeraţii
Rememorează încremenire în Ninsoare
Frigul întîi - o Amorţire apoi -
Şi-n urmă - Nepăsare

---

After a great pain, a formal feeling comes -
The Nerves sit ceremonious, like Tombs -
The stiff Heart questions was it He, that bore,
And Yesterday, or Centuries before?

The feet, mechanical, go round -
Of Ground, or Air, or Ought -
A Wooden way
Regardless grown,
A Quartz contentment, like a stone -

This is the Hour of Lead -
Remembered, if outlived,
As Freezing persons, recollect ten Snow -
First - Chill - then Stupor - then the letting go -

[exergy33]

Mă-ntreb: ce-mi aparţine oare cu adevărat?
Ce rost avui, când fără urmă am să mă pierd în Moarte?
Un scurt incendiu-i viaţa. Văpăi de toţi uitate,
Cenuşă spulberată-n vânt , caci om a fost.

OMAR KHAYYAM

[One_Last_Dance]

...
Fii vesel, caci tristetea o sa dureze pururi
Mereu aceleasi stele s-or invarti-n azururi
Din caramizi facute din trupul tau, n-ai teama
Se vor zidi palate pentru neghiobi de seama.
...
~ Omar Khayam ~

[exergy33]

Grăbite ca şi apa şi repezi ca un vânt
Ce-aleargă prin pustiuri, fug zilele-mi puţine.
Şi totuşi doua zile indiferente-mi sunt:
Ziua de Ieri şi ziua care-o să vină Mâine.

OMAR KHAYYAM

Acest topic a fost editat de exergy33: 10 Feb 2006, 11:23 PM

[One_Last_Dance]

...
Bea vin! Curand vei trece si tu supremul prag
si nu vei lua cu tine nimic din ce ti-e drag
Aceasta-i marea taina:laleaua scuturata
Nu infloreste iarasi, o Saki, niciodata.
...
~ Omar Khayam ~

[exergy33]

_Dance , nu stiu daca stiai , asta e ultima poezie pe care a scris-o Khayyam.

Cei care il iubesc pe Khayyam nu recita aceasta poezie absolut niciodata.

[exergy33]

Colindul Ulciorului


Omar Khayyam mai duce dorul
Femeilor de pe la hanuri,
Ce fi-vor in curand ulciorul
Menit a potoli elanuri.

Acolo unde el sfarseste
Povestea lui cu cai si iepe,
Ca-ntr-un cosmar, diavoleste,
Povestea mea abia incepe.

Tu te vei naste iar din lutul
In care-ai coborat intreaga
Ca te trezeste sfant sarutul
Care din toate te dezleaga.

Si-asa cum tu fusesesi vasul
Din care au baut drumetii
Ca un bolnav trezit mi-e glasul
Chemand din nou heralzii vietii.

Acesti drumeti care baura
Din trupul tau, si vin, si sange,
Si care cu-o duioasa ura
Stiau la piepturi a te strange

Vor fi si ei curand ulcioare
Din care o sa torni cu mila
Un vin in birturi populare
In moi tacamuri de argila.

Frumoaso, pune-ti alta haina
Ca vor urma aceleasi chinuri,
Dar tu alege-n mare taina
Pe cel mai negru dintre vinuri.

Si, cum santem cu toti la masa,
Si vii si morti, tot impreuna,
Tu, prin purtarea ta aleasa,
Trecuta moarte ti-o razbuna

Si-n bratele caldurii tale
Sa-i porti pe cei ce te cantara,
Poeti ce devenira oale
Si un Omar Khayyam de ceara.

Ca el, care-ti dusese dorul,
Si-n lut a zis ca-ti vine bine
Omar, sa fie el ulciorul,
Din care sa te bem pe tine.

1985

ADRIAN PAUNESCU

[One_Last_Dance]

Locuieste foarte aproape de inima mea acest poet persan, mereu ma desfat cu nepieritoarele lui tristeti, dar n-am stiut ca: "cei care il iubesc pe Khayyam nu recita aceasta poezie absolut niciodata".
Multumesc mult, exergy_

Am citit undeva ca a avut trei prieteni in viata lui... o prietenie care s-a sfarsit foarte trist... acest episod l-a influentat sa scrie urmatorul catren:

"Sa ai putini prieteni. Din tine nu iesi.
Caci prea des falsitatea credinta ne-o înfrânge.
Când ti se-ntinde o mâna, 'nainte de-a o strânge,
Gândeste-te ca poate te va lovi-ntr-o zi".

Nu se intrista tot el, intr-un catren final:

"Mai toarnă-mi vinul roşu ca un obraz de fată
Curatul sînge scoate-l din gîturi de ulcioare.
Căci, în afara cupei, Khayyam azi nu mai are
Măcar un singur prieten cu inima curată."

Iar eu pot sa spun, cu mana pe inima... am scris fara sa stiu ca cei care-l iubesc nu vor "recita" vreodata acest catren...
Omar Khayyam - iarta-mi indrazneala de-a recita acest catren...

"Tu stii ca tradarile nu imbatranesc si nu mor niciodata".

Acest topic a fost editat de One_Last_Dance: 11 Feb 2006, 12:17 AM

[One_Last_Dance]

"Eu sunt minunea lumii", spunea ieri trandafirul.
Cine-ar avea curajul sa-mi faca vreo durere?
Canta privighetoarea si repeta zefirul:
O zi de fericire un an de lacrimi cere".

Omar Khayyam

[Kyklos]

Amorul fugar
Gheorghe Asachi

Cecrcând Vinerea odată pe Amorul fugător,
Zicea: “Dacă oarecine întâlni-va pe Amor,
Vagabond acel e fiu-mi, care umblă-n rătăcire,
Al meu este mic fugarul; cine-mi dă de dânsul ştire,
Va lua o sărutare de la Afrodita-n dar,
Iar acel ce mi-l aduce, să aştepte ş-un alt har.
Spre-a cunoaşte pe rebelul, următoare semne fie
Ce descopăr a lui formă între alţi copii o mie:
A lui faţă nu-i pre albă, ce cam roşă; ochii săi
Sunt sumeţi, străbat departe, varsă rază cu scântei.
Mintea-i este şugubeaţă, vorba-i plină de plăcere,
Alte-n gând şi alte zice, rostu-i curge chiar ca miere.
Dar îndată ce să mânie şi să-nvită-a lui venin,
De o barbară urgie ş-artifiţii este plin.
Niciodată adevărul a lui gură nu răsună,
De-i şi prunc, înşală foarte, câte spune e minciună,
Şi în miezul jucăriei se arată încruzit.
E bălan la păr, la aer e măreţ şi înmândrit,
Mici sunt degetele sale şi mânuţa-i delicată,
Însă-n departare-aruncă şi împunge-a lui săgeată.
O aruncă-n departare, uneori peste Aheron,
Unde-n sânul se înfige a-ncruzitului Pluton.
Nici un strai Amorul poartă, dar secretă şi ascunsă
A lui inimă trufaşă la toţi ochi e nepătrunsă.
Nesfiit de juni şi fete, ca porumb înaripat,
De la unul cătră altul zboară-Amorul nencetat.
Veneticu-acela oaspe foişorul cu văpaie
Îi aprinde şi-l aşază în străine mănuntaie.
Un mic arc în mână duce şi din micu-acela arc
Nevăzute la vedere mii săgeţi tot se descarc.
De pe umăr i s-anină, pe cordele aurite,
Cucura ce este plină de săgeţi foart-ascuţite
De respect lipsit Amorul, de mustrări netemător,
Chiar pe mine, a lui mamă, mă încruntă multe ori.
C-un cuvânt, el e sălbatic, purure-i plin de trufie,
Mai ales spr-altor osândă poartă-n mână o făclie,
Care-aprinde, arde toate, în bordei şi în palat;
De puteţi pe el aprinde, rog aduceţi-l legat.
Nu cumva în a lui spaimă ca să-i daţi vreo mângâiere,
De-ţi vedea cu mii suspinuri vărsând lacrimi de durere;
Feriţi cursa lui când râde, trageţi-l făr-a-l scapa,
Apăraţi-vă de dânsul, de-a voi a săruta;
Sărutare-i este farmec, plâns-altor e bucurie,
Venin este a lui gură, ce nu are doctorie.
De va zice: “Iacă arma, vi o dau cu jurământ!
N-o atingeţi, aveţi teamă de-ndulcitul său cuvânt.
Vă feriţi ca d-un balaur despr-a lui ademenire,
Foc ascuns a sale daruri ş-aduc inimei pieire!

[One_Last_Dance]

Tremurul Noptii ~ Alexandru Malin Tacu

Stăteam amândoi pe marginea unei flori
Să contemplăm aripa albastră a mării.
Corăbii cu uniforme şcolare
Alunecau pe trupul tău delicat
Visam să devin cântecul serii
Să alerg pe sufletul tău fără limanuri
Amândoi pe marginea unei flori
Linişte prin umbre de lună
În oglinzile ei căutam ochii copiilor
Mâinile noastre s-au atins de teamă şi candoare
Pământul vorbea în somn
Ceva despre izvoare unde se clatină cerul.

[One_Last_Dance]

Catren ~ George Toparceanu

O, de ce nu sunt o floare,
Un lăstun purtat de vânt, —
Ca să uit o clipă numai
Unde eşti — şi unde sânt!...

[Rehael]

Cosminel Trantoiu

Blues

Calator in noapte
Intuneric lipit de pleoape
Fiecare clipa ma atarna in abis
Si imi leaga de glezne mereu un alt vis.

Stiu o poveste despre un rasarit de soare
Mi-o repeta mereu melcii predicand in spirale.
Oare cum sa o cred
Cand in fata mea se intinde un negru desert?

Pe cer Dumnezeu mi-a lasat trei stele.
Sunt totusi atat de departe
Nu limpezesc nimic in noapte
Or fi arogante si rele?

Ingenunchez
Timpul se aseaza odata cu mine si asteapta.
Miros pamantul
Acesta prietenos ma cheama...
-Sunt negru, zice,
Dar intelege
Ca fac parte din tine
N-ai incotro, n-ai incotro
Trebuie sa ma iubesti si pe mine.
...................................................
Tacut si smerit pamantul se uita spre stele.
-Stii, imi sopteste,
Cred ca tu ai putea pune mana pe ele.
O multime de vise te leaga de mine
Fa-ti din ele o scara,
Urca in cer, urca in cer
Si focul coboara.

Trezit de timp pe drum ma regasesc
Si-n incalcite ganduri deslusesc
Sau, poate, in pierdute soapte
Pana in cer, pana in cer va fi tot noapte.

[Diane01]

Octavian Goga - Aeternitas

Pe boltă stele tremurate purced sfiala să-şi aprindă,
Şi ca o pasăre rănită se zbate biruitul soare;
Noi stăm la mal uitaţi alături, când veşnica povestitoare
Nemărginirea ei şi-o frânge în ochii tăi, ca-ntr-o oglindă.

Amurgu-şi flutură-n albastru năframa cu argint ţesută,
Şi tot mai rar îşi bate marea răsufletul domol de pace;
Noi ocrotim atâta cântec acum, când buza noastră tace,
Când mâinile îngemănate se strâng şi-şi spun povestea mută.

Pribeag ni-e sufletul pe ape, şi marea ni-e acum stăpână,
Căci ne-am topit de mult visarea în uriaşul piept de unde,
Ea ne-a-mpletit iubirea-n valuri, în depărtările afunde...
De-acuma, prinsă-n taina apei, nemuritoare-o să rămână.

...“Şi ne vom stinge-ncet, femeie, ni-e scrisă moartea sub pleoape,
Dar va zâmbi întotdeauna senina veşniciei soră,
Va răsuna iubirea noastră în mândra valurilor horă,
S-a legăna pe-aceleaşi unde, va plânge în aceleaşi ape.

Şi poate-odată, într-o sară, tot ca acuma de albastră,
Când noi vom fi demult ţărână, vor poposi doi inşi la mare.
Neştiutori s-or prinde-n braţe, se vor strivi-n îmbrăţişare
Şi nu vor înţelege, bieţii, că strâng la piept iubirea noastră.

[Data'q]

Trantorul
de Niculae Tache

O albina calatoare
Tot zburand din floare-n floare,
S-a oprit pe un mohor:
Avea pana de motor.

Fluturasul acrobat
S-a oprit din zbor fortat
Pe o tufa de sulfina:
Avea pana de benzina.

Licuriciului hoinar
I s-a stins un felinar;
Se-ntelege, evident,
Avea pana de curent.

Trantoru-n amiaza mare
Lancezea cu burta-n soare;
Ca pe el taiai si lemne:
N-avea pana, avea lene.

poezie de-a nepotului meu de 3 ani

[One_Last_Dance]

~Noi PESTII~

Noi, peştii,
filtrăm totul
prin bătăile inimii,
plângem
tăcut
fără să ni se observe
lacrimile,
sperăm
la calmul din adâncuri,

Noi, peştii,
ne-am lepăda
de harul
curgerii pe ape,
ca de un blestem,
chiar si numai
pentru o clipă
de viaţă fără solzi,

Noi, peştii,
ne rugam
din când în când
la păsări
- fiinţe extravagante -
să ne înveţe
zborul.
R.M.

[One_Last_Dance]

SOLEDAD ~ Carlos Gardel

Yo no quiero que nadie a mi me diga
que de tu dulce vida vos ya me has arrancao
mi corazon una mentira pide
para calmar su angustioso llamado
yo no quiero que nadie se imagine
como es de amarga y onda mi triste soledad
pasan las horas y el minutero muele
la pesadilla de su lento tic-tac

En la doliente sombra de mi cuarto al esperar
tus pasos que quizas no volveran
a veces me parece que ellos detienen su andar
sin atreverse luego a entrar
pero no hay nadie y ella no viene
es un fantasma que crea mi ilusion
y que al desvanecerse va dejando su vision
cenizas en mi corazon

En la plateada esfera del reloj
las horas que agonizan se niegan a pasar
hay un desfile de extranas figuras
que me contemplan con burlon mirar
es una caravana interminable
que se hunde en el olvido con su mueca espectral
se va con ella tu boca que era m¡a
solo me queda la angustia de mi mal.

* * *

Soledad ~ Carlos Gardel

Sa nu-mi repete, sa nu-mi mai spuna nimenea
ca mi-ai rapit prezenta ta dulce si draga
Spune, zi o minciuna pentru inima mea
sa nu mai bata asa, derutata si vaga.
Nu mai vreau cineva sa cunoasca
aceasta adinca si amara singuratate
a minutelor ce par sa se opreasca
in cosmarul unor sentimente uitate

In umbra si tristetea asteptarii dureroase
iti caut pasii in golul aceastei case
Si dincolo de usa - iata, ii aud! ...Doar mi se pare..
Caci stau, astept - si nu e nimeni la intrare.
Nu vrea sa se arate, si nici nu vrea sa vina
Fantasma-i ma rapune - incet, indiferenta.
imi lasa doar inima cenusa si ruina
Si oare mai traiesc - iluzie dementa?

Pe cadranul ceasului, argintii
orele striga, se zbat si refuza sa treaca
Defileaza in siluete, profile pustii
ma fixeaza in gol, fara sa mai priveasca
Siruri, figuri se succed - interminabile
se confunda in intuneric, spectral,
cu fata si buzele tale, candva ale mele
eu ramanand in angoasa unui timp ireal

Acest topic a fost editat de One_Last_Dance: 24 Feb 2006, 10:34 PM

[exergy33]

Închide Coranul şi liber gândeşte
Şi liber la toate în jur să priveşti.
Dă totul şi iartă oricui te răneşte
Şi-ascunde-te-n taină când vrei ca să zâmbeşti.


OMAR KHAYYAM

[John B]

Intr-o balta neagra,
Patru ochi luceste.
Ce sa fie oare?
Cred ca e doi peste.

Pe un camp cu viorele
Crestea numai ghiocei.
Si-a venit mandrele mele
Si le-a cules ei pe toti.

Creste iarba, iarba deasa
Perpendicular pe casa
Vine calul si o paste
Alta iarba se dezvolta

Tara mea cu rauri multe
Si cu frunze si cu flori
Ai in tine-o populatie
De mai multi locuitori

Si din bolovani cu apa
S-au format inspre apus
Muntii tai de incretire
Orientati cu varfu-n sus

Trece lebedele-n zare.
Eu ma uit, ele dispare...

Folclor contemporan

[One_Last_Dance]

Muguri albi ~ Etsurou Sakamoto

Ceasul dimineţilor primăvara
ca laptele cald
îngerii fac gimnastică în livadă
şi deznoadă muguri în pomi
sub cupola divină de sticlă
tu mai dormi în pernele albe

(Din volumul "Poezie japoneză modernă")

[coconut]

Un Bucureşti turcit
de Adrian Păunescu

Un Bucureşti ca o raia turcească,
Resistematizată bolşevic,
Aleargă năucit, din mască-n mască,
Dar nici dolarii nu-i mai spun nimic.

Gălăgioase, curvele pe stradă
Se-agaţă cu privirea de agenţi,
Guvernul tinde, zi de zi să cadă,
Cu toţi miniştrii lui incoerenţi.

Se-aude că Văsescu vinde base
Şi Parlamentu-i ve veni de hac,
Dar cică nu, Băsescu vinde vase,
Ce şi lui Roman foarte mult îi plac.

Nu se cunoaşte cine fură potul
Şi cine dijmăreşte-acest abuz,
E unul, Severin , ce vinde totul
Şi va sfîrşi intr-un arest confuz.

Turcirea ne-a cuprins ca o beţie,
Băieţi subţiri s-au strîns la Alcatel,
Dar telefonul foarte bine ştie
Ce Instanbul e-n fiece hotel.

Şi din Neajlov se scoală Sinan Paşa,
Să pună dinţi întregului harem,
Ba roşie, ba verde-i e cămaşa,
Depinde ce politică avem.

Democraţia nouă dă din coate,
C-aşa e-n orice marş, pe orice drum,
Mai mult decît atît nici că se poate,
Nici mai puţin decît atît, oricum.

Ce televiziuni oligofrene
Poţi prinde cu antena-satelit,
Ce viaţă din dughene în dughene
Şi noi ce româneşte ne-am turcit!

Ce ţară de privăţi privatizate,
Şpisica din cultură face: Spiess!
Dezastrul nostru merge ca pe roate,
Nu poate fi nici zis, nici contrazis.

Renasc elanuri homosexuale,
De ce-i normal, tot omul e sătul,
Nu e aşa că fiacare cale
Ajunge, orişicum, la Istanbul?

Nici eu nu las nădejdea să renască
Şi mă complac să cad în sinea mea,
Să gust rahat, să beau cafea turcească,
Să dau bacşiş, să fac o temenea.

Guvernul va cădea, cînd el, prea bine,
Se compromite, fără de istov,
Măcar să aibă pierderea de sine
De a cădea, ca Sinan, în Neajlov.

Ce Bucureşti turcit şi ce cadîne!
Ce baclava. Ce bîlci sulemenit!
După atîtea încleştări păgîne,
O veste, doar o veste mai rămîne:

Imperiul Otoman a biruit!

14 iulie 1992



Acest topic a fost editat de coconut: 3 Mar 2006, 01:48 PM

[One_Last_Dance]

Matisorii - Otilia Cazimir

A iesit rachita-n drum.
Ce-o mai fi si asta oare,
Ca-i din cap pana-n picioare
Numai motocei de scrum ?...

Cu mladitele plecate,
Sta pe loc si se socoate:
S-ar întoarce- nu mai poate,
S-ar ascunde-
N-are unde!

I-e rusine de copii,
Ca din muguri aurii,
I-au iesit în loc de flori...
Matisori!

[Aramis]

Melancolie, Lucian Blaga

Un vant razlet isi sterge lacrimile reci pe geamuri.
Ploua.
Tristeti nedeslusite-mi vin, dar toata durerea,
ce-o simt n-o simt în mine,
in inima,
in piept,
ci-n picurii de ploaie care curg.
Si altoita pe fiinta mea imensa lume
cu toamna si cu seara ei
ma doare ca o rana.
Spre munti trec nori cu ugerele pline.
Si ploua.



Astazi ploaia rece a fost inlocuita cu lacrimi amare.

[One_Last_Dance]

La cumpãna apelor - Lucian Blaga

Tu esti în varã, eu sunt în varã. În varã pornitã
cãtre sfârsit, pe muche-amândoi la cumpãna apelor.
Cu gând ducãus - mângâi pãrul pãmântului.
Ne-aplecãm peste stânci, subt albastrul neîmplinit.

Priveste în jos! Priveste'ndelung, dar sã nu vorbim.
S'ar putea întâmpla sã ne tremure glasul.
Din poarta'nãltimei si pânã'n vale
îmbãtrâneste, ah, cât de repede, apa. Si ceasul.

E mult înapoi? Atâta e si de-acum înainte
cu toate cã mult mai putin o sã parã.
Ne-ascundem - stins arzând - dupã nãluca de varã.
Ne'nchidem inima dupã nespuse cuvinte.

Poteca de-acum coboarã ca fumul
din jertfa ce nu s'a primit. De-aici luãm iarãsi drumul
spre tãrna si valea trãdate 'nmiit
pentr'un cer chemãtor si necucerit.

[coconut]

Iubire îmbătrînită
V. Voiculescu

De vreme ce iubirea, bătrînă slăbănoagă,
Îşi ia de-acum toiagul şi pleacă-ncet spre schit,
Cu sila smulge-i floarea ce-n mîna ei se roagă
Şi ţăndări fă oglinda în care s-a privit;

Sfîşie-i lung hlamida, despoaie-o de inele
Şi-i zvîrle-n foc condurii cu aur la călcîi,
Ucide-n cuib perechea de sure turturele
Ce v-a-ngînat sărutul în zilele dintîi;

Dar lasă-i amintirea cu miros trist de ceară:
Cînd va veghea în miezul tăcerii din chilii
La iezere de apă cu negură şi seară,
Din sloiul ei să-şi toarne urîtului făclii.