Colectie de Poezii - Poeziile Preferate Optiuni

[Mihai]

Care este poezia dumneavoastra preferata / versurile de suflet?

[Copernic]

Psalm

“ Sorbind o raza de-ntuneric / Adorm sub licariri de flori, / Si dusa-mi este mintea in feeric, / Tot cautand spre dincolo de zari.
Renasc cu fiece picatura, / Amara, dulce ori sarata, / Scriind mereu inc-o frantura / Din mari cunoasteri ce-mi s-arata.
Si zi de zi stam langa carte, / Cea fost dintai la capatai, / Studiind, ‘cercand sa aflu-ncalte, / Luminile ce-au fost dintai.
Nemaistiind ce-i somn ori veghe / Ma afundam pana-n tarziu, / Iar noaptea-nvaluia in zeghe / Tot ce-am aflat ori ce mai stiu.
Ma-mpresura o stare-amara / Iar oboseala nu-mi da pace, / Ma toropea o zi de vara / Dar tot razbeam cu forte dace.
Eu doar speram o zi de viata, / Ca sa-mi adap setea de apa, / Dar am primit secunde, ata^, / Si mi s-a rupt fragila harpa.
Tot ce-am avut… dar ce mai am ?! / Simtind fiorul rece, / Cand visul mi s-a rupt, in van / Ma cred peren, cat zece.
Suspin cu ochii mari, adulti, / Mascati, rotunzi, s-adanci de ins, / Sunt doar unul, din altii multi / Ce-n viat-odata a pretins.
Ma-ntreb naiv, poate cu fapte, / De-oi mai zbura celest, cu dor, / De e vreun rost, la ce bun toate, / Daca-n final eu stiu ca mor.
Gandesc, si gandul ma ingheata, / Speranta, parca, se destrama, / Si scopul vietii, ca in ceata, / Se prinde scorojit, in rama.
De sunt Homer, lasati-mi versul, / Ori cantul suav, de Shakespeare, solul,
Dar sa-mi raspunda Zeus, mersul, / Care este piesa, si care-mi e rolul. “


Floare de colt

Cand lacrima-ti atarna-n colt de geana / Si simti fiorii deznadejdii negre, /
Cand sufletu-i hoinar si nu ia seama / La valul trist ce-i tese-n jur o zeghe, /
Cand ceri si ape reci, si codri, si-animale, / La care sa-ngenunchi ai vrea mereu, /
Cand lumea rade, scuzele-s banale / Si visul tau in van se crede zeu. /
Cand frica-ti e de toti, si nu de mine, / Fugind sa uiti, sa-ncepi o viata noua, /
Cand te opresti si vesnicia vine, / La ceasul dat, vom zace noi pe roua. /
Si sterg un bob uscat de roua, jos, / Pe inima ce freamata usor, /
De frica gandul nu mai este ros / Acum, cand in lumina pot sa zbor. /
Atunci voi prinde mana ta de laur / Si-ti voi sopti un cantec printre gene, /
Creste-va-n suflet clipa cea de aur / Si vom porni in zbor, pictati cu pene. /

Ingerul te inalta / Cand este implinit / Cu lacrimi de viata / Cu vorbe de neprihana / Cu fapte de porunci. “


POEZIA

Stau cinci minute
Inaintea dumneavoastra
Si plang.

Apoi, imi sterg ochii,
Las batista sa cada,
Fluturand in zig zag,
Si o calc linistit in picioare.

Cu un gest elegant
Imi aranjez coafura,
Cer scuze printr-o inclinare
Usoara a capului.

Si plec
Fara sa rostesc
Un cuvant.


Criticilor mei

Poet... ce fiinta e poetul ?!
Stau unii si barfesc.

- Eu sunt Alfa si Omega
Si cu slova...
Limpezesc !



Nebunia zilei de ieri reflecta triumful disperarii de azi, iar poezia ma reprezinta asa cum sunt. Sper.

Martorul Ratiunii!
-----------
AVE!
-----------