Cand Te Bulucesti In Trenul Care Tocmai Merge..., [Politica] UE, Franta, Islam si Romania |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Cand Te Bulucesti In Trenul Care Tocmai Merge..., [Politica] UE, Franta, Islam si Romania |
8 Sep 2003, 11:03 PM
Mesaj
#1
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 162 Inscris: 2 September 03 Forumist Nr.: 701 |
Romania accede in UE. Ce e UE? Un fel de . . . . rima la UE. Pai cititi si voi cum mai plang ‘constructorii’ Europei din ultimii 30 de ani, adica socialistii lu’ Le Monde. Sa-ti frangi mainile, nu alta, de atata suferinta . . . . .
Dar haideti sa vedem ce zic printre suspine si sughituri acesti simpatici baieti: Titlu: «Razboiul din Irak a aratat din nou crescandul decalaj tehnologic intre ‘cei 15’ si America» SUA consacra pentru cercetare circa 2,8 la suta din PIB. Europa 1,9 la suta . . . . In 1993 SUA investeau 43 de miliarde de euro PPC [la paritate a puterii de cumparare, ‘en parité de pouvoir d'achat’ (PPA), ‘Purchasing Power Parity’, (PPP)] mai mult ca europenii. In 2000, diferenta a crescut la 83 de miliarde si s-a mentinut de atunci. Cum asa? Pai ce intrebare . . . . ca la socialisti, ce nu stiti ‘tehnica Vacaroiu’? Taiem de la educatie si cercetare, eventual marim impozitele la privati sa-I cocosam un pic, ca sa le dam ‘sarmanilor’ de la Tractorul si Roman. Asa si comisarii lu’ peste de la Bruxelles . . . . . I-auziti ce zic oamenii de stanga de la Le Monde, comentand faptul ca statul federal american dupa ce-a plesnit buba cu isteria ‘tehnologica’ la bursa de la NY, a inceput sa investeasca vartos in cercetare preluand stafeta de la ‘sucombati’: ‘In Europa reactia este inversa aproape intotdeauna. Cercetarea face parte din primele bugete sacrificate. Raffarin a redus bugetul de cercetare cu 1,3 la suta in 2003.’ Totusi, ca sa fim obiectivi, trebuie sa adaugam ca din efortul statului la cheltuielile de cercetare, mai mult de jumatate din acestia la americani se duc la aparare (cercetarea pentru aparare), in timp ce la europeni suma cheltuita pentru cercetarea militara se situa prin1990 la 21 la suta din buget, ca sa ‘cada’ si mai jos prin 2000, la 15 la suta. Astfel, in 2000 americanii cheltuiau de cinci ori mai mult decat europenii. E bine, e rau, dumnezeu stie, cum zice romanul. Numai timpul va arata cine are dreptate, desi de acum se pot face niste comentarii. Desi cresterea cheltuielilor publice pentru cercetare a fost ‘inghetata’ si in Europa ca si in SUA dupa anii ’90, cheltuielile americane pentru cercetare au continuat sa creasca (adica decalajul european in materie de investitii in cercetare sa se mareasca . . . ) datorita vigorii investitiilor private ‘SUAneze’ in cercetare, sau daca vreti, ‘blegelii’ totale a intreprinderilor europene in aceasta privinta. Zic specialistii intervievati de Le Monde, ca ‘aceasta tendinta ingrijoratoare isi gaseste radacinile in factori economici (traducere: socialismul . . .) , fiscali (impozitele mari, ca sa finanteze ‘protectza sociala a omlui muncii’, o cunoastem, nu?) si sociali (adica tradus, asta e impozitul pe care viata il ia pe ‘laba’ dragutilor de europeni, faptul ca nefacand suficienti copii, nu reusuesc sa mentina propriile economii si societati in miscare nici cu buluceala tuciuriilor in turbane). Macar sunt realisti baietii . . . . . Apoi mai plang ‘rosii’ si pentru faptul ca ‘inventivitatea europeana a regresat in Europa, partea detinuta de aceasta in brevetele depuse la nivel planetar diminuandu-se. Mai zic ei ca desi uniunea lor sovietica, dispune de un excelent potential uman si ca formeaza mai multi oameni de stiinta decat americanii, nu reusesc sa angajeze decat 5,4 cercetatori la mia de persoane active, in timp ce americanii angajeaza 8, 7. Adica, ca sa traducem, europenii scolesc mai bine someri de inalta educatie, decat angajeaza americanii din aceeasi categorie. Socialism si moarte!, ca sa-l parafrazam pe Castro (care zicea ‘sau moartea’) . . . . Isi propun comisarii sa incurajeze (in fine!) si ei parteneriatul universitati intreprinderi, adica sa-si lase cercetatorii sa faca SRL-uri in universitati, cu care sa-si ‘fructifice’ roadele cercetarii facute, sau sa intre in colaborare, sa-si ‘vanda’ drepturile de comercializare sau continuare a cercetarilor facute in universitati, deci cercetari facute in institurii de stat dar cu finantare privata uneori. Statistici: In ultimii 20 de ani americanii au luat de 2 ori mai multe premii Nobel decat europenii in fizica, chimie si medicina. In economie sunt ‘tatici’ absoluti: 24 premii contra doar 5, pentru ‘eurosclerotici’. In 2001 PIB/locuitor la PPC era in SUA cu 40 la suta superior fata de cel al Uniunii Europene. Mai zic smiorcaind miterandistii si jospenistii, ca asta se explica prin faptul ca sunt mai putini europenii care muncesc decat americani, intrucat somajul in UE e mai mare, femeile sunt mai putin active profesional (ca la arabi, ca in lumea a treia adica . . . . poate d’aia au si atat succes acestia in propaganda lor) ca tinerii si batranii si ei sunt in numar mai mic la munca in Europa decat in SUA. Ca cine munceste in Europa, munceste mai putin timp, datorita concediilor platite si pensionarilor anticipate (mai stim noi unii, nu?). Apoi se vorbeste de ‘componenta demografica’ care participa la acest tablou de sfarsit de cariera internationala pentru ‘superputerea euro'. La guerre en Irak a de nouveau illustré l'écart technologique croissant entre les Quinze et l'Amérique LE MONDE, 06.05.03, 13h34, MIS A JOUR LE 06.05.03, 13h36 Malgré les déclarations d'intention, la recherche européenne manque d'investissements et reste victime de l'absence de coordination des politiques budgétaires nationales. Bruxelles de notre bureau européen http://www.lemonde.fr/article/0,598...319132-,00.html Buna Dimineata, Franta! Franta, incet, in sfarsit se trezeste. O face incoerent, ineficient si mai ales tarziu, poate prea tarziu pentru ea, sau ma rog, macar pentru Franta aceea pe care toti idealistii lumii de ieri si azi o iubesc. Toate distorisunile amintite in acest proces (sa speram) de reinsusire a esentei franceze, acea esenta care a modelat lumea Europei si a Americii de Nord candva, si a permis sa fim azi ce suntem, sunt, sa fim sinceri, rezultatul democratiei, mai exact a salbiciuniulor acesteia, in fata, sau in prezenta unei elite politice ticaloase si mioape. Cum sa vezi altfel lucrurile, cand decenii la rand in care stanga franceza a dat pas cu pas inapoi de la ceea ce ar fi trebuit sa-i fie mai drag si sa apere mai indarjit, anume caracterul laic si democratic al republicii, drepturile femeii si respectul pentru adevarul stiintific si istoric? Citind seria de articole de mai jos, cea mai mare parte dintre ele recente, practic din ultimele zile, intelegi clar acest lucru; Citind povestea impunerii voalului musluman in scoli, adoptarea treptata a modelului american de mai slaba calitate (un eufemism, evident, pentru a nu critica azi ceea ce ladam ieri . . . . anume comunitarsimul la treaba ) a ’comunitarismului’ in detrimentul celui al cetateniei cum era ea vazuta de catre republica franceza, iti dai seama ca politicienii Frantei au fost niste ticalosi. Mai mari decat altii, in masura in care au reusit sa tradeze ceva pretios ce altii nici nu au avut nicicand . . . . Sa luam cazul treroristului trotzkist Lionel Jospin, care nici macar ‘trotzkist’ nu a fost nenorocitul, ci mai degraba doar un ‘fripturist’ judecand dupa pozitia adoptata intru transarea problemei voalului. Sa-l luam pe Jack Lang, ministrul educatiei in perioada amintita, sa-i citim declaratiile demagogice si cretine de atunci, si mea culpa jenata si posibil inutila de azi . . . . omul tocmai a introdus un proiect de lege in Adunarea nationala franceza prin care sa se interzica toate insemnele religioase in scoli. Cata mizerie umana!!!! Azi face declaratii transante, ne dovedeste logica si curaj, dar ce folos . . . . . . Sa judecam apoi pozitia ipocrita a dreptei, pentru care principiile (chiar atunci cand acestea mor . . . .) sunt mult mai putin importante decat ordinea publica, vechea ei obsesie, si sa ne umplem de scarba la vederea ipocriziei lase, a fricii declarate cu un soi de mandrie intelectuala morbida, IN PROPRIA TARA, SI SCUIPANDU-TI PROPRII STRAMOSI SI CEEA CE LOR LE-A FOST MAI DRAG . . . . . Pentru cei care au timp si curiozitate, cititi macar articolul scriitorului Jack-Alain Leger din ‘Liberation’-ul din 30. Aprilie.2003 (Cioamgul de militian si covorul de rugaciune’), articolul ‘Laïcité, Islam de France, et démocratie’ al lui Simon Pilczer si ‘Creil, terre de mission’ al lui Besma Lahouri din L'Express-ul din 30.Mai.2003, ca si deja a’ci amintitul si schitatul articol, ‘Strategii pentru dezbinarea republicii’ din L’Express-ul 17.Aprilie.2003. La matraque et le tapis de prière Par LEGER Jack-Alain, écrivain - Dernier ouvrage paru: «On en est là», Denoël Mercredi 30 avril 2003 Friday, May 02, 2003 http://www.liberation.fr/page.php?Article=107250 Creil, terre de mission par Besma Lahouri, L'Express du 30/04/2003 http://www.lexpress.fr/Express/Info....asp?ida=391303 Quatorze ans de retard par Eric Conan, L'Express du 30/04/2003 http://www.lexpress.fr/Express/Info...ard/dossier.asp Laïcité, Islam de France, et démocratie Simon Pilczer, Friday, April 25, 2003 http://www.revue-politique.com/6_01_07541.htm «Interdire tout signe religieux» propos recueillis par Eric Conan, L'Express du 30/04/2003 http://www.lexpress.fr/Express/Info....asp?ida=391304 Stratégies pour noyauter la République par Jean-Marie Amat, Yves Benoit, L'Express du 17/04/2003 http://www.lexpress.fr/Express/Info...ossier.asp?nom= Comment éviter le foulard à l'école ? par Claire Chartier, L'Express du 14/01/1999 Les réponses de la médiatrice Hanifa Cherifi http://www.lexpress.fr/Express/Info...r.asp?ida=23160 La bataille des Cévennes par Claire Chartier, L'Express du 20/01/2000 http://www.lexpress.fr/Express/Info...r.asp?ida=23159 Française, chrétienne et en colère . . . . Sophie Chauveau http://www.primo-europe.org/docs.ph...oc=Do-394545678 Allah Mode France's Islam problem. by Christopher Caldwell , 07/15/2002, Volume 007, Issue 42 http://www.weeklystandard.com/Conte...01/435tebxi.asp Franta, cum se stie este tara cu cea mai mare minoritate muslumana a Europei; nu intamplator, politica ei externa este aliniata intereselor imperialismului arab. Cu destul de multi ani in urma, realizand ca islamul este o religie scapata de sub controlul republicii, si inca una care rimeaza cu sinuciderea republicii, oamenii politici francezi (daca nu ma insel cel care a facut propunerea este J.-P. Chevènement, pe atunci ministru de interne) s-au decis sa remedieze situatia; atunci - ca si azi - lacasele de cult musulmane, centrele culturale islamice, se aflau sub influenta tarilor straine care le finantau - si astfel le impuneau ‘politica’ - si care le furnizau ‘personal religios’, adica imami. Aceste tari erau ‘magrebienele, adica Algeria, Maroc si Tunisia, dar si Siria Egipt si chiar Iran. Insa cel mai important furnizor de fonduri si chiar de personal, era Arabia Saudita, tara recunoscuta pentru interpretarea cea mai fanatica a Islamului (whahabismul). De curand acest proces de ‘indigenizare’ a religie musulmane, a trecut o etapa importanta, cea a alegerii unui organism reprezentativ al musulmanilor Frantei, partener legitim de dialog cu guvernul republicii. Instanta se numeste, ‘Consiliul francez al cultului musluman’ - CFCM, reunind toate orgaizatiile importante ale acestui cult intr-o forma care se vrea reprezentativa pentru ponderea si aderenta fiecarei miscari muslumane in randul populatiei de religie musulmana. Actualul ministrul de interne al Frantei, a participat la adunarea anuala a fortei considerate ca si castigatoare in alegerile pentru constitiuirea (citeste ‘dominanta in’) acest organism (CFCM), si care se numeste ‘Uniunea organizatiilor islamice ale Frantei’ - UOIF, unde . . . . a fost fluierat copios si prelung (minute in sir), de catre participanti, cand a ‘indraznit’ sa spuna ca in masura in care pentru fotografia pe cartea de indentitate nu se face niciunei alte confesiuni favoruri, nu intelege de ce ar trebui sa se faca musulmancelor, care cer sa fie pozate cu fularul islamic infasurat pe teasta ( http://www.lemonde.fr/article/0,598...317556-,00.html ). E si normal ca superstitiosii islamului sa ceara aceasta noua concesie, in masura in care au constatat ca statul (vrut doar) laic, a consimtit prezenta ‘imbroboditelor’ in scolile publice. Daca merge, merge, nu? ‘Barbosii’ - cum ii numesc autorii unui articol din L’Express - cresc miza, pe masura ce le creste numarul. Lucru care este iar, foarte natural . . . . . asa cum poate sa constate oricine citeste articolul: Acest topic a fost editat de Radu Hincu: 8 Sep 2003, 11:32 PM |
|
|
13 Sep 2003, 01:42 AM
Mesaj
#2
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 162 Inscris: 2 September 03 Forumist Nr.: 701 |
ISLAMUL A FOST INTOTDEAUNA POLITIC
De Mohamed Ibn-Guadi, islamolog la Universitatea din Strasbourg Aparut in Le Figaro din 17 Iunie 2003 Recentele declaratii ale lui Dalil Boubakeur asupra rolului nefast pe care ar putea sa-l aiba UOIF in sanul republicii, cheama la un examen mai detaliat al acestui subiect. Dezbaterea nu poate sa se puna numai in termeni de cetatenie. Nu se pune problema de a comenta cuvant cu cuvant opiniile domnului M. Boubakeur, insa trei elemente apar ca marcante in declaratiile sale: problema fundamentalismului, reforma si politica in Islam. Islamul nu se rezuma doar in acesti termeni insa, fiind necesar sa intelegem originea si semnificatiile pentru a nu ciunti dezbaterea. In timpul celei de-a 25-a comemorare a mortii doctorului Ali Shariati, in Iran, chiar unul din teoreticienii revolutiei islamice, doctorul Hashem Aghajari, a fost condamnat in noiembrie 2002 pentru ofensa adusa Islamului. In fapt, el declarase ca este necesara o reforma a Islamului si ca trebuie astfel instaurat un ’protestantism islamic’. Profesor de istorie la universitatea din Hamedan, acesta a beneficiat de sprijinul studentimii. Sprijin care s-a prefacut in manifestatii in Iran. Oricat de laudabil ar putea parea o astfel de declaratie din partea lui Aghajari, condamnarea demnitarilor religiosi nu este mai putin justificata, mai putin coerenta cu teologia ortodoxa (n.tr. - cu sens de teologie conservatoare a islamului), deci cu Islamul insusi. Si asta pentru motive istorice ca si semantice. Chiar daca acestea nu fac referinte clare la un prostestantism islamic, declaratii similare sunt facute intr-un colt sau altul al Europei, de catre musulmani laici. Ori a invoca astfel de orientari in cazul Islamului, este egal cu a te descalifica ca si credincios mulsulman: Nu poate exista reforma in Islam, pentru simplul motiv ca aparitia Islamului este o reforma in sine . . . . In teologia islamica si, a fortiori, in spiritul lui Mahomed, Islamul a venit ca sa confirme revelatiile precedente, adica Iudaismul si Crestinismul. Insa ce se pare ca uita acei care sunt avizi de dialog islamo-crestin, este ca Islamul le confirma, e adevarat, insa obiectivul lui este de asemenea de a le corija. De altfel notiunea proprie reformei crestine de separare a Bisericii de Stat, este totalmente necunoscuta in Islam. Acolo, institutiile religioase nu sunt separate de cele civile. Spiritualul este indisociabil legat de temporal. Din acest motiv asadar, este ilogic si nepotrivit sa calchezi (copiezi) reforma crestina pe Islam. Ne ofuscam azi de ’politizarea Islamului’. Acest termen in sine este de asemenea un non-sens. Islamul a fost intotdeauna politic. Spunand asta insa nu acord nicicum conotatii peiorative acestei realitati. Singura forma de organizare politica care a fost cunoscuta de muslumani de-a lungul istoriei lor de la originile dogmei, a fost Statul islamic. Nationalismul arab este singura ideologie straina, intrucat a fost importata din Europa. Acesta nu a fost decat un scurt si superficial episod in istoria arabilor. Timp de 14 secole, Statul islamic a fost punctul de referinta. Ca suntem socati sau nu, faptul ca muslumanii declara ca inaintea legilor republicii, trece Coranul, e total corect in Islam. E advarat, putem fi scandalizati, insa cu asta nu o sa putem retrage acestei pozitii coerenta cu cele 14 secole de istorie islamica . . . . Eforturile musulmanilor care incearca concilierea Islamului cu laicitatea sunt desarte. Cum este tot atat de in van pentru musulmani sa caute texte coranice sau ale traditiei, in sprijinul unei astfel de concilieri. Nu exista nici un astfel de text care sa provina din Coran sau Al-hadiths (spusele despre Mahomed), sau comentarii exegetice islamice, care sa spcecifice locul pe care trebuie sa il aiba un musulman ’traitor in pamant pagan’, caci in Islam nu exista decat Casa Islamului (a pacii) [Dar-al-Islam] si Casa razboiului (Dar-al-Harb). Ori un musulman nu se poate gasi pe un teritoriu non-musulman, fara al percepe ca pe un teritoriu unde legile islamice trebuie sa prevaleze. Si exact asta, pe plan sociologic, este problema Frantei . . . . problema care daca e sa fim sinceri, nu e provocata de musulmani, ci de Republica franceza insasi. Daca Franta cunoaste astazi astfel de probleme cu musulmanii de pe teritoriul sau, este exact din cauza lipsei sale de opinie vis à vis de Islam ca si religie. Este Franta ostila Islamului si viziunii sale? Nu a zis-o niciodata. Este ea favorabila? Nici p-asta nu a zis-o . . . . . Aceasta absenta a angajamentului si a convingerilor proprii, dublata de o necunoastere teologica in materie de Islam, reprezinta de fapt cauza problemei. Realitate care contrasteaza puternic cu ritualul la care sunt invitati in Statele Unite strainii obtinand naturalizarea, si care depun juramant pe steagul instelat . . . . Astazi atat de multi europeni refuza sa vada in experienta reformei crestine un fenomen unic si specific crestinismului, doar pentru ca pentru spiritul occidental, este dificil sa inteleaga ca religii ce se pretind de la aceleasi origini, avand aceleasi referinte istorice si acelasi Dumnezeu, pot ajunge la concluzii atat de opuse unele celorlalte. Asta ii impinge pe unii sa conchida ca anumite probleme legate de lumea musulmana nu pot avea nici o rezolvare, ca de exemplu conflictul israelo-arab. Atunci cand pe 3 noiembrie 2001, Ben Laden a declarat pe canalul de stiri Al-Jezira: ’Este total imposibil sa uitam adversitatea care exista intre necredinciosi si noi. Este o chestiune de religie si de credo’, acesta avea, din pacate, dreptate. Islamul a dat nastere la una dintre cele mai frumoase civilizatii din istoria umanitatii. Insa obiectivul sau nu este numai sa domine, ci si de a face cat mai multi aderenti la mesajul lui Mahomed, prin supunerea la religia islamica. Nu este nimic socant in faptul ca musulmanii doresc sa fie reprezentati de leaderii UOIF!: este o reactie normala, intrucat, UOIF reprezinta un Islam ’curatat’ de artificiile considerate ca proprii Occidentului (reforma, laicitatea, integrarea civila si etnica, etc.). Cum este de aceea cu atat mai iluzoriu sa crezi ca musulmanii asa-zis reactionari, formeaza o minoritate in Franta: Statul o stie deja, si a o nega inseamna exact a ii ofensa pe mulsumani. |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 16 May 2024 - 09:49 PM |