Armata, ....pleaca careva? Optiuni

[Carmi]

Recunosc ca pentru topicu asta am fost inspirata de Cain dragul de el carele este tristut din cauza armatei.
Cum vedeti armata un loc in care superiorii isi bat joc de voi si va pun sa maturati pe jos tocmai ca aveti facultate sau dipotriva e testul de barbatie si formare deplina ca barbati?
Eh si daca ati fost in armata ce amintiri aveti (si bune si rele) si ce a insemnat pentru viata dumneavoastra?
eu una stiu ca prntru liceence pretenu din armata era tare tare departe si se varsau lacrimi cat pentru o inundatie asta pana la max 2 saptamani cand la discoteca dadea peste un alt Titel
ati fenta armata cu un platfus cu niste palpitatii cardiace sau dimpotriva v-ati cali?

[OMU'BUN]

Ciudat! Nu prea am intalnit in viata, tineri care sa-si doreasca sa faca armata. Pe timpul meu, stiu ca si eu visam la o strategie sa-i fentez. Pe atunci astea se chemau SF-uri!!!
Dar... dupa ce armata incepe, iar recrutul se familializeaza cu ea, va spun eu ca sunt mai multe motive de satisfactie, decat de necaz... Cel putin asa s-a intamplat (cred!!!) la toti dintre colegii mei. Daca ai parte de niste comandanti simpatici si fini psihologi, armata va ramane pentru tine cel mai frumos eveniment, in afara de cel care se refera la ziua de nastere
Am o multime de amintiri din armata, care mai traznite decat altele (pentru ca acolo, trebuie sa intelegeti, sunt adunati la un loc o gramada de ...tampiti fiecare cu o imaginatie mai bolnava ca a altuia ...)
Am facut "perioada" la Calarasi, unde am mancat armata pe paine, intr-o iarna cand orasul era acoperit de troiene uriase, iar vantul si gerul au fost mai napraznice ca oricand (poate doar mi s-a parut , ca eram un biet "puf" speriat de bombe!!!). Dupa "perioada", in loc sa stau sa fac regimentala, asa cum mi se programase, "m-am invartit" de un transfer la o subunitate din Moreni, unde aveam sa lucrez "pe bani" ca strungar, la fabricarea anfibiilor! La Moreni, era un adevarat paradis. Stateam 2 in camera, si numai televizor si telefon nu ni se permitea sa avem inauntru, ca in rest era un fel de hotel de 3 stele pentru noi. Plus ca toti aveau 2-3 randuri de haine civile in sifonier, si mergeam in oras in fiecare zi, dupa terminarea orelor de program.
Sunt foarte multe amintiri de atunci, dar doua dintre ele nu ma pot abtine sa nu vi le spun.
Prima. La Moreni nu se prea stia de cadenta sau cantec in formatie, decat ca amuzament, ca sa nu mai vorbim de pas de difilare! Mergeam catre Automecanica in "gramezi" ... organizate chipurile, iar cine ne vedeau, aratam precum apasii prin filme! Dar ce orgoliu aveam noi... eheheiii, mai ales ca vreo jumatate din "nebuni" erau de la "Avioane Craiova", niste olteni cu totul nenormali, cum le si placea sa se auto-intituleze!!! Mai era acolo o alta subunitate de la "Petrol", tot "capre ratacite prin miriste". Ne intalneam destul de rar in traseele noastre (cu exceptia instructiei lunare obligatorii, a tragerilor sa aplicatiilor (una adica ). Ei, si de cum ne vedeam de la distanta, ne opream si ne organizam brusc, in plutoane aliniate impecabil, care ascultau de o singura comanda fiecare: a unui tampit recunoscut cu grad de General... Se dadea tonul la cantec (nu un cantec patriotic, evident, ci unul c-o poveste despre-o fata care "cica" isi astepta militarul sa vina la ea, dupa liberare...) Se canta din rarunchi, ba cred ca mai degraba se urla. Cand plutoanele se intalneau in mijlocul drumului, sa nu credeti ca se ocoleau, ci isi intercalau randurile, iar ce vacarm iesea de acolo, probabil se poate usor imagina. Lumea radea cu lacrimi ! Cad primii din fata, ajungeau in dreptul ultimilor din spate, ne opream fara comanda, si incepeam o hora in mijlocul soselei. De fapt nu era o hora adevarata, ci o roata de nebuni, care alergau in cerc, in timp ce in interior se gasea cate o fata cu bicicleta, sau cate o masina, si care n-aveau sanse sa scape pana nu oboseau "nenormalii".
A doua amintire, este pe cat de trista, pe atat de amuzanta! De la regimentala din Calarasi, ni s-au trimis cativa caporali si un sergent, ca ajunsese vestea de noi ca nu ne incadram in regulament Caporalii "s-au prins" rapid care-i sistemul, si s-au acomodat ei noua in cateva ore! Sergentul , nu dom'ne! Adika kum? El sa manance f**ai atatea luni , fara sa transmita la randul lui ... pretioasele comenzi? A doua zi dimineata a si inceput cu "Baza "cutare", pluton in coloana, adunarea!" Noi ne uitam unii la altii "Ba, cui ai zis , ba ? Noua ??? " Capitanul, un comandant foarte simpatic, dar care stia sa detina si autoritatea atunci cand se impunea, era pe scarile blocului si se abtinea cu greu sa nu izbucneasca intr-un hohot de ras! Sergentul, nu. El stia ca are de comandat acolo un pluton! Asa fusese informat !!! Multe incercari a mai avut cu noi in acea zi, pe drumul dintre caminul nostru, si Uzina (vreo doi km). Seara toata lumea a incercat sa-l convinga pe "baietel", in mod pasnic, cam care-i situatia pe acolo, dar n-a fost chip! "Oltenii", au gasit rapid "rezolvarea". Sergentul avea patul intr-o camera de la etajul doi, situat langa peretele care despartea camera de baie si nu la geam. (Ca la hotel, ca sa aveti o imagine clara). Asa ca, au umplut o galeata cu apa rece, au intrat tiptil in camera lui, pe la trei noaptea, si-au aruncat toata apa peste el,dupa care au zbughit-o... Nu stiu ce-o fi simtit bietul om, dar de a doua zi, i-a trecut cheful de a mai face armata cu noi. Si-a cerut si scuze!!!