Apocalipsa Lui Ioan Optiuni

[shapeshifter]

Sper să îmbogățesc subiectul cu preocupările mele de traduceri din mai mulți teologi foarte buni cu deschideri spre metafizică.

Apocalipsa oferă o cale spre inima revelației creștinismului, ne oferă cheia pentru a înțelege atât Biblia, cât și Tradiţia. Este vorba despre „sfârșitul� lumii, în sensul de „semnificație� sau „scop� al lumii. Căci la sfârșitul vieții sale Sfântul Ioan ajunge la un Sfârșit care este, de asemenea, un Început, Alfa, precum și Omega. Viziunea Sa despre Iisus, Fiul Omului, are loc de Ziua Domnului, Ziua Sabatului, când Dumnezeu se odihnește. Ne duce înapoi la Geneză și reinterpretează totul. Este o dezvăluire a misterul lumii în Hristos însuși.

Bine v-am regăsit...

[shapeshifter]

Măsurătorile cetății și ale zidului său — 12.000 de stadii (21:16), 144 de coți (21:17) — se referă cu siguranță și la poporul lui Dumnezeu, care este socotit după numărul simbolic 144.000 din 7:4-8 (unde cei 12.000 din fiecare dintre cele douăsprezece triburi sunt declarați în mod formulat) și 14:1. Aceștia sunt oamenii care își vor găsi casa în Noul Ierusalim, cu dimensiunile sale de 12.000 de stadii și zidul său de 144 de coți. Mai mult decât atât, referirea la cei 144.000 din 14:1 se leagă cu siguranță îndeaproape de relatarea despre fiară, care atinge punctul culminant dând numărul său la sfârșitul capitolului 13. Capitolul 13 descrie modul în care fiara, agentul balaurului, este învingătoare asupra sfinților. În 14:1 vedem Mielul cu armata sa de sfinți, cei 144.000, stând să se opună fiarei pe muntele Sion. În timp ce toți cei care se închină fiarei au numele ei sau numărul numelui ei marcat pe mâna dreaptă sau pe frunte (13:16-17), cei 144.000 au scris pe frunte numele Mielului și al Tatălui său (14:1; cf 7:3). Există o paralelă clară, dar este puțin probabil ca Ioan să intenționeze să sugereze că sfinții au 888, numărul lui Isus, scris pe frunte, așa cum închinătorii fiarei au 666. El nu sugerează că numele Mielului are un număr și insistă că cei 144.000 au pe frunte atât numele Mielului cât și al Tatălui său. (Este posibil ca numele Mielului și numele Tatălui său să fie același nume: numele divin al lui Dumnezeu purtat și de Hristos; cf 22:4.) În schimb, el permite ca 666 să fie în contrast cu 144.000. Acesta din urmă nu este, desigur, un număr pătrat, dar este pătratul lui 12 înmulțit cu o mie. Aici și în 7:4-8 Ioan avea nevoie de un număr suficient de mare pentru a sugera o armată mare, dar făcându-l un multiplu evident al pătratului lui 12, el permite pătratului poporului lui Dumnezeu să stea în contrast cu triunghiul fiarei. Totuși, relația dintre 666 din 13:18 și 144.000 din 14:1 este clară doar în lumina relației dintre 13:18 și 21:17, singurul loc în care Ioan folosește însuși numărul pătrat 144.
Argumentul nostru conform căruia Ioan face un joc serios cu numere triunghiulare și pătrate — triunghiul reprezentând fiara, pătratul poporul lui Dumnezeu — este întărit de observația că el folosește și a treia clasă de numere înrudite, numerele dreptunghiulare, pentru un scop anume. Numerele 42 și 1260, pe care le folosește pentru a desemna perioada apocaliptică a vremurilor de pe urmă ca fiind patruzeci și două de luni sau 1260 de zile (11:2,3; 12:6; 13:5), sunt numere dreptunghiulare. Aceasta este perioada domniei fiarei, în care ea îi persecută pe sfinți (13:5-7). Este perioada în care femeia (care reprezintă realitatea cerească a poporului lui Dumnezeu) este protejată de Dumnezeu în pustie (12:6,14): adică biserica este ținută în siguranță spiritual în timp ce este persecutată în exterior.
Imaginea din 11:1-2 — Neamurile calcă în picioare cetatea sfântă timp de patruzeci și două de luni, dar sanctuarul este protejat — are același sens: forțele răului persecută biserica, dar adevărata ei realitate spirituală cu Dumnezeu este nevătămată. În cele din urmă, aceeași perioadă este cea în care cei doi martori profețesc (11:3), adică biserica dă mărturie profetică lumii împotriva puterilor răului. Astfel, perioada în cauză aparține într-un anumit sens atât fiarei, cât și poporului lui Dumnezeu. Este perioada domniei fiarei și a mărturiei bisericii. Este perioada victoriei lui asupra sfinților (13:7) și a victoriei lor asupra lui (15:2). Dacă un număr triunghiular reprezintă fiara și un număr pătrat pe sfinți, atunci poate părea potrivit ca a treia clasă de numere, dreptunghiulară, să desemneze această perioadă ambiguă în care fiara și sfinții se opun. Mai mult, deoarece 12 și 30 (numerele care împart anul în luni și lunile în zile și prin care Ioan este capabil să facă trei ani și jumătate echivalent cu 42 de luni sau 1260 de zile) sunt și numere dreptunghiulare, numerele dreptunghiulare poate au părut tipul potrivit de numere pentru perioade de timp. Perioada în sine este împrumutată de la Daniel, a cărui expresie „o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme� (Daniel 7:25; 12:7), o folosește Ioan, pentru a clarifica legătura cu Daniel, în 12:14. Dar specificațiile alternative ale aceleiași perioade care se găsesc în Daniel sunt de 1290 de zile (12:11) și 1335 de zile (12:12). Nu a fost niciodată explicat în mod satisfăcător de ce Ioan a ignorat aceste numere – care aveau autoritate scripturală – și a ales în schimb să transforme perioada de trei ani și jumătate în ambele: 42 de luni și 1260 de zile. La urma urmei, calculul este artificial, deoarece necesită ani de doar 12 luni de doar 30 de zile fiecare, fără a permite nici câteva luni mai lungi, nici luni intercalate. Motivul, am sugerat, este acela că Ioan a preferat numerele dreptunghiulare. Dar, în plus, trebuie să fi observat cu siguranță că acestea nu sunt numere dreptunghiulare oarecare, ci mai degrabă unele speciale. Iată locurile lor în serie și numerele pătrate corespunzătoare:

Ca număr dreptunghiular, 42 este 6 x 7, și suma numerelor pare până la 12, în timp ce 1260 este 35 x 36 și suma numerelor pare până la 70. 12 și 70 sunt ambele numere speciale pentru gândirea evreiască. Dar și mai semnificative sunt numerele pătrate cărora le corespund aceste numere dreptunghiulare. 36 este rădăcina triunghiulară a numărului 666 al fiarei și am remarcat deja particularitatea sa de a fi atât un număr pătrat, cât și un număr triunghiular. Este primul astfel de număr după 1, iar următorul astfel de număr după acesta este 1225, pătratul care corespunde dreptunghiului 1260. 1225 în sine este triunghiul lui 49, numărul „jubileului� de 7 x 7, din nou un număr special în gândirea evreiască.
Cele două numere 42 și 1260 se dovedesc așadar atât de sugestive din punct de vedere numerologic, încât este greu să fim siguri ce semnificație simbolică ar fi putut vedea în mod deosebit Ioan în ele. Ca și în cazul lui 666, el era probabil conștient că folosește numere destul de extraordinare din punct de vedere numerologic a căror semnificație cititorii săi o puteau explora, dar pe care nu trebuie să fi crezut că le-a epuizat el însuși. Dar legătura dintre 42 și 36 este cu siguranță foarte semnificativă. Ar trebui să remarcăm că, atunci când Ioan folosește cifra 42 de luni, el desemnează perioada apocaliptică ca timp al fiarei - pentru călcare în picioare și stăpânire (11:2; 13:5), în timp ce atunci când folosește cifra 1260 de zile, el desemnează timpul bisericii - pentru profețire și protecție (11:3; 12:6). Acest lucru se poate datora faptului că 42 este al șaselea număr dreptunghiular și corespunde lui 36, rădăcina triunghiulară a lui 666 și, prin urmare, este mai strâns asociat cu fiara, în timp ce atât 1260, cât și pătratul corespunzător 1225 se referă la numărul poporului lui Dumnezeu, 12 (deși acest lucru nu este atât de evident în greaca lui Ioan). Dar ambele numere au o oarecare ambiguitate în acest sens, potrivită ambiguității acestei perioade de confruntare dintre fiară și sfinți: 42 este suma numerelor pare până la 12, în timp ce 1260 se termină cu 60, parte din numărul fiarei 666. Și mai semnificativ este însă faptul că cele două pătrate (36 și 1225) sunt remarcabile tocmai ca pătrate care sunt și triunghiuri: astfel ele simbolizează confruntarea dintre triunghiul fiarei și pătratul poporului lui Dumnezeu. Dreptunghiurile care le corespund sunt numerele potrivite pentru a desemna perioada în care fiara și sfinții se află în conflict.
Perioada apocaliptică danielică de trei ani și jumătate apare și într-un pasaj din Înălțarea lui Isaia (4:2-14) care, așa cum vom vedea în secțiunea următoare, reproduce tradiția apocaliptică creștină despre Antihrist ca Nero care se întoarce, similară materialului tradițional pe care trebuie să-l fi folosit Ioan. Aici se spune că Antihrist va domni 3 ani, 7 luni și 27 de zile (4:12). Mai târziu, perioada este specificată, în textul etiopic existent, ca 332 de zile (4:14). Cifra trebuie să fi fost inițial de 1332 de zile, ceea ce este echivalent cu 3 ani, 7 luni, 27 de zile (3 ani de 365 de zile + 7 luni de 30 de zile + 27 de zile). 1332 pare a fi o variație a cifrei de 1335 de zile din Daniel (12:12), la fel cum 1260 în Apocalipsa este o variație a cifrei de 1290 de zile din Daniel (12:11), și dintr-un motiv similar. 1332 este următorul număr dreptunghiular după 1260, iar dacă îl corelăm de data aceasta cu numărul triunghiular corespunzător, motivul utilizării lui în Înălțarea lui Isaia 4:14 devine foarte clar:

Un număr dreptunghiular este întotdeauna dublul celui triunghiular corespunzător, dar având în vedere utilizarea de către Apocalipsă a numerelor dreptunghiulare pentru perioada danielică, este probabil ca 1332 să fie folosit în Înălțarea lui Isaia deoarece este numărul dreptunghiular legat de 666, nu doar pentru că este dublul lui 666. Numărul fiarei în sine nu apare în Înălțarea lui Isaia, dar concluzia că se află în spatele textului este cu siguranță necesară. Evident, speculațiile numerologice care leagă numărul 666 al lui Nero de perioada apocaliptică tradițională pentru domnia lui Antihrist se află atât în spatele Apocalipsei, cât și a Înălțării lui Isaia în tradiția apocaliptică creștină de care depind. Autorii respectivi au ales posibilități diferite, deși înrudite. Ioan ar fi putut alege numărul dreptunghiular direct legat de 666 (și pentru o astfel de gândire numerologică relația este atât de simplă și evidentă încât cu greu ar fi putut rata această posibilitate). Preferința lui pentru numerele 42 și 1260 trebuie să fi fost din cauza valorii lor simbolice mai mari.
Pentru a finaliza discuția noastră despre numerele asociate cu fiara, rămân două numere de luat în considerare: șapte și zece. Acestea sunt numerele capetelor și ale coarnelor fiarei (13:1; 17:3). Faptul că fiara lui Ioan are șapte capete și zece coarne rezultă din faptul că ea combină caracteristicile tuturor celor patru fiare ale viziunii lui Daniel (Daniel 7:3-7; cf. Apoc. 13:2). Ea însumează și depășește imperiile malefice ale istoriei în sine. Cele patru fiare ale lui Daniel au șapte capete între ele, deoarece a patra are patru (Daniel 7:6), în timp ce niciuna nu are coarne, în afară de a patra, care are zece (Daniel 7:7). Cu toate acestea, Ioan nu i-ar fi dat fiarei sale șapte capete și zece coarne doar din acest motiv. El folosește destul de liber imaginile pe care le preia de la Daniel. El nu preia, de exemplu, cele patru aripi ale celei de-a patra fiare a lui Daniel (Daniel 7:6), pentru care, evident, nu a avut nicio utilitate simbolică. În timp ce figura individuală a „Antihristului� lui Daniel este una dintre cele zece coarne (Daniel 7:8, 20-21), cea a lui Ioan este una dintre capetele fiarei.
Cele șapte capete și cele zece coarne încoronate leagă fiara cu stăpânul și sursa ei de putere, balaurul (12:3). Am notat deja egalitatea celor șapte capete ale fiarei cu cele șapte coline ale Romei (17:9) și cu cei șapte regi dintre care unul este și al optulea (17:9-11). Aici numărul șapte este legat de numărul opt, a cărui relație cu 666 și simbolism eshatologic l-am explorat. Dar mai este puțin de spus despre această utilizare a numărului șapte în legătură cu opt. Șapte este numărul totalității. Uneori se spune că este numărul perfecțiunii, dar dacă acesta este menit să indice valoare, mai degrabă decât pur și simplu cantitate, este înșelător și ar trezi nedumeriri faptul că Ioan dă puterilor malefice, balaurului și fiarei, șapte capete. Șapte este mai bine înțeles ca număr al totalității. Cele șapte capete, interpretate ca șapte regi, reprezintă seria completă a conducătorilor răi și anticreștini ai Romei. Atunci cum poate exista un al optulea? Poate pentru că el este unul dintre cei șapte care revine ca un fel de exces final al răului.
În el deplinătatea devine exces. Dar în folosirea de către Ioan aici a numerelor șapte și opt, poate exista și o reflectare a idiomului ebraic, „vorba numerică gradată�, care folosește două numere consecutive în paralel. În unele cazuri, acest idiom indică faptul că enumerarea este mai degrabă ilustrativă decât exhaustivă (Prov 6:16; 30:15, 18, 21, 29), dar când numerele șapte și opt sunt folosite în acest fel, ele par să indice un număr indefinit dar adecvat (Ecl 11:2; Mic 5:4[5]). Acest din urmă text care vorbește în mod specific despre conducători („șapte păstori și opt instalați drept conducători�) este deosebit de relevant. Această utilizare poate confirma ceea ce am fi îndreptățiți să bănuim în orice caz: că numerele șapte și opt ale lui Ioan nu trebuie luate la propriu, ca definind câți împărați romani vor fi de fapt înainte de parousie, ci ca simbolizând tot răul, împărați anticreștini pot exista înainte ca excesul lor de rău să aducă propria sa distrugere.
Desigur, nu se poate nega faptul că 17:9-11 oferă într-un anumit sens o secvență numerotată de împărați și localizează timpul scrierii în această secvență. În consecință, o mare parte de discuții neconcludente au încercat să determine din acest pasaj care împărat domnea când a fost scrisă Apocalipsa. Asemenea încercări au fost neconcludente, deoarece pare imposibil de a fi sigur cu ce împărat ar trebui să înceapă succesiunea sau dacă toți împărații ar trebui să fie numărați. Singura procedură evidentă ar fi să înceapă cu Iulius Caesar, cu care încep socotelile contemporane ale împăraților, și să numere toți împărații domnitori. Dar aceasta ar da ca al șaselea cap, împăratul care acum domnește (17:10), pe Nero. Acest lucru nu poate fi corect, deoarece, după cum vom vedea mai târziu, Apocalipsa presupune cu siguranță moartea lui Nero ca un eveniment din trecut. Nero, care este și al optulea (17:11), trebuie să fie unul dintre cei cinci care au căzut (17:10). Dar dacă se exclude astfel modul evident de identificare a capetelor, se pare că nu există argumente convingătoare pentru o alternativă particulară de calcul. De fapt, nu ar fi trebuit să ne așteptăm să putem folosi acest text pentru a identifica împăratul în a cărui domnie a fost scrisă Apocalipsa. Nu a fost niciodată conceput pentru a fi utilizat astfel. Primii cititori ai Apocalipsei știau perfect cine era cel de-al șaselea șef, împăratul domnitor, și nu aveau nevoie să-l afle. Nu aveau nevoie să știe de unde să înceapă să numere succesiunea de șapte de la început și cu greu ar fi interesați să facă acest lucru. Nici măcar Ioan nu avea nevoie să descopere că urmau să fie șapte împărați numărându-i: știa că trebuie să fie șapte, pentru că acesta este numărul deplinătății. Dacă a numărat de fapt șase împărați până la cel actual inclusiv, pornind de la un împărat mai târziu decât Iulius Cezar și/sau omițând unii împărați, este imposibil să fim siguri de acest lucru.
Tot ceea ce 17:10 este destinat să spună cititorilor săi este cât de departe sunt ei de sfârșitul secvenței de șapte, adică a întregii secvențe a împăraților Romei. Le spune că mai este o singură domnie scurtă înainte de sfârșitul dominației imperiale romane asupra lumii. Le spune, așa cum face adesea Apocalipsa, că sfârșitul este aproape. Dar depărtează sfârşitul de perioada convenţională a iminenţei apocaliptice: „puţin timp� (cf 6:21). În același mod, viziunea vulturului roman (4 Ezra 11-12) în apocalipsa evreiască aproape contemporană din 4 Ezra, după ce a forțat succesiunea împăraților romani până la și inclusiv Domițian în modelul de douăsprezece aripi și trei capete, indică faptul că, după Domițian, imperiul va rezista puțin înainte de distrugerea lui de către Mesia: „cele două aripi... s-au ridicat și s-au înălțat să domnească, iar domnia lor a fost scurtă și plină de tumult� (4 Ezra 12: 2, cf 39). În cele din urmă, cele zece coarne simbolizează cei zece regi care vor fi aliații fiarei în războiul contra Mielului și distrugerea Babilonului (17:12-14,16-17). Este posibil ca Ioan să fi observat că zece este un număr triunghiular și, prin urmare, un număr potrivit pentru aliații fiarei. Este triunghiul lui patru. Deoarece acesta este numărul pământului cu cele patru colțuri ale sale (7:1), ar putea identifica cei zece regi cu „regii pământului� la care se referă frecvent Apocalipsa (cu aluzie la Ps 2:2). Cu toate acestea, este mai probabil ca cei zece regi să fie „regii răsăritului� (16:12), care trebuie să treacă Eufratul deoarece, după cum vom vedea în următoarele două secțiuni, conform legendei revenirii lui Nero, ei îl însoțesc pe Nero care se întoarce din Parthia (cf. Or. Sib. 5:109). În acest caz, poate exista o legătură cu cei patru îngeri legați la râul Eufrat (9:14).

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 2 Jan 2023, 02:27 AM