Telecinemateca Optiuni

[rogvaiv]

TELECINEMATECA




Pe vremea când românii nu erau teleghidați, nu erau setați, orbi, încretinați, NU apăruse PRO TV, Sorin Ovidiu Vântu, nu veniseră țărăniștii la PUTERE, nu existau Carrefour, Kaufland, Lidl, Billa. Nu mâncau românii mâncare procesată și injectată! Era altfel atunci! Își amintești? Trăiam frumos, eram ca niște flori, ne jucam jocuri de societate, eram mai apropiați unul de altul. Ieșeam afară și ne jucam în fața blocului, toți copiii din bloc. Când mama cuiva își chema copiii în casă, se mai găsea unul să plece, și altul, și tot așa ca piesele de Domino. Eu și fratele meu (pe care îl salut pe această cale – bine ai venit în țară, în PATRIE) rămâneam mereu ultimii. La final intram și noi în casă. Eram cei mai tâmpiți, cei mai golani din tot blocul. Erau alte vremuri atunci, cu festivaluri de muzică, Mamaia, Cerbul de Aur – Brașov.
TELECINEMATECA.
Mergem pe Tâmpa toți copiii, ce vremuri fără Carrefour, PRO TV și Românii au Talent...fără...
Ce vremuri! Coloana sonoră, de ești mai în vârstă, de la CINEMATECA, o știi sigur. Sigur îți va trezi amintiri, va trezi ceva în TINE.
Am decis să încep serios munca la recenzii, să termin cronicile alea de filme. Multe din ele sunt pe caiet. Că eu când văd un film pe care vreau să-l recenzez așa fac: Îi dau play, aduc un caiet A4 de 100 de file, pixuri de diferite culori și vizionez. Și dau multe-multe stopuri și stop-cadre. Multora le fac print-screen-uri și le salvez. Apoi când văd ceva interesant ce a vrut să puncteze Regizorul, dau iar stop, scriu ce a văzut Regizorul, scriu ce văd eu, cum percep eu din unghiul și poziția mea. Apoi scriu ce nici regizorul nu a văzut, unele elemente pe care le-a scăpat/lansat din greșeală (probabil sau nu). Pe acestea nu le fac publice, le țin în Caiete, poate pe viitor. Așa se face că un film pe care îl recenzez ce durează până la două ore, mie îmi ia 8-9 ore, și crede-mă că nu am timp deloc, am multă foarte multă treabă + multe altele pe lista de așteptare ce îmi vor aduce foarte mulți bani pe viitor.
Mă voi apuca mai serios de Artă – Cinematografie – Film – Capodoperele Lumii – ARTĂ.
Am fost zilele trecute la Centrul de Conferințe al
Universității TRANSILVANIA din Brașov
să caut editura UNIVERSITĂȚII TRANSILVANIA că vreau să poarte marca editurii lor ce vreau eu să scot. Și se întâmpla să aibă loc festivitatea de final, de absolvire a studenților
Facultății de Sociologie și COMUNICARE – promoția 2012-2015.
Eu am fost acolo student și am fost admis primul pe tot anul cu 9,78. Trebuia să fiu și eu acolo dar nu s-a putut, trebuia să muncesc și munceam 240 de ore pe lună. Când mergeam la Facultate, dormeam pe bancă, nu mai puteam. Tatăl meu a spus, renunță la studii și muncește că avem nevoie de bani. Când am fost admis, primul pe tot anul din peste 100 de persoane cu note astronomice, și i-am spus asta tatălui, nu s-a emoționat prea tare, foarte puțin spre deloc. A spus, bine[b][b](!)[/b] dar nu renunța la muncă!

Eu trebuia să termin anul ăsta Sociologia, v-am văzut în acea vineri la Centrul de Conferințe, v-am recunoscut și am fost puțin invidios. Vă salut pe această cale foștii mei colegi dragi!

Îmi pare rău că nu am absolvit deși chiar aveam toate atuurile să termin...



În cele din urmă am ajuns la locația editurii Universității Transilvania Brașov, le-am spus ce e și cum e cu mine, că am studiat dar nu mai studiez acum, le-am spus că ȘTIU SĂ SCRIU, că am început o carte, mai multe cărți. Dar neapărat trebuie să fie un domeniu care se studiază la Universitate, din domeniile ce fac obiectul existenței Facultăților. Bun, aveți Jurnalism sau Artă? Știam că nu au dar am vrut să văd ce răspuns primesc, să văd cum joacă ei ca să știu cum joc eu mai departe, ce strategie adopt.
La final spun: Dar aveți Estetică și Societate - Estetica Societății ce aparține de SOCIOLOGIE, și cele 7 Arte din care
Cinematografia este a șaptea.
NU, Cinematografia nu este doar cea de-a șaptea artă, ea este suma tuturor Artelor la un loc.
(Literatură, Muzică, Pictură, Sculptură, Arhitectură, Coregrafie).
ARTĂ.

Aveți și Litere și cred că sunt undeva pe la mijloc. Sigur, spune dama de la editură, dar știți că la noi publică de regulă, profesorii, cadrele universitare, foarte rar se întâmplă să vină cineva care nu e cadru și nu știm ce să facem în astfel de situații. Aduceți manuscrisul și recenzorii noștri îl vor citi.
Dacă ei vor da undă verde, pentru că depinde în mare măsură de ei, atunci vă vom publica.
Am zis să mă ocup mai mult și mai bine de recenzii pentru că din asta voi face bani frumoși.
Mi-am adus aminte de TELECINEMATECA, acele ore speciale cu care ne binecuvânta Televiziunea Română, apărată la Revoluția din 1989 de unii prietenii care au făcut Armata la Securitate în 1989 și pe care îi salut, trebuia să se numească, inițial,
Televiziunea Română Liberă.

TELECINEMATECA,
îți amintești acele vremuri minunate, ce flori am fost, ce flori vom fi?





VĂ AMINTIȚI?

Acest topic a fost editat de rogvaiv: 4 Jul 2015, 10:09 AM