Pesimiștii și Optimiștii, proști și inteligenți de fiecare parte a baricadei Optiuni

[rogvaiv]

Lumea are impresia greșită că există două tipuri de oameni: optimiști și pesimiști. Primii sunt inteligenți iar cei din urmă proști, concluzie pe cât de superficială pe atât de falsă. Lucrurile însă stau cam așa: Există optimiști proști, optimiști inteligenți, pesimiști proști și pesimiști inteligenți.

1. Optimiștii proști. Sunt oameni care nu înțeles prea multe de la viață, care au toate motivele să se arunce în fața trenului dar se autoamăgesc că prin simpla gândire pozitivă o să se îndrepte lucrurile. Filosofia asta cu gândirea pozitivă au cules-o din cărți gen The Secret sau alte cărți de dezvoltare personală, genul ăla cretin de literatură care a invadat rafturile librăriilor de nu mai au loc cărțile valoroase de ele. De regulă nu au înțeles prea multe din acele cărți pe care le-au citit în timp ce stăteau pe budă dar au înțeles ei că trebuie să fie cumva. Că dacă mergi așa cu zâmbetul pe m*!e și te gândești cu credință că o să câștigi la loto vei avea parte numai de lapte și miere și la un moment dat vei deveni de succes și bogat încât te vei băși în mătase. Trebuie doar să insiști. Categoria asta de oameni sunt cei care arată cu degetul spre ăia care nu gândesc pozitiv și îi judecă din cauza frustrării lor neștiute că acea gândire pozitivă nu a dat (încă) roade.

2. Optimiștii inteligenți. Sunt oamenii care au succes în viață datorită aptitudinilor dar și datorită conjuncturii și oportunităților. Succesul ăla le dă o satisfacție morală și o stare de bine indiferent de cum e vremea afară și îi motivează să zâmbească în continuare. Nu judecă și nu arată cu degetul spre ăia care nu gândesc pozitiv. Sunt persoane care de regulă își văd de treabă dar nu ratează ocazia să-ți tragă un șut în cur dacă i-ai călcat pe coadă în toată bunăvoința și optimismul lor.

3. Pesimiștii proști. Sunt oameni care au toate motivele să se arunce în fața trenului dar nu se autoamăgesc că vor deveni bogați prin simpla gândire pozitivă și apăratul de muște cu pliciul în mană. De regulă, sunt persoane fără aptitudini, fără motivație și complet reticenți față de schimbare. Au impresia că le știu pe toate și în orice lucru bun găsesc ceva care să nu le convină. Iar dacă nu găsesc caută ca disperații nod în papură pană găsesc ei în cele din urmă ca să aibă o satisfacție în toată autosuficiența lor pesimistă de oameni blazați și trecuți prin viață ca gâsca prin apă.

4. Pesimiștii inteligenți. Sunt persoane cu aptitudini și motivație suficient de puternică încât să facă lucrurile să meargă bine dar cărora sistemul social și cele trei categorii de oameni mai sus enumerați le pun bețe în roate în mod sistematic. Pesimismul lor vine în general din frustrarea că oameni care ar trebui să lucreze ca manipulanți de marfă și femei de serviciu la Kaufland ocupă funcții manageriale și executive, iar oamenii competenți, cu aptitudini, care sunt motivați, care-și dau interesul și care au citit la viața lor ceva mai mult decât o etichetă de produs sau un citat motivațional spus de Tony Poptămaș lucrează ca manipulanți de marfă în depozite sau femei de serviciu în Kaufland. Aceste persoane sunt deschise către schimbare și încearcă prin toate mijloacele să se dezvolte permanent, să investească în ei ca oameni, să se reprofileze și să se recalifice dar feed-back-ul primit în mod sistematic de mediul social le dă o atitudine blazată și reticentă care îi transformă în persoane pesimiste. ©

Tu din ce categorie faci parte?

Acest topic a fost editat de rogvaiv: 27 Apr 2015, 07:23 PM

[Fantasee]

Titluri de cărți valoroase (optimiste și pesimiste) venite din partea unui pesimist: (dacă mă rogi așa mult, nu-ți rezist )

Nu îmi permit să fac recomandări în mod public despre valoarea unor cărți către un auditoriu pentru că nu știu dacă sunt eu în măsură să emit astfel de judecăți de valoare. Îmi permit însă să-ți recomand ție pentru că m-ai rugat și-ți menționez numele unor titluri care pe mine m-au impresionat și care cred că ar avea dreptul la ceva mai mult loc într-o librărie, măcar pe un raft separat/special de tip vintage sau mai știu eu ce termen din ăsta de hipstăreală.

Și le luăm în ordine după clasificarea tipului de comunicare și de limbaj:

Din categoria beletristic sau artisitic
pe poziția incontestabilă
1. F.M. Dostoievski - Frații Karamazov

2. G.G. Marquez - Un veac de singurătate
3. Henryk Sienkiewicz - Quo Vadis?
4. E.M Remarque - Nimic nou pe frontul de Vest
5. Franz Kafka - Castelul (un gen de literatură versat, numit literatură absurdă care își lasă cititorul perplex)
6. Charles Dickens - Marile Speranțe
7.Vicente Blasco Ibanez - Printre portocali (dacă preferi genul love story, dar expusă într-un mod de-a dreptul excepțional, și nu sunt cuvinte exagerate)

Din categoria științific nu ar fi ceva de adăugat în afara celor 4 domenii fundamentale ale științei (în ordinea asta) matematică, fizică, chimie, biologie cu o acoladă înaintea tuturor = logică. O să recomand niște titluri din categoria "popularizarea științei" genul ăla de literatură care ar fi trebuit să invadeze rafturile librăriilor și să fie consumate de o parte cât mai mare a populației, că doar de-aia e numită "popularizarea științei"

1. Stephen Hawking - Scurtă istorie a timpului (o carte fenomenală vândută în peste 50 de milioane de exemplare)
2. Ian Stewart - Îmblânzirea infinitului sau Povestea matematicii
3. Paul Davies - Ultimele trei minute (a nu se confunda cu Steven Weinberg - Primele trei minute)
4. Jonh D. Barrow - Cartea infinitului
5. Mario Livio - Este Dumnezeu matematician?
6. J. Allen Hynek - Experiența OZN
7. S. L Valdgard - Pământul și Universul (o lucrare științifică ceva mai veche care mi-a căzut în mână pe când eram foarte tânăr prezentată într-un mod neconvențional. De ex. Imaginează-ți că dintr-o dată forța gravitațională a dispărut - iată cum ar arăta Pământul și societatea)

Din categoria oficial-juridic
Codul Penal al României sau cel al țării în care trăiești. La modul cel mai serios, nu e bășcălie! N-ai idee cât de utile și necesare sunt astfel de cunoștințe de Drept Penal la un moment dat. Consider că ar trebui introduse aceste discipline în școli, încă din timpul gimnaziului. Există (sau au existat) la un moment dat niște cursuri de Cultură Civică, dar vai mama lor cât de timide erau (sau sunt) ! În schimb avem religie încă din clasa întâi, se întoarce România cu curul în sus și se dă peste cap de trei ori, în numele tatălui, al fiului și al sfântului duh de e nevoită să intervină Curtea Constituțională (AMIN!) pentru a analiza și decide dacă e aceasta e compatibilă cu programa școlilor unui stat de DREPT și laic (laic = în afara religiei, nu laicul pe care îl dai tu pe feisbuc). După care corporația BOR își trimite la muncă de propagandă pe toți locotenenții săi, apărătorii creștinismului precum Connect-R și Dan Puric pentru a manipula mințile unor oameni slabi de înger în stilul lor caracteristic, să-și înscrie copiii la ora de religie și să îmbrățișeze niște idei discutabile și contestate la o vârsta la care aceștia nu pot discerne dacă acele idei sunt discutabile și contestate. M-am îndepărtat grav, revin.

Din categoria publicistic aș putea să-ți recomand câteva publicații de afară care merită băgate în seamă (VICE care a apărut timid și la noi) și din România (Academia Cațavencu, transformată în Cațavencii)
iar dintre titluri, fără discuție
memoriile lui Alexandr Soljenițîn - Arhipelagul GULAG, un om fără nicio legătură directă cu mine în afara datei nașterii lui (zi, lună) care corespunde cu cea a nașterii fratelui meu și data morții lui (zi, lună) care corespunde cu cea a nașterii mele și poate puțin cu faptul că am trecut și eu puțin prin acele sisteme de penitență concepute de mintea umană. Na, că am făcut și un pic stil publicistic!

Din categoria colocvial, ai aici o enciclopedie, în Poiana lui Iocan, un topic intitulat Zi-ne ce-ai în cap, deschis de un user, genicon, pe care îl salut și care n-a mai dat niciun semn de existență și care are peste un milion de vizualizări

Ai întâlnit multe lucrări și știi câte ceva despre fiecare, prin urmare îți lipsesc foarte puține pentru a deveni un optimist.
Ce urmează mai jos este o listă adaptată personalității tale, atât cât o înțeleg eu din ceea ce scrii uneori. Îți propun patru cărți diferite pe care le poți împrumuta de la bibliotecă și un studiu pe termen lung.

Arthur C. Clarke - ”Sfârșitul copilăriei”
Robin Dunbar - ”De câți prieteni ai nevoie?”
Paul ”Coach” Wade - ”Antrenamentul condamnaților”
Dr. Hyla Cass - ”Ghidul suplimentelor nutritive în tratamentul medicamentos”
Andrei Pleșu - ”Despre frumusețea uitată a vieții”

Pentru studiul pe termen lung este necesar să deții următoarele: o biblie ortodoxă, o biblie catolică (în latină) și o versiune de coran.
Îți propun un studiu literar în paralel cu care să ții o evidență a poveștilor comune celor trei lucrări.
Durata studiul ar fi în funcție de ritmul tău personal de învățare. Ți-ar fi de folos exercițiul ăsta ca să înțelegi lumea și altfel.

Există însă o șansă să devii optimist și fără acest studiu.
Teoretic, doar parcurgerea celor patru cărți de mai sus ți-ar mai fi necesară către optimism.