HanuAncutei.com - ARTA de a conversa!
Haine Dama designer roman

Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )

> Info

Subiectele de discutie dedicate cartilor vor fi mutate in cadrul subforumului Universul Cartilor

 
Reply to this topicStart new topic
> RECVIÉM PENTRU UN FILM, Cronica de Film a lui Marian R
Data'q
mesaj 17 Apr 2015, 09:56 AM
Mesaj #1


Clopotar
******

Grup: Admin
Mesaje: 4.348
Inscris: 17 September 04
Din: Capitala
Forumist Nr.: 4.495



Recenzii pentru filme... Eu de abia aștept să le citesc.


--------------------
Clopot
Lauda tie, Doamne!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
rogvaiv
mesaj 17 Apr 2015, 02:42 PM
Mesaj #2


Cronicar
****

Grup: Membri
Mesaje: 393
Inscris: 21 February 14
Forumist Nr.: 62.741





„Let me tell you something. There's no nobility in poverty. I've been a poor man, and I've been a rich man. And I choose rich every fucking time[...]now, if anyone here think I’m superficial or materilistic, go get a job at fucking McDonald’s cause that’s where you fucking belong!”
„Lupul de pe Wolf Street” e o realizare cinematografică marca Martin Scorsese cel care ne-a încântat cu „Goodfellas”, „Casino” sau „Departed” puținele filme inteligente cu gangsteri și mafioți care sunt puse în balanță cu uriașa masă de filme ce tratează același subiect dar cu valoare artistică zero.




Lupul de pe Wall Street” e o ecranizare care tratează subiectul celui mai important lucru din lume: banii (nu fii ipocrit, că știi că așa e) și lumea plină de lăcomie, ilegalitate, imoralitate și desfrâu a celor care nu creează nimic, nu construiesc nimic dar sunt exagerat de bogați.





Story-ul este unul real, al unui broker de pe Wall Street care a trăit visul american și s-a îmbogățit din speculații până când acesta s-a transformat în coșmar. Interpretarea lui DiCaprio e excepțională și deși e un film cam obscen care bate orice record în utilizarea cuvântului f**k asta nu-i scade câtuși de puțin din valoare. „Pentru Jordan (Leonardo DiCaprio) și restul haitei de lupi, nimic nu era destul sau prea mult iar modestia era pentru proști.”



La finalul maratonului cinematografic de 3 ore (atenție, spoilere!) ni se arată niște cadre în care agentul FBI care l-a îngropat la figurat pe Belfort, citește în metrou de pe un ziar știrea „Stratton Oakmont’s Belfort Sentenced” iar alături de el, tot în același metrou pe judecătoarea care l-a condamnat definitv cum face loc unor călători să coboare, parabola genială care contrastează cu lumea imorală și plină de lăcomie în care se scaldă cei care fac jocurile în lumea banilor și care arată cine câștigă până la urmă.



Jordan Belfort cândva un om de succes care avea lumea la picioare și care „a clădit Stratton Oakmont care însemna însăși America” proaspăt eliberat din închisoare e pus în situația de-a preda tehnici de marketing unor tineri entuziaști dar debusolați. După trei încercări eșuate de-a vedea o vânzare corectă a unui banal stilou, Belfort privește în sala plină de priviri rătăcite și în sinea lui trage o concluzie pe care pe care a tras-o fiecare dintre cei care au văzut filmul: Sunteți pierduți, n-aveți nicio șansă.





Acest topic a fost editat de rogvaiv: 17 Apr 2015, 07:15 PM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
rogvaiv
mesaj 17 Apr 2015, 03:03 PM
Mesaj #3


Cronicar
****

Grup: Membri
Mesaje: 393
Inscris: 21 February 14
Forumist Nr.: 62.741



pffff

nici când am creeat efectiv textul nu a trebuit să stau așa concentrat și nu mi-a pus atâtea probleme ca expunerea lui cu problemele tehnice de rigoare...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Promo Contextual
mesaj 17 Apr 2015, 03:03 PM
Mesaj #


ContextuALL









Go to the top of the page
 
Quote Post
rogvaiv
mesaj 19 Apr 2015, 03:50 PM
Mesaj #4


Cronicar
****

Grup: Membri
Mesaje: 393
Inscris: 21 February 14
Forumist Nr.: 62.741





“E exact cum mi-am închipuit. La sfârșitul lui iunie 1990 magazinele patriei socialiste erau goale. Banii adevărați intrau în țară de peste Zid. În timp ce mai toți cetățenii făceau cu răbdarea lor obișnuită cozi lungi la bănci, noi căutam disperați carnetul de cecuri al mamei.”



Goodbye, Lenin! (2003) e un film european a cărei acțiune se petrece în contextul istoric al căderii Zidului Berlinului din 1989, piesa de domino care a făcut să cadă toate regimurile socialiste din Estul Europei. Story-ul e următorul: Mama unei familii obișnuite aflată în comă timp de 8 luni nu trebuie să afle sub nicio formă că a căzut Zidul Berlinului și că s-a schimbat regimul pentru că orice emoție îi va fi fatală. Însă vor apărea întrebările și până la urmă, ca întodeauna, adevărul tinde să iasă la suprafață mai devreme sau mai târziu… “Arată-i ceva vechi” “Cum adică?” “O emisiune mai veche, înregistrată de la televiziunea est-germană ” “Știri de anul trecut?? O să observe!” “Nu cred! Dădeau mereu aceleași porcării.”



Și pentru că adevărul tinde să iasă întodeauna la suprafață, la un moment dat mama începe să se trezească și începe să exploreze. Pe măsură ce iese din bloc vede semnele schimbării din ce în ce mai mirată: o svastică mâzgălită cu marker-ul în lift, vestimentația schimbată a persoanelor, o veioză roz folosită în filmele porno, brand-ul IKEA, două BMW-uri și cireașa de pe tort -> statuia lui „Lenin Cerșetorul” mutată cu un elicopter.




Să fie o coincidență că Germania a câștigat Campionatul Mondial de fotbal din 1990 exact în contextul și în anul în care Germania s-a unificat și jumătatea estică a populației savura bunăstarea și libertatea? (Speculez, nimic mai mult.)



“Într-un fel trebuia să admit că jocul meu începea să se lege; poate că mi-ar fi plăcut să existe acest RDG pe care-l creasem pentru mama[...]Mama a supraviețuit RDG-ului 3 zile. Mi-am zis că era drept să nu afle niciodată adevărul. A murit fericită[...]Țara asta pe care mama a părăsit-o era țara în care a crezut, și unde am ținut-o în viață până în ultima clipă. O țară care n-a existat în realitate.” Dacă ar fi să fac o caracterizare mai scurtă pentru Goodbye, Lenin! aș spune “Memorabil™!” ©






Go to the top of the page
 
+Quote Post
rogvaiv
mesaj 21 Apr 2015, 08:45 PM
Mesaj #5


Cronicar
****

Grup: Membri
Mesaje: 393
Inscris: 21 February 14
Forumist Nr.: 62.741





„De ce stați aici dacă puteți pleca oricând? Vă credeți nebuni? Ei bine, nu sunteți! Nu sunteți mai nebuni decât orice persoană de pe stradă!”

Zbor deasupra unui cuib de cuci” (1975) e o ecranizare care a vrut să aducă în atenție sistemul psihiatric și practicile lui fasciste, scop care n-a fost îndeplinit în 40 de ani de când a fost lansată producția datorită propagandei psihiatrice a cărei industrie totalizează suma PIB-urilor a unor state întregi (peste 300 de miliarde de dolari!) precum și a ignoranței populației care își merită pe deplin soarta.



Personajul principal, Patrick McMurphy (Jack Nicholson), un șmecheraș inteligent și plin de viață care pune pariuri stupide cu toată lumea (Cel cu chiuveta a fost stupid de-a dreptul: “Măcar eu am încercat fir-ar să fie, măcar am încercat!”) e internat într-o instituție psihiatrică, întrucât cei din sistemul corecțional de unde aparține are dubii referitoare la capacitatea sa de-a munci. La începutul filmului vedem oameni legați cu curele de pat care spun că se simt odihniți, iar muzica clasică de la început atunci când li se dădeau medicamente (= cătușele minții), aduce cu cadrele filmelor în care era tratat Holocaustul și în care evreii erau primiți pe muzică clasică. Distragerea atenției pacienților de către McMurphy de la plictisitoarele și ineficientele ședințe de grup cu un pachet de cărți porno reprezintă momentul cheie și la prima vedere pare chiar distractiv ce se petrece acolo. Poți crede că e un loc de relaxare în care ți-ai dori să fii internat pe o perioadă scurtă. Dar nu e deloc așa!



La prima ieșire în curte, McMurphy vede unele lucruri care îi dau idei: o veveriță care merge pe sârma ghimpată => gard neelectrificat. Apar și primele tehnici de BRAIN FUCKING pe care le cunosc cadrele medicale ce au făcut studii înalte în așa ceva: Spui ceva, medicul nu înțelege pt. că e foarte prost și-ți spune: „nu vă enervați!” deși tu ai vorbit calm, moment în care te enervezi cu adevărat. “Ne cereți să schimbăm un program foarte precis” “Dar schimbările n-au făcut rău nimănui, așa-i? ” […]”Dacă nu vrea să vorbească despre asta de ce îl forțați?” “Scopul e terapia și discutăm problema asta!” “Dar nu prea îl ajută, nu-i așa?”.



Urmează votul anulat de asistenta diabolică Ratched și imediat momentul memorabil când McMurphy comentează meciul cu TV-ul stins iar pacienții se entuziasmează că “văd” și ei un meci. Asistenta Ratched, învinsă, crapă de ciudă. Lui McMurphy i se aduce la cunoștință că nu poate învinge un sistem și aude pentru prima oară de “internare pe termen nedeterminat” (pe viață) “până te vindeci” (până te reeducă și îți învinge definitv spiritul și mintea sau până le vine lor cheful să-ți dea drumul).




Apare iar o tehnică de BRAIN FUCKING în care filmul abundă: După ce s-a întrebat dacă vrea cineva să comenteze regimul ăsta fascist apare și replica venită tot din partea asistentei Ratched pe care îți vine să o fuți în inimă: Stai jos și așteaptă-ți rândul! (Și nu uita, viața bate de departe filmul!) Asistenta Ratched îmbrăcată în timpul serviciului în ALB ca un înger neprihănit e arătată la un moment dat în hainele ei civile: Negru, culoarea Morții. McMurphy plin de viață și glumeț face o remarcă amuzantă și inteligentă după ce a fost întrebat dacă i-a priit ședința de electro-”terapie”. “Următoarea mea femeie o să se aprindă ca un joc mecanic și o să scoată din ea dolari de argint.” Despre final nu spun nimic că am dat deja destule spoilere dar dacă o să-ți placă această minunată ecranizare te rog să mă răsplătești cu un pachet de țigări atunci când o să fiu internat la nebuni™. ©


Go to the top of the page
 
+Quote Post
rogvaiv
mesaj 24 Apr 2015, 10:49 PM
Mesaj #6


Cronicar
****

Grup: Membri
Mesaje: 393
Inscris: 21 February 14
Forumist Nr.: 62.741






Choose Life. Choose a job. Choose a career. Choose a family. Choose a fucking big television, choose washing machines, cars, compact disc players and electrical tin openers. Choose good health, low cholesterol, and dental insurance. Choose fixed interest mortgage repayments. Choose a starter home. Choose your friends. Choose leisurewear and matching luggage. Choose a three-piece suit on hire purchase in a range of fucking fabrics. Choose DIY and wondering who the f**k you are on Sunday morning. Choose sitting on that couch watching mind-numbing, spirit-crushing game shows, stuffing fucking junk food into your mouth. Choose rotting away at the end of it all, pissing your last in a miserable home, nothing more than an embarrassment to the selfish, fucked up brats you spawned to replace yourselves. Choose your future. Choose life... But why would I want to do a thing like that? I chose not to choose life. I chose somethin' else. And the reasons? There are no reasons. […] In fact we are not so stupid



Trainspotting – din viață scapă cine poate (1996)
Termenul care face titlul filmului (adesea confundat cu rușinea de film Transporter al cărei personaj principal e Jason Statham) desemnează un hobby destul de bizar: tipi care stau cât e ziua de lungă pe peronul gării şi notează sosirea şi plecarea trenurilor. Noaptea, ei compară notiţele cu cele din ziua precedentă, observă ce s-a schimbat în mersul trenurilor, îi sună pe ceilalţi pentru a se ţine la curent unii pe alţii cu mişcările trenurilor. În argoul drogaţilor, se referă la urmele înţepăturilor de pe braţele lor, care se înşiră aidoma gărilor de-a lungul căilor ferate.
Trainspotting – din viață scapă cine poate e un film sumbru despre niște narcomani ratați din Edinburgh – Scoția și totodată e unul din cele mai bune filme ale anilor ‘90, cotat bine de critică și unul dintre cele mai bune filme văzute de mine ever.



Mark „Rent Boy” un toxicoman și o gașcă de ciudați Spud, Sick Boy, Begbie și Tommy duc o viață lipsită de orice grijă în afara procurării de bani care să le asigure doza zilnică, vieți care până la urmă se reduc la zero.
“Gândește-te la cel mai bun orgasm pe care l-ai avut vreodată. Multiplică-l cu 1.000 și tot nu ești aproape. E mai mișto ca orice futere”
Asta pare să fie filosofia și motivația acestor personaje de a exista. “Când ești pe droguri ai o singură grijă: Să faci rost de bani. Când nu ești, deodată trebuie să ai grijă de o grămadă de alte porcării: N-ai bani, nu poți să te- îmbeți, ai bani, bei prea mult. N-ai gagică deci n-ai parte de sex. Ai gagică = prea multe probleme. Trebuie să te gândești la facturi, la mâncare, chirie, la nu știu ce echipă de fotbal care nu câștigă niciodată, la relațiile cu celelalte persoane – chestii total inutile.”



Viața acestor personaje pare atat de interesantă la prima vedere încat îi înțeleg pe deplin intenția lui Ewan McGregor (Mark Renton): Pentru a face şi mai incredibil personajul interpretat de mine, am fost tentat la un moment dat să iau heroină. Apoi am renunţat (la idee).



„Partea rea cu lăsatul de drog era că știam că va trebui să-mi întâlnesc toți prietenii fiind cu totul trezit. Era cumplit! Îmi aminteau așa mult de mine încât nu mă puteam uita la ei”
Prietenii din cercul social al lui Renton sunt atât de diferiți dar au acel ceva în comun care-i unește pe toți. De la interviul ratat de Spud într-un mod „curat” de care erau mândrii prietenii lui, la discursurile despre viață ale lui Sick Boy, un om care a înțeles cum stau lucrurile și care are o părere validă despre absolut orice, discursuri de care prietenii sunt mândrii deasemenea: Păi la un moment-dat îl ai după care îl pierzi și pierdut rămâne pe vecie. În TOATE aspectele vieții.
Renton: De fapt ce vrei să spui?
Sick Boy: Ce încerc să fac Mark e să te fac să înțelegi că Numele Trandafirului e aia o scanteie....pe o traiectorie, altfel, coboratoare.
De la obiceiurile lui Begbie care era gata să se ia la bătaie oricând, oriunde și pentru orice ăsta fiind drogul lui, la atitudinea de băiat corect a lui Tommy care nu se droga, nu mințea și nu înșela pe nimeni, niciodată. Mereu aflai adevărul de la Tommy. Ăsta era defectul lui: Spunea adevărul. Toți aveau acel minunat lucru în comun care era mai tare decat 1.000 de orgasme lucru care îi uneau chiar și în clipele mai puțin prietenoase.
Ajuns într-o haltă de aiurea din Scoția, Tommy le propune amicilor o scurtă plimbare pana la cel mai apropiat munte care abia se zărea la orizont.
Tommy: Nu sunteți mândrii că sunteți scoțieni?
Renton: E un rahat să fii scoțian! Suntem rahații rahaților, tâmpiții pământului! Cel mai nefericit, mizerabil, servil, patetic gunoi...care a apărut odată cu civilizația. Unii îi urăsc pe englezi, eu nu! Sunt doar labagii: pe când noi, pe de altă parte suntem colonizați de labagii! Nici măcar n-am găsit altă cultură cât-de-cât decentă care să ne colonizeze. Suntem conduși de idioți. Suntem într-o situație de rahat, Tommy iar tot aerul curat din lume nu face nicio diferență.



Lucrul cel mai demn de apreciat la Danny Boyle e că deși nu elogiază drogurile nici nu-și condamnă personajele și refuză să arate cu degetul sau să adopte un punct de vedere moral. Lecția e acolo pentru cine vrea să o vadă fie că vrea să se apropie de cel mai tare orgasm avut vreodată înmulțit cu o mie, fie că vrea să ducă o viață normală, să aleagă viața altfel spus.



Spoilere nu-mi place să dau dar speech-ul lui Renton de la final e simetric cumva cu cel de la început, prin care își justifică țeapa dată tovarășilor săi: O să fiu ca tine. O să aleg viața. Slujba, familia, the fucking big television, mașina de spălat, autovehiculul, compact disck player-ul, sănatea de fier, colesterol scăzut, asigurări dentare, ipoteci, primul apartament...DYI, Junk food, children, indexed pension, tax exemption, clearing gutters, getting by, looking ahead, the day you die.


trailler:



Acest topic a fost editat de rogvaiv: 24 Apr 2015, 11:00 PM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
rogvaiv
mesaj 24 Apr 2015, 11:06 PM
Mesaj #7


Cronicar
****

Grup: Membri
Mesaje: 393
Inscris: 21 February 14
Forumist Nr.: 62.741



Avem până acum:

1. The Wolf of Wall Street
2. Goodbye, Lenin!
3. Zbor deasupra unui cuib de cuci
4. Trainspotting - din viață scapă cine poate

urmează

5. The Silence of the Lambs
6. The Green Mile
7. Se7en
8. Shawshank Redemption
..................................
..................................
..................................
Go to the top of the page
 
+Quote Post
rogvaiv
mesaj 2 May 2015, 02:40 PM
Mesaj #8


Cronicar
****

Grup: Membri
Mesaje: 393
Inscris: 21 February 14
Forumist Nr.: 62.741



De ce nu mai scrii recenzia aia la Tăcerea Mieilor, ai promis consecvență...
A încercat odată un recenzor să o facă. I-am mâncat ficatul cu păstăi și cu un vin bun de Chianti



Tăcerea mieilor (1991), e o ecranizare în regia lui Jonathan Demme adaptată după romanul cu același nume de Thomas Harris (și care intre noi fie vorba nu se ridică la înălțimea filmului) laureată a 5 Premii Oscar la cele 5 categorii majore doborând mai multe recorduri din care unul este acela că a reușit să câștige Oscarul pentru cel mai bun film în 1992 deși e o producție din 1991.

Tăcerea mieilor e filmul preferat al unei somități culturale cu care am avut contact direct, un prof. univ. dr. în filosofie, estetică și alte științe sociale, absolvent al Academiei Ștefan Gheorghiu, autor a zeci de articole, publicații și cărți de specialitate dintre care una tratează subiectul Kitsch – simptom al devalorizării artei ș.a. Am simțit nevoia să fac acest comentariu întrucât s-a ajuns ca această capodoperă monumentală să fie ridiculizată, pamfletată și catalogată ridicol de superficial drept kitsch.
Următoarea recenzie are zeci de spoilere și citate așa că te avertizez, dacă ți-ai pus spoiler-wall, apasă butonul din dreapta-sus marcat cu X, vezi filmul, dacă nu l-ai văzut încă și dacă ești curios după, te invit să citești si ce-am scris eu pe aici. Așa ca recomandare.

Avem primele 3 elemente
1. Coloana sonoră care te introduce într-o atmosferă terifiant de profundă și gravă;
2. O fetiță care aleargă prin pădure în timpul antrenamentelor de la Academia FBI;
3. Răni, agonie și durere – iubește-le! (Hurt, Agony, Pain – Love IT) ca motto pus pe unul din copacii respectivei păduri.

Menționez și clișeul pe care l-au abordat toți ca să prezinte intriga: Tânăra cadetă Clarice Starling (Jodie Foster) este chemată în biroul șefului Serviciului de Științe Comportamentale ale Academiei FBI – Jack Crawford (Scott Glenn) și îi propune o misiune (aceea de-a a-l face să coopereze pe înfiorătorul psihiatru criminal dr. Hannibal Lecter în vederea capturării altui criminal și mai înfiorător, cel supranumit Buffalo Bill, încă în libertate, care îngrozește societatea cu modul lui operare absolut și de-a dreptul bolnav), dar nu înainte de a o avertiza:

Crede-mă, nu-l vrei pe Hannibal Lecter în mintea ta! Tu fă-ți doar treaba, dar nu uita cine este!

Și cine este?


Schimbând cadrul și personajul participant la același dialog, dr. Chillton:
Ei bine, e un monstru. Un psihopat adevărat. Aât de rar prindem unul în viață încâ dpdv al cercetării, Lecter e premiul cel mare[...]Ne urăște, crede că vrem răul și că suntem dușmanii lui[...]Nu cred că Lecter a văzut o femeie în 8 ani și chiar ești pe gustul lui.

După care îi explică regulile:
1. Nu te atinge de geam
2. Nu te apropia de geam
3. Dă-i numai hârtie fină
4. Fără creioane sau stilouri
5. Fără bolduri sau agrafe în hârtie
6. Folosește locul prin care primește hrana
7. Dacă vrea să-ți dea ceva, refuză!

Primul contact e ceva în genul Întâlnire de gradul III, de remarcat și că amândoi au ochii albaștri deși provin din două lumi total diferite dar nu opuse. După ce încearcă să-l păcălească cu o vechitură de test psihologic apar și primele indicii:

No. 1 Hint:De ce crezi că le jupuia pielea?

După care începe ridiculizarea către Starling:
Știi cum arăți cu geanta scumpă și pantofii ieftini?You look like a rube. Ca un copăcel pipernicit cu puțin gust. Mâncarea bună ți-a lungit oasele dar nu-i mai mult de o generație decând te tragi din niște sărăntoci, nu-i așa? Și accentul pe care-l încerci cu disperare – pur Virginia de Vest. Ce e tatăl tău, dragă? E cumva miner? Duhnește a lampă?Ce repede te-au găsit băieții! Toate răutățile obositoare de pe bancheta din spate a mașinii, când nu poți să visezi, decât să cobori, oricând, oriunde și oricum numai să ajungi la FBI.

Urmează un cadru cu H. Lecter și fața lui tâmpă după ce termină de spus discursul lui de îngropăciune a stimei de sine după care replica lui Clarice:



Așa e! Dar, ești destul de puternic încât să aplici „super-percepția asta” și pe tine? Ce-i cu ea? De ce nu te privești și să scrii ce vezi? Sau poate ți-e frică.

No. 2 Hint: Acum zboară înapoi la școală, micuță Clarice, fly, fly, fly......fly, fly, fly[…] Ascultă cu atenție! Caută adânc, Clarice STARling ! (după incidentul cu Migs, în care acesta, a încercat ca lichidul lui seminal să mai ia contact cu o femelă, poate pentru ultima oară, chiar dacă nu în scopul copulației. Și a reușit, pentru că i-a atins fața și părul - Dar a fost pentru ultima oară. Își înghițise limba și a fost găsit mort în celulă, a doua zi), Caut-o pe miss Mofet, o veche pacientă de-a mea. M-O-F-E-T. Nu cred că Migs că poate să o facă din nou așa repede, chiar dacă e nebun, Du-te!
MOFET – cu trimtere (după semințe) la magazinul acestuia intitulat yourself (de unul singur). Proprietarul garajului care a însoțit-o pe Clarice, vrând să-i dea o mână de ajutor la deschiderea ușii garajului care nu mai fusese deschisa din 1980 în zadar, adaugă la un moment-dat:
Ne putem întoarce mâine cu fiul meu.
Clarice: Și el? (arătând spre șofer care stătea în mașină yourself)
Proprietarul: O, șoferul meu ne-ar ajuta dar detestă muncile fizice. (Fă-ți – yourself)
Clarice: Aha!

Și penrtru că Clarice e o fată deosebit de inteligentă și-a dat seama că Lecter a trimis-o după semințe:


Hester Mofet! E o anagramă, nu-i așa doctore? THE REST OF ME! (îmi lipsește cealaltă parte a mea) (Nu încerca să faci anagramă la celebrul recenzor Lupea!)
Îmi lipsește cealaltă parte a mea. De asta ai închiriat garajul?ż
Lecter: (Spock! = ia de-aici sertarul cu chestionarul ăla obosit! Ia-l și silence! Că acuma stau pe întuneric!) De fapt, „chestionarul” era un prosop ALB.
Thank you! (și-l pune pe cap)
Ți s-a oprit sângerarea. (Nu mai spune!)
Nu-i nimic, e doar o zgârietură (în urma mini accidentului de la intrarea în garajul firmei yourself).

No. 3 Hint: Hoster MOFET – nume real Benjamin Raspail – boschetar, maniac depresiv = Primul efort al unui ucigaș de-a se transforma.

Crezi că Crawford te dorește, sexual vorbind? Adevărat, e mult mai în vârstă dar crezi că visează scenarii în care te f*te?

Nu mă interesează, și drept să-ți spun, e genul de lucruri pe care le-ar spune Migs.

Not anymore


Ce ai vrut să spui prin transformare, doctore? (Doctor, impropriu spus, pentru că psihiatrii nu au nicio legătură cu medicina, nu sunt doctori, nu au fost și nu vor fi vreodată, cu atât mai puțin foștii psihiatrii, cu atât mai puțin foștii psihiatrii condamnați definitiv, cu atât mai puțin foștii psihiatrii condamnați definitiv pentru fapte de omor, cu atât mai puțin foștii psihiatrii condamnați definitiv pentru fapte de omor ale căror cadavre erau mâncate. Nu? Sau...
Ce ai vrut să spui prin transformare, doctore?
Sunt în camera asta de 8 ani Clarice. Știu că nu mă vor lăsa afară niciodată, cât timp trăiesc. Tot ce-mi doresc e doar o priveliște. Vreau o fereastră prin care să văd un copac sau o apă.Vreau să fiu într-o instituție federală de parte de dr. Chilton (alt doctor!)

Ce ai vrut să spui prin ucigaș de pui?

Îți voi da un profil psihologic a lui Buffalo Bill, bazat pe informațiile din dosar. Te voi ajuta să-l prinzi Clarice!

Știi cine este, nu-i așa? Spune-mi cine ți-a decapitat pacientul, doctore!

Toate (lucrurile) la timpul lor. Eu am așteptat, Clarice, dar puteți aștepta, tu și bătrânul Jackie tot atât cât am șteptat eu? Micul nostru Billy cred că deja o caută pe urmatoarea doamnă.


Fiica senatoarei de Tennessee (ascultând American Girl – Tom Petty & The Heartbreakers)


(Aș fi vrut să mai dau câteva detalii pe care le-am observat singur (dincolo de cele două subsoluri de la început și sfârșit = subconștientul ei, pe care le-a sesizat toată lumea), dar m-am răzgândit. Detalii legate de culori ale unor anumite obiecte de o anumită formă aranjate într-o poziție și într-o ordine anume, care arată cumva altceva privind din alt unghi și la un alt plan/nivel. Obiecte arătate la un anumit timp (oră, minut) care arată altceva privite dintr-un alt unghi, diferit de cel anterior, la un alt nivel, superior/inferior sau cel de la care ar trebui să privească auditoriul).

Un INvalid se chinuie cu o piesă de mobilier când american girl coboară din mașină...
Ai vrea să te ajut? (Așteaptă abordarea din partea victimei – adică, să plece de la ea totul. De la niște intenții +/-egoiste. Te întreb acuma pe tine, tu ajuți pe cineva pentru acea persoană sau o ajuți pentru tine pentru că nu te simți tu confortabil să-l vezi pe altul suferind? Cine ești? Și ce ești (de fapt)? Ești altruist sau egoist suferind la suferința altei persoane?)

Nu mă interesează, oricum, pentru că viitorul tău e într-o groapă dintr-un beci în care eu cresc simbolurile metamorfozei, fluturii morții...Că al un moment-dat o să fiu nevoit să nu mai fiu așa cinic și să-mi arăt partea pozitiv umană la suferința unei ALTE suferințe, chiar dacă e un animal? (câine caniche. La asta nu am timp să mă gândesc, că sunt ocupat cu diferențierea clară a conceptului duplicitar altruist/egoist)


Ai vrea?

Sigur!

Mulțumesc!

E în ordine, pari a avea probleme (American girl)

Da...îl am de mult. Nu pot urca ingur asta în camion. Uite, ține asta.

Ok

Pune-l jos, e bine. (apelează la un artificiu)


Comunici prin intermediul Informației (3) cu ajutorul Energiei (2) care îți oferă suportul material al Materiei (1). (1), (2), (3) sunt principalele elemente ale Universului, strict în ordinea asta. Ce alte elemente ar mai putea exista în acest Univers (in)finit? Comunicarea e cel mai important și relevant domeniu. E un domeniu superior științelor reale (mate. fizică, chimie, bio – cu acoladă înaintea lor = lOgIcĂ) și umane (psihologie = interior = 1(unu), sociologie = interior raportat la exterior și exterior separat privit din interior = interior/exterior;exterior/interior = 1/mai mulți;mai mulți/1 (unu).
Reale și umane puse în conflict – de parcă ar fi opuse. Nu sunt sigur că ar fi nici complementare...
Real(itate) – fizică și metafizică.
Uman(itate) pozitivă, neutră și negativă
1.Nenebunii (confundați adeseori cu nebunii) sunt cei care râd (+), 2.normalii sunt cei neutri care stau pe margine(0), oameni obișnuiți ca tine, mai puțin tu, ăsta, care te-ai gândit puțin mai mult până să treci de asta, 3. (și) nebunii – ăia care nu înțeleg de ce nu funcționează regulile lor aiurea într-o lume dictată de legi non-aiurea condusă și locuită de oameni aiurea/non-aiurea cu reguli sociale total aiurea. Nenebunii (considerați nebuni) râd = (+). Nomalii asigură echilibrul = (0) și nebunii trag în jos talerul superior al balanței pe care sunt așezați nenebunii = (-) și pe care normalii se străduie să-l aducă în echilibru = (zero) (0)/(0) (zero ) = echilbru ż?
[…]

Apelează la un artificiu și o lasă pe American Girl să intre prima în camion cu mobila.
Minunat

Ok

Ai aprox mărimea 14 (1+4)?

WHAT?



Clarice află de un alt corp îngropat, a treia victimă găsită. Cercurile arată unde au fost răpite fetele. Săgețile arată unde au fost găsite corpurile

Profilul psihologic pentru Buffalo Bill văzut de Clarice e următorul:
E un bărbat alb. Ucigașii în serie vânează în propriul grup rasial/etnic. Nu e călător. Are propria casă pe undeva, nu un apartament
De ce? Ce face ca să-și alunge singurătatea?
Are între 30 și 40 de ani. E puternic (fizic) și are un autocontrol ca al unui bătrân. E precaut, precis și impulsiv. Nu se va opri niciodată.

Profil descris cu o exactitate milimetrică! Buffalo Bill, unde ești? Nu-ți ard urechile, nu-ți zvâcnește ochiul stâng? Că tocmai se vorbește de TINE! (Dacă adăugăm informațiile de identificare oferite de H. Lecter cu care avut contact direct și despre care mai are și alte informații atunci...) B Bill, ieși dracului din beciul ăla sinistru în care crești fluturii morții, că moartea e mai aproape de tine decât crezi. E mai aproape de tine decât de American Girl pe care o ții sechestrată în borta aia infectă săpată de mintea ta bolnavă! Fluturii nu te schimbă așa cum cu o floare nu se face primăvară™. (Mn.Rg) ©

-va urma-

Notă: Caută stop-cadrul opus, cu H. Lecter care îngheață de spaimă când o vede Starling.

Acest topic a fost editat de rogvaiv: 2 May 2015, 04:07 PM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
rogvaiv
mesaj 18 Jul 2015, 12:27 PM
Mesaj #9


Cronicar
****

Grup: Membri
Mesaje: 393
Inscris: 21 February 14
Forumist Nr.: 62.741



Crawford: Nu se va opri niciodată.
Starling: De ce nu?
Crawford: A început să-i placă și o face din ce în ce mai bine.
Starling: De aia m-ați trimis acolo? Ca să obțin informații pentru capturarea lui Buffalo Bill? Dacă ăsta era un caz aș fi vrut să-l am.
Crawford: Dacă ai fi știu asta Hannibal Lecter ar fi fost necooperant, s-ar fi jucat cu tine, ar fi tăcut mâlc și noi nu am mai fi fost unde suntem acuma.



Starling: Nu se va opri niciodată.
Crawford: De ce nu?
Starling: A început să-i placă și o face din ce în ce mai bine.
Crawford: De aia m-ați trimis acolo? Ca să obțin informații pentru capturarea lui Buffalo Bill? Dacă ăsta era un caz aș fi vrut să-l am.
Starling: Dacă ai fi știu asta Hannibal Lecter ar fi fost necooperant, s-ar fi jucat cu tine, ar fi tăcut mâlc și noi nu am mai fi fost unde suntem acuma.



-va urma-
Go to the top of the page
 
+Quote Post
rogvaiv
mesaj 18 Jul 2015, 01:35 PM
Mesaj #10


Cronicar
****

Grup: Membri
Mesaje: 393
Inscris: 21 February 14
Forumist Nr.: 62.741



Tăcerea Mieilor
(continuare)



(o sorb din priviri)
Ea ar vrea să plece. Oricând și oriunde numai să ajungă la FBI.
Acuma băieții care o sorb din priviri sunt polițiști (ca tatăl ei) iar ea ce face?
Îi dă afară (pe o muzică funerară).

Coloana sonoră din timpul când se schimbă cadrul și o arată pe Clarice când era mică la funeraliile tatălui ei, alta decât coloana funerară de pe care îi dă afară pe polițiștii ăia, e absolut înfiorător de profundă. Mi se ridică părul de-a dreptul și pe mine puține lucruri mă impresionează iar și mai puține mă impresionează așa tare...

Are ceva în gât!
[…]
E un cocon de insectă.
Nu avea cum să ajungă acolo. Doar dacă l-a băgat cineva acolo.


Masa de șah, pe care se joacă dame cu gând(ac)i (piese mișcătoare) de culori diferite așezate în poziții pe care le poți interpreta în nr de (gând)aci X nr. de pătrățele = N feluri. Numa’ să trăiești atât și să n-ai altă treabă plus cele două personaje care joacă – una care pare că n-are nicio oftalmopatie, poartă niște ochelari destul de tari/mari iar alta care are strabism sever și vizibil fără să poarte nimic.

Mergi de curiozitate în vizită la PSIH incognito sau cum vrea mușchiul tău și aruncă o geană la băieții care joacă șah acolo. Să vezi ce partide trag ăia. Ce stil sovietic de extraterestru și ce paradoxuri se nasc în pătrățele alea simetrice.

Personajele cu rolurile fizionomice inversate sunt întrerupte din partida de dah-șame, de încântătoarea Clarice, care le zâmbește, îi abordează într-o manieră unică și pe care își permit să o agațe/să se dea la ea sau cel puțin să încerce.

[…]
Doar dacă l-a băgat cineva acolo.

Îl identifică pe fluturele transformării -domnul Acherontia- (fluturele cap de mort)





Trăiesc numai în Asia. Cineva l-a crescut. L-a hrănit și l-a ținut la căldură. Cineva l-a iubit.



Poate din cauza asta la institutele de cercetare a fizicii Pământului, sunt crescuți și îngrijiți fluturii, primele cele mai în măsură vietăți să sesizeze o schimbare majoră precum un cutremur, care e indicată prin agitație, vietăți-simboluri ale transformării care anunță schimbarea/transformarea/evoluția, iar nimic nu e mai permanent ca schimbarea. (Speculez, nimic mai mult).

Așa că, B. Bill, unde morții mă-tii ești, te strigă și fata aia din groapă și mai ales Moartea.
(în curând)

Elementul care face ca lucrurile să se miște mai repede și ca autoritățile să-și dea mi mult interesul și să pună osul la treabă (ca la noi, într-un fel, mai puțin) este dispariția fiicei senatoarei Martin, senatoare de Tennessee, o persoană din înalta clasă socială, din vârful piramidei, numită de mine inițial în prima parte American Gril-anonima. Tina Catherine Martin – unica fiică a senatoarei Martin. Dispariție care deși nu are nicio conotație politică, a agitat Guvernul American la cel mai înalt nivel, adică vârful ascuțit al Piramidei. Iar când vf-ul vf-ului (Președintele) e “profund îngrijorat” atunci e destul de grav și cineva trebuie să se dea jos de acolo de la tribună fie și numai pentru a pune Ordine în lucruri. Mai ales!
Discursul senatoarei Martin prezentat la televizor (BIG spoiler ALERT!) e unul prin care încearcă să comunice la distanță cu agresorul, să-l impresioneze, să-l sensibilizeze, să-l umanizeze. Dar Buffalo Bill e ocupat cu croitoria și creșterea fluturilor, domnii Acherontia. Nu aude mesajul!



Ai puterea să o faci. Știu că poți simți dragoste și compasiune. Ai o șansă mare să arăți întregii Lumi că poți fi la fel de milostiv pe cât ești de puternic. (Oare nu-i același lucru?) Că ești destul de mare să o tratezi pe Catherine mai bine decât te-a tratat lumea pe tine. Ai puterea! Te rog! (Stăpânul imploră Sclavul, vezi des așa ceva?)

A doua vizită:



Clarice îi spune lui Lecter că senatoarea îi acceptă transferul. Bine, la un spital de nebuni (doar el e doctor psihiatru, acolo îi e locul…) dar ce contează? Tot e mai bine decât acolo la subsol sub autoritatea altui doctor și mai dus cu capu’ – Dr. Chilton. Spitalul cu priveliștea spre pădure...

Îi dă: o copie a dosarului lui B. Bill, o copie a ofertei senatoarei – oferită non-negociabilă și finală (sună cunoscut?- MOARTEA!)

Clarice: Dacă Moartea vine însă pentru Catherine Martin, nu ai nimic.
Lecter: Dacă te ajut, Clarice, mă ajuți și tu? QUID PRO QUO. Îți spun lucruri, îmi spui lucruri. Quid pro Quo. Nu despre cazul ăsta, despre tine. Quid pro Quo, yes or no? Sărmana Catherine așteaptă...

(și începe)
Clarice: Care-i cea mai urâtă amintire din copilărie?
Lecter: Moartea tatălui meu.



Lecter: Povestește-mi și să nu mă minți! Am să-mi dau seama.
Clarice: A fost polițist în oraș. Într-o noapte a surprins doi hoți ieșind prin spatele unui magazin. L-au împușcat.

Lecter: A fost ucis pe loc?
Clarice: Nu.
[…]

Clarice: Quid pro Quo!


Lecter: Spune-mi despre Miss Virginia, era o grăsană?
Clarice: Da.
Lecter: Mare în șolduri? Voluminoasă?
[…]
Clarice: Avea un obiect introdus intenționat în gât. Asta n-a fost făcută public, Nu știm ce înseamnă.
Lecter: Era un fluture?
Clarice: Da, unul de noapte.
[…]
Clarice: De ce îl pune acolo, doctore?
Lecter: Semnificația fluturelui de noapte e schimbarea. Din omidă în cristalidă sau pupă și de acolo în beauty. Billy vrea să se schimbe deasemenea.
Clarice: Nu e nicio legătură între transsexualitate și violență [...]
Lecter: Clever girl, ești foarte aproape să-l prinzi, realizezi asta ?
Clarice: No, tell me why!



Lecter: După moartea tatălui tău ai devenit orfană. Ce s-a întâmplat după asta? Nu cred că răspunsul se află în perechea de pantofi de la Second-Hand, Clarice.
Clarice: Am trăit la verișoara mamei și soțului ei în Montana. Aveau o fermă...
Lecter: O fermă de vite? (neutru)
Clarice: Oi și cai (inferior și superior)
Lecter: Cât ai trăit acolo?
Clarice: 2 luni.
Lecter: De ce așa puțin?
Clarice: I ran away.
Lecter: De ce Clarice? Fermierul ți-a propus o ****? Te-a sodomizat?
Clarice: Nu, a fost un om decent. Quid pro Quo, doctore!

(Caută stop-cadrul de la min. 56:47 opusă celei în care C.S. e speriată și H.L. se oglindește în geam – cea în care H.L. îngheață de spaimă când o vede pe Clarice).

Lecter: Billy nu e un transsexual adevărat. Dar crede că este. Încearcă să fie. […] Billy nu s-a născut crminal, Clarice, a devenit unul după mulți ani de abuzuri sistematice. Billy își urăște propria identitate și crede că asta îl transformă în transsexual. Dar patologia sa e de 100 de ori mai sălbatică și mai terifiantă.

(Urmează o parte fără spoilere)

[...]

Dr. Chilton face prezentările: D-na senatoare Martin, Dr Lecter.

Senatoarea Martin: Dr. Lecter, v-am adus o declarație scrisă care vă garantează drepturile.

[...]

Dr. Lecter: Nu voi risipi timpul lui Catherine sau al dvs. cu prostii. C. Straling și groaznicul Jack Crawford au irosit deja prea mult. Mă rog să nu aibă influență asupra bietei fete. Let me help you now, and I will trust you when is all over.
Senatoarea Martin: Ai cuvantul meu. Paul?
Dr. Lecter: Adevăratul nume a lui Buffalo Bill e Louis Friend.

[...]

Avem nevoie de o adresă a lui și o descriere fizică.
Dr. Lecter: Spuneți-mi doamna senator, ai alăptat-o pe Catherine?
Senatoarea Martin: WHAT?
Dr. Lecter: Ai alăptat-o la sân?
(NO! Whait a minute!)
Senatoarea Martin: Da.
Dr. Lecter: Cu sfârcurile tale?
Senatoarea Martin: Nenorocitule!
Dr. Lecter: Tăiați piciorul unui om și el îl va simți în continuare zvâcnind.(Vârful piramidei, îngenunchiat până la lacrimi de baza fără de care nu se poate susține).
Tell me mom, când fetița ta va intra în pământ, va zvâcni sfârcul tău?

Senatoarea Martin: Duce-ți chestia asta înapoi în Baltiomore!

H. Lecter scuipă detaliile, senatoarea îi întoarce spatele, pleacă iar H. Lecter:
Și...doamna senator, încă ceva: Love your purse!

Atenție la detalii, la inversări, nu am fost beat, nu sunt nebun, nu sunt prost!
Am investit foarte mult timp în aceste recenzii, m-am dedicat, m-am enervat, am pus la suflet mult, voiam să iasă bine, să iasă calitate, am fost foarte atent la detalii și nu am permis nici cea mai mică greșeală sau mediocritate. Voi decideți dacă mi-a ieșit.




-va urma-

Acest topic a fost editat de rogvaiv: 18 Jul 2015, 01:39 PM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
rogvaiv
mesaj 1 Aug 2015, 11:56 PM
Mesaj #11


Cronicar
****

Grup: Membri
Mesaje: 393
Inscris: 21 February 14
Forumist Nr.: 62.741



(6) Culoarul Morții
(1975)



This is a story of Miracle. This is a story were I live, on THE GREEN MILE

Avertisment:
CRONICA ACESTUI FILM DEOSEBIT = HUGH SPOILER, AM PUS ALERT ÎNAINTE, ȘĂ TE AVERTIZEZ. NU RECOMAND CITIREA EI DECÂT DUPĂ VIZIONAREA FILMULUI. STRICI RECENZIA, STRICI ȘI FILMUL. MĂCAR FILMUL NU-L STRICA, NU CITI DACĂ NU AI VĂZUT THE GREEN MILE!



"De obicei îi spuneam <<The Last Mile>> (Ultimul Drum). La noi i se spunea <<Drumul Verde>> [pentru că] Podelele Aveau culoarea lămâilor verzi"




Culoarul Morții (10 Decembrie 1999) e o ecranizare în regia lui Frank Darabont, artistul-regizor care ne-a încântat printre altele cu super-producția
THE SHAWSHANK REDEMPTION a cărei recenzie e programată să apară în viitorul apropiat și care ocupă locul 1 în top 250 IMDB.com (Internet Movie Data Base).
The Green Mile, ecranizare adaptată după romanul cu același nume al lui Stephen King, laureată a două Oscaruri, îi are printre alții ca protagoniști pe
Tom Hanks (Paul Edgecombs -ce nu credea în miracole până în ziua când a întâlnit unul-)
Michael Clarke Duncan (John Coffey)

David Morse (Brutus)
Barry Pepper (Dean Stanton)
A Mouse (Mr. Jingles)
Sam Rockwell ("William "Billy Wild")
Doug Hutchison (Percy Wetmore)


și prezintă povestea deosebită a unor gardieni și relația lor cu deținuții condamnați la moarte ce urmează a-și plăti păcatele prin electrocutarea pe scaunul electric denumit Scânteietorul.

...anul 1935 mi-l amintesc cel mai bine -când eram gardian la închisoare- [...] A fost anul lui John Coffey și a celor două fetițe ucise [...]

Filmul începe cu o căutare, a unor ființe minunate, două copile drăgălașe care au dispărut din gospodăria de unde locuiau fiind iubite de părinți. Sunt găsite fără viață în brațele unui om mare (și la propriu și la figurat) și pline de sânge. Uriașul zbiera că nu a avut ce face, nu le-a putut aduce la viață. E scuipat în față și arestat pe loc de șeriful înarmat cu o pușcă pe care i-o pune în gât uriașului.



Ecranizarea, spre surprinderea revoltătoare a cinefililor nu apare în cartea coordonată de criticul de Film, Steven Jay Scheider - 1001 de Filme de văzut înainte de a muri, iar mie, deasemenea, mi se pare destul de ciudat...sincer.

Acțiunea se petrece ca timp în anul 1935 în plină Criză Financiară (Marea Depresiune începută în Joia Neagră la New York în 1929) când oamenii umblau în toată țara pentru a căuta de muncă,



iar ca spațiu în Sectorul E al Închisorii Cold Mountain, unde au loc execuții pentru ucigașii ce sunt duși pe ultimul Drum, pe Green Mile (culoarul verde al Morții) -verde în direcția moarte - Sectorul E

Deși am luat foarte multe stop-cadre, au fost foarte greu de luat. Nu e unul din filmele generoase în așa ceva. Trebuie să vânezi cu sârguință și perseverență. În final am abandonat ideea de a le mai pune, doar unele au fost puse ce mi s-au părut de-a dreptul semnificative. Am abandonat ideea de-a scrie o recenzie foarte vastă așa cum am vrut inițial, voiam să păstrez vechiul șablon.


Scaunul electric pe care erau executați condamnații, denumit Scânteietorul

Ne dăm seama repede de caracterul fiecărui personaj în special de cel al lui Percy, care, printre altele, îl escortează pe John Coffey de la dubă în celulă deși e de trei ori mai mic decât acesta strigând Trece un mort!

Storyline-ul deși se derulează cronologic, e ca o poveste în ramă, după ce în prealabil este arătată viața de azil a unor bătrâni, azil în care prin nu se știe ce împrejurări a ajuns Paul Edgcombs, care e nevoit să se învoiască zilnic pentru a merge pe deal "să-și facă a sa banală plimbare". În respectivul azil e arătată lumea noastră, cea de azi cu TV și weekend când locuitorii unei case se ceartă pe telecomandă și care contrastează orbitor cu lumea anilor '30 din Închisoarea Cold Mountain.

-De ce trebuie să ne uităm la mizeria asta?
-E interesant!
-E interesant să vezi cum se ceartă niște golani? Ăștia nu vorbesc decât despre SEX

....

Vei muri și tu ca ceilalți. Eu trebuie să rămân
Voi muri și eu până la urmă. Sunt sigur de asta!


Poate ai observat, printre protagoniști se află un șoarece, Mr. Jingles care, printre atâtea probleme pe care le au gardienii îi amuză iar pe unul din ei, unul mai special, îl scoate din minți.



Mr J. e arătat câteva secunde mai târziu în fața Comisiei de Eliberare Condiționată... iar imediat după, minuscula minte Iluminată și Strălucită a lui Percy, pleacă cu colindul. (Au înnebunit salcâmii!)

Nu vreau neapărat să ponegresc cum pot eu mai bine caracterul acestui personaj - Percy Wetmore, pentru că până la urmă este doar un personaj, dar nu uita ceva, un lucru esențial: Viața bate filmul!


După ce amenință angajații cu relații sus-puse ( Dacă mai ameninți vreun angajat din Sectorul E, te batem băi pulică, te batem cu rândul !), după incidentul cu neintervenția asupra lui Billy Wild asupra gardienilor, Percy ține neapărat să asiste la o execuție, asta fiind principala sa condiție impusă colegilor pentru a părăsi Închisoarea Cold Mountain și implicit Sectorul E și a solicita un transfer.
Nu puteam să omit momentul când acesta a urinat pe el de frică în momentul când a fost capturat de Billy Wild



sau când colegi săi l-au închis într-o celulă izolată fonic pentru a putea să-l scoată pe John Coffey - condamnatul la moarte la o mică plimbare:


What happen on the Mile is staying on the Mile, oterwise o să-ți dăm o bătaie soră cu Moartea! Ești chiar așa prost încât nu-ți dai seama de asta? Te contrazici cu NOI?




Se fac și repetiții de execuție pe Dulcele Culoar al Morții iar una din ele este de-a dreptul amuzantă:

Îmi pune cagula(s) mi-o trage! pe cap. MI-O PUNE! Căciula.
"Ai ceva de spus înaintea executării (de probă)?"
"Da! Vreau pui fript și cartofi în sos și vreau să fac în cascheta ta (37:36). Și să mi-o aduceți imediat! pe miss Mae West să o regulez pentru că mi s-a sculat!"

(Hohote de râs, distracție la superlativ)
Edgecombs: Gura! Liniște! Silence...! O să facem treaba asta cu adevărat, nu vreau să ne amintim și să râdem. Ați încercat vreodată să vă abțineți din râs în Biserică?

Filmul trece de la o stare emoțională la alta, antagonice și complementare. Pe cât de amuzante sunt unele scene, pe atât de dramatice sunt altele. Filmul, fără discuții se încadrează în genul dramatic:

-Let us go, it is time sad.gif
-John Coffey, ai fost condamnat la Moarte de un Tribunal și în acord cu Legile Statului, electricitatea va trece prin tine până vei muri!
-Măcar lăsați Lumina aprinsă, vă rog!


(N.A.:THE JUSTICE WILL BE DONE dar înainte de asta, vă rog, lăsați LUMINA aprinsă, vă rog!)



E păcat să ucizi un om, puternic fizic, uriaș. Ar fi putut fi folosit la munci în folosul Statului a cărui Legi le-a încălcat.. Ar fi fost un câștig de partea tuturor, de partea vieții/VIEȚII. Dacă s-ar fi procedat așa, ar fi câștigat și Statul. Dacă se va proceda la execuție, sigur ar câștiga Statul.
WIN or Win - State never loses. State is a loser. Îngerii omoară Îngeri: așa se întâmplă în fiecare zi! Așa se întâmplă peste tot!



Wisdom, în loc de concluzie:




Nici nu știi ce mai înveți când vezi Green Mile - un FILM despre bărbăție, curaj, onoare, demnitate și UMANITATE.
Nici nu știi ce mai înveți când lucrezi pe Drumul Verde, când pășești spre Moarte pe Culoarul Sfânt al Morții.





Go to the top of the page
 
+Quote Post
rogvaiv
mesaj 6 Aug 2015, 03:41 PM
Mesaj #12


Cronicar
****

Grup: Membri
Mesaje: 393
Inscris: 21 February 14
Forumist Nr.: 62.741



(7) SE7EN
(1997)




Ernest Hemingway a scris așa: Lumea e frumoasă și merită să lupți pentru ea. Sunt de acord doar cu a doua parte.”
“Ce marionete ridicole suntem și pe scenă mică și dezgustătoare jucăm! Nu ne pasă de nimic. Nu neg că-mi place să-i pedepsesc pe păcătoși prin propriul păcat.”

Cinematografia NU este doar cea de-a 7-a artă și încă neoficială, cum eronat se crede, e mai mult decât atât, este suma tuturor celor 6 arte.
-Userul acestei comunități THE DUDE- autorul cronicii de film

Du-te și vezi!



SE7EN e o ecranizare în regia lui David Fincher, despre o persoană care ține predici prin crimele pe care le comite și pe care le asociază celor 7 păcate capitale. 7 zile, 7 crime, 7 păcate capitale:
Lăcomia, Zgârcenia, Trândăvia, Invidia, Mândria, Mânia, Râvnirea.
Se7en e printre puținele filme americane a cărei distribuire și vizionare a fost permisă populației Iraniene post-revoluționare. Acțiunea filmului se desfășoară pe parcursul a 7 zile în care protagonistul William Somerset (Morgan Freeman) mai are de lucrat înainte de pensionare în poliția orașului New York ca detectiv și căruia i se mai spune Serpico (trimitere la filmul din 1973 cu același nume, interpretat magistral de Al Pacino). Intenția detectivului incompetent și superficial de a rezolva primul caz de la început contrastează cu scepticismul lui Somerset, iar Luni, acesta pornește un aparat mecanic tip perpetuum-mobile.

Prima victimă, un obez, e asociată păcatului Lăcomie cuvânt care e scris în apartamentului acestuia (cu untură). A doua victimă, un avocat, e asociată Zgârceniei.

În timpul investigațiilor, Somerset are contact cu biblioteca publică a orașului și își permite să facă o remarcă destul de corectă și sarcastică la adresa paznicilor de noapte: Domnilor, nu pot să vă înțeleg. Sunt atâtea cărți aici! Aveți la îndemână toată cultura lumii. Și voi ce faceți? Vă jucați Poker!
A treia victimă, un leneș care trăiește din ajutorul de la stat, e asociată Trândăviei, cuvânt care e scris cu amprentele victimei (încă în viață). A patra victimă, o prostituată, e asociată Râvnirii, cuvânt care e scris (cu sânge). A cincea victimă, un fotomodel, e asociată Mândriei. A șasea și a șaptea victimă sunt asociate Mâniei și Invidiei dar victimele rămâne să le descoperi tu.



Aparatul mecanic tip peretuum-mobile e oprit sâmbătă de Somerset. (Atenție, spoilere!) Duminică, printr-un apel la 9 11 criminalul anunță “am ucis din nou”. Criminalul coboară din taxi, intră în secția de poliție pătat de sânge și strigă către Mills (Brad Pitt): “Pe mine mă cauți!”
Duminică e ziua cea mai lungă din film (37 de minute). Probabil și pentru că Duminică, (fiind a ȘAPTEA zi) în engleză se traduce ziua Soarelui (speculez, nimic mai mult). După ce s-a predat, asasinul îi comunică avocatului că mai are două cadavre ascunse pe care i le vor arăta numai lui Somerset și Mills la ora 7.

Asasinul (Kevin Spacey): Nu neg că-mi place să-i pedepsesc pe păcătoși prin propriul păcat.
David Mills (Brad Pitt): Nu ești Mesia, ești doar filmul săptămânii sau un tricou, în cel mai bun caz.
Asasinul: Lungă și anevoioasă e calea care duce de la Infern către Lumină (cu referire la cele 7 trepte ale Infernului).
David Mills: Îți place cu ce te ocupi?
Asasinul: Nu, dar așa e viața.
Citatele nu aparțin unui dialog, ci sunt spuse separat, dar mi-am permis să le leg între ele să văd ce iese. Nu dau detalii din final că-i stric toată frumusețea, atât îmi permit să spun:

SE7EN e mai mult decât o capodoperă a celei de-a șaptea arte și merită 7 stele din Șapte posibile™. ©



Opening Titles, în loc de Trailer
Opening Titles, în loc de WISDOM:





Acest topic a fost editat de rogvaiv: 6 Aug 2015, 06:39 PM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
rogvaiv
mesaj 30 Sep 2016, 04:44 PM
Mesaj #13


Cronicar
****

Grup: Membri
Mesaje: 393
Inscris: 21 February 14
Forumist Nr.: 62.741



Dacă i-a plăcut cuiva cronica mea de film puteți să vedeți alte filme recenzate aici

https://marian-rughinis.blogspot.ro/2015/10/blog-post.html

Am mai scris încă 13, cronica ajungând la 20. Aș fi vrut să scriu mai multe, dar scrierea unei recenzii necesită timp pe care nu-l mai am momentan + lipsa de reacție a cititorilor. Lectură plăcută! smile.gif
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Cla
mesaj 19 Oct 2016, 10:20 AM
Mesaj #14


Cla
******

Grup: Membri
Mesaje: 16.086
Inscris: 7 May 04
Din: Noris Rock City
Forumist Nr.: 3.415



rogvaiv, te rog. Tu te pricepi la filme. De multe ori m-am rugat si nimeni n-a stiu sa-mi zica:
De unde, din ce film vine melodia asta ? Cred ca e de la Ennio Morricone, dar nu stiu din ce film, ceva Western... unsure.gif

.


--------------------
Cea mai buna inventie e dormitul, de c�nd au fost obositii.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
rogvaiv
mesaj 19 Oct 2016, 10:19 PM
Mesaj #15


Cronicar
****

Grup: Membri
Mesaje: 393
Inscris: 21 February 14
Forumist Nr.: 62.741



Regret Cla, dar nu-mi spune nimic piesa respectivă. E drept că am văzut filme de calitate și nu numai cu grămada, dar Ennio Morricone a semnat pe foarte multe filme, coloana sonoră. Din anii 70 până hăt, deci va fi foarte greu să te ajut... Îmi pare rău sad.gif

Acest topic a fost editat de rogvaiv: 19 Oct 2016, 10:20 PM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Cla
mesaj 17 Nov 2016, 04:46 AM
Mesaj #16


Cla
******

Grup: Membri
Mesaje: 16.086
Inscris: 7 May 04
Din: Noris Rock City
Forumist Nr.: 3.415



Na poate poti sa ma ajuti aici: E o melodie dintr-un film, Western, dar nu-mi aduc aminte din care.
Cred ca e la fel Ennio Morricone, dar nu sunt sigur... unsure.gif

?


--------------------
Cea mai buna inventie e dormitul, de c�nd au fost obositii.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Cla
mesaj 17 Nov 2016, 04:57 AM
Mesaj #17


Cla
******

Grup: Membri
Mesaje: 16.086
Inscris: 7 May 04
Din: Noris Rock City
Forumist Nr.: 3.415



Apropos Requiem... e o muzica pusa pe moarte...
Am ascultat odata Requiem de Brahms... dezastru.
Eu mai degraba vreau muzica vesela.

Marius smile.gif


--------------------
Cea mai buna inventie e dormitul, de c�nd au fost obositii.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
rogvaiv
mesaj 22 Dec 2016, 08:55 PM
Mesaj #18


Cronicar
****

Grup: Membri
Mesaje: 393
Inscris: 21 February 14
Forumist Nr.: 62.741



Asta e și ideea. Vroiam să scriu despre Recviem pentru un vis dar am lăsat-o baltă. Totuși ți-l recomand. smile.gif
Marian
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Cla
mesaj 24 Dec 2016, 11:24 AM
Mesaj #19


Cla
******

Grup: Membri
Mesaje: 16.086
Inscris: 7 May 04
Din: Noris Rock City
Forumist Nr.: 3.415



Va aduceti aminte de serialul ala, Sarma si grec ? laugh.gif

Dharma si Gregg, de aia vorbeam.


Acest topic a fost editat de Cla: 24 Dec 2016, 11:28 AM


--------------------
Cea mai buna inventie e dormitul, de c�nd au fost obositii.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
rogvaiv
mesaj 19 Jan 2017, 07:11 PM
Mesaj #20


Cronicar
****

Grup: Membri
Mesaje: 393
Inscris: 21 February 14
Forumist Nr.: 62.741



Mă uit în urmă și mă întristez când realizez că înainte eram mult mai capabil. Ce recenzii mișto scriam, mai ales aia la (Tăcerea Mielilor). Aveam un drac în mine care nu mă lăsa să văd un film fără să-l pun pe pauză pentru a face completări, mențiuni, comentarii asupra lui. Acuma, din cauza efectelor medicamentelor nu mai sunt în stare să scriu nicio felicitare. cry.gif
Și eu care vroiam să scriu o recenzie la 3-4 zile și să ajung la 99+...
Talent îngropat. cry.gif

... oare ne vom reîntâlni?

Acest topic a fost editat de rogvaiv: 19 Jan 2017, 07:45 PM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
rogvaiv
mesaj 3 Jan 2019, 05:21 PM
Mesaj #21


Cronicar
****

Grup: Membri
Mesaje: 393
Inscris: 21 February 14
Forumist Nr.: 62.741



(8) La vita č bella
(1997)




This is a simple story... but not an easy one to tell.


Un film al cărui titlu pleacă de la o astfel de premisă -că viața e frumoasă- ar trebui descalificat din start când experiența ne dovedește contrariul, și anume că viața e plină de greutăți, eșecuri, mizerie, dezamăgiri și suferință. Așadar, ce dorește această producție de la noi? Pe măsură ce înaintează în poveste, argumentele filmului care susțin o astfel de ipoteză, sunt pe cât de puternice, pe atât de valide.

Curajul, pozitivitatea autentică, inteligența, bucuria protagonistului, interpretat de Roberto Benigni, (care e totodată și regizorul acestei capodopere), pe care le păstrează pe întreg parcursul filmului indiferent de situația defavorabilă în care e nevoit să fie la un moment-dat, îi permite să facă din existența vieții, o adevărată artă. Și acum întrebarea legitimă ar fi, care e originea acestei energii?

Ca să-ți permiți să faci glume mereu și să adopți o atitudine pozitivă, e imperativ necesar să fii inteligent și să te poți adapta situației pe moment, altfel ai cădea în penibil, ridicol, dizgrație și lumea te-ar trata ca pe un măscărici. Lucru care lui Guido (Roberto Benigni) nu i se întâmplă.

Un film în care jocul hazardului își face loc atât în mod pozitiv (cea care e denumită principesa, -Nicoletta Braschi- îi cade în brațe de trei ori în moduri absolut întâmplătoare), are un revers al medaliei în partea secundă, când situația fericitei familii capătă nuanțe tragice în contextul epurării în lagărul de exterminare nazist.

Sloganul fascist "Rasa noastră e superioară" din perioada imediat premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial și din timpul acestuia pune spectatorul în gardă și-l pregătește pentru ceea ce filmul are să devină mai târziu.

E o adevărată artă să minți, (eu personal îi invidiez pe mitomani) să născocești mereu detalii fără să te dai de gol, care să-ți susțină în continuare versiunea. Iar despre adevăr, această valoare fundamentală, se spune că mai devreme sau mai târziu, va ieși la iveală. Indiferent prin ce metodă. Că așa e natura lui. Văzând producția lui Benigni, m-am întrebat totuși dacă această valoare -adevărul- are dreptul și merită acest privilegiu de-a ieși la suprafață, în fața unui copil nevinovat.



Căci ajunși într-un lagăr nazist, Guido, tatăl lui Giosue pune preț pe protejarea copilului înaintea instinctului de supraviețuire. De la un capăt la altul, partea în care ei sunt duși cu trenul marfar în lagăr până la final, e un joc pe care Guido se străduiește din răsputeri să-l inducă și fiului său, și să-l convingă că este autentic, iar măiestria cu care acesta reușește să o facă, dă o valoare artistică la superlativ acestei producții care poate fi încadrată cumulativ la categoriile război, love story, comedie romantică, dramă.





Totuși, nu pot încheia, fără să-mi pun întrebarea adresată anterior, și anume, care e originea acestei energii de care personajul interpretat de Benigni dă dovadă, făcând posibilă transformarea fiecărei situații într-una de bun augur. O altă observație pe care îmi permit să o fac, este aceea că adevărul nu e o valoare în sine dacă nu duce la ceva pozitiv. George W. Bush parcă spunea ceva de genul ăsta: Că are dreptul de-a minți populația, atâta timp cât e spre binele lor. I agree! Nu dau doi bani pe Seneca și citatul său: Prefer să deranjez cu adevărul, decât să fac pe plac cu lingușiri. În cazul filmului de față, adevărul nu primează în fața minciunii, care e spusă spre a-l proteja pe micul Guido, și până la urmă, ce este adevărul? O convenție. Sau cum ar spune scriitorul din Călăuza lui Andrei Tarkovski, adevărul s-a născut din contradicție, lua-l-ar dracu!

Îți recomand acest film, La vita č bella întrucât e o lecție de viață imposibil de uitat, în care e expusă dragostea părintelui pentru copilul său, o dragoste puternică ce face războiul să pară un simplu joc al copilăriei, o reflecție asupra necesității adevărului în anumite circumstanțe, precum și despre frumusețea vieții în general chiar și în momentele în care ești într-o situație de-a dreptul mizerabilă. Sunt de partea lui Roberto Begnini și a ideii de bază acestui film, doar dacă mi se dezvăluie și mie acea sursă a energiei radiante. Am zis!


Notă: Filmului de față e foarte bine cotat atât de critică cât și de public. Pe IMDb are nota 8.6, pe cinemagia.ro 9.2 iar în clasamentul celor mai bune 100 de filme văzute de mine ocupă un onorabil loc, regăsindu-se în primele 10.

Go to the top of the page
 
+Quote Post

Reply to this topicStart new topic

 



RSS Versiune Text-Only Data este acum: 28 March 2024 - 07:04 PM
Ceaiuri Medicinale Haine Dama Designer Roman