RECVIÉM PENTRU UN FILM, Cronica de Film a lui Marian R Optiuni

[Data'q]

Recenzii pentru filme... Eu de abia aștept să le citesc.

[rogvaiv]

(6) Culoarul Morții
(1975)



This is a story of Miracle. This is a story were I live, on THE GREEN MILE

Avertisment:
CRONICA ACESTUI FILM DEOSEBIT = HUGH SPOILER, AM PUS ALERT ÎNAINTE, ȘĂ TE AVERTIZEZ. NU RECOMAND CITIREA EI DECÂT DUPĂ VIZIONAREA FILMULUI. STRICI RECENZIA, STRICI ȘI FILMUL. MĂCAR FILMUL NU-L STRICA, NU CITI DACĂ NU AI VĂZUT THE GREEN MILE!



"De obicei îi spuneam <<The Last Mile>> (Ultimul Drum). La noi i se spunea <<Drumul Verde>> [pentru că] Podelele Aveau culoarea lămâilor verzi"




Culoarul Morții (10 Decembrie 1999) e o ecranizare în regia lui Frank Darabont, artistul-regizor care ne-a încântat printre altele cu super-producția
THE SHAWSHANK REDEMPTION a cărei recenzie e programată să apară în viitorul apropiat și care ocupă locul 1 în top 250 IMDB.com (Internet Movie Data Base).
The Green Mile, ecranizare adaptată după romanul cu același nume al lui Stephen King, laureată a două Oscaruri, îi are printre alții ca protagoniști pe
Tom Hanks (Paul Edgecombs -ce nu credea în miracole până în ziua când a întâlnit unul-)
Michael Clarke Duncan (John Coffey)

David Morse (Brutus)
Barry Pepper (Dean Stanton)
A Mouse (Mr. Jingles)
Sam Rockwell ("William "Billy Wild")
Doug Hutchison (Percy Wetmore)


și prezintă povestea deosebită a unor gardieni și relația lor cu deținuții condamnați la moarte ce urmează a-și plăti păcatele prin electrocutarea pe scaunul electric denumit Scânteietorul.

...anul 1935 mi-l amintesc cel mai bine -când eram gardian la închisoare- [...] A fost anul lui John Coffey și a celor două fetițe ucise [...]

Filmul începe cu o căutare, a unor ființe minunate, două copile drăgălașe care au dispărut din gospodăria de unde locuiau fiind iubite de părinți. Sunt găsite fără viață în brațele unui om mare (și la propriu și la figurat) și pline de sânge. Uriașul zbiera că nu a avut ce face, nu le-a putut aduce la viață. E scuipat în față și arestat pe loc de șeriful înarmat cu o pușcă pe care i-o pune în gât uriașului.



Ecranizarea, spre surprinderea revoltătoare a cinefililor nu apare în cartea coordonată de criticul de Film, Steven Jay Scheider - 1001 de Filme de văzut înainte de a muri, iar mie, deasemenea, mi se pare destul de ciudat...sincer.

Acțiunea se petrece ca timp în anul 1935 în plină Criză Financiară (Marea Depresiune începută în Joia Neagră la New York în 1929) când oamenii umblau în toată țara pentru a căuta de muncă,



iar ca spațiu în Sectorul E al Închisorii Cold Mountain, unde au loc execuții pentru ucigașii ce sunt duși pe ultimul Drum, pe Green Mile (culoarul verde al Morții) -verde în direcția moarte - Sectorul E

Deși am luat foarte multe stop-cadre, au fost foarte greu de luat. Nu e unul din filmele generoase în așa ceva. Trebuie să vânezi cu sârguință și perseverență. În final am abandonat ideea de a le mai pune, doar unele au fost puse ce mi s-au părut de-a dreptul semnificative. Am abandonat ideea de-a scrie o recenzie foarte vastă așa cum am vrut inițial, voiam să păstrez vechiul șablon.


Scaunul electric pe care erau executați condamnații, denumit Scânteietorul

Ne dăm seama repede de caracterul fiecărui personaj în special de cel al lui Percy, care, printre altele, îl escortează pe John Coffey de la dubă în celulă deși e de trei ori mai mic decât acesta strigând Trece un mort!

Storyline-ul deși se derulează cronologic, e ca o poveste în ramă, după ce în prealabil este arătată viața de azil a unor bătrâni, azil în care prin nu se știe ce împrejurări a ajuns Paul Edgcombs, care e nevoit să se învoiască zilnic pentru a merge pe deal "să-și facă a sa banală plimbare". În respectivul azil e arătată lumea noastră, cea de azi cu TV și weekend când locuitorii unei case se ceartă pe telecomandă și care contrastează orbitor cu lumea anilor '30 din Închisoarea Cold Mountain.

-De ce trebuie să ne uităm la mizeria asta?
-E interesant!
-E interesant să vezi cum se ceartă niște golani? Ăștia nu vorbesc decât despre SEX

....

Vei muri și tu ca ceilalți. Eu trebuie să rămân
Voi muri și eu până la urmă. Sunt sigur de asta!

Poate ai observat, printre protagoniști se află un șoarece, Mr. Jingles care, printre atâtea probleme pe care le au gardienii îi amuză iar pe unul din ei, unul mai special, îl scoate din minți.



Mr J. e arătat câteva secunde mai târziu în fața Comisiei de Eliberare Condiționată... iar imediat după, minuscula minte Iluminată și Strălucită a lui Percy, pleacă cu colindul. (Au înnebunit salcâmii!)

Nu vreau neapărat să ponegresc cum pot eu mai bine caracterul acestui personaj - Percy Wetmore, pentru că până la urmă este doar un personaj, dar nu uita ceva, un lucru esențial: Viața bate filmul!


După ce amenință angajații cu relații sus-puse ( Dacă mai ameninți vreun angajat din Sectorul E, te batem băi pulică, te batem cu rândul !), după incidentul cu neintervenția asupra lui Billy Wild asupra gardienilor, Percy ține neapărat să asiste la o execuție, asta fiind principala sa condiție impusă colegilor pentru a părăsi Închisoarea Cold Mountain și implicit Sectorul E și a solicita un transfer.
Nu puteam să omit momentul când acesta a urinat pe el de frică în momentul când a fost capturat de Billy Wild



sau când colegi săi l-au închis într-o celulă izolată fonic pentru a putea să-l scoată pe John Coffey - condamnatul la moarte la o mică plimbare:


What happen on the Mile is staying on the Mile, oterwise o să-ți dăm o bătaie soră cu Moartea! Ești chiar așa prost încât nu-ți dai seama de asta? Te contrazici cu NOI?




Se fac și repetiții de execuție pe Dulcele Culoar al Morții iar una din ele este de-a dreptul amuzantă:

Îmi pune cagula(s) mi-o trage! pe cap. MI-O PUNE! Căciula.
"Ai ceva de spus înaintea executării (de probă)?"
"Da! Vreau pui fript și cartofi în sos și vreau să fac în cascheta ta (37:36). Și să mi-o aduceți imediat! pe miss Mae West să o regulez pentru că mi s-a sculat!"
(Hohote de râs, distracție la superlativ)
Edgecombs: Gura! Liniște! Silence...! O să facem treaba asta cu adevărat, nu vreau să ne amintim și să râdem. Ați încercat vreodată să vă abțineți din râs în Biserică?

Filmul trece de la o stare emoțională la alta, antagonice și complementare. Pe cât de amuzante sunt unele scene, pe atât de dramatice sunt altele. Filmul, fără discuții se încadrează în genul dramatic:

-Let us go, it is time
-John Coffey, ai fost condamnat la Moarte de un Tribunal și în acord cu Legile Statului, electricitatea va trece prin tine până vei muri!
-Măcar lăsați Lumina aprinsă, vă rog!

(N.A.:THE JUSTICE WILL BE DONE dar înainte de asta, vă rog, lăsați LUMINA aprinsă, vă rog!)



E păcat să ucizi un om, puternic fizic, uriaș. Ar fi putut fi folosit la munci în folosul Statului a cărui Legi le-a încălcat.. Ar fi fost un câștig de partea tuturor, de partea vieții/VIEȚII. Dacă s-ar fi procedat așa, ar fi câștigat și Statul. Dacă se va proceda la execuție, sigur ar câștiga Statul.
WIN or Win - State never loses. State is a loser. Îngerii omoară Îngeri: așa se întâmplă în fiecare zi! Așa se întâmplă peste tot!



Wisdom, în loc de concluzie:




Nici nu știi ce mai înveți când vezi Green Mile - un FILM despre bărbăție, curaj, onoare, demnitate și UMANITATE.
Nici nu știi ce mai înveți când lucrezi pe Drumul Verde, când pășești spre Moarte pe Culoarul Sfânt al Morții.