RECVIÉM PENTRU UN FILM, Cronica de Film a lui Marian R Optiuni

[Data'q]

Recenzii pentru filme... Eu de abia aștept să le citesc.

[rogvaiv]

„Let me tell you something. There's no nobility in poverty. I've been a poor man, and I've been a rich man. And I choose rich every fucking time[...]now, if anyone here think I’m superficial or materilistic, go get a job at fucking McDonald’s cause that’s where you fucking belong!”
„Lupul de pe Wolf Street” e o realizare cinematografică marca Martin Scorsese cel care ne-a încântat cu „Goodfellas”, „Casino” sau „Departed” puținele filme inteligente cu gangsteri și mafioți care sunt puse în balanță cu uriașa masă de filme ce tratează același subiect dar cu valoare artistică zero.




„Lupul de pe Wall Street” e o ecranizare care tratează subiectul celui mai important lucru din lume: banii (nu fii ipocrit, că știi că așa e) și lumea plină de lăcomie, ilegalitate, imoralitate și desfrâu a celor care nu creează nimic, nu construiesc nimic dar sunt exagerat de bogați.





Story-ul este unul real, al unui broker de pe Wall Street care a trăit visul american și s-a îmbogățit din speculații până când acesta s-a transformat în coșmar. Interpretarea lui DiCaprio e excepțională și deși e un film cam obscen care bate orice record în utilizarea cuvântului f**k asta nu-i scade câtuși de puțin din valoare. „Pentru Jordan (Leonardo DiCaprio) și restul haitei de lupi, nimic nu era destul sau prea mult iar modestia era pentru proști.”



La finalul maratonului cinematografic de 3 ore (atenție, spoilere!) ni se arată niște cadre în care agentul FBI care l-a îngropat la figurat pe Belfort, citește în metrou de pe un ziar știrea „Stratton Oakmont’s Belfort Sentenced” iar alături de el, tot în același metrou pe judecătoarea care l-a condamnat definitv cum face loc unor călători să coboare, parabola genială care contrastează cu lumea imorală și plină de lăcomie în care se scaldă cei care fac jocurile în lumea banilor și care arată cine câștigă până la urmă.



Jordan Belfort cândva un om de succes care avea lumea la picioare și care „a clădit Stratton Oakmont care însemna însăși America” proaspăt eliberat din închisoare e pus în situația de-a preda tehnici de marketing unor tineri entuziaști dar debusolați. După trei încercări eșuate de-a vedea o vânzare corectă a unui banal stilou, Belfort privește în sala plină de priviri rătăcite și în sinea lui trage o concluzie pe care pe care a tras-o fiecare dintre cei care au văzut filmul: Sunteți pierduți, n-aveți nicio șansă™.





Acest topic a fost editat de rogvaiv: 17 Apr 2015, 07:15 PM