HanuAncutei.com - ARTA de a conversa!
Haine Dama designer roman

Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )

11 Pagini V  < 1 2 3 4 > »   
Reply to this topicStart new topic
> Ploaia Care Va Veni..., le va potopi pe toate
The Dude
mesaj 25 Jul 2013, 07:28 AM
Mesaj #36


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 9.057
Inscris: 24 August 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.595






- Ce-ti trebuie ca sa fii liber, este intrebat maestrul ZEN intalnit pe CALE ?
Acesta raspunde simplu :
- Doar de tine ai nevoie !


--------------------
"Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Marduk
mesaj 25 Jul 2013, 08:20 AM
Mesaj #37


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 17.291
Inscris: 9 December 06
Din: Din acest univers.
Forumist Nr.: 9.062



thumb_yello.gif M.y.m.m.d clapping.gif


--------------------
"Problema cu lumea este că proștii și fanaticii sunt întotdeauna așa de siguri pe ei, în timp ce oamenii înțelepți sunt atât de plini de îndoieli." (Bertrand Russell)

"A fi tolerant nu inseamnă a tolera intoleranţa altora" (Jules Romains)

LINEDRONE
Go to the top of the page
 
+Quote Post
The Dude
mesaj 25 Jul 2013, 01:09 PM
Mesaj #38


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 9.057
Inscris: 24 August 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.595





Un Intelept avea o conversatie cu Dumnezeu intr-o zi si intreaba:

-"Doamne, as vrea sa stiu cum sunt RAIUL si IADUL".

Domnul l-a condus pe Intelept in fata a doua usi. EL a deschis una dintre usi si Inteleptul a privit in interior.
Era o camera cu o masa mare rotunda. In mijloc era un platou mare plin cu friptura ce mirosea de l-a facut pe Intelept sa saliveze. Persoanele din jurul mesei erau slabe si galbejite. Pareau a fi infometate. Tineau niste linguri ale caror manere erau legate fix de bratele lor si puteau ajunge la platou, dar manerele fiind mai lungi decat bratele lor, nu puteau duce friptura la gura...
Inteleptul se cutremura la vederea mizeriei si suferintei lor. Domnul spuse: "Ai vazut IADUL."

Au mers la a doua usa si au deschis-o. Era la fel ca prima. Aceeasi masa rotunda cu platoul mare cu friptura care l-a facut pe Intelept sa saliveze. Persoanele erau echipate cu aceleasi linguri cu manere lungi fixate de bratele lor, dar aici aratau bine hranite si rumene, radeau si vorbeau.

Inteleptul spuse:
-"Nu inteleg nimic"
- "Este simplu", spuse Domnul, "e nevoie de pricepere. Vezi tu, cei de aici au invatat sa se hraneasca unul pe celalalt, in timp ce lacomii de dincolo se gandesc doar la persoana lor."...Acum ai vazut RAIUL...





--------------------
"Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Promo Contextual
mesaj 25 Jul 2013, 01:09 PM
Mesaj #


ContextuALL









Go to the top of the page
 
Quote Post
Felina
mesaj 25 Jul 2013, 01:32 PM
Mesaj #39


bulina
******

Grup: Membri
Mesaje: 10.489
Inscris: 19 January 05
Forumist Nr.: 5.473



cool!


--------------------
"Be kind, for everyone you meet is fighting a hard battle."
Never asume.
A friend told me I was delusional. I almost fell off of my unicorn.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
The Dude
mesaj 26 Jul 2013, 07:10 AM
Mesaj #40


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 9.057
Inscris: 24 August 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.595





Ihi.....tradus in limba romana ar veni: "dar din dar se face rai" rolleyes.gif







Acest topic a fost editat de The Dude: 26 Jul 2013, 07:10 AM


--------------------
"Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
The Dude
mesaj 26 Jul 2013, 08:26 AM
Mesaj #41


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 9.057
Inscris: 24 August 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.595






pentru ceilalti:

„Un caine frumos, foarte obosit, s-a ratacit prin curtea casei mele.
Dupa felul in care arata si dupa cureaua pe care o avea in jurul gatului, am putut repede sa imi dau seama ca era un animal bine ingrijit si curat.
S-a apropiat de mine cu calm, m-a lasat sa il mangai pe crestet si apoi m-a urmat in casa gasindu-si repede un colt al holului in care s-a ghemuit si a adormit imediat.

Dupa circa o ora, s-a dus la usa si s-a cerut afara. I-am deschis si a plecat imediat.

A doua zi, cam pe la aceiasi vreme, cainele a revenit, a intrat in casa, si-a ocupat coltul lui si a adormit tot cam un ceas, dupa care s-a trezit si a plecat. Povestea s-a repetat mai multe saptamani la rand.

Plin de curiozitate am gatat la zgarda animalului un bilet pe care am scris urmatorul mesaj: „as vrea sa aflu cine este proprietarul acestui minunat si simpatic catel pentru ca sa il intreb daca stie ca el vine aproape in fiecare dupa masa sa traga un pui de somn in casa mea”
In ziua urmatoare cainele avea la curea o nota de raspuns: „traieste intr-o casa in care sunt sase copii din care doi sub varsta de trei ani..recupereaza si el cum poate..Il pot insoti maine ?”

Acest topic a fost editat de The Dude: 26 Jul 2013, 10:53 AM


--------------------
"Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
The Dude
mesaj 26 Jul 2013, 01:15 PM
Mesaj #42


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 9.057
Inscris: 24 August 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.595



"Un călugăr instruit l-a abordat pe Hui Neng, al Şaselea Patriarh al Şcolii de meditaţie (Ch'an):

Călugărul: Explicaţi-mi rogu-vă aceste scripturi.

Hui Neng: Regret, dar sînt analfabet. Citiţi-mi scripturile ca să le înţeleg.

Călugărul: Cum puteţi înţelege scripturile dacă nu ştiţi să citiţi?

Hui Neng: Adevărul şi cuvintele sînt două lucruri diferite. Cuvintele pot fi comparate cu un deget. Putem arăta luna cu degetul dar degetul nu este luna. A privi luna înseamnă a privi dincolo de deget. Cuvintele sînt ca un deget îndreptat spre adevăr. În general, noi nu vedem decât degetul. Adevărul se găseşte dincolo de deget."


--------------------
"Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
The Dude
mesaj 27 Jul 2013, 12:10 PM
Mesaj #43


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 9.057
Inscris: 24 August 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.595



A fost odata un barbat caruia i-a murit sotia, astfel incat el locuia impreuna cu cele doua fete ale sale, care
erau din fire foarte curioase si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari… la unele stia sa le raspunda, la altele nu…

Tatal lor isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, de aceea intr-o zi si-a trimis fetele sa petreaca o perioadade timp in casa unui intelept. Acesta stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau. La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a inselai nteleptul.

-Ce vei face? o intreba sora ei.
-O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu, il voi strange si il voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela!

Cele doua fete au mers intr-o clipa la intelept si l-au gasit meditand.

-Am aici un fluture albastru. Spune-mi, inteleptule, e viu sau mort?

Foarte calm, inteleptul surase si ii zise:

- Depinde de tine… fiindca e in mainile tale!

Asa este si viata noastra, prezentul si viitorul nostru. Nu trebuie sa invinovatim pe nimeni cand ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobandim sau nu. Viata noastra e in mainile noastre, ca si fluturele albastru. De noi depinde sa alegem ce vom face cu ea.


Acest topic a fost editat de The Dude: 27 Jul 2013, 01:31 PM


--------------------
"Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Marduk
mesaj 27 Jul 2013, 02:38 PM
Mesaj #44


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 17.291
Inscris: 9 December 06
Din: Din acest univers.
Forumist Nr.: 9.062



thumb_yello.gif


--------------------
"Problema cu lumea este că proștii și fanaticii sunt întotdeauna așa de siguri pe ei, în timp ce oamenii înțelepți sunt atât de plini de îndoieli." (Bertrand Russell)

"A fi tolerant nu inseamnă a tolera intoleranţa altora" (Jules Romains)

LINEDRONE
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Felina
mesaj 28 Jul 2013, 11:13 AM
Mesaj #45


bulina
******

Grup: Membri
Mesaje: 10.489
Inscris: 19 January 05
Forumist Nr.: 5.473



u.a.u.
uau!
da


--------------------
"Be kind, for everyone you meet is fighting a hard battle."
Never asume.
A friend told me I was delusional. I almost fell off of my unicorn.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
The Dude
mesaj 29 Jul 2013, 07:26 AM
Mesaj #46


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 9.057
Inscris: 24 August 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.595



rolleyes.gif thumb_yello.gif rolleyes.gif



O bijuterie valoroasa si unica

- Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun… Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine?
Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:

- Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea…
Apoi, dupa o mica pauza adauga:

- Daca insa m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.

- Aaa… incantat sa va ajut - baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.

- Bine - incuviinta batranul invatat. Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului adaugand:

- Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede.

Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta. Dupa ce batu targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul intelept.

Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poată scapa pe invatat de griji si, astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat.

- Imi pare rau - incepu el - dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.

- Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! - spuse zambitor inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alerga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul!

Flacaul incaleca si pleca in goana… Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:

- Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel.

- Cuuum, 58 de bani de aur?!? - exclama naucit tanarul.

- Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58.
Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate.

- Ia loc, te rog - ii spuse acesta dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.
Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.

- Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze…


Acest topic a fost editat de The Dude: 29 Jul 2013, 07:28 AM


--------------------
"Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
The Dude
mesaj 30 Jul 2013, 07:56 AM
Mesaj #47


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 9.057
Inscris: 24 August 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.595



O teribila furtuna se abatu asupra marii. Vantul sufla înghetat, brazdand apa si înaltand-o în valuri uriase care se repezeau spre mal lovindu-l cu putere si producand curenti care patrundeau în adanc ca plugurile de otel si smulgeau din loc vietuitoarele marine, crustaceele si molustele, purtandu-le la zeci de metri de tarm.

Atunci cand furtuna se potoli, la fel de repede precum se si pornise, apa se domoli si se retrase. Acum plaja era o imensa întindere de noroi unde se zvarcoleau în agonie mii si mii de stele marine. Erau atat de multe încat plaja parea ca devenise rozalie.
Acest lucru facu sa vina multa lume pe acea parte a coastei. Sosira acolo si echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen.

Stelele marine erau aproape nemiscate.
Trageau sa moara.

În multime, tinut de mana de tatal sau, era si un copil care privea cu ochii plini de tristete micutele stele de mare. Cu totii se uitau si nimeni nu facea nimic. Dintr-odata, copilul lasa mana tatalui sau, îsi scoase încalsamintea si fugi pe plaja. Se apleca si culese cu manutele sale trei stelute de mare; apoi, luand-o la fuga, le duse în apa. Dupa aceea, se întoarse înapoi si repeta operatiunea.

De pe parapet, un om striga spre el:
- Dar ce faci, baiete?
- Arunc în apa stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plaja, raspunse copilul fara a se opri din fuga.
- Dar pe plaja asta sunt mii si mii de stele de mare: cu siguranţa nu ai sa poti sa le salvezi pe toate. Sunt prea multe, mai striga barbatul. Ca sa nu mai spunem ca la fel se întampla pe sute de alte plaje de-a lungul coastei! Nu poti schimba lucrurile!

Copilul zambi, se apleca iar si mai culese o stea de mare si, aruncand-o în apa raspunse:
- Iata ca am schimbat lucrurile pentru aceasta.


Barbatul ramase o clipa mut, apoi se apleca, îsi scoase pantofii si sosetele si coborî si el pe plaja. Începu sa adune stele de mare si sa le arunce în apa. O clipa mai tarziu coborara înca doua fete si astfel erau deja patru persoane care aruncau stele marine în apa. Dupa alte cateva minute erau cincizeci, apoi o suta, doua sute, mii de persoane care aruncau stele de mare în apa. Astfel fura salvate toate.




Morala
Pentru ca lumea sa se schimbe ar fi suficient sa aiba cineva - chiar si un prunc - îndrazneala de a începe.

Acest topic a fost editat de The Dude: 30 Jul 2013, 07:56 AM


--------------------
"Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Marduk
mesaj 30 Jul 2013, 09:29 AM
Mesaj #48


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 17.291
Inscris: 9 December 06
Din: Din acest univers.
Forumist Nr.: 9.062



"Pentru ca lumea sa se schimbe ar fi suficient sa aiba cineva - chiar si un prunc - îndrazneala de a începe."
Corect, doar ca lumea ar trebui sa inteleaga si sa accepte schimbarea.


--------------------
"Problema cu lumea este că proștii și fanaticii sunt întotdeauna așa de siguri pe ei, în timp ce oamenii înțelepți sunt atât de plini de îndoieli." (Bertrand Russell)

"A fi tolerant nu inseamnă a tolera intoleranţa altora" (Jules Romains)

LINEDRONE
Go to the top of the page
 
+Quote Post
The Dude
mesaj 30 Jul 2013, 07:53 PM
Mesaj #49


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 9.057
Inscris: 24 August 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.595



"Pofta vine mancand"...

Dar trebuie, mai intai, asezat pe masa, acel platou imbietor, aromat si armonios decorat, care sa tenteze meseanul...
Nu toti se vor inghesui in noul fel de mancare, dar de indata ce putinii care se incumeta sa il guste au sa il anunte ca minunat, cererea lui va creste...va deveni un aliment de baza, iar lumea il va asimila ca pe ceva de care nu se va mai putea dispensa...


...trebuie o piatra care sa urneasca intreaga rostogolire...


dar pana la o intamplare din asta minunata, la scara mondiala, care sa schimbe spectaculos cursul istoriei umane, hai sa salvam fiecare cate o stea de mare...
...hai sa luam pe rand lucrurile mici si neansemnate cu care facem zilnic compromisuri din rutina, graba, ori neatentie...


cred ca asta era sensul butadei... rolleyes.gif



--------------------
"Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
The Dude
mesaj 31 Jul 2013, 07:25 AM
Mesaj #50


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 9.057
Inscris: 24 August 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.595





--------------------
"Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
The Dude
mesaj 1 Aug 2013, 07:45 AM
Mesaj #51


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 9.057
Inscris: 24 August 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.595



"Intr-o zi, o directoare de succes de la resurse umane a fost calcata de un autobuz in timp ce se plimba si a murit. Sufletul ei a fost intampinat la portzile Raiului de catre Sf. Petru in persoana.

- Bine ai venit in Rai. Dar inainte sa te instalezi, se pare ca avem o problema. Vezi tu, n-am mai avut niciodata un director de la resurse umane care sa ajunga pana aici si nu suntem prea siguri ce sa facem cu tine.
- Nici o problema, doar lasati-ma sa inauntru.
- As vrea eu, dar am ordine de sus. Vei petrece o zi in Iad si una in Rai si apoi vei alege in care din ele vei vrea sa-ti petreci eternitatea.
- De fapt eu m-am decis. Prefer sa raman in Rai.
- Imi pare rau, regulile sunt reguli.

Si astfel Sf. Petru o pune intr-un lift si s-a dus direct in Iad. Usile s-au deschis si ea s-a gasit calcand pe iarba verde a unui teren de golf minunat. Mai departe era un local si in fata ei erau toti prietenii ei, directori cu care lucrase si toti o aclamau. Au alergat toti spre ea, au sarutat-o pe ambii obraji si au discutat despre vremurile trecute. A jucat o runda excelenta de golf apoi, seara s-a dus intr-un local unde a mancat o cina excelenta formata din friptura si homar. A facut cunostinta si cu Diavolul, care era de fapt un tip de treaba (chiar dragut) si s-a distrat de minune spunand bancuri si dansand. Toti au dat mana cu ea si si-au luat ramas bun in timp ce se urca in lift.
Urmatoarele 24 de ore si le-a petrecut in Rai odihnindu-se pe nori si cantand la harpa. S-a distrat de minune, si cele 24 de ore au trecut fara sa-si dea seama.

Sf.Petru a venit si a luat-o.
- Deci, ai petrecut o zi in Iad si una in Rai. Acum alegeti eternitatea.
- Nu credeam c-am sa spun asta, adica, in Rai a fost grozav, dar cred ca m-am simtit mai bine in Iad.
Asa ca Sf.Petru a escortat-o la lift, care s-a reintors in Iad. Cand usile s-au deschis, l-a gasit ca fiind un peisaj dezolant, pustiu, acoperit cu gunoi si mizerie. Prietenii ei erau imbracatzi in zdrente si colectau gunoiul in saci.

Diavolul a venit si el si si-a pus bratul in jurul ei.

- Nu inteleg, spuse femeia tremurand, ieri cand am fost aici era un teren de golf si un local unde am mancat homar, am dansat si m-am simtzit bine. Acum nu mai e decat pustiu si gunoi, iar prietenii mei sunt toti mizerabili. Diavolul s-a uitat la ea si a zambit.
- Ieri te recrutam. Azi esti angajata…"



--------------------
"Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
The Dude
mesaj 5 Aug 2013, 07:12 AM
Mesaj #52


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 9.057
Inscris: 24 August 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.595



Era odată un bărbat care şedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetăţi din Orientul Mijlociu. Un tânăr se apropie într-o bună zi şi îl întrebă:

- Nu am mai fost niciodată pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi?

Bătrânul îi răspunse intai, printr-o întrebare:
- Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?
- Egoişti şi răi. De aceea mă bucur că am putut pleca de acolo.
- Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, răspunse bătrânul.

Puţin după aceea, un alt tânăr se apropie de omul nostru şi îi puse aceeaşi întrebare:
- Abia am sosit în acest ţinut. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi?

Omul nostru incepu prin a-i răspunde cu aceeaşi întrebare:
- Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?
- Erau buni, mărinimoşi, primitori, cinstiţi. Aveam mulţi prieteni acolo şi cu greu i-am părăsit.
- Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, răspunse bătrânul.

Un neguţător care îşi aducea pe acolo cămilele la adăpat auzise aceste convorbiri şi pe când cel de-al doilea tânâr se îndepărta, se întoarse spre bătrân şi îi zise cu reproş:
- Cum poţi să dai două răspunsuri cu totul diferite la una şi aceeaşi întrebare pe care ţi-o adresează două persoane?
- Fiule, fiecare poartă lumea sa în propria-i inimă. Acela care nu a găsit nimic bun în trecut nu va găsi nici aici nimic bun. Dimpotrivă, acela care a avut şi în alt oraş prieteni va găsi şi aici tovarăşi credincioşi şi de încredere. Pentru că, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce ştim noi găsi în ei.



--------------------
"Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Marduk
mesaj 5 Aug 2013, 01:33 PM
Mesaj #53


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 17.291
Inscris: 9 December 06
Din: Din acest univers.
Forumist Nr.: 9.062



"- Fiule, fiecare poartă lumea sa în propria-i inimă. Acela care nu a găsit nimic bun în trecut nu va găsi nici aici nimic bun. Dimpotrivă, acela care a avut şi în alt oraş prieteni va găsi şi aici tovarăşi credincioşi şi de încredere. Pentru că, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce ştim noi găsi în ei."

thumb_yello.gif Man, y.m.m.d. Thanks.


--------------------
"Problema cu lumea este că proștii și fanaticii sunt întotdeauna așa de siguri pe ei, în timp ce oamenii înțelepți sunt atât de plini de îndoieli." (Bertrand Russell)

"A fi tolerant nu inseamnă a tolera intoleranţa altora" (Jules Romains)

LINEDRONE
Go to the top of the page
 
+Quote Post
The Dude
mesaj 6 Aug 2013, 07:24 AM
Mesaj #54


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 9.057
Inscris: 24 August 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.595



Vecinul meu Pisu sta sa moara.

El e un om al muntelui, pe la 50 si ceva...

Cabana mea e la circa un kilometru de casa lui. Acoperind distanta, trebuie insa sa urci si sa cobori dealuri, taind o padure deasa….Asa ca ii calcam rar pragul si in reprize de scurta durata, ciocnind insa de fiecare data cate un pahar si sporovaind despre intamplarile din sat petrecute in intervalele dintre vizite.

Pisu s-a ingrijit de gospodarie inca de mic. Fratii lui au plecat pe rand la scoli, la oras si nu s-au mai intors. El a ramas cu ai batrani. Pe la 25 de ani s-a insurat cu Gica, fata unui localnic, cu tate mari si inconjurata de multe povesti picante. S-a insurat pentru ca ii venise vremea, nu din alt motiv. Au ramas patru ani impreuna, in care n-au reusit sa aiba vreun copil si nici sa se acomodeze. Dupa asta ea a plecat, nimeni nu poate spune unde.

Pisu nu stie ce-i iubirea, nici ce-i poezia, nici ce-i tandretea ori delicatetea. Are o sensibilitate care il face sa ofeteze din timp in timp, insa eu nu am reusit sa o leg de nimic, desi am cautat cu atentie sa fac asta.

In serile cu luna plina, cand privea cerul, o facea doar ca sa poata sa culeaga eventuale informatii despre evolutia vremii, iar televizorul il oprea de fiecare data imediat dupa buletinul de stiri, la care oricum nu era atent. Nu bea in exces, nu a avut conflicte cu altii, pasiuni, patimi, ori obsesii.

Nu s-a remarcat prin nimic in sat, in familie deloc, printre cei care il cunosc nici atat; asa ca Pisu, daca ar mai avea timp ar putea concura cu mari sanse la titlul mondial al anonimului perfect.

Din casa parinteasca, dupa plecarea parintilor (amandoi in acelasi an) a ocupat o singura camera din cele cinci, pastrandu-le insa mereu curate pe cele nelocuite. Era, este inca, o incapere simpla, cu un pat, o masa, o masina de gatit, un televizor vechi ce nu prindea decat postul national, un scaun si un scaunel. Toate lucrurile ce ar fi trebuit sa umple un dulap erau atarnate de pereti, iar masina de gatit, pe lemne, tinea loc si de soba. Am remarcat in mai multe randuri ca nu existau decat trei pahare si doua cani, intre care una serios ciobita.

Curand Pisu se ca reuni cu inceputul lui, plecand dintre noi fara sa stie prea multe despre lumea prin care a trecut. O boala grava l-a atins direct cu faza ei terminala. Nu a vazut niciodata marea, nu a intrat niciodata in vreo sala de expozitii, la vreun spectacol de teatru, nu stie de montagne ruse, de cinemaul 3D, de opera, operetea, ori de concertul simfonic. Stie de calculatoare si de retea pentru ca a vazut laptopuri pe la turisti, iar telefonul mobil ii este cunoscut de la vecini. Nu are unul.

Sigur ca si pentru el a existat intotdeauna alegerea, insa de apartinut nu i-a apartinut niciodata. Pentru ca in viata, de cele mai multe ori, alegerea nu e la noi ci mereu in alta parte..Intamplari, evenimente, temeri, oameni, fapte, credinte, slabiciuni, boli, dragoste sau ura,toate la un loc sau fiecare din ele, decid in numele nostru fara sa ne intrebe ce si cum. Iau apoi hotarari carora nu li te poti opune si pe care nu trebuie decat sa le urmezi cu gandul simplu si suficient ca “eu asta sunt, asa mi-a fost harazit si nu pot face altfel”.


De oamenii pe care soarta ii pastreaza in vertijurile ei, nelasandu-le vreo optiune reala, nici nu trebuie sa iti para rau. Nimeni nu asteapta nimic de la tine in asta; insa pentru fiecare om care pleaca de aici fara sa stie prin ce a trecut, noi toti ar trebui sa ne simtim vinovati.

Psete putin timp vecinul meu Pisu are sa moara, lasand inca un loc liber in cercul meu de vecinatati, cateava ore neocupate in programul vizitelor de la cabana si un mare hau in inima mea, unul ce se va alatura tuturor acelor lucruri propuse, niciodata faptuite si devenite brusc irealizabile.


Pisu...un om mai putin.

Acest topic a fost editat de The Dude: 6 Aug 2013, 08:12 AM


--------------------
"Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
The Dude
mesaj 6 Aug 2013, 12:01 PM
Mesaj #55


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 9.057
Inscris: 24 August 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.595





Sterge praful, daca trebuie, dar oare n-ar fi mai bine
Sa pictezi un tablou sau sa scrii o scrisoare,
Sa coci o prajitura sau sa plantezi o samanta,
Cantarind diferenta intre a vrea si a avea nevoie?

Sterge praful, daca trebuie, dar vezi ca nu prea e timp,
Cand sunt rauri in care sa inoti si munti pe care sa te cateri,
Muzica de ascultat si carti de citit,
Prieteni de iubit si viata de trait.

Sterge praful, daca trebuie, dar lumea e acolo, afara,
Cu soarele in ochii tai, cu vantul prin parul tau,
O fulguiala de zapada, o rapaiala de ploaie.
Aceasta zi nu se va mai intoarce niciodata.

Sterge praful, daca trebuie, dar tine bine minte:
Batranetea va veni si ea nu e intotdeauna blanda.
Iar cand va fi sa te duci, si va trebui sa te duci o data si-o data,
Tu, chiar tu insuti, vei lasa in urma ta mult praf.

Nici nu pot sa va spun cat de multe ore, nenumarate, mi-am petrecut: FACAND CURATENIE!
Obisnuiam sa petrec 8-12 ore pe zi IN FIECARE weekend, ca sa ma asigur ca totul este perfect "in caz ca vine cineva".

Apoi mi-am dat seama intr-o buna zi ca nimeni nu mai avea sa vina.
Erau cu totii afara, traindu-si viata si distrandu-se!

Acum, cand vin oameni la mine in vizita, nu simt deloc nevoia sa justific "starea" in care se prezinta casa mea. Ei sunt mult mai interesati sa afle ce am mai facut pe cand eram plecat, traindu-mi viata si distrandu-ma.

Daca inca nu v-ati dat seama, va rog sa fiti atenti la acest sfat: Viata e scurta.
Bucurati-va din plin de ea!


O casa devine un camin atunci cand poti scrie "Te iubesc" pe mobila.


--------------------
"Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
The Dude
mesaj 6 Aug 2013, 02:48 PM
Mesaj #56


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 9.057
Inscris: 24 August 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.595



În timpul unei bătălii cruciale, un general a hotărât să atace, cu toate că armata sa era cu mult depăşită numeric de cea inamică.
El era încrezător în victorie, dar oamenii săi erau cuprinşi de îndoială. În drum spre câmpul de luptă s-au oprit la un altar.
După ce s-a rugat împreună cu soldaţii săi, generalul a scos o monedă şi a zis:

“Voi arunca acum moneda. Dacă nimereşte capul vom câştiga, dacă e pajura vom pierde. Acum e mometul pentru ca destinul să ni se arate.”

Zis şi făcut. A aruncat moneda în aer. Toţi aşteptau cu nerăbdare să vadă ce le-a hotărât soarta.

A ieşit capul. Soldaţii au răsuflat uşuraţi. Plini de încredere au atacat armata inamică şi au ieşit victorioşi.


După bătălie un locotenent remarca: “Nimeni nu poate schimba destinul!”


“Într-adevăr!” i-a replicat generalul şi i-a arătat locotenentului moneda. Aceasta avea capul pe ambele părţi.



--------------------
"Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
The Dude
mesaj 7 Aug 2013, 08:12 AM
Mesaj #57


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 9.057
Inscris: 24 August 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.595



Povestea urmatoare este despre doi barbati grav bolnavi, imobilizati la pat, impartind aceeasi camera de spital. Unuia dintre ei i se permitea sa stea asezat in fiecare zi cate o ora pentru a facilita drenarea fluidului din plamani. Patul sau era pozitionat in dreptul singurei ferestre din camera.

Celalalt barbat era imobilizat in pozitie culcata si ii era inaccesibila ipotetica priveliste pe care o oferea unica fereastra.

Cei doi nu aveau altceva de facut decat sa stea de vorba. Si vorbeau la nesfarsit: despre sotiile lor, despre carierele lor, despre serviciul militar si despre locurile in care isi petreceau vacantele. In fiecare dupa-amiaza, cel caruia i se permitea sa stea asezat, ii descria celuilalt ceea ce vedea afara.

Omul care nu putea privi pe fereastra ajunsese sa traiasca pentru ora aceea din zi cand i se descria in amanuntime ce se intampla in afara spitalului. Perspectiva sa se largea si capata substanta datorita acestei descrieri. Fereastra pare-se ca dadea spre un parc cu un minunat lac. O multime de rate salbatice si lebede isi gasisera camin in acel lac iar copiii se jucau lansand in apa barci in miniatura. Indragostitii se plimbau imbratisati admirand florile in toate culorile curcubeului ce crestea din belsug in parc.Copaci seculari margineau aleile iar pe cer se profilau cladirile orasului ce se vedeau in departare.

Omul de la fereastra povestea cu voce domoala si cu detalii minutios alese tot ce parcul ii dezvaluia. Celalalt se lasa purtat de povestire inchizand ochii si imaginandu-si toate scenele. Intr-o dupa-aminaza calduta omul de la fereastra povesti despre parada care tocmai trecea prin parc.

Desi bolnavul imobilizat nu putea auzi muzica, reusea sa isi imagineze clovnii, carele alegorice, caii impodobiti si masinile decorate de sarbatoare.

Zilele treceau iar omul ce nu putea privi pe fereastra incepu sa fie invidios pe sansa celuilalt. Aprecia efortul celui de la fereastra de a-i descrie in detaliu ce se intampla afara, dar si-ar fi dorit sa fie el cel care putea admira privelistea. Incepuse sa isi antipatizeze colegul de camera si, in cele din urma, ajunsese sa-si doreasca cu disperare sa fie el asezat in locul aceluia.

Intr-o dimineata, infirmiera ce ii avea in grija constata ca bolnavul de la fereastra murise linistit in somn. Cu tristete, cheama asistentii sa ia trupul neinsufletit. Curand dupa aceea, bolnavul ce tanjea dupa patul de langa geam intreba daca nu poate fi mutat in locul pe care si-l dorise atat.

Infirmiera il transfera imediat si se asigura ca sta confortabil apoi il lasa singur. Incet si cu mare greutate bolnavul nostru reusi sa se propteasca intr-un cot si sa incerce sa arunce o prima privire afara. In sfarsit se putea bucura nemijlocit de privelistea de afara!

Se cazni sa se intoarca si privi pe fereastra. In locul parcului nu era decat un zid gol! Suna infirmiera si o intreba: "Cum se face ca omul acela, colegul meu de camera, vedea un parc si un lac si imi descria totul atat de fidel? Cum putea sa imi spuna despre frumusete si dragoste cand, de fapt, el nu putea vedea decat un zid vechi din caramida?".

Sora ii raspunse surprinsa: "Vai! Nu stiai ca bietul tau coleg de camera era orb? Nu putea vedea nici macar zidul daramite altceva".
Apoi adauga trista: "Poate voia doar sa te incurajeze".



Cateodata darurile pe care le facem sunt, putin, gresit sau chiar deloc intelese...
Asta nu le stirbeste cu nimic din valoare si nici nu ar trebui sa le afecteze in vreun fel.
Din cand in cand cineva pricepe, dar si ignorate darurile pe care le facem vorbesc tot timpul numai despre noi..

Acest topic a fost editat de The Dude: 7 Aug 2013, 08:14 AM


--------------------
"Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Felina
mesaj 7 Aug 2013, 10:40 AM
Mesaj #58


bulina
******

Grup: Membri
Mesaje: 10.489
Inscris: 19 January 05
Forumist Nr.: 5.473



cat de frumos!


--------------------
"Be kind, for everyone you meet is fighting a hard battle."
Never asume.
A friend told me I was delusional. I almost fell off of my unicorn.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Marduk
mesaj 7 Aug 2013, 12:23 PM
Mesaj #59


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 17.291
Inscris: 9 December 06
Din: Din acest univers.
Forumist Nr.: 9.062



QUOTE(The Dude @ 7 Aug 2013, 09:12 AM) *
Povestea urmatoare este despre doi barbati grav bolnavi....

thumb_yello.gif Este si un film de desene animate cu aceasta poveste, il recomand.


--------------------
"Problema cu lumea este că proștii și fanaticii sunt întotdeauna așa de siguri pe ei, în timp ce oamenii înțelepți sunt atât de plini de îndoieli." (Bertrand Russell)

"A fi tolerant nu inseamnă a tolera intoleranţa altora" (Jules Romains)

LINEDRONE
Go to the top of the page
 
+Quote Post
The Dude
mesaj 7 Aug 2013, 01:07 PM
Mesaj #60


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 9.057
Inscris: 24 August 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.595



Intr-un aeroport statea o tanara care urma sa faca o calatorie mai lunga. Si-a cumparat de acolo o carte ca sa treaca mai repede timpul si un pachet de biscuiti.

S-a asezat pe un scaun, si-a pus bagajele langa el si s-a apucat sa citeasca. La un moment dat s-a intors sa ia un biscuit din pachetul de langa ea. A observat cu surprindere ca la mica distanta era asezat un domn care citea un ziar, si care fara sa-i ceara permisiunea a inceput sa ia si el din pachetul de biscuiti.

Cu toate ca s-a simtit indignata, politetea a impiedicat-o sa ii reproseze ca are un comportament nepotrivit. Dar pe masura ce ea lua cate un biscuit, lua si el unul si asta a facut ca pana la urma tanara sa devina foarte nemultumita.

Cand a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a intrebat plina de resentimente: “Oare indrazneste sa mi-l ia si pe ultimul?”

Barbatul a luat intr-adevar ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a oferit zambind cald o jumatate. Simtind ca el a depasit limita bunului simt, tanara s-a ridicat furioasa si s-a indreptat spre un alt colt al salii de asteptare.

A deschis geanta ca sa puna inauntru cartea si… spre marea ei surprindere a vazut inauntru pachetul de biscuiti pe care il cumparase. In acel moment a coplesit-o un sentiment de rusine.
A inteles ca pachetul din care mancase nu era al ei, ci al barbatului care citea ziarul… El a impartit plin de bunatate chiar si ultima bucatica pe care o avea, fara sa se simta indignat, superior sau furios.

MORALA:

Oare de cate ori in viata am mancat biscuitii altcuiva?
Ar fi mai bine ca inainte sa ne grabim sa-i judecam pe altii sa privim cu atentie in jur… si mai ales in sufletul nostru!

Sa dai cand poti, fara sa astepti nimic in schimb, nici macar un multumesc, si sa nu regreti ca ai dat! Cui dai?



Cui are nevoie…Cat dai? Totdeauna mai mult de cat ai primit!





Acest topic a fost editat de The Dude: 8 Aug 2013, 12:37 PM


--------------------
"Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
The Dude
mesaj 8 Aug 2013, 12:36 PM
Mesaj #61


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 9.057
Inscris: 24 August 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.595



NOTA: cele mai multe dintre povestirile din acest topic sund reluari. In afara unor mici comentarii nu am decat meritul de a le fi adunat intr-un singur loc. Ca intr-un spectacol, ele sunt doar fundalul neceasar unor proiectii proprii si suportul care sa le sustina.


thumb_yello.gif


--------------------
"Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
The Dude
mesaj 8 Aug 2013, 12:41 PM
Mesaj #62


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 9.057
Inscris: 24 August 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.595



Se spune ca a fost odata demult, o insula. Si pe aceasta îndepartata insula traiau toate sentimentele si valorile umane:
Buna Dispozitie, Tristetea, Întelepciunea… si - ca toti ceilalti - Iubirea.

Într-o buna zi, sentimentele au fost anuntate ca insula era pe cale sa se scufunde si îsi pregatira navele si plecara.
Doar Iubirea ramase pâna în ultimul moment.


Când insula fu pe punctul de a se scufunda, Iubirea decise sa ceara ajutor.
Bogatia a trecut pe lânga Iubire cu o barca luxoasa. Iubirea îi zise:

“Bogatie, ma poti lua cu tine?”

“Nu te pot lua, caci e mult aur si argint în barca mea si nu am loc pentru tine.”


Iubirea se hotarî atunci sa ceara ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe-acolo într-o superba nava.

“Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?”
“Nu te pot ajuta, Iubire…” - raspunse Orgoliul - “aici totul e perfect, mi-ai putea strica nava”.


Atunci Iubirea implora Tristetea, care trecea pe lânga ea:
“Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!”
“Oh Iubire,” – îi raspunse Tristetea – “sunt atât de trista încât trebuie sa ramân singura...”


Chiar si Buna Dispozitie trecu pe lânga Iubire, dar era atât de multumita, încât nici nu auzi ca este strigata.

Dintr-o data se auzi o voce:
“Vino Iubire, te iau cu mine “

Vorbea un batrân.
Iubirea se simti atât de recunoscatoare si plina de bucurie, încât uita sa îl întrebe pe batrân cine este.

De cum sosira pe tarm, batrânul pleca.
Iubirea îsi dadu seama cât de mult îi datora batrânului si a întrebat Cunoasterea:

“Cunoastere, îmi poti spune cine m-a ajutat?”
“A fost Timpul” – a raspuns Cunoasterea.
“Timpul?” - se întreba Iubirea – “De ce tocmai Timpul m-a ajutat?”

Cunoasterea, plina de întelepciune, raspunse:

Pentru ca numai Timpul e în stare sa înteleaga cât de importanta e Dragostea în viata!



--------------------
"Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
The Dude
mesaj 9 Aug 2013, 07:08 AM
Mesaj #63


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 9.057
Inscris: 24 August 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.595



Trăia odată într-un sat un bătrân foarte sărac.
El avea însă un cal frumos. Atât de frumos încât lordul din castel vroia să i-l cumpere.
Dar bătrânul l-a refuzat spunându-i:
“Pentru mine acest cal nu este un simplu animal. El imi este prieten. Cum aş putea să îmi vând prietenul?”

Dar, într-una din zilele următoare, când bătrânul a mers la grajd, a văzut că i-a dispărut calul.
Toţi sătenii i-au spus “Ţi-am spus noi! Trebuia să îi vinzi calul lordului. Dacă nu ai acceptat el ţi l-a furat! Ce mare ghinion.”
“Ghinion sau noroc, zise bătrânul, cine ştie?”

Toţi au râs de el. După 15 zile însa calul s-a întors. Şi nu era singur, avea în spate o mulţime de cai sălbatici. El a scăpat din grajd, a curtat o tânără iapă şi, când s-a întors, restul cailor s-au luat după el.
“Ce mai noroc!” strigară sătenii.


Bătrânul, împreună cu fiul său, a început să îmblânzească acei cai noi veniţi. Dar, o săptămână mai târziu, fiul bătrânului şi-a rupt piciorul în timp ce încerca să dreseze unul dintre cai.
“Ghinion!” îi ziseră prietenii bătrânului. “Ce ai să te faci acum, fără ajutorul fiului tău? Tu eşti deja în pragul sărăciei!”
“Ghinion, noroc, cine poate şti?” le răspunse bătrânul.

După câteva zile de la tragicul accident, soldaţii lordului trecură prin sat şi îi obligară pe toţi flăcăii să li se alăture. Doar fiul bătrânului a scăpat datorită piciorului său rupt.
“Ce noroc pe tine!” strigară vecinii. “Toţi copiii noştri au fost dusâşi în război, doar tu ai avut şansa să îl păstrezi lângă tine. Fiii noştri ar putea fi ucişi.”

Bătrânul le răspunse: “Ghinion, noroc… cine poate şti?”




Viitorul vine către noi bucăţică după bucăţică, puţin câte puţin. Nu ştim niciodată ce ne aşteaptă.
Dar dacă păstrăm o atitudine pozitivă va fi mereu loc pentru o nouă şansă şi vom putea fi mai fericiţi.


Acest topic a fost editat de The Dude: 9 Aug 2013, 05:39 PM


--------------------
"Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
The Dude
mesaj 11 Aug 2013, 08:13 PM
Mesaj #64


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 9.057
Inscris: 24 August 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.595



"Ce fiinte ciudate mai sunt si oamenii !...Ce ciudata e viata lor !...Ce tragica le e soarta !...
Se iubesc intre ei si de multe ori nu se cade sa spuna ca se iubesc, iar cand se intampla sa poata spune, rareori se inteleg unii pe altii.

Sunt muritori. Numai putina vreme li-i dat sa-si caute fericirea.
Trebuie sa o prinda repede, sa o stranga cu graba la piept pana nu le scapa din maini....

Si de aceea li-s cantecele de dragoste asa de gingase si de adanci, pline de o dulce sfiala, sau deznadajduit de vesele, cu un amestec straniu de bucurie si durere.............

Gandul mortii isi arunca umbra peste clipele lor cele mai fericite si ii mangaie in nenorocire...

Pot sa planga.

Cata poezie intr-o lacrima umana.
"


Heinrich Heine















































































"Ce fiinte ciudate mai sunt si oamenii !...Ce ciudata e viata lor !...Ce tragica le e soarta !...
Se iubesc intre ei si de multe ori nu se cade sa spuna ca se iubesc, iar cand se intampla sa poata spune, rareori se inteleg unii pe altii.

Sunt muritori. Numai putina vreme li-i dat sa-si caute fericirea.
Trebuie sa o prinda repede, sa o stranga cu graba la piept pana nu le scapa din maini....

Si de aceea li-s cantecele de dragoste asa de gingase si de adanci, pline de o dulce sfiala, sau deznadajduit de vesele, cu un amestec straniu de bucurie si durere.............

Gandul mortii isi arunca umbra peste clipele lor cele mai fericite si ii mangaie in nenorocire...

Pot sa planga.

Cata poezie intr-o lacrima umana.
"








....multumiri speciale fotografilor, lui Heine, pajistilor din grantchester, berii silva, ei, motatei mijlociii, lui lee & co, garii lehliu, setarilor in iso de la nikon, verii 2013, melancoliei si plictisului......


Acest topic a fost editat de The Dude: 12 Aug 2013, 07:05 AM


--------------------
"Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
The Dude
mesaj 13 Aug 2013, 06:57 AM
Mesaj #65


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 9.057
Inscris: 24 August 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.595



“A fost odata un sarpe boa, care traia in stare de razboi civil! Capul si coada nu se intelegeau.
- De ce, striga coada, sunt intotdeauna ultima iar tu, mereu in fata? De ce hotarasti numai tu drumul pe care apucam?

Capul dispretuia aceste tanguiri si nu raspundea. Intr-o zi, pe la pranz, capul a vazut o broasca apetisanta. A vrut sa o apuce cu o miscare prompta, dar coada se incolacise solid in jurul unui copac, iar broasca a scapat ca prin urechile acului.
- Esti nebuna? a bombanit capul.
- Nu ma voi misca pana cand nu vei recunoaste drepturile mele egale cu ale tale si nu voi putea, si eu, sa merg prima si sa aleg drumul.

Timp de trei zile, au tot discutat. Au schimbat multe insulte si argumente. Pe scurt, pana la urma, capul a cedat. Coada s-a descolacit si, foarte vesela, a luat-o inainte. Din pacate, nu avea ochi si, a cazut intr-o rapa iesita in cale, tragand si capul dupa ea. Si astfel au pierit amandoi.”


--------------------
"Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
The Dude
mesaj 16 Aug 2013, 07:56 PM
Mesaj #66


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 9.057
Inscris: 24 August 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.595



A fost odata ca niciodata un discipol care il intreba pe maestrul sau:

- Care este lucrul ce ma separa de adevar?

Maestrul ii spuse:

- Nu esti singurul care este separat de adevar, mai sunt si altii. Iti voi spune douasprezece povestioare care iti vor parea simple. Trebuie sa meditezi asupra acestora tot timpul si chiar de ti se va parea ca le-ai inteles, nu te opri din a medita asupra lor pana ce aceste simple povesti vor capata proportii uriase si pana vor deveni din nou simple.

Prima poveste:


A fost odata o picatura intr-un Ocean ce spunea ca nu exista Ocean. Tot astfel se intimpla cu multi oameni.
Traiesc inlauntrul lui Dumnezeu si spun ca nu exista Dumnezeu.


A doua poveste:


"Vreau sa fiu libera" spuse picatura de apa din mijlocul Oceanului; si oceanul in compasiunea sa a ridicat-o la suprafata.

"Vreau sa fiu libera" spuse din nou picatura de apa si soarele auzindu-i glasul o aseza intr-un nor.
"Vreau sa fiu libera" spuse picatura inca o data si norul o elibera, iar aceasta cazu din nou in Ocean.


A treia poveste:

O picatura intelectuala este o picatura intelectuala, dar nu mai apartine Oceanului.


A patra poveste:

"Nici o picatura nu are nicio valoare" spuse picatura din mijlocul Oceanului.


A cincea poveste:

"Fara nici o indoiala, exista un lucru de care eu mi-am dat seama.
Eu sunt mai importanta decat oceanul." Spuse picatura din ocean.


A sasea poveste:

"Nu voi putea niciodata sa ajung la Ocean" spuse picatura din Ocean.


A saptea poveste:

"Oh, ce-mi pasa mie de Ocean " .....spuse picatura din Ocean.


A opta poveste:

Era odata o picatura care-si regreta soarta, la urma urmei, ea era in mijlocul Oceanului si nu stia nimic despre Ocean.


A noua poveste:

O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature pentru a se rascula impotriva Oceanului.


A zecea poveste:

"Prin puterea cu care am fost investita" spuse picatura din Ocean, "prin puterea cu care am fost investita, de astazi sunteti excluse din Ocean."


A unsprezecea poveste:

"Tu te afli in mijlocul iubirii mele" ii spuse Oceanul picaturii de apa.
Dar picatura nu auzi Oceanul pentru ca era plina de iubire pentru alta picatura.


A doisprezecea poveste:

"Daca as putea cuprinde" gindi o picatura " fiecare picatura cu dragostea mea, atunci as deveni Oceanul."


Cum gindi aceasta, picatura incepu sa reverse dragostea sa asupra tuturor picaturilor, pe rand. Dar era o picatura care ii facuse un mare rau si desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu sa devina Oceanul.






Discipolul il intreba pe maestrul sau:




- A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul ?








Acest topic a fost editat de The Dude: 16 Aug 2013, 10:43 PM


--------------------
"Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
The Dude
mesaj 20 Aug 2013, 07:01 AM
Mesaj #67


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 9.057
Inscris: 24 August 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.595



Imaginează-ţi că există o bancă care îţi creditează în fiecare dimineaţă contul cu 86.400 lei. E un cont special. În fiecare seară şterge tot ceea ce nu ai reuşit să foloseşti în timpul zilei.
Ce ai face? Nu ai scoate până la ultimul bănuţ din acel cont?

Fiecare dintre noi avem un astfel de cont. Se numeşte TIMP.

În fiecare dimineaţă te creditează cu 86.400 de secunde. În fiecare noapte trece la pierdere tot ceea ce nu ai reuşit să foloseşti în mod util. Nu are sold, nu transferă ce nu ai folosit de la o zi la alta. În fiecare zi îţi deschide un nou cont. Dacă nu foloseşti tot depozitul dintr-o zi, e pierderea ta.

Nu există recuperare, nu se poate lăsa pe mâine. Trebuie să foloseşti depozitul zilei de azi.

Investeşte-l în aşa fel încât să obţii maxim de sănătate, fericire şi succes.

Ceasul ticăie. Profită din plin de fiecare zi.

• Pentru a realiza valoarea UNUI AN, întreabă un student care şi-a picat examenele.
• Pentru a realiza valoarea UNEI LUNI, întreabă o mamă care a dat naştere prematur copilului ei.
• Pentru a realiza valoarea UNEI SĂPTĂMÂNI, întreabă editorul unui ziar săptămânal.
• Pentru a realiza valoarea UNUI MINUT, întreabă o persoană care a pierdut trenul.
• Pentru a realiza valoarea UNEI SECUNDE, întreabă un şofer care tocmai a evitat un accident.
• Pentru a realiza valoarea UNEI FRACŢIUNI DE SECUNDĂ, întreabă persoana care a câştigat medalia de argint la Olimpiade.


Preţuieşte fiecare moment pe care îl ai!
Valorifica-l cum poti tu mai bine.
Şi ţine minte: timpul nu aşteaptă pe nimeni!


--------------------
"Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
The Dude
mesaj 21 Aug 2013, 07:26 AM
Mesaj #68


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 9.057
Inscris: 24 August 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.595



Povestea spune ca in urma cu un numar de ani un om si-a pedepsit fetita in virsta de 5 ani pt ca a risipit o hirtie aurie de impachetat foarte scumpa. Omul statea rau cu banii si deveni si mai suparat cind a vazut ca fetita a folosit hirtia respectiva ca sa decoreze o cutie si sa o puna sub bradul de Craciun. Cu toate acestea, fetita a adus tatalui ei cadoul in dimineata urmatoare spunind: "Acesta este pentru tine, taticule".

Tatal a fost rusinat de reactia lui furioasa de cu o zi in urma, dar supararea lui se arata din nou cind a vazut ca, de fapt, cutia era goala. El i-a spus pe un ton raspicat: "Nu stiai, domnisoara, ca atunci cind da dai un cadou cuiva, trebuie sa pui ceva in el?" Fetita s-a uitat in sus spre tatal sau, cu lacrimi in ochi, si a zis: "Taticule, cutia nu este goala. Am suflat in ea atitea saruturi pina cind s-a umplut." Tatal a ramas perplex. S-a pus in genunchi si si-a imbratisat fetita si rugat-o sa-l ierte pentru supararea lui fara rost.



La scurt timp dupa aceasta, micuta fetita a murit intr-un accident si se spune ca tatal ei a tinut acea cutie aurie alaturi de patul sau tot restul vietii sale. Si de cite ori a fost descurajat sau a avut de trecut peste situatii dificile, deschidea cutia si lua un sarut imaginar si isi amintea de dragostea care a pus-o fetita acolo.



--------------------
"Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
The Dude
mesaj 22 Aug 2013, 08:08 AM
Mesaj #69


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 9.057
Inscris: 24 August 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.595







• Oamenii sunt adesea neintelegatori, irationali si egoisti...
Iarta-i, oricum!

• Daca esti bun, oamenii te pot acuza de egoism si intentii ascunsa...
Fii bun, oricum!

• Daca ai succes, poti castiga prieteni falsi si dusmani adevarati...
Cauta succesul, oricum!

• Daca esti cinstit si sincer, oamenii te pot insela...
Fii cinstit si sincer, oricum!

• Ceea ce construiesti in ani, altii pot darama intr-o zi...
Construieste... oricum!

• Daca gasesti linistea si fericirea, oamenii pot fi gelosi...
Fii fericit, oricum!

• Binele pe care il faci azi, oamenii il vor uita maine...
Fa bine, oricum!

• Da-i lumii tot ce ai mai bun si poate nu va fi niciodata de ajuns...
Da-i lumii tot ce ai mai bun, oricum!


La urma urmei este intre tine si Dumnezeu.
• N-a fost niciodata intre tine si ei, oricum...


Acest topic a fost editat de The Dude: 22 Aug 2013, 08:08 AM


--------------------
"Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
The Dude
mesaj 23 Aug 2013, 10:48 PM
Mesaj #70


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 9.057
Inscris: 24 August 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.595





--------------------
"Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com>
Go to the top of the page
 
+Quote Post

11 Pagini V  < 1 2 3 4 > » 
Reply to this topicStart new topic

 



RSS Versiune Text-Only Data este acum: 28 March 2024 - 11:47 AM
Ceaiuri Medicinale Haine Dama Designer Roman