Va E Frica De Moarte ? |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Va E Frica De Moarte ? |
12 Mar 2012, 03:03 PM
Mesaj
#1
|
|
Provocat la Conversatie Grup: Membri Mesaje: 1.117 Inscris: 11 March 04 Din: China Forumist Nr.: 2.548 |
Daca ai afla ca in maxim o saptamana vei muri din cauza unei boli ingrozitoare, cum reactionezi ?
Iti e frica de moarte? |
|
|
17 Mar 2012, 08:44 AM
Mesaj
#2
|
|
[Vera] Grup: Moderator Mesaje: 4.054 Inscris: 25 October 06 Din: pe plaja Forumist Nr.: 8.842 |
Eu chiar vă recomand Nimicul de temut, a lui Julian Barnes, care, deşi e o carte despre moarte, e scrisă haios. Uite un fragment:
Când eram tânăr, zborul cu avionul mă îngrozea. Alegeam să citesc o carte care să dea bine lângă propriul meu cadavru. Mi-aduc aminte cum am luat Bouvard et Pécuchet într-un zbor de la Paris la Londra, amăgindu-mă că, după prăbuşirea inevitabilă a) va exista un cadavru identificabil, alături de care să fie găsită; b) Flaubert în ediţie franţuzească de buzunar va supravieţui impactului şi flăcărilor; c) şi când o vor găsi, va fi încă strâns ţinută de mâna mea rămasă, în chip miraculos, intactă (chiar dacă retezată, poate), cu arătătorul încremenit pe un pasaj admirat în mod special, fapt care se va bucura de aprecierea posterităţii. O poveste cât se poate de convenabilă deşi în timpul zborului eram, desigur, mult prea speriat ca să mă mai şi concentrez asupra unui roman ale cărui adevăruri ironice rămân, în orice caz, ascunse cititorilor mai tineri. Am scăpat în mare măsură de temerile mele pe aeroportul din Atena. Aveam în jur de douăzeci şi cinci de ani şi ajunsesem la timp, în vederea zborului meu spre casă chiar foarte la timp (atât eram de dornic să plec), încât nu aveam de aşteptat câteva ore, ci mai mult de o zi. Biletul nu mai putea fi schimbat; nu mai aveam bani să mă întorc în oraş la hotel, prin urmare mi-am instalat tabăra pe aeroport. Nici atunci nu uitasem să aleg cartea care să mă însoţească la prăbuşire: un volum al Cvartetului din Alexandria, de Durrell. Ca să omor vremea, m-am urcat pe terasa de pe acoperişul terminalului. De acolo, am urmărit cum avioanele decolau şi aterizau, unul după altul. Unele aparţineau probabil acelor linii aeriene pline de risc, cu piloţi beţivi; dar nici unul nu a căzut. Iar demonstraţia, vizuală mai mult decât statistică, a siguranţei zborurilor a reuşit să mă convingă. Puteam încerca iarăşi aceeaşi stratagemă? Dacă priveam moartea în faţă cât mai des şi cât mai de aproape dacă îmi luam serviciu la pompele funebre sau la morgă ar fi fost posibil să mă descotorosesc de teamă, graţie garanţiei date de familiarizarea cu fenomenul? Nu-i exclus. Dar aici apare o eroare, pe care fratele meu, ca filozof, ar detecta-o Imediat. (...) Şi iată eroarea: pe aeroportul din Atena, eu urmăream cum mii şi mii de pasageri NU mor. Pe când, la pompe funebre sau morgă, mi-ar fi confirmate cele mai sumbre bănuieli: că rata mortalităţii la rasa umană este de sută la sută, fără rabat. -------------------- |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 5 May 2024 - 07:24 PM |