Hanu' Ancutei, si cum arata el de fapt |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Hanu' Ancutei, si cum arata el de fapt |
1 Aug 2003, 11:46 PM
Mesaj
#1
|
|
Cel Mai Bun Moderator :: Premiul 'ARTA de a conversa' Grup: Moderator Global Mesaje: 2.573 Inscris: 3 March 03 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 7 |
Toti sintem musterii la Hanu Ancutei, mai bem o stacana de vin, mai spunem o poveste, ne mai descarcam suflletul, ne bucuram, ne intristam, ne mai certam (mama, si ce mai certuri frumoase se isca! nota 10, nu alta). Foarte bine; dar ma gindeam sa dam un pic de concretetze acestui Han si sa ne imaginam cam cum ar arata el in realitate.
Eu de exemplu ma imaginez stind undeva linga vatra, nu direct in bataia focului ci undeva mai in penumbra. Beau o ulcica de vin tocmai potrivita linga o placinta cu brinza si-i ascult pe ceilalti oaspeti cum isi deapana povestile. Cind si vinul si mincarea se ispravesc, ma duc pina afara la grajduri sa vad calul ce mai face (in general el face bine, sta culcat spate-n spate cu tigrul si deapana si ei povesti din jungla). Pe urma sui scarile la primul cat, sperind ca hangita Ancuta a avut timp sa-mi pregateasca culcusul. Un pui de somn ... ne recedem miine dis-de-dimineata ... noapte buna! -------------------- This is my last act as your King. Do not be afraid. All things change. I am Arthur of Camelot and I command you now...to fight! Fight like you never fought before! Never Surrender! Never Surrender!
|
|
|
15 Aug 2003, 05:15 PM
Mesaj
#2
|
|
Domnitor Grup: EmailInvalid Mesaje: 1.533 Inscris: 18 March 03 Forumist Nr.: 93 |
Stau langa foc, in fata lui, si flacarile ros-galbene imi arunca sclipiri ciudate in coada ochiului... stau ca ursul, in fata vetrei, cu spatele la musterii, doar din cand in cand mai intorc urechea sa prind o remarca, si ma gandesc la ale mele... sint destule... uneori mai arunc o vorba, asa, sa fie, si stiu ca este ascultata, desi nu mi se raspunde la ea... nici nu trebuie, nu astept raspuns, eu doar spun... linga mine, spargand traditia, o sticla de vin alb... vechi... tamaios cu riesling... sticla este prafuita, iar eu nu i-am sters deloc urmele de panza de paing de pe ea, este curata doar in varf, unde am scos sigiliul de pe dop... beau din cand in cand, direct din sticla, iar cand o pun jos, o izbesc de doua ori cu fundul de pardoseala... obicei prost, capatat in urma betiilor indelungate...
Cineva are grija de mine, si nu m-a interesat prea tare niciodata cine... dar stiu ca, din timp in timp, apare linga mine, pe o strachina mare de ceramica, cate o bucata de carne cruda, pe care o prajesc direct la foc, infipta in cutitul meu care aduce cu un palos in miniatura... Ciudat, insa de la focul din fata mea, primesc numai lumina... caldura vine de undeva din spate, de la mesele ocupate de clienti... din cand in cand, cate unul mai zglobiu provoaca necazuri cu adevarat... insa pana sa ma ridic in picioare, hangiul s-a si debarasat de el, ceea ce ma face sa ma asez mai indesat la locul meu. Si uit de oboseala, si de suparare, si de multe altele, cand murmurul constant, si viu, din spatele meu, ma inconjoara; stiu ca fac parte din clientii statornici ai hanului, aproape chiar cei care au onorat prima oara buda, si staulul, si care au sprijinit cate un perete, cand era gata sa se naruie... si lucrul asta ma face sa simt zidurile, si mesele, si aerul, ca facand parte din mine... inca o data ciudat, dar, desi stau cu spatele la meseni, ii vad pe toti limpede... de parca as sta linga fiecare in parte... parca ii cunosc de mult, chiar si pe cei nou veniti... oricum, nu are nici o importanta... sint acasa... dulce si odihnitoare casa... Mihai, ai prevazut vreodata asta ? Figaro, te iubesc cu adevarat !! Esti unul din cei doi romani care a ascultat capodopera "Burghezul Gentilom" !!! Esti un mamamusi !!! Acest topic a fost editat de Cain: 15 Aug 2003, 05:16 PM |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 10 May 2024 - 08:15 AM |