Hanu' Ancutei, si cum arata el de fapt Optiuni

[ypsilonalpha]

Toti sintem musterii la Hanu Ancutei, mai bem o stacana de vin, mai spunem o poveste, ne mai descarcam suflletul, ne bucuram, ne intristam, ne mai certam (mama, si ce mai certuri frumoase se isca! nota 10, nu alta). Foarte bine; dar ma gindeam sa dam un pic de concretetze acestui Han si sa ne imaginam cam cum ar arata el in realitate.

Eu de exemplu ma imaginez stind undeva linga vatra, nu direct in bataia focului ci undeva mai in penumbra. Beau o ulcica de vin tocmai potrivita linga o placinta cu brinza si-i ascult pe ceilalti oaspeti cum isi deapana povestile. Cind si vinul si mincarea se ispravesc, ma duc pina afara la grajduri sa vad calul ce mai face (in general el face bine, sta culcat spate-n spate cu tigrul si deapana si ei povesti din jungla). Pe urma sui scarile la primul cat, sperind ca hangita Ancuta a avut timp sa-mi pregateasca culcusul. Un pui de somn ... ne recedem miine dis-de-dimineata ... noapte buna!

[OMU'BUN]

...Multa lume se abate pe la Han ! Tortzele infipte in pereti, lumineaza incaperea, dandu-i un aer istoric! Putine mese goale... In general "se circula" cu ulcica in mana, de la o masa la alta, iar acolo unde se simte nevoia, se mai intervine cu cate o opinie... Opiniile sunt de obicei luate cu asalt, fiindca nu toti rezista la... bautura!... Uneori se mai incing spiritele, se mai arata cu degetul (nu neaparat unul din alea ofensatoare !), se mai ameninta, dar asta numai si numai fiindca exista o unitate acceptata tacit si ca in fond toata lumea se place...
Hangiul incearca sa-si administreze cum stie el mai bine resursele!... Are o vorba blajina, asa cum ii sta bine oricarei gazde de omenie, si mai intervine din cand in cand sa aplaneze cate un conflict iscat de la culoarea vinului, sau gustul pastramei... Unii sustin ca vinul rosu ar fi ideal pentru impartasanie, si ca prea se abuzeaza de el in scopuri afrodisiace, altii ca - rosu sau alb - au acelasi scop : sa uiti de toate... datoriile ! Cat despre pastrama, unii o prefera pe cea de oaie, ca e mai "blanda" in argumente, altii dimpotriva, sustin ca numai pastrama de porc iti potoleste foamea de cunoastere, astfel incat sa dea "greutate" argumentelor in cauza...
Bietii "vegetarieni" antialcoolici, privesc de la mesele alaturate, si-si vad de ale lor... Uneori se mai amuza , cand tema unui "scandal" e penibila, alteori se simt indignati fiindca unii mai lovesc cu pumnul in masa , iar tonul lor ridicat se aude pana in grajdiul animalelor...
Dar in general, vegetarienii nu se baga in conflicte... Ei sunt mereu "lucizi", si nimic nu-i determina sa-si intrerupa conversatiile intre ei, care sunt oricum pasnice si constructive!
Hanul mai are si o incapere ceva mai intima, un fel de "separeu", unde foarte multi dintre musterii prefera sa vina sa-si depene gandurile, amintirile sau cine stie ce ciudata poveste de dragoste... Unii au un real talent oratoric, iar mesele lor sunt inconjurate de ascultatori cuminti carora se intampla sa li se umezeasca ochii la depanarea unor amintiri cu totul deosebite. Unii sunt tineri studenti, plini de entuziasmul specific varstei, gata sa ia viata in piept, dar care mai au inca multe intrebari la care nu prea stiu ce sa-si raspunda!... Cauta, tot cauta raspunsuri care dupa parerea unora, s-ar gasi in fundul ulcicii goale, dar care se vrea iarasi umpluta de catre hangita cu sanii provocatori...
La "Hanul Ancutei", putini sunt cei care vin si pleaca fara sa se mai intoarca... In general, hanul are clientii lui fideli, cu hachitze mai multe sau mai putine, iar pentru cei considerati mai activi, se face un clasament si se pun la "Panoul de onoare"... Poate ca ar fi necesara si o gazeta satirica, mai ales acum cand "body-guard"-ul de la camera piosilor, si-a descoperit veleitatile caricaturistice... Dar poate ca nu-i o idee tocmai buna sa-i arati unui om pe care ti se pare doar ca-l cunosti , o imagine care ar putea sa-l ofenseze... Oricum , hangiul este in masura sa decida ce si cum s-ar cuveni la hanul lui!...
Despre fetele pe care hanul le adaposteste, numai cuvinte de lauda... Au dulceata pe buze, iar unii barbati se intampla sa mai cada prada unor tentatii mai mult sau mai putin reale, mai mult sau mai putin realizabile... Pentru ca si-au facut cu ochiul a simpatie, se furiseaza seara fiecare in camera lui, deschid fereastra, si stau cu coatele pe geam, la taclale, pana catre ziua...
Si-atunci cum sa nu te indragostesti de admosfera acestui Han cu totul si cu totul special ?... Ridic ulcica si inchin : Sa ne traiasca intru multi ani, si sa ne bucuram de tot ce el ne poate oferi !