Amintiri Din '89, Jurnalul unui maior anonim Optiuni

[gigip]

A M I N T I R I D I N D E C E M B R I E 1989
09 Mar 2011 - 14:03:46
Ma preocupa,de ani de zile,"intamplarile"petrecute in decembrie 1989,la care am fost martor,asa cum au fost milioane de romani,oameni simpli,pioni pe tabla de sah a istoriei.
Despre evenimentele acelea s-au scris nenumarate carti,articole,s-au tinut discursuri ori s-au alcatuit comisii de ancheta,toate insa au constituit in prilejuri de conflicte ideologice,personale ori de alta natura.
Raportul comisiei senatoriale de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989,cel de condamnare a comunismului,Proclamatia de la Timisoara precum si cartile ori declaratiile unor oameni ca Ion Iliescu,Claudiu Iordache,AM Stoenescu,Lorin Fortuna si altii au analizat fenomenul insa,fiecare in parte,au ajuns la concluzii diferite,uneori fundamental opuse.
Lucrul care m-a determinat sa-mi expun gandurile si trairile avute in decembrie 1989,au fost cugetarile unui jurnalist maghiar,original din Transilvania,pe nume Gaspar Micklos Tamas,intr-un articol scris in decembrie 2000,intitulat"Prietenilor mei romani",citat de Ion Iliescu in cartea sa,"1989-an de cotitura in istoria nationala si in viata internationala"
Acesta,referindu-se la abordarea diferita a romanilor fata de Revolutia din decembrie,spunea:"Voi dragi prieteni,carora nu v-au convenit consecintele revolutiei,ati convins o lume intreaga ca revolutia,de fapt,nici nu a avut loc,ca a fost vorba de o scamatorie,de un miraj,o jonglerie,reusind sa escamotati cea mai mare fapta istorica a poporului roman,numai prin faptul ca,la fel ca in toate revolutiile,a existat prea multa fanfaronada,exagerare,palavrageala,prea mult haos.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Noi maghiarii,nici pana azi nu stim cine a tras,in octombrie 1956,in multimea adunata in Piata Kossuth,dar sa incerce numai sa puna cineva la indoiala existenta glorioasei noastre revolutii din 1956!"
Iata de ce m-am hotarat sa public aici,jurnalul intamplarilor de atunci,jumatate traite ori percepute personal,altele din documentele studiate(30%0,restul de 20%,completate prin deductii logice(sper)
Intentionez sa public,in mai multe episoade,intamplari inedite,evenimente controversate,din postura unuia care nu are afinitati ori veleitati politice,ideologice ori personale,in redarea exacta a lor.
Desi lucram ca simplu ofiter la Militia Capitalei,prin intermediul unui prieten de la Securitatea Municipiului Bucuresti,am aflat ca la Congresul al-XIV-lea al PCR,din noiembrie 1989,pentru prima data in istoria sa,zeci de jurnalisti si operatori TV din occident ,au cerut acreditarea la eveniment.
Se stie ca pana atunci,la congrese participau numai delegatiile partidelor socialiste din estul Europei si,traditional,micile partide comuniste din Spania,Italia,Franta.
Alarmate de afluenta jurnalistilor occidentali,securitatea si conducerea de partid au luat masuri exceptionale,cum ar fi:organizarea pe grupuri compacte a ziaristilor si transportarea lor cu microbuze speciale,sub comanda unor ofiteri de securitate,rezervarea de locuri la hotelurile supravegheate,
"acreditarea"unor "animatoare-folcloriste"pe langa barbatii din delegatii,toate in scopul de a bara accesul ziaristilor in jurul lui Nicolae Ceausescu.
A surprins ardoarea ziaristilor de a scapa de sub supravegherea securistilor,acestia facand un adevarat baraj in jurul lui.
La aceasta intamplare adaug infiintarea in Romania a SLOMR(Sindicatul Liber al Muncitorilor din Romania),un fel de replica a Sindicatului Solidaritatea din Polonia,organizatie menita a inlatura de la putere pe Ceausescu,in jurul preotului Calciu Dumitreasa,supravegheat intens de securitate,lucruri care,impreuna cu defectarea generalului Ioan Mihai Pacepa,prefigurau faptul ca zilele comunismului in Romania,erau numarate.
Gigi Marcu
-va urma-

[Erwin]

Gigip, trebuie să ştii că Timişoara era în raza micului trafic fiind aproape de graniţa sârbească şi ungurească. Înainte de '89 exista o piaţă de desfacere imensă pentru "turiştii" sârbi care aduceau blugi, ţigări, gumă etc. Între aceştia orice agent străin ar fi putut trece nestingherit cu un permis de mic trafic, numai cu buletinul, fără paşaport. Acelaşi lucru se întâmpla la Bucureşti cu "turişti" bulgari, în oraşele din nordul ţării cu ucrainieni. N-am văzut în procesul de la Timişoara niciun raport despre "terorişti" prinşi şi anchetaţi, însă de Anul Nou 1990 când am fost de gardă la fabrică (făceam parte din gărzile patriotice din acea vreme, obligat) am aflat de la un coleg care a fost în centrul oraşului când s-a tras după fuga lui Ceauşescu din 22 decembrie că cei care au tras au fost militari aduşi în Timişoara de la Craiova şi din alte părţi, unităţi care într-un haos creat (artificial?) trăgeau unii în alţii, unităţile habar neavând cu cine se luptă. Mijloacele de comunicare de atunci erau precare, ofiţerii erau dezorientaţi necunoscând oraşul. Acest fost coleg susţinea că le-a dat indicaţii unor militari care s-au refugiat unde era ascuns el de gloanţele care şuierau în toate părţile. Aşa am aflat despre o realitate care ulterior s-a dorit muşamalizată, cum că armata "a tras în noi", deoarece armata din Timişoara fraternizase deja cu manifestanţii. Nu s-a aflat din ce unităţi făceau parte acei militari, presupunerea e că erau plutoane de la unitaţi speciale de securitate. A se vedea documente şi fapte povestite de adevăraţii participanţi la revoluţie.