Adrian Paunescu Optiuni

[March]

Azi dimineata a trecut la cele vesnice omul (ca persoana fizica si politica ) Adrian Paunescu. Ramane pe acest pamant poetul Adrian Paunescu cu poeziile lui adevarate. A format si lansat zeci de cantareti si cantautori care si in prezent se produc pe scenele si ecranele romanesti.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si sa-i ierte pacatele !

Acest topic a fost editat de March: 5 Nov 2010, 10:59 AM

[abis]

Cine decide daca cineva anume este un "mare poet"? Cei mai in masura ar trebui sa fie criticii literari. Deci cineva care se pricepe. Caci doar popularitatea momentana a cuiva nu il transforma, automat, intr-un mare autor.

Alexandru Matei, critic literar:
„Primele două volume, «Ultrasentimente» şi «Mieii primi», au fost foarte bune, în contextul redescoperirii liricului după proletcultism. Dar atât, fiindcă nu mai e nimic interesant în ce a scris după 1970. Poeziile lui sunt pure declamaţii, în versificarea cărora a fost foarte abil, dar în rest un poet foarte slab". „Nu poţi de pildă să ţi-l imaginezi pe Eminescu sau Bacovia declamând poezii de la tribuna unui stadion; un Eminescu pentru galerie e imposibil de conceput".

Dan Sociu, scriitor:
„Ce mă plictiseşte cel mai mult la necroloagele astea e ca mulţi îi pun la îndoială moralitatea, dar insistă că «era un poet foarte talentat». Aş zice că nu, nici măcar un versificator spectaculos (doar patologic de prolific). Scria, în retorică şi ideologie, fix ca un poet minor de secol XIX - cu diferenţa că un Coşbuc, de exemplu, e infinit mai muzical şi mai subtil. Păunescu e monoton şi lălăit, marea lui şmecherie e că a folosit elemente de cotidian «modern» - suta de lei etc., ceea ce dădea impresia că rezonează cu suferinţele contemporane ale poporului."

Andrei Cornea:
„Una este să fii versificator şi cu totul alta e să fii poet".
„Nu cu multă vreme în urmă, cu ocazia vizitei Hertei Müller la Bucureşti s-a vorbit despre cedările intelectualilor care nu au ales să fie disidenţi în perioada comunistă. Au fost atacaţi atunci oameni ca Mircea Cărtărescu, Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, spunându-se că au tăcut pe vremea aceea, că nu au luat atitudine. Bun. Au tăcut. Nu au avut curajul de a ataca regimul. Dar să facem şi noi o simplă comparaţie între ei şi Păunescu.

El nu numai că nu a tăcut, dar a lăudat sistemul în gura mare, cu zbierete, urlete, cu jurăminte de adeziune la politica partidului şi la preşedintele iubit. Din păcate, societatea noastră suferă de o amnezie periculoasă. Foarte multă lume vrea să uite că a existat comunismul. Unii îl ignoră, alţii cred că era chiar acceptabil pentru că aveam multe fabrici şi preşedintele ţării era primit de preşedintele Statelor Unite şi de Regina Angliei. Cam aşa sună discursul nostalgic. Nu cred însă că în Polonia unuia ca Adrian Păunescu i s-ar face azi funeralii naţionale. Mi-ar plăcea ca lumea să aibă o judecată limpede şi să nu se mai lase îmbrobodită de discursurile naţionaliste şi de mistica şi retorica asta revanşardă".

[The Dude]

Cine decide daca cineva anume este un "mare poet"?

Istoria. Ea cerne valorile si ea le aseaza pe fiecare la locul ei dupa ce caldura momentului s-a risipit.
Ieri la inmormantare cineva a glumit: "ii era usor sa fie cel mai important poet in viata. In moarte trebuie sa se lupte mult mai greu pentru ca si concurenta e mult mai mare" Sa vedem ce va iesi, eu sunt increzator in istorie.

Cei mai in masura ar trebui sa fie criticii literari. Deci cineva care se pricepe.

Si cine ii certifica pe critici ?? Lasa ca ai ales o adunatura de muhaiele, dar asta e o dilema filozofica profunda: cine pazeste paznicul ???
Citi din marii artisti au facut critica buna in timpul vietii ???

Caci doar popularitatea momentana a cuiva nu il transforma, automat, intr-un mare autor.

....nu popularitatea, ci suma intamplarilor sale artistice....suma atitudinilor si a operei sale.
Popularitatea ii poate propulsa pe Minune si pe Salam mult peste Nice de exemplu....ce exemplu mi-a venit, imi vine sa vomit...

gigip...."au coeur bien ne que la patrie est chere"

Acest topic a fost editat de The Dude: 8 Nov 2010, 01:47 PM

[abis]

Istoria. Ea cerne valorile si ea le aseaza pe fiecare la locul ei dupa ce caldura momentului s-a risipit.

In cazul asta, noi nu cumva suntem prea aproape de "caldura momentului" pentru a-l judeca just? Exact asta spuneam si eu mai sus:

Suntem, totusi, prea aproape de evenimente pentru a putea judeca cu obiectivitate. Unii il considera un mare poet, altii un versificator de duzina; unii il dispretuiesc pentru atitudinea fata de fostul regim, altii ii gasesc veleitati de opozant. S-ar putea ca toti sa aiba partea lor de dreptate.

[The Dude]

In cazul asta, noi nu cumva suntem prea aproape de "caldura momentului" pentru a-l judeca just?

In cazul asta avem de a face cu o situatie particulara. Omul asta era genial si geniul nu are nevoie de confirmarea istoriei.
Toate geniile au fost recunoscute ca atare inca din timpul vietii lor de catre cei care au stiut sa vada.

Tu esti acum orbit de influente de tot felul, de afirmatii pe care ai apucat sa le faci, de prestatia poate modesta a lui Paunescu din alte domenii.
Politicul ar fi doar unul, desi eu cred ca si acolo....

Omul asta i-a scos pe romani din casa si le-a aratat universul. Pe niste romani inchistati, obtuzi si prea putin dispusi spre visare.
Datorita lui, Gica de la coada vacii a aflat ca exista poezia, ceva care te poate ajuta mai bine decat sticla de tuica atunci cand esti in deruta sau in deznadejde.
De la Paunescu multi au aflat ca exista Beatels, ca pacea are o valoare intrinseca, ca lumea nu se sfarseste la placa metalica barata cu rosu de la iesirea din sat.

Pot parea lucruri de nimc acum...poate parea desuet...dar...

Paunescu i-a indemnat pe cei mai multi sa aiba retinere, chibzuiala si sa respecte cartile si continutul lor.
I-a invatat valoarea educatiei. I-a reinvatat sentimentul familiei si cel al condescendentei...
Niciodata nu ne-am iubit mai tare si mai profund parintii pana sa aflam de la el cum e cu repetabila povara

Tot el i-a invatat pe romani si cum se poate face un compromis si pana unde poate el merge. Putini au priceput...Pe vremea aia, ca si acum, era de la fiecare dupa posibilitati.. I-a invatat ca apartin unei natiuni puternice cu multe realizari ce nu poate fi nici ignorata nici data la o parte: "Iata Carpatii inviati de cascade...Cu ei m-am nascut si-alor frate raman/ Vestea imi merge de om cumsecade...Nici mult nici putin doar atat un roman./ Eu sunt din tara lui Foaie-verde / Eu sunt din neamul lui Fat-Frumos, urmele mele nu se pot pierde/ Caci am strabatut vesnicia pe jos.".(citat aproximativ de la cenaclu)

Nu a fost nici primul, nici unicul invatator al acestei natii, dar....Era un geniu si ca orice geniu era constient de valoarea lui, ceea ce il facea dificil si greu de suportat de catre contemporani...mai ales de cei cu pretentii.


Iti par cuvinte mari, goale de continut, lipsite de sens..Crezi ca geniul e altceva...ceva ce nu apartine acestei lumi.
Gresesti. Ai avut geniul cu tine, aici pe pamant, atat de aproape si nu l-ai putut recunoaste..
Nu il recunosti acum in moarte cand lucrurile s-au limpezit cat de cat..Crezi ca ai sa il poti recunoste in eternitate ??

Pentru ce ai mereu nevoie de confirmarea altora ???

Acest topic a fost editat de The Dude: 8 Nov 2010, 03:58 PM

[abis]

Omul asta era genial si geniul nu are nevoie de confirmarea istoriei.

Este parerea ta, o respect, nu o impartasesc insa... Cred ca tu esti prea aproape si nu vezi bine.
Daca tii o carte mult prea aproape de ochi nu esti in stare sa vezi literele, cu atat mai putin nu poti citi textul, trebuie sa te indepartezi putin ca sa intelegi ce scrie pe pagina - si tu esti mult prea aproape, mult prea marcat de eveniment, nu ai distanta necesara pentru a citi.

As vrea sa mai vorbim despre Paunescu peste, sa zicem, vreo douazeci de ani. Si sa vedem atunci ce mai ramane din miile de pagini pe care le-a publicat in cele doua regimuri politice pe care le-a slujit.

Omul asta i-a scos pe romani din casa si le-a aratat universul.

Un scriitor (Mihai Gotiu) spune despre el:

De câteva zile, de când vestea suferinței lui a ținut prima pagină a ziarelor, a site-urilor și televiziunilor de știri, m-am întrebat dacă, la un moment dat, îl voi putea uita pe Adrian Păunescu. Și ceea ce a reprezentat el.

Da, am fost printre cei care au cântat la Cenaclul ”Flacăra”. Care am învățat cântecele și poeziile promovate de Păunescu. Și care ascult și acum, cu plăcere, multe dintre acele imnuri. Dar nu pot uita că acele cântece și poezii mă făceau să cred că trăiesc într-o țară nepereche, că România e un rai în miniatură și că nimic nu se compară cu viața ”generației în blugi și adidași”. Doar că, aveam să aflu încă în anii trecerii de la pubertate la adolescență, blugii și adidașii erau marfă de contrabandă. Că sălile de sport și stadioanele arhipline care cântau pe o singură voce nu erau decât un uriaș exercițiu național de spălare de creiere. Și că totul era o imensă iluzie.

Și acum, sunt încă mulți cei care confundă acea iluzie cu libertatea. Cu ajutorul lui Adrian Păunescu, o generație (poate chiar două) au fost ținute captive la nivel de mental colectiv. Li s-a permis să creadă că sunt liberi, atâta vreme cât puteau să poarte blugi și adidași, plete în vânt și să cânte și altceva decât despre partid și Ceaușescu. O libertate conformă nu este, însă, libertate. Asta chiar dacă cei ținuți captivi au început la un moment dat să-i iubească pe paznici. Și pe ajutoarele lor.

România și românii suferă încă de pe urma acestei iluzii colective. Traumele sunt departe de a se fi vindecat. Și acum aleargă de la un erou salvator la altul. De la o iluzie la alta. De aceea, mi-e greu să-l uit pe Păunescu. Și nu poeziile și cântecele cenaclului sunt primele care îmi vin în minte.

De iertat, doar Dumnezeu poate să-l ierte.

Eu am spus, scurt: nu mi-a placut poezia lui cand era in viata, nu o sa inceapa sa-mi placa acum. Vorbea alta limba decat cea pe care o apreciez. In materie de poezie, imi spun mult mai multe un Bacovia, un Blaga, un Nichita, uneori chiar un Macedonski, Paunescu nu-mi spune nimic. Si n-am pretentia ca cei mentionati de mine sunt geniali...

Chiar, ti-l imaginezi pe Bacovia declamand pe stadioane?