HanuAncutei.com - ARTA de a conversa!
Haine Dama designer roman

Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )

> Info Psihologie

Va invitam la dezbateri pe teme diverse, avand in centrul lor Omul. Domeniu umanist complex, relativ greu de surprins in ecuatii sau teorii unice, psihologia va fi si un pretext pentru a discuta despre emotii, minte si suflet.

 
Reply to this topicStart new topic
> Argumentul Simulării: Ipoteza Vieţii în Iluzie, Speculaţie teoretică sau esenţa realităţii? T
calfa
mesaj 31 Oct 2010, 01:02 PM
Mesaj #1


Cronicar
******

Grup: Moderator
Mesaje: 2.894
Inscris: 7 December 03
Forumist Nr.: 1.410



Sursa http://www.evz.ro/detalii/stiri/argumentul...zie-910820.html

QUOTE
Argumentul simulării: Ipoteza vieţii în iluzie

Speculaţie teoretică sau esenţa realităţii? Oare trăim „în carne şi oase”, sau doar în memoria unui calculator?
Traim in iluzie, viata e o simulare pe calculator?


Trăirile şi sentimentele noastre ar putea fi să fie doar biţi de informaţie? Şi dacă ar fi aşa, atunci cine şi de ce a programat calculatorul în care trăim? Pe cât ar putea să pară de absurd, argumentul simulării este considerat plauzibil atât de către anumiţi filozofi cât şi de unii oameni de ştiinţă. Oare dacă am trăi într-o simulare ne-am putea da seama de acest lucru sau aceasta ar fi o eroare de program?

De la vis la teoria simulării

Acum aproape 350 de ani, filozoful René Descartes se întreba dacă nu cumva întreaga realitate, aşa cum o percepem prin cele cinci simţuri nu este altceva decât o înşelătorie bine pusă la punct. Plecând de la faptul că senzaţiile pe care le avem în vis par foarte reale, el specula asupra faptului că ceea ce percepem prin simţuri ar putea să nu fie realitatea înconjurătoare, ci doar o iluzie.

Mai recent, în anul 2001 Nick Bostrom, profesor de filozofie la Universitatea din Oxford, se întreba dacă noi, împreună cu realitatea inconjurătoare, nu suntem cumva o simulare de calculator. Oricât pare de absurd, Bostrom prezintă un raţionament coerent în sprijinul acestei idei, care începând de atunci este cunoscut ca fiind argumentul simulării (Simulation Argument).

În filmul Matrix Morpheus spunea: „Dacă iei pilula albastră, povestea se termină, te vei trezi în patul tău şi vei crede orice vei dori tu să crezi. Dacă iei pilula roşie, rămâi în ţara minunilor ...”. La fel spunem şi noi cititorilor: dacă nu ai auzit încă despre argumentul simulării, poţi să nu citeşti mai departe şi să rămâi în lumea ta, aşa cum o ştii şi cum o înţelegi. Dacă însă citeşti mai departe, s-ar putea să nu mai fii niciodată sigur că realitatea, aşa cum ai ştiut-o până acum, este într-adevăr ceea ce credeai. Depinde de tine ...

Argumentul simulării

Argumentul simulării, aşa cum a fost definit de către Nick Bostrom, afirmă că cel puţin una dintre următoarele propoziţii este adevărată:

1) Este foarte probabil că specia umană va dispărea înainte de a ajunge la un nivel de dezvoltare care sa ii permita sa efectueze simulari de lumi pe calculator
2) Este foarte improbabil ca civilizatiile care ajung la un nivel post-uman să ruleze un număr semnificativ de simulări ale propriei istorii (sau variante ale acesteia).
3) Noi insine trăim aproape sigur într-o simulare de calculator.

În 1997, Hans Moravec estima (în conformitate cu legea lui Moore) că până în anul 2020 un calculator mediu va avea puterea de calcul şi memoria necesară pentru a egala performanţele intelectuale ale unui creier omenesc. La nivelul tehnologic actual nu ştim dacă un calculator, oricât de performant, ar putea simula o entitate conştientă. Dacă însă acceptăm acest lucru, atunci momentul în care dezvoltarea noastră tehnologică va permite crearea unei minţi conştiente într-un calculator nu este relevant pentru subiectul discutat. Ceea ce contează este doar că acceptăm acest lucru ca fiind teoretic posibil într-un viitor predictibil.

Pentru a argumenta faptul că probabil noi trăim într-o simulare, Bostrom speculează că dacă urmaşii noştri („reali” sau doar simulări) vor avea suficientă putere de calcul să simuleze istoria (sau variante ale acesteia), atunci o vor face de un mare număr de ori (cu alte cuvinte, primele două propoziţii de mai sus nu ar fi adevărate). Considerând că personajele simulate ar putea fi conştiente, şi că numărul acestora ar putea fi mult mai mare decât a celor care rulează simulările, rezultă că este mai probabil ca noi înşine să fim doar simulări.

Argumentând în continuare, Bostrom arată că tot aşa cum într-un viitor previzibili şi urmaşii noştri vor fi capabili să ruleze simulări, este foarte probabil ca personajele simulate să fie capabile la rândul lor să ruleze simulări; acest lucru creşte foarte mult numărul probabil de universuri simulate la un moment dat, ceea ce amplifică posibilitatea ca noi să trăim într-o simulare. În concluzie, se arată că dacă acest lucru este posibil, atunci numărul de simulări care rulează la un moment dat (în paralel, dar şi simulare în simulare) este atât de mare, încât şansa ca fiecare dintre noi să trăim într-o simulare este aproape o certitudine.

Argumentul religios

Încă din 2001, când a prezentat argumentul simulării, Bostrom a vorbit despre unele implicaţii religioase ale teoriei sale. Se pare că pentru prima dată în istorie există o teorie care prezintă în termeni ştiinţifici argumente în favoarea existenţei unui Creator, lucru afirmat de majoritatea religiilor. Creatorul, în acest caz, este individul „în carne şi oase” care a scris primul program.

În cazul în care acceptăm ipoteza că noi trăim într-o simulare, este posibil ca cei care au creat simularea în care trăim să trăiască la rândul lor într-o simulare şi aşa mai departe. Totodată, mai devreme sau mai târziu, chiar şi noi vom fi capabili să rulăm simulări populate de entităţi inteligente conştiente. Aşadar, realitatea ar putea conţine multe nivele incluse unul în altul.

Din perspectiva tulburătoare a vieţii într-un univers simulat, se poate vorbi despre puteri dumnezeieşti ale operatorului care controlează simularea; el este omnipotent pentru că poate interveni în universul simulat, chiar şi fără a fi obligat să respecte legile acestuia şi este omniscient, pentru că poate monitoriza orice loc şi orice moment al simulării. Ne-am putea chiar imagina acest operator creând din nimic, toate lucrurile văzute şi nevăzute, eventual pe durata a şase zile.

Dacă acceptăm că trăim într-o simulare, atunci devine plauzibilă inclusiv prelungirea existenţei noastre după moarte, fie la un alt nivel al realităţii, fie în aceeaşi simulare. În funcţie de scopurile celor care realizează simularea în care trăim, este posibilă chiar şi existenţa unui sistem de recompensă şi pedeapsă, pe baza unui sistem moral.

Argumentul moral

Este evident faptul că există multă suferinţă în jurul nostru. Dacă acceptăm faptul că realitatea care ne înconjoară este doar o simulare în memoria unui calculator, atunci se pune foarte serios problema moralei celor care rulează această simulare. Este de presupus că a produce atât de multă suferinţă unui număr atât de mare de fiinţe conştiente este profund imoral, cel puţin din perspectiva celor care suferă. Ar putea exista o raţiune superioară care să justifice acest lucru ? Există oare o perspectivă prin care suferinţa poate fi justificată, inclusiv din punctul nostru de vedere, al celor care suferă ? să sperăm că aşa este.

Diversele religii, încercând să dea o explicaţie suferinţei, au recurs la răsplata de după moarte. Atât nirvana, cât şi veşnicele plaiuri ale vânătoarei sau paradisul promis celor mântuiţi poate fi un răspuns.

Ceea ce merită însă observat este faptul că dacă trăim într-o simulare, este de presupus ca morala după care suntem judecaţi să fie una acceptată şi de către cei care controlează realitatea noastră. Dacă şi aceştia trăiesc la rândul lor într-o simulare, atunci şi lor li se aplică aceleaşi norme de evaluare, pe care ei ni le impun nouă. Din această perspectivă, şi pentru că nimeni nu poate fi sigur că se găseşte la nivelul de bază al realităţii, este probabil ca suferinţa din realitatea pe care o experimentăm să fie gratuită.

Bostrom presupune că simulările au ca scop analiza istorică; alte ipoteze vorbesc despre divertisment, iar Stephen King, în ultimul său roman (Under the Dome), propune ca explicaţie pentru suferinţa din lumea noastră joaca inconştientă a unor copii dintr-o realitate superioară.

În sfârşit, există păreri că scopul civilizaţiei care a hotărât să simuleze întregul Univers în care trăim să fie dincolo de puterea noastră de înţelegere, iar suferinţa pe care o experimentăm să fie doar un efect colateral, sau care ţine de veridicitatea simulării.

Chiar si noi avem o gramada de pograme pe calculator in care suferinta este la ordinea zilei.

Invitaţie

Este oare cu putinţă să ne dăma seama dacă trăim într-o simulare ? Noi credem că acest lucru nu este imposibil. Eventuale erori de programare, sau capacitatea de calcul enormă, dar totuşi limitată a calculatorului în care rulează Universul nostru ar putea să fi lăsat urme detectabile în realitatea noastră. Oare care sunt acestea ?

Pentru săptămâna viitoare am pregătit câteva descoperiri relativ recente, care ar putea aduce dovezi ale argumentului simulării. La acestea le vom adăuga pe cele mai plauzibile dintre indiciile sugerate de cititori.

Notă: Cititorul interesat de subiect nu trebuie să se rezume la conţinutul acestui articol. Mai multe despre argumentul simulării poate fi găsit căutând „Simulation Argument”; citiţi lucrarea originală a lui Nick Bostrom.

Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al StiintaAzi.ro şi de Paul Fogarassy, Director BAUM Engineering (Arad, Romania)


Cum vi se pare aceasta ipoteza? smile.gif


--------------------
... incertitude in certitude ... independence in dependence ... insight in sight ...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 31 Oct 2010, 04:12 PM
Mesaj #2


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



QUOTE(calfa @ 31 Oct 2010, 03:02 PM) *


Poate ca sunt un fel de dioda organica ce-si 'viseaza' realitatea. devil.gif

La modul serios acum ...ideea articolului nu e foarte noua. Filozofiile estice abunda in astfel de teorii.


--------------------
*_*_*

Pierdut În Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Marduk
mesaj 31 Oct 2010, 04:27 PM
Mesaj #3


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 17.291
Inscris: 9 December 06
Din: Din acest univers.
Forumist Nr.: 9.062



QUOTE(calfa @ 31 Oct 2010, 01:02 PM) *
Cum vi se pare aceasta ipoteza?

Interesanta, cum spunea si exergy33 nu este ceva nou, dar ideea in sine este o incercare de a reda speranta celor care nu intrevad speranta dincolo de moarte. Este o incercare de a explica necunoscutele ciclului, nastere, viata, moarte, pentru ce parcurgem acest ciclu? cine coordoneaza aceasta miscare? si de ce? parerea mea este ca ramane doar o incercare si nimic altceva.


--------------------
"Problema cu lumea este că proștii și fanaticii sunt întotdeauna așa de siguri pe ei, în timp ce oamenii înțelepți sunt atât de plini de îndoieli." (Bertrand Russell)

"A fi tolerant nu inseamnă a tolera intoleranţa altora" (Jules Romains)

LINEDRONE
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Promo Contextual
mesaj 31 Oct 2010, 04:27 PM
Mesaj #


ContextuALL









Go to the top of the page
 
Quote Post
gigip
mesaj 31 Oct 2010, 06:45 PM
Mesaj #4


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 2.873
Inscris: 30 March 10
Din: bucuresti
Forumist Nr.: 16.402



QUOTE(calfa @ 31 Oct 2010, 02:02 PM) *


Stimata calfa,
Am citit cu interes disertatia ta despre simulare,argumentata stiintific ori religios .Apreciez concluziile trase cu un amendament.
Nu mintea umana,vie si traitoare de sentimente simuleaza ci,calculatorul. Computerul,creatie a mintii umane simuleaza gandirea umana si nu invers.Gandirea,prin miliardele de neuroni este un calculator viu,creator si nicidecum un simulator.
Eu cred ca visul este o reflectare,la limita dintre constient si subconstient a sentimentelor,trairilor si intamplarilor vazute,auzite
ori percepute de individ in starea de veghe.
Daca vrei,pe http://gigimarcu.blogratuit.ro am scris ,detaliat ,despre aceasta.Sincer,parerea ta conteaza pentru mine!
Desi am 62 de ani,prefer dialogul direct la persoana intai,adica,tu
.
cu respect,gigip
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Erwin
mesaj 31 Oct 2010, 08:16 PM
Mesaj #5


Cronicar
******

Grup: Admin
Mesaje: 5.082
Inscris: 26 December 05
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 7.531



Eu nu cred că trăim într-o simulare, oricât de sofisticată ar fi, din cauză că într-o simulare oricât de puternice ar fi computerele pe care lucrează, probabilitatea de a apărea erori în software creşte cu complexitatea, nicio minte oricât de avansată nu ar putea concepe un astfel de soft de simulare astfel încât să cuprindă absolut toate legile din univers - fie el şi simulat - să funcţioneze fără a se poticni sau fără ca aceste erori să poată fi detectate inclusiv de minţile simulate. Apoi mai este un aspect: orice simulare se face într-un spaţiu limitat de memorie, constrângerile rulării software-ului într-un spaţiu limitat sunt binecunoscute de oricine are câtuşi de puţine cunoştinte de software. Este improbabil să simulezi un Univers infinit în software care lucrează pe un hardware finit. Ori dovezile infinitului nu sunt deloc iluzii, nici măcar în spaţiul individual al fiecăruia dintre noi. Am analizat această problemă indirect, încercând să-mi construiesc un model funcţional despre Univers apelând la noţiunile din informatică şi imaginându-mi modalităţi prin care lumea noastră ar fi reductibilă la biţi elementari. Am scris la filozofie despre aceste idei, mai demult. Privind ipoteza simularii din această perspectivă filozofică, chiar dacă ar fi fost iniţiată cândva de un creator, ca să ajungă la dimensiunile de azi ar fi oricum un Univers de sine stătător care şi-ar fi depăşit demult inclusiv hardware-ul iniţial, ba mai mult, algoritmii software-ului s-ar fi perfecţionat singuri evoluând în forme neimaginate şi neimaginabile de către creator, creaţia devenind independentă, cu totul altceva decât o simulare. Putem trăi liniştiţi, Universul nostru nu (mai) este simulat!

Acest topic a fost editat de Erwin: 31 Oct 2010, 08:20 PM


--------------------
pantha rhei
Universul Fractal
The universe appears to be fractal, cyclic and self-regenerating. Implied is that it is eternal and infinite.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
(Afrodita)
mesaj 31 Oct 2010, 11:10 PM
Mesaj #6





Guests






Ce bine ca se exista de-alde Erwin sa vina cu explicatiile detaliate, ca de-alde io ziceam doar ca n-are cum, nu merge, ar da cu virgula teoria asta - da' n-as fi stiut sa explic exact de ce, ca n-am limbajul corespunzator laugh.gif

Mda, cand a aparut Matrixul a fost logic ca lumea se gandea si la varianta asta: cum ca viata si mediul in care traim sunt programe pe calculator. Da' eu una cred ca ideea asta a venit unuia/unora care s-au saturat de zbatere si chin si aveau nevoie sa creada in altceva decat dumnezeu, allah si buda. Ca vorba ceea: daca nu crezi in absolut nimic, ti-e greu sa te motivezi si sa mai crezi intr-un viitor mai bun si sa iti pastrezi speranta ca viitorul mai bun va veni... Si cum religiile, extraterestrii, spiritele, natura - nici unele din astea nu le-au conferit oamenilor alinarea sufleteasca de care aveau nevoie - au venit cu ideea de simulare: in felul asta tot ce traiesc ei aici si acum, in viata asta, nu e real => nu ii va afecta atat de mult atata timp cat ei cred ca nu e real => vor avea o viata mai usoara.

Deci nu, eu una nu cred ca suntem intr-o simulare. Mi-a placut ideea Matrixului, da' nu chiar atat de mult biggrin.gif Raman la natura si spiritele mele tongue.gif laugh.gif
Go to the top of the page
 
+Quote Post

Reply to this topicStart new topic

 



RSS Versiune Text-Only Data este acum: 28 March 2024 - 10:27 AM
Ceaiuri Medicinale Haine Dama Designer Roman