Organele Condamnatilor Optiuni

[Catalin]

Sa presupunem ca ne aflam intr-un stat in care exista pedeapsa capitala. Avem un condamnat la moarte. In rest, el este perfect sanatos si perfect capabil sa fie donator de organe. Avem si oameni care sunt gata sa-i primeasca organele si a caror viata ar putea fi salvata de ele. Condamnatul nu isi da acordul pentru utilizarea organelor sale.

Intrebarea este: statul care isi permite sa il omoare ar trebui sa isi permita si sa-i ia organele si sa le dea celor care au nevoie de ele fara ca el sa fie de acord? In definitiv, prin faptul ca il omoara, deja ia o decizie asupra organelor sale - decizia ca ele sa putrezeasca. Este o problema daca decide si ca ele sa nu putrezeasca ci sa serveasca altor membri ai acelei societati?

Raspunsul pe care il propun eu:

Da, este in regula ca statul sa dispuna de organele condamnatului la moarte si sa le foloseasca pentru a salva vieti ale unor cetateni ai sai. Principala datorie a statului este sa asigure un maxim de bunastare cetatenilor. Atunci cand omul respectiv oricum va muri organele sale nu vor folosi nimanui din acea societate. In acelasi timp, omul e un condamnat la moarte, adica un om care a adus, dupa judecata statului, prejudicii grave societatii sale. Este de datoria statului sa recupereze acel prejudiciu si o buna metoda de a-l recupera este sa foloseasca organele condamnatului pentru a salva vieti.

Un contra-raspuns pe care le-am primit:

A lua organele acelui individ este similar cu a ii rechizitiona averea. Aceasta trece prin mostenire in posesia rudelor. Organele ar trebui sa treaca printr-un proces similar. Rudele ar putea, eventual, sa decida utilizarea lor pentru transplant, dar nu statul.

Raspunsul meu la contra-raspuns:

Organele nu sunt similare cu averea. Averea poate fi utilizata de rude, organele nu, doar in cazuri exceptionale cand fix o ruda are nevoie de ele. Dar altfel, ele nu se pot vinde, nu se pot depune undeva pentru a avea acces la ele pe viitor, nu se poate face practic nimic. Vor putrezi fie in posesia rudelor, fie sub pamant. Natura posesiei organelor este fundamental diferita de natura posesiei averii si aceasta diferenta fundamentala face necesar si un tratament diferit din punct de vedere legal.

Ce parere aveti?

[Marduk]

Si totusi, care este argumentul? De ce este mai valoroasa dorinta unui mort decat viata unui om viu?

Pentru ca atata vreme cat un om viu si-a exprimat dorinta sa nu i se preleveze organele dupa moarte, inseamna ca a respecta dorinta acestuia dincolo de moartea sa ca individ, entitate este un respect fata de noi cei ramasi in aceasta lume.

Este mai moral, mai uman, respecta in mai mare masura perceptele religioase, suntem cu constiinta mai impacata daca lasam un om sa moara? Atunci cand printr-un transplant l-am putea salva?

Nu este vorba de perceptele religioase si nu inteleg de ce vrei sa duci discutia in aceasta zona, este vorba de constiinta, ratiune, respect fata de dorinta unui individ.

Eu ziceam ca daca nu s-a pronuntat prezumam ca nu a avut nicio pozitie, nici nu s-a opus, nici n-a fost pentru, ci ca i-a fost indiferent.

Daca tu ziceai, e ok pot sa inteleg pozitia ta, dar nu incerca sa-i convingi pe altii ca ceea ce ziceai tu sau ce credeai tu este calea cea mai buna, pentru ca nu stim care este cea mai buna cale.

Si daca i-a fost indiferent, inseamna ca nu l-ar fi deranjat ideea de a-i salva pe altii...

Asta este ceea ce crezi tu, nu ai de unde sa sti ce si-ar fi dorit cel decedat, doar presupui nimic altceva.

Eu nu inteleg doua lucruri:

doar doua?
"chiar daca ar fi o lipsa de respect, de ce este mai important sa acorzi respect mortului"
deci presupui ca ar fi vorba de o lipsa de respect? atunci am ramas doar cu o neantelegere.
"decat sa-l salvezi de la moarte pe cel care este viu, de ce viata lui merita mai putin respect"
nasterea, viata, moartea sunt evenimente care merita acelasi respect, dar individul trebuie sa aiba puterea, dorinta, constiinta de a decide ce sa faca in toate statiile trecerii sale prin acest univers.

Mie mi se pare ca dimpotriva, cu cat suntem mai evoluati, cu atat mai mult pretuim viata

Ti se pare, dar de multe ori aparentele inseala, evolutia nu inseamna ca pretuim mai mult viata, cu cat pretuim si punem accent pe dorinta individului dovedim ca am evoluat.

Si ca punem mai presus de alte considerente ajutorarea si chiar salvarea semenilor.

da putem sa-i salvam daca respectam dorinta celorlalti si daca educatia primita ne va duce pe toti catre donarea benevola a organelor noastre dupa moarte, nu prin impunerea legii sau deciziei statale. oamenii nu sunt furnici sau albine, au evoluat la un nivel superior, nivel in care individul trebuie sa fie "centrul" comunitatii si nu invers.

Nu am nicio credinta vis-a-vis de religie.

Nu vreau sa reluam disputa noastra vis-a-vis de CREDINTA, esti ceea ce esti si ceea ce vrei sa fi, lumea pe care eu mi-o imaginez ar trebui sa nu aiba probleme cu dorinta ta. Ceea ce crezi este credinta ta dar asta nu presupune ca este "credinta" in sensul religios.

Atunci cand afirmi ca "daca am fi lipsiti de moralitate, credinta, religie, constiinta, atunci nu am fi oameni" practic spui ca nu sunt om, pentru ca sunt lipsit de credinta si de religie.

Te tot legi de credinta ca si cum ar fi religie, dar faci o gresala, a crede ceva nu inseamna a fi religios a apartine unei biserici, nu inseamna a nu fi om, in opinia mea fiecare individ are dreptul de a crede ceea ce considera el ca-l reprezinta in relatia sa cu ceilalti indivizi, esti ateu, foarte bine, pentru mine esti un om care crede ca nu exista zei, dar nici ca exista, e treaba lui, eu nu-l contrazic, in fond asta este ceea ce CREDE.