Organele Condamnatilor Optiuni

[Catalin]

Sa presupunem ca ne aflam intr-un stat in care exista pedeapsa capitala. Avem un condamnat la moarte. In rest, el este perfect sanatos si perfect capabil sa fie donator de organe. Avem si oameni care sunt gata sa-i primeasca organele si a caror viata ar putea fi salvata de ele. Condamnatul nu isi da acordul pentru utilizarea organelor sale.

Intrebarea este: statul care isi permite sa il omoare ar trebui sa isi permita si sa-i ia organele si sa le dea celor care au nevoie de ele fara ca el sa fie de acord? In definitiv, prin faptul ca il omoara, deja ia o decizie asupra organelor sale - decizia ca ele sa putrezeasca. Este o problema daca decide si ca ele sa nu putrezeasca ci sa serveasca altor membri ai acelei societati?

Raspunsul pe care il propun eu:

Da, este in regula ca statul sa dispuna de organele condamnatului la moarte si sa le foloseasca pentru a salva vieti ale unor cetateni ai sai. Principala datorie a statului este sa asigure un maxim de bunastare cetatenilor. Atunci cand omul respectiv oricum va muri organele sale nu vor folosi nimanui din acea societate. In acelasi timp, omul e un condamnat la moarte, adica un om care a adus, dupa judecata statului, prejudicii grave societatii sale. Este de datoria statului sa recupereze acel prejudiciu si o buna metoda de a-l recupera este sa foloseasca organele condamnatului pentru a salva vieti.

Un contra-raspuns pe care le-am primit:

A lua organele acelui individ este similar cu a ii rechizitiona averea. Aceasta trece prin mostenire in posesia rudelor. Organele ar trebui sa treaca printr-un proces similar. Rudele ar putea, eventual, sa decida utilizarea lor pentru transplant, dar nu statul.

Raspunsul meu la contra-raspuns:

Organele nu sunt similare cu averea. Averea poate fi utilizata de rude, organele nu, doar in cazuri exceptionale cand fix o ruda are nevoie de ele. Dar altfel, ele nu se pot vinde, nu se pot depune undeva pentru a avea acces la ele pe viitor, nu se poate face practic nimic. Vor putrezi fie in posesia rudelor, fie sub pamant. Natura posesiei organelor este fundamental diferita de natura posesiei averii si aceasta diferenta fundamentala face necesar si un tratament diferit din punct de vedere legal.

Ce parere aveti?

[Marduk]

Hei, tu ai spus despre dorinta aceea prevazuta de lege; acum o dai la intors, nu stii daca exista sau nu o astfel de prevedere legala?

Chiar nu stiu, dar precis trebuie sa existe o lege care sa faca referire la acest aspect.

atat timp cat individul nu si-a manifestat dorinta ca dupa moarte organele sale sa nu fie prelevate pentru transplant, pot presupune ca nu a avut nicio dorinta anume,

de unde stim daca a avut sau nu daca nu si-a exprimat-o in vreun fel?

pur si simplu poate ca subiectul ii este indiferent; daca cineva nu se pronunta intr-o chestiune nu inseamna nici ca este de acord, nici ca nu este.

Corect, dar asta nu inseamna ca avem dreptul sa-i prelevam organele, chiar si in baza unei legi cred ca vor exista destule controverse pe acest subiect.

a alege sa respecti dorinta cuiva de a fi inmormantat cu toate organele interne atunci cand cu ele poti salva viata unui semen inseamna un mai mic respect aratat vietii acelui om care inca traieste si care ar putea trai in continuare cu acele organe.

si intr-un caz si in celalalt este vorba de respect dar cine poate decide care respect este mai important in afara celui decedat, eu cred ca nici rudele nu ar trebui sa decida in locul celui decedat.

Deci imorala mi se pare varianta in care condamni un om la moarte refuzandu-i organele care l-ar putea salva, pe motiv ca "respecti dorinta mortului de a fi ingropat intreg".

Eu inteleg atitudinea ta, dar in aceiasi masura inteleg si dorinta decedatului de a fi inmormantat cu toate organele de vreme au fost ale sale pe tot parcursul vietii. In Egiptul antic si nu numai, organele erau prelevate si puse in urne, era o cutuma, un rit respectat de toata lumea ce traia in acea perioada, azi romanii se intampla sa respecte acest ritual al ingroparii mortului chiar fara autopsie in unele cazuri, este un drept care cred eu ca trebuie respectat atata vreme cat nu exista o initiativa colectiva o schimbare de mentalitate in perceptia vietii.

Chiar daca ar deveni, mai bine sa existe un comert care salveaza vieti, decat sa nu existe nici comertul, nici vietile sa nu fie salvate.

Eu cred ca intervenind in mersul fieres al naturii, al selectiei naturale ne facem mai mult rau decat bine, intervenim acolo unde nu cunoastem deznodamantul, finalul actiunilor noastre si asta nu numai in medicina in multe alte aspecte ale vietii noastre. Repet eu sunt de acord cu prelevarea de organe in folosul altor indivizii, pentru salvarea acestora dar pentru asta trebuie sa existe acordul donatorului, fi el viu sau mort, asa mi se pare moral, sa nu dam vina pe nimeni si sa ne apucam sa facem un sistem prin care cei care sunt de acord cu donarea de organe sa fie cuprinsi intr-o baza de date de unde sa se vada daca exista accept sau nu. Numai prin educatie se poate forma aceasta deprindere, lipsita de sentimentul religios, nu prin constrangere, prin legi.

[abis]

de unde stim daca a avut sau nu daca nu si-a exprimat-o in vreun fel?

Foarte buna intrebare!

Aici avem doua variante:

1. Nu si-a exprimat acordul, deci presupunem ca nu dorea ca organele sa fie folosite pentru salvarea altora
2. Nu si-a exprimat dezacordul, deci presupunem ca nu avea nimic impotriva ca organele sale sa fie folosite pentru salvarea vietii altor oameni

Eu consider ca legea ar trebui, in cazul cel mai rau, sa stipuleze a doua varianta. Iar in cazul cel mai bun, sa nu conteze parerea "detinatorului" organelor, din moment ce oricum nu mai are ce face cu ele dupa ce a murit.

cine poate decide care respect este mai important in afara celui decedat

Deci pot presupune ca daca decedatul nu s-a pronuntat, nu l-a interesat acest aspect si pot sa-i folosesc inima, ficatul, rinichii si splina pentru a salva cinci oameni?

inteleg si dorinta decedatului de a fi inmormantat cu toate organele de vreme au fost ale sale pe tot parcursul vietii

Si eu pot sa inteleg dorinta decedatului de a fi inmormantat impreuna cu sotia, din moment ce a fost a lui o buna parte din viata... Chiar daca ea inca traieste.

Evident, inteleg si dorinta pe care a avut-o cel mort de a fi ingropat cu toate organele, in cazul in care si-a exprimat explicit aceasta dorinta. Dar inteleg si dorinta unui bolnav care nu are alta sansa decat un transplant de a trai in continuare. Si dintre cele doua dorinte prefer sa o indeplinesc pe a doua.

Eu cred ca intervenind in mersul fieres al naturii, al selectiei naturale ne facem mai mult rau decat bine

Asta o facem si cand ne ducem la dentist daca ne doare maseaua, si cand mergem la ortoped pentru vreo fractura, si cand luam vreo aspirina, ca sa nu mai spun de operatii ori de alte proceduri medicale. Chiar si cand purtam ochelari. Intervenim cand ne preparam mancarea, cand ne imbracam si ne incaltam, cand locuim in case si nu in pesteri etc. Orice actiune intreprinsa de om este o "interventie in mersul naturii".