Organele Condamnatilor |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Organele Condamnatilor |
18 Oct 2010, 10:08 PM
Mesaj
#1
|
|
Filosof boem Grup: Membri Mesaje: 6.222 Inscris: 10 July 03 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 445 |
Sa presupunem ca ne aflam intr-un stat in care exista pedeapsa capitala. Avem un condamnat la moarte. In rest, el este perfect sanatos si perfect capabil sa fie donator de organe. Avem si oameni care sunt gata sa-i primeasca organele si a caror viata ar putea fi salvata de ele. Condamnatul nu isi da acordul pentru utilizarea organelor sale.
Intrebarea este: statul care isi permite sa il omoare ar trebui sa isi permita si sa-i ia organele si sa le dea celor care au nevoie de ele fara ca el sa fie de acord? In definitiv, prin faptul ca il omoara, deja ia o decizie asupra organelor sale - decizia ca ele sa putrezeasca. Este o problema daca decide si ca ele sa nu putrezeasca ci sa serveasca altor membri ai acelei societati? Raspunsul pe care il propun eu: Da, este in regula ca statul sa dispuna de organele condamnatului la moarte si sa le foloseasca pentru a salva vieti ale unor cetateni ai sai. Principala datorie a statului este sa asigure un maxim de bunastare cetatenilor. Atunci cand omul respectiv oricum va muri organele sale nu vor folosi nimanui din acea societate. In acelasi timp, omul e un condamnat la moarte, adica un om care a adus, dupa judecata statului, prejudicii grave societatii sale. Este de datoria statului sa recupereze acel prejudiciu si o buna metoda de a-l recupera este sa foloseasca organele condamnatului pentru a salva vieti. Un contra-raspuns pe care le-am primit: A lua organele acelui individ este similar cu a ii rechizitiona averea. Aceasta trece prin mostenire in posesia rudelor. Organele ar trebui sa treaca printr-un proces similar. Rudele ar putea, eventual, sa decida utilizarea lor pentru transplant, dar nu statul. Raspunsul meu la contra-raspuns: Organele nu sunt similare cu averea. Averea poate fi utilizata de rude, organele nu, doar in cazuri exceptionale cand fix o ruda are nevoie de ele. Dar altfel, ele nu se pot vinde, nu se pot depune undeva pentru a avea acces la ele pe viitor, nu se poate face practic nimic. Vor putrezi fie in posesia rudelor, fie sub pamant. Natura posesiei organelor este fundamental diferita de natura posesiei averii si aceasta diferenta fundamentala face necesar si un tratament diferit din punct de vedere legal. Ce parere aveti? -------------------- A nation cannot prosper for long when it favors only the prosperous - Obama
|
|
|
19 Oct 2010, 01:02 PM
Mesaj
#2
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 17.291 Inscris: 9 December 06 Din: Din acest univers. Forumist Nr.: 9.062 |
QUOTE Exista o astfel de dorinta prevazuta prin lege? Ce lege spune ca oamenii doresc sa fie ingropati intregi? Probabil ca exista un articol, doua in legea sanatatii publice care se refera la acest aspect, or poate ca doar se respecta cum spuneam, un ritual. QUOTE De ce ar fi relevanta dorinta cuiva care traieste acum referitor la ce se va intampla dupa moartea sa, cu organele sale, atat timp cat ele ar putea salva viata altora? Pentru ca este vorba de respectul aratat individului, dorintei sale, chiar si dupa moarte, atata vreme cat el a avut libertatea de a alege cat a trait si conform cutumelor din societatea respectiva. QUOTE .......in conditiile in care au la dispozitie o gramada de cadavre din care ar putea recolta ceea ce este vital pentru omul ala? tocmai de asta imi este frica de disparitia respectului fie chiar si pentru un cadavru, fie el si condamnat la moarte, amprenta fizica a unui individ, pentru faptul ca acel cadavru sa nu devina subiect de comert. QUOTE In limbajul tau, deprecierea informatiei = deprecierea sufletului. Nu vad cum o prelevare de organe post-deces poate deprecia ceva... Asta crezi tu si eu sunt dator sa respect ceea ce tu crezi, in schimb eu iti cer acelasi respect fata de ceea ce cred eu, asta pana in ziua cand cineva va dovedii clar ca nu exista nicio legatura intre suflet si corp sau parti ale corpului, sau ca exista. -------------------- "Problema cu lumea este că proștii și fanaticii sunt īntotdeauna așa de siguri pe ei, īn timp ce oamenii īnțelepți sunt atāt de plini de īndoieli." (Bertrand Russell)
"A fi tolerant nu inseamnă a tolera intoleranţa altora" (Jules Romains) LINEDRONE |
|
|
19 Oct 2010, 01:44 PM
Mesaj
#3
|
|
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 22.306 Inscris: 8 March 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 2.507 |
Probabil ca exista un articol, doua in legea sanatatii publice care se refera la acest aspect Hei, tu ai spus despre dorinta aceea prevazuta de lege; acum o dai la intors, nu stii daca exista sau nu o astfel de prevedere legala? Oricum nu poate exista o lege in care sa scrie ca dorinta cuiva este in vreun fel anume. Dorintele nu se pot legifera! QUOTE este vorba de respectul aratat individului, dorintei sale, chiar si dupa moarte Primo: atat timp cat individul nu si-a manifestat dorinta ca dupa moarte organele sale sa nu fie prelevate pentru transplant, pot presupune ca nu a avut nicio dorinta anume, pur si simplu poate ca subiectul ii este indiferent; daca cineva nu se pronunta intr-o chestiune nu inseamna nici ca este de acord, nici ca nu este. Iar lipsa dezacordului cu pivire la transplant poate fi suficienta pentru ca organele sa fie, dupa moarte, prelevate. Secundo: a alege sa respecti dorinta cuiva de a fi inmormantat cu toate organele interne atunci cand cu ele poti salva viata unui semen inseamna un mai mic respect aratat vietii acelui om care inca traieste si care ar putea trai in continuare cu acele organe. Deci imorala mi se pare varianta in care condamni un om la moarte refuzandu-i organele care l-ar putea salva, pe motiv ca "respecti dorinta mortului de a fi ingropat intreg". QUOTE imi este frica de disparitia respectului fie chiar si pentru un cadavru Nu cred ca prin prelevarea unor organe aratam lipsa de respect pentru persoana ori pentru corpul donatorului. Dimpotriva, le tratam cu tot respectul meritat, deoarece datorita lor salvam una sau mai multe vieti! QUOTE faptul ca acel cadavru sa nu devina subiect de comert Chiar daca ar deveni, mai bine sa existe un comert care salveaza vieti, decat sa nu existe nici comertul, nici vietile sa nu fie salvate. Dar, repet: in conditiile in care se pot folosi pentru transplanturi orice organe ale oricarui decedat, nu vad motivul aparitiei unui comert: pur si simplu ar fi suficiente organe pentru toti cei care au nevoie de ele, nu ar exista necesitatea comertului. Asa cum exista astazi, cand organele sunt insuficiente! QUOTE pana in ziua cand cineva va dovedii clar ca nu exista nicio legatura intre suflet si corp sau parti ale corpului, sau ca exista Pai exista o legatura intre corp si suflet, dar legatura asta nu-i subiectul topicului de fata. -------------------- |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 28 March 2024 - 04:47 PM |