Organele Condamnatilor Optiuni

[Catalin]

Sa presupunem ca ne aflam intr-un stat in care exista pedeapsa capitala. Avem un condamnat la moarte. In rest, el este perfect sanatos si perfect capabil sa fie donator de organe. Avem si oameni care sunt gata sa-i primeasca organele si a caror viata ar putea fi salvata de ele. Condamnatul nu isi da acordul pentru utilizarea organelor sale.

Intrebarea este: statul care isi permite sa il omoare ar trebui sa isi permita si sa-i ia organele si sa le dea celor care au nevoie de ele fara ca el sa fie de acord? In definitiv, prin faptul ca il omoara, deja ia o decizie asupra organelor sale - decizia ca ele sa putrezeasca. Este o problema daca decide si ca ele sa nu putrezeasca ci sa serveasca altor membri ai acelei societati?

Raspunsul pe care il propun eu:

Da, este in regula ca statul sa dispuna de organele condamnatului la moarte si sa le foloseasca pentru a salva vieti ale unor cetateni ai sai. Principala datorie a statului este sa asigure un maxim de bunastare cetatenilor. Atunci cand omul respectiv oricum va muri organele sale nu vor folosi nimanui din acea societate. In acelasi timp, omul e un condamnat la moarte, adica un om care a adus, dupa judecata statului, prejudicii grave societatii sale. Este de datoria statului sa recupereze acel prejudiciu si o buna metoda de a-l recupera este sa foloseasca organele condamnatului pentru a salva vieti.

Un contra-raspuns pe care le-am primit:

A lua organele acelui individ este similar cu a ii rechizitiona averea. Aceasta trece prin mostenire in posesia rudelor. Organele ar trebui sa treaca printr-un proces similar. Rudele ar putea, eventual, sa decida utilizarea lor pentru transplant, dar nu statul.

Raspunsul meu la contra-raspuns:

Organele nu sunt similare cu averea. Averea poate fi utilizata de rude, organele nu, doar in cazuri exceptionale cand fix o ruda are nevoie de ele. Dar altfel, ele nu se pot vinde, nu se pot depune undeva pentru a avea acces la ele pe viitor, nu se poate face practic nimic. Vor putrezi fie in posesia rudelor, fie sub pamant. Natura posesiei organelor este fundamental diferita de natura posesiei averii si aceasta diferenta fundamentala face necesar si un tratament diferit din punct de vedere legal.

Ce parere aveti?

[Marduk]

Da, este in regula ca statul sa dispuna de organele condamnatului la moarte si sa le foloseasca pentru a salva vieti ale unor cetateni ai sai.

Un individ este o entitate, dupa nastere el devine o persoana cu identitate un membru al unui trib, sau un cetatean al unei tari. Drepturile si obligatiile sale fata de societatea in care traieste, fie ca traieste ca membru al unui trib sau intr-un oras, decurg din momentul nasterii, al primirii numelui, poreclei sau pur si simplu a acelui CNP care ne defineste ca indivizi. Statul nu stie ca eu sunt Marduk din Ciorogarla, pentru stat eu sunt un numar, relatia dintre mine si stat trebuie sa fie una de respect, eu respect legile statului statul ma respecta ca cetatean al sau, imi respecta deciziile, atata vreme cat nu incalc legile. Daca incalc legile statul ma pedepseste, totusi si in urma pronuntarii pedepsei individul, entitatea respectiva, continua sa aiba niste drepturi, minime, pe care statul este obligat sa i le respecte. Daca se intampla ca individul sa fie condamnat la moarte iar pana la executie, condamnatul nu si-a exprimat dorinta ca organele sale sa fie prelevate si donate altei entitati statul trebuie sa-i respecte dorinta. Daca statul nu ar face acest lucru ar disparea insasi notiune de respect introdusa de catre stat in raporturile sale dintre individ si stat. Se presupune ca statul sa reuseasca prin educatia individului sa-l convinga pe acesta sa accepte inca din timpul vietii faptul ca in cazul in care va murii organele sale vor fi donate altei entitati. In acest punct insa intervine religia, credinta, statul ar putea da o lege prin care toti cei decedati sa contribuie cu organele sale pentru salvarea altor indivizi, din nefericire nimeni nu stie exact unde salsluieste SUFLETUL, ce este acesta, cand se desprinde de trup, unde se duce apoi acest suflet. Poate ca acest suflet nu este decat o speranta a continuitatii dincolo de moartea fizica, desi biserica ii acorda o importanta foarte mare, sugerand ca va exista o reanviere, daca este asa cum va fi comleta acea entitate in totalitatea atomilor ei daca organele cu care s-a nascut au disparut, amprenta lor nu se mai regaseste in matricea sufletului deoarece poate au fost prelevate inainte de iesirea sufletului din corp. Intr-un stat ateist nu ar fi o problema cu acest concept, existand clar o diferenta intre o entitate vie si un cadavru, dar lumea traieste inca intr-un mediu religios, un mediu in care biserica sustine invierea, speranta, or individul care traieste cu aceasta speranta trebuie sa faca un salt spiritual pentru a renunta la acest concept al vietii dupa moarte al trupului ca purtator al sufletului, etc. Totusi revenind la condamnat eu cred ca statul nu are voie sa-i ia nici un organ cata vreme el nu a fost de acord la fel si aflati in moarte clinica civilzatia, oamenii trebuie sa ajunga singuri la aceasta decizie ca expresie a libertatii individului si nu ca o necesitate a societatii.