Organele Condamnatilor |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Organele Condamnatilor |
18 Oct 2010, 10:08 PM
Mesaj
#1
|
|
Filosof boem Grup: Membri Mesaje: 6.222 Inscris: 10 July 03 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 445 |
Sa presupunem ca ne aflam intr-un stat in care exista pedeapsa capitala. Avem un condamnat la moarte. In rest, el este perfect sanatos si perfect capabil sa fie donator de organe. Avem si oameni care sunt gata sa-i primeasca organele si a caror viata ar putea fi salvata de ele. Condamnatul nu isi da acordul pentru utilizarea organelor sale.
Intrebarea este: statul care isi permite sa il omoare ar trebui sa isi permita si sa-i ia organele si sa le dea celor care au nevoie de ele fara ca el sa fie de acord? In definitiv, prin faptul ca il omoara, deja ia o decizie asupra organelor sale - decizia ca ele sa putrezeasca. Este o problema daca decide si ca ele sa nu putrezeasca ci sa serveasca altor membri ai acelei societati? Raspunsul pe care il propun eu: Da, este in regula ca statul sa dispuna de organele condamnatului la moarte si sa le foloseasca pentru a salva vieti ale unor cetateni ai sai. Principala datorie a statului este sa asigure un maxim de bunastare cetatenilor. Atunci cand omul respectiv oricum va muri organele sale nu vor folosi nimanui din acea societate. In acelasi timp, omul e un condamnat la moarte, adica un om care a adus, dupa judecata statului, prejudicii grave societatii sale. Este de datoria statului sa recupereze acel prejudiciu si o buna metoda de a-l recupera este sa foloseasca organele condamnatului pentru a salva vieti. Un contra-raspuns pe care le-am primit: A lua organele acelui individ este similar cu a ii rechizitiona averea. Aceasta trece prin mostenire in posesia rudelor. Organele ar trebui sa treaca printr-un proces similar. Rudele ar putea, eventual, sa decida utilizarea lor pentru transplant, dar nu statul. Raspunsul meu la contra-raspuns: Organele nu sunt similare cu averea. Averea poate fi utilizata de rude, organele nu, doar in cazuri exceptionale cand fix o ruda are nevoie de ele. Dar altfel, ele nu se pot vinde, nu se pot depune undeva pentru a avea acces la ele pe viitor, nu se poate face practic nimic. Vor putrezi fie in posesia rudelor, fie sub pamant. Natura posesiei organelor este fundamental diferita de natura posesiei averii si aceasta diferenta fundamentala face necesar si un tratament diferit din punct de vedere legal. Ce parere aveti? -------------------- A nation cannot prosper for long when it favors only the prosperous - Obama
|
|
|
19 Oct 2010, 07:22 AM
Mesaj
#2
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 2.816 Inscris: 16 March 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 2.605 |
Problema care se pune este proprietatea individului contra interesului societatii. Aceasta genereaza multe alte probleme.
Pana sa apara tehnologia transplanturilor, nu s-ar fi ivit o asfel de problema: adica sa poti considera individul o adunatura de "piese de schimb" numai bune de folosit in "ínteresul societatii". De ce as recunoaste eu, ca individ, un interes al societatii asupra mea?! Care societate?! aia locala, aia globalista? ce e aia? Care interes?! Daca societatea greseste asupra individului (dovedit, recunoscut, bla bla), individul poate folosi partile componente de la "societate"? Daca 'societatea' dispune de individ cum doreste, individul dispare intr-un mare aluat cu 'piese de schimb'. De ce societatea n-ar folosi piesele de schimb chiar din timpul vietii? De ce sa tii un handicapat pe un scaun cu rotile, care nu misca si nu vorbeste, cand ii poti folosi piesele pentru un agricultor care are nevoie? Daca pe handicapat il cheama Hawking se schimba datele problemei? Dar daca pe agricultor il cheama Stalin? |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 18 April 2024 - 02:13 PM |