Organele Condamnatilor |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Organele Condamnatilor |
18 Oct 2010, 10:08 PM
Mesaj
#1
|
|
Filosof boem Grup: Membri Mesaje: 6.222 Inscris: 10 July 03 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 445 |
Sa presupunem ca ne aflam intr-un stat in care exista pedeapsa capitala. Avem un condamnat la moarte. In rest, el este perfect sanatos si perfect capabil sa fie donator de organe. Avem si oameni care sunt gata sa-i primeasca organele si a caror viata ar putea fi salvata de ele. Condamnatul nu isi da acordul pentru utilizarea organelor sale.
Intrebarea este: statul care isi permite sa il omoare ar trebui sa isi permita si sa-i ia organele si sa le dea celor care au nevoie de ele fara ca el sa fie de acord? In definitiv, prin faptul ca il omoara, deja ia o decizie asupra organelor sale - decizia ca ele sa putrezeasca. Este o problema daca decide si ca ele sa nu putrezeasca ci sa serveasca altor membri ai acelei societati? Raspunsul pe care il propun eu: Da, este in regula ca statul sa dispuna de organele condamnatului la moarte si sa le foloseasca pentru a salva vieti ale unor cetateni ai sai. Principala datorie a statului este sa asigure un maxim de bunastare cetatenilor. Atunci cand omul respectiv oricum va muri organele sale nu vor folosi nimanui din acea societate. In acelasi timp, omul e un condamnat la moarte, adica un om care a adus, dupa judecata statului, prejudicii grave societatii sale. Este de datoria statului sa recupereze acel prejudiciu si o buna metoda de a-l recupera este sa foloseasca organele condamnatului pentru a salva vieti. Un contra-raspuns pe care le-am primit: A lua organele acelui individ este similar cu a ii rechizitiona averea. Aceasta trece prin mostenire in posesia rudelor. Organele ar trebui sa treaca printr-un proces similar. Rudele ar putea, eventual, sa decida utilizarea lor pentru transplant, dar nu statul. Raspunsul meu la contra-raspuns: Organele nu sunt similare cu averea. Averea poate fi utilizata de rude, organele nu, doar in cazuri exceptionale cand fix o ruda are nevoie de ele. Dar altfel, ele nu se pot vinde, nu se pot depune undeva pentru a avea acces la ele pe viitor, nu se poate face practic nimic. Vor putrezi fie in posesia rudelor, fie sub pamant. Natura posesiei organelor este fundamental diferita de natura posesiei averii si aceasta diferenta fundamentala face necesar si un tratament diferit din punct de vedere legal. Ce parere aveti? -------------------- A nation cannot prosper for long when it favors only the prosperous - Obama
|
|
|
18 Oct 2010, 11:29 PM
Mesaj
#2
|
|
Filosof boem Grup: Membri Mesaje: 6.222 Inscris: 10 July 03 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 445 |
Un drept pe care nu-l folosesc nu dispare. Dar un drept pe care nu pot sa-l folosesc mai are vreun sens? Sigur, pot sa zic ca am dreptul sa alerg pe suprafata Lunii, dar ce semnificatie am putea atribui acestei fraze atunci cand nu am posibilitatea sa ajung pe Luna si chiar daca ajung o sa fiu intr-un costum care nu imi va permite sa alerg? Daca statul vine si imi spune "iti interzicem sa alergi pe Luna" ma simt mai rau? Deloc, absolut nimic din viata mea nu se va schimba si asta pentru ca oricum nu puteam alerga pe Luna.
Mie mi se pare ca interzicerea unui drept pe care oricum nu poti sa-l folosesti imi aduce o pierdere zero si ar trebui ca statul sa nu considere ca m-a privat realmente de nimic. Acum, daca statul interzicandu-mi mie sa alerg pe Luna salveaza vietile unor oameni ar trebui, oare, sa ma prefac lovit din principiu si sa merg pe ideea ca statul nu trebuie sa-mi interzica mie nimic si ca nimeni nu ar trebui sa-mi ia mie dreptul sa alerg pe Luna daca vreau? Imi pare nerationala treaba asta. Mai ales ca vorbim de un condamnat la moarte pe care statul insusi urmeaza sa-l execute. Acest topic a fost editat de Catalin: 18 Oct 2010, 11:32 PM -------------------- A nation cannot prosper for long when it favors only the prosperous - Obama
|
|
|
19 Oct 2010, 07:06 AM
Mesaj
#3
|
|
[Vera] Grup: Moderator Mesaje: 4.054 Inscris: 25 October 06 Din: pe plaja Forumist Nr.: 8.842 |
Un drept pe care nu-l folosesc nu dispare. Dar un drept pe care nu pot sa-l folosesc mai are vreun sens? Păi, dacă spui că un drept nefolosit nu dispare, ce contează că ŢIE îţi pare lipsit de sens? El există. Punct. În condamnarea aia la moarte nu se spune explicit că implică şi pierderea dreptului asupra corpului. Pierzi libertatea de deplasare a lui în contextul unor norme sociale, nu pierzi dreptul asupra corpului. Tocmai pentru că pedeapsa aia cu moartea vine ca urmare a încălcării unor norme sociale (secondate de alea juridice). S-o luăm şi altfel, dacă tot e să teoretizăm, deşi mie îmi pare o problemă mai mult practică, nu filosofică. Constituţia (sau o lege oricare ar fi ea) îţi garantează dreptul la învăţătură, da? Unii sunt prea proşti şi nu îşi pot exercita dreptul ăsta. Sau au un handicap grav, care îi împiedică. Adică e un drept pe care nu îl pot folosi, mai exact, după cum spuneai tu, nu mai are sens. Asta înseamnă că societatea (statul) are vreun drept asupra lor? -------------------- |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 23 April 2024 - 02:36 PM |