HanuAncutei.com - ARTA de a conversa!
Haine Dama designer roman

Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )

2 Pagini V   1 2 >  
Reply to this topicStart new topic
> Firisor De Floare Albastra, Dan, bătrīnul soldat
Taunul
mesaj 2 Jul 2010, 09:03 PM
Mesaj #1


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 535
Inscris: 24 June 08
Forumist Nr.: 11.726






Dan, bătrīnul soldat

Daniel, sau mai pe scurt, Dan, chiar bătrīn nu era la cei 55 de ani ai lui, īnsă ducea povara sisifică a unor răni căpătate īn multele războaie la care luptase. Īn ultimul lui război, īn urmă cu vreo cinci ani şi a vazut că īn grupa lor erau numai soldaţi tineri. Mirat se adresă comandantului care, cindva, a fost cel mai nou venit īn grupa şi a rămas īn armata ca militar de carieră:
"Unde mi-s vechii camarazi, băiete?"
O adresare cam obraznică, īnsă Dan era īngrijorat foarte.
"Păi ştii şi tu, Dane. Parte sunt īn cărucioare de invalizi. Ce să facă aici? David era īn spital de vreo doi ani. Schija aceea din creier nu a putut fi extrasă. S-a tot plimbat schija aceea īn capul lui şi a spart un vas de sīnge. S-a īndurat Dumnezeu de el şi a murit. Băiatul lui a venit la mine şi mi-a spus că vrea să-i ia locul tătăne-sui, īnsă doar ştii regula. Am trebuit să telefonez maică-si, văduva lui David şi ea a spus nu. Acum băiatul e la comandament īn afară de pericol. Desenează planuri tactice şi aud că reuşeşte foarte bine.
Moişe a murit şi el. I-a trebuit să urce pe Everest. Vechiul lui vis. Acum vreo trei ani a şi reuşit. S-a īntors acasă cu picioarele degerate şi a fost nevoie de operație. A pierdut laba piciorului stīng şi doar era stīngaci. I-au fixat o proteză şi Moise a declarat că e ca nou.
Anul trecut musai să urce iar, īnsă a ales o pīrtie nefolosită. Ghidul local i-a spus că acolo sunt mereu avalanşe, īnsă Moise pe a lui.
"Uite ce e, Costică". Asa obisnuia el să-i cheme pe toti acolo. "Dacă īţi este teama, stai acasă, dar dacă mă īnsoţesti te platesc dublu".
Şi au plecat.java script:;
Dupa vreo săptămīnă de urcuş a īnceput o ploaie cu tunete şi fulgere care a desprins parte din creasta muntelui. Bolovanii de acolo au trecut aproape de ei.
"Avalanşă", a ţipat "Costică". "Sari īn borta din dreapta şi să ne rugăm celui de sus".
De sărit a sărit el, īnsă cu proteza aceea nu a fost destul de rapid şi noianul de zăpada l-a smuls de unde era şi dus a fost. Ghidul a anunţat autorităţile prin transmiţător şi elicoptere l-au căutat fără să-l găsească. Să trimită localnici nu s-a putut căci nimeni acolo nu a avut curaj. Ghidul l-a găsit mort dupa vreo săptămīnă, L-a aburcat īn spate şi l-a cărat la cabana de la poalele muntelui. Aşa l-am pierdut şi pe Moise. Cīt despre ceilalţi.... Au obosit. Dar spune-mi, Dan! Nu crezi că la vīrsta ta ai putea sta acasă la căldurică şi la mīncărică? La munca ta tot au nevoie de tine acum".
Dan era Inginer proiectant la tancul Merkava IV care tocmai intrase In faza de teste pe teren şi comandantul ştia. Pasamite, erau tanchişti cu totii.
"Comandant! Tu nu avea grija asta. Nu sunt de neīnlocuit acolo. Am crescut la lucru boboci destepţi.Ei mīnuiesc calculatorul cum nu voi şti niciodată. Drept e că eu am scris specificaţiile tehnice a fiecărui şurub de acolo, dar l-am scris deja. Poate că dupa teste am să trebuie să fac ceva corecturi şi adăugiri, dar pīnă atunci mai trece vremea".
Īn acea zi Dan a primit un tanc Merkava III īnzestrat cu toate minunăţiile tehnicii şi cu o echipa de doi tineri soldaţi a pornit spre front.
Peripeţiile lui din războiul acela vor fi povestite mai tărziu. Dan mi-a promis că mi le va relata. Ceea ce ştiu e că un obuz i-a distrus tancul şi unul din cei doi soldaţi ai lui a fost grav rănit. După ce a anunţat la comandament cerīnd infiermieri, i-a dat primul ajutor şi impreună cu celălalt soldat au sărit pe un tanc al duşmanului, au atuncat īnăuntru grenade ocupīndu-l. Cu tancul acela cei doi au mai făcut şi alte isprăvii īn ziua aceea, dar ştiu doar că spre asfinţit era singurul tanc īn funcţiune. Toate celelalte şi ale lor şi ai inamicului, parte ardeau şi parte aveau şenile distruse.
"A fost mai uşor decīt decīt crezi. Doar am tot exersat tot felul de metode la armată", mi-a spus, īnsă eu n-am mai dormit īn noaptea aceea. Vezi bine, Dan este cel mai bun prieten al meu, deși sunt mai īn virsta decīt el.
Dupa războiul acela ultim, Dan a primit o decorație de bravura pe care a aruncat-o īntr-un sertar şi gata.
"Dan!", i-a spus soția. "Īmi este īndeajuns. Ăsta a fost ultimul tău război. Promite-mi".
Avea cancer soţia şi Dan i-a promis şi s-a ținut de cuvint. Ea, sotia, a murit la scurt timp dupa aceea şi Dan s-a cufundat cu de-a īntregul īn munca sa. Alte femei i-au tot călcat pragul, dar el le spunea că īncă mai este īndrăgostit de soţia decedată. Copii nu avuseseră. Dan a făcut toţi anii munca de voluntariat la şcoli cu copii veniţi din familii de nevoiaşi şi i-a ajutat să īnveţe o meserie. Copiii īl adorau şi cīţiva, urmīnd exemplul lu,i au īnvăţat la facultate şi s-au alaturat la echipa lui de muncă. Era mereu invitat la nunţi şi botezuri şi īşi cheltuia cu daruri mai tot salariul. Cu rănile vechi trăia īn bună pace şi medicilor nu le trecea pragul decīt pentru analize de sīnge odată la un an, doi. Medicul era mulţumit de rezultate şi Dan, om cu credinţă, aducea mulţumiri Domnului. Singur nu era căci deobicei era la lucru multe ore şi venea acasă la dormit doar. Lucra pīnă şi Vinerea, iar sīmbăta pleca să pescăreasca SCUBA, marea lui plăcere. "Pescărit" era expresia lui, insă īntra īn mare fără arbaletă, ci doar cu un aparat de fotografiat subacvatic. Īn tinereţea lui a fost atacat de un rechin rătăcit īn apa aceea rece şi Dan a scăpat cu fuga. De la acea peripeţie obişnuia să ia cu el un stilet lung cīt o zi de post, dar nu a fost nevoie să-l folosească.

Şi tot a trecut timpul şi Dan tot singur era atunci cīnd venea acasa. Īntr-un timp i-a venit gīndul să construiască ceva sīmbetele. Ideea era să facă un dispozitiv actionat cu electricitate care să fie de folos oamenilor paralizati de la briu īn jos şi să le permita să mearga şi chiar să urce scări. Problema nu era planul, căci ştia exact ce dorea, ci suma necesară achiziţionării pieselor componente. Şi Dan, care nu spusese vreo minciună "serioasă" īn viaţa lui, s-a gindit la un subrefugiu cam deochiat. Să faca ceva care să-i aduca numele pe paginile ziarelor, să-l faca cunoscut ca persoana īnventivă şi astfel să atraga investitori. Īn şase luni īncepea ziua Ierusalimului şi ideea lui a fost să concureze la īntrecerea ciclistă cu un vehicol cu care pină şi el, la virsta lui, va iesi căstigator.
Dan se apuca de treabă. Ştia că primul vehicol fusese cu aburi, mai apoi cu electricitate şi abea pe la īnceputul secolului XX cu benzină. Astăzi vehicole hibride sau total electrice există, īnsă pe atunci erau doar un vis căci bateriile cu plumb erau atīt de grele şi voluminoase, īncīt vehicolul mai mult statea decīt īnainta [baterii litium-ion sunt azi "penultimul rīcnet. Ultimul sunt acei capacitori descrişi aici"]. Ideea era să costruiască un capacitor cu mari posibilităţi de īnmagazinare a energiei electrice staţionare. Avīnd nevoie de ajutorul unui chimist pentru construirea electrolitului a dezvăluit planul bunului prieten Valer care a fost entuziasmat de idee. Nu voi īntra īn amănunte aici căci capacitorul acesta este astăzi pe cale de a fi patentat. Rezultatul a fost un cilindru obţinut prin rularea unei benzi foarte lungi şi subţiri compusă din doua straturi īntre care se afla acel electrolit special, uscat şi subtire şi el. Capacitatea rezultată a permis īnmagazinarea unei energii capabilă să urnească un vehicol usor la distanţe de cītiva kilometri. Dan nici nu avea nevoie de mai mult. Ideea era să folosească energia doar la urcuşuri căci conditia sa fizică īi permitea să se descurce pe restul itinerariului. Şi bicicleta? Un motor electric de mici dimensiuni plasat īn axul roţii din faţă. Acest motor era deosebit de altele prin aceea că energia electrică era conectată la axa, care īndeplinea rol de excitator, stator pentru cunoscători, iar partea mobila, adică rotorul, era periferial. Practic nimic nou. Aşa a fost construit primul automobil electric.
Şi a venit şi ziua concursului. Era vorba de o īntrecere populară. Participau acolo pīnă şi copii īnsoţiţi de părinţii lor pe un itinerar scurt de cītiva kilometri aflat pe teren orizontal. Seniorilor le fusese rezervată o potecă de 70Km. cu urcuş la Ierusalim care se afla la vreo 760m. īnălţime faţă de mare. Primii clasaţi urmau să fie răsplătiţi cu o diplomă şi o statuietă de bronz.
La īnscriere s-au cam mirat cei de acolo de apariţia acestui om īn vīrstă la īntrecere şi i-au cerut dovadă de la medic. Dan o avea cu el şi īntrecerea a īnceput. Erau acolo cam 200 de participanţi, unul mai tīnăr şi mai antrenat decīt celălalt. La īnceputul primului urcuş, aflat la distanta de cca. 35Km. de punctul de pornire, Dan a ajuns printre ultimii căci nu a acţionat motorul şi prin difuzoarele aflate īn masini care īi īnsoteau a tot auzit:
"Dan Toledano, bătrinul luptător, īncă īnaintează. Dacă va termina cursa īl vom propune pentru o medalie ca premiu de participare."
La īnceputul urcuşului şi-a spus:
"Acum e acum" şi īncetul cu īncetul, după īncă 10Km. de urcus abrupt, a terminat primul īntia etapa. La difuzoare tot a auzit:
"Oameni buni! Nu-mi vine să cred. Luptătorul căştigă teren. Acum se află printre primii trei.... Ura! A terminat primul!"
"Deh. Acum nu mai sunt numit "bătrīn".
Nu prea se simtea īmpăcat cu stratagema, dar nu pentru sine o făcea şi hotărīse de la bun īnceput că va părăsi cursa īnainte de ultima etapa şi aşa a şi făcut.

După...

Īnconjurat de ziarişti şi admiratori Dan a surīs cam făstăcit de atentie şi a declarat:
"Tot ceea ce am de spus voi declara mīine la o conferinţă de presă."
Şi aşa a şi făcut. Ideea construirii de astfel de biciclete motorizate a plăcut unor investitori şi, cu banii primiţi, Dan a putut īncepe construirea aparatului pentru invalizi. Īn momentul de faţă invenţia este īn curs de realizare şi Dan a īnregistrat patentul. Īn mare este vorba de un fel de schelet metalic fixat la brīu. Tije coboară de-a lungul picioarelor şi motoraşe electrice, acţionate de un sistem inteligent de soft, controlează sistemul dīnd posibilitate invalidului de a şi īngenunchia. Scriu asta pentru a explica motivul pentru care el poate urca şi scări. Sistemul este controlat după comenzi date de invalid printr-o tăstătura de mici dimensiuni cu doar zece clape şi Dan a şi verificat aparatul pe voluntari.

Cam asta deocamdată. Acum Dan lucrează la altă invenţie şi cred că nu e om mai fericit decīt el.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Marduk
mesaj 2 Jul 2010, 09:50 PM
Mesaj #2


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 17.291
Inscris: 9 December 06
Din: Din acest univers.
Forumist Nr.: 9.062



Il asteptam acasa pe batranul Dan, au si romanii nevoie de specialisti care se pricep la tancuri si alte chestii din astea, mai ales ca aici este un green field in acest domeniu si ar putea face si ceva bani daca-i salveaza pe romanii care mor aiurea prin lume desi guvernantii au zis ca daca vor folosii Hummere in loc de TAB-uri vor fi mai protejati, se pare ca nu a fost sa fie, romanii mor in timp ce altii se distreaza de pe urma comisioanelor primite pentru modernizarile din armata romana.

Acest topic a fost editat de Marduk: 2 Jul 2010, 09:51 PM


--------------------
"Problema cu lumea este că proștii și fanaticii sunt īntotdeauna așa de siguri pe ei, īn timp ce oamenii īnțelepți sunt atāt de plini de īndoieli." (Bertrand Russell)

"A fi tolerant nu inseamnă a tolera intoleranţa altora" (Jules Romains)

LINEDRONE
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Taunul
mesaj 3 Jul 2010, 12:20 AM
Mesaj #3


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 535
Inscris: 24 June 08
Forumist Nr.: 11.726



QUOTE(Marduk @ 2 Jul 2010, 10:50 PM) *
Il asteptam acasa pe batranul Dan, au si romanii nevoie de specialisti care se pricep la tancuri si alte chestii din astea, mai ales ca aici este un green field in acest domeniu si ar putea face si ceva bani daca-i salveaza pe romanii care mor aiurea prin lume desi guvernantii au zis ca daca vor folosii Hummere in loc de TAB-uri vor fi mai protejati, se pare ca nu a fost sa fie, romanii mor in timp ce altii se distreaza de pe urma comisioanelor primite pentru modernizarile din armata romana.

Nu pentru bani lucreaza, ci pentru placerea de a creea. Nu cred ca va parasi Israelul.

Acest topic a fost editat de Taunul: 3 Jul 2010, 12:21 AM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Promo Contextual
mesaj 3 Jul 2010, 12:20 AM
Mesaj #


ContextuALL









Go to the top of the page
 
Quote Post
Taunul
mesaj 3 Jul 2010, 12:38 AM
Mesaj #4


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 535
Inscris: 24 June 08
Forumist Nr.: 11.726





Nostalgie - de pe pajistile Iasului

Pe cind mai haladuiam, hei... hei, pe pajistili Iesului cu turma dupa miniă, fluierind cu ghiers frumos cinticilii populari modoviniesti, aflai si celi di mai gios di la mindrili satilor:


joaca, joaca, joaca baiete
caci tineretea e plina de fete
si jocul nostru este format
dintr-o fata s-un baiat
Tra la la la
Tra la la
etc.


altele:

Aliosa nu raceste
Aliosa se caleste

De vrei sa-ti omori nevasta
Cumpara-ti saltea Relaxa

La munte sau la mare
In orice-mprejurare
Ciocolata Pitic
Va face voinic

Priviti aceasta rata
Desi e moarta zboara
Si ce o tine-n viata
E dragostea de tara


Stati asa nu dati navala
Nu mai este carne-n hala
Uite asta ce-a patit
Daca s-a inghesuit!

Si... Un, doi, trei
Baba la bordei
Curata ardei
Pentru Mos Andrei

Mos Andrei s-a dus la piata
Ca sa cumpere o rata
El o rata n-a gasit
Si s-a intors necajit
Pe baba s-a suparat
Si i-a dat cu ardeii-n cap.

Mos Andrei sa nu fii rau
Ca te bate Dumnezeu
Si-ai sa ramai Mos Andrei
Fara baba, far' ardei!

***
In carute colorate
Trec tiganii.

Trec tiganii, trec
Se duc si petrec


Trec tiganii,
nu opresc,
Ca si ei se tot iubesc.

***
adaos Taunul
Si am incalecat pe o sea
Si ma dui la treaba mea
la fetitele de soi
ochi frumosi si buze moi
Go to the top of the page
 
+Quote Post
March
mesaj 3 Jul 2010, 10:21 AM
Mesaj #5


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 18.844
Inscris: 30 January 04
Din: EU
Forumist Nr.: 2.042



Firicel de floare albastra.... floare de nu ma uita...

Tata mare amator de Dorina Draghici. Io ii spunam vezi bre ca il canta si Loredana Groza ... el nimic.... Dorina lui smile.gif


--------------------
Un prost gaseste intodeauna unul mai prost , care sa-l admire

Nicolas Boileau


Go to the top of the page
 
+Quote Post
Taunul
mesaj 4 Jul 2010, 06:19 AM
Mesaj #6


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 535
Inscris: 24 June 08
Forumist Nr.: 11.726



QUOTE(March @ 3 Jul 2010, 11:21 AM) *
Firicel de floare albastra.... floare de nu ma uita...

Tata mare amator de Dorina Draghici. Io ii spunam vezi bre ca il canta si Loredana Groza ... el nimic.... Dorina lui smile.gif


Am scris "firisor" in loc de "Firicel" si teama mi-e ca e gresit.
Poate il rog pe moderator sa corecteze. Ce parere ai?

Pentru mine "Dragici" e Constantin Dragici. Glas ca al lui mai rar.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Taunul
mesaj 7 Jul 2010, 07:16 AM
Mesaj #7


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 535
Inscris: 24 June 08
Forumist Nr.: 11.726



&

Iaşul...
Iaşul - Tīrgul Iezilor, al iazurilor, adecă. Di acolo mi-s. Strada me nu mai este. Uliţa Strīmbă. Numa’ că la vriemea me se chiema deja Strada Strīmbă, că de.. urcase īn grad, iar mai apoi str. Panait Stoica. Strīmbă chiar era, dar aşa strīmbă, tot lega str. Costache Negri cu Anastasie Panu. Noi cam pe la mijlc locuiam. Casă boerească, ce mai. Cel mai mult īmi plăcea podul. 200 de metrii pătraţi să fi tot fost acolo şi pe podea, nisip dă-l bun şi curat, acoperit cu cearşeafuri pe care se uscau florile de tei. Ce aromă! Numai că scriu de asta şi simt aroma’n nări. Casa veche era. De vro sută de ani buni. Casă boereasca. O cumparaseră părinţii adoptivi ai mamei prin 1933 şi mai am şi astăzi contractul de cumpărare cu nişte timbre cu Ferdinand. Multe familii se tot perindaseră p’acolo şi īn podu’ ăla minunat găseai de toate. Şei vechi din catifea şi piele de Cordoba, pendule negre cu maşinărie delicată de alamă şi cupru, lampioane de cristat care făceau curcubeul pe tavan cīnd lovite erau de razele soarelui, timbre şi monezi din vremuri apuse.. Şi mai era acolo un cepeng, adică o deschizătură spre acoperiş. Mă prăjeam acolo la soare, dar ce folos. Eram ori alb, or roşu cu picăţele de trebuia mama săraca, Domnul s-o aibă īn paza Sa, să mă tot ungă mai apoi cu nivea şi iaurt. Chestia era că de pe acoperişul ăla ajungeam la tutele din copacul ce creştea la vecini. Ce bune erau. Nu ca alea din ramurile de jos, nişte smochinite ce creşteau la umbră. Stătea vecinul īn curtea lui şi īnghiţea īn sec, dar io īi tot aruncam cīteva să nu plīngă de ciudă. Şi beciul... Ce excursii minunate făceam acolo īntr-o balie care lua apa, căci pasămite, apa suia acolo pīnă la cam zece metri sub intrare. ־ntram cu un fel de torţă şi cīnd īncepea să cam pīlpăie ştiam că īncă puţin n-oi avea aer să respir şi trebuie s-o fac īndărīt... Palatul cu carilonul de cīnta Hora Unirii ce se auzea din turnul cela frumos. Cīnd bătea de 7, stiam că trebe s-o iau la fugă spre Şcoala Trei Ierarhi, altminteri pierdeam meciul ăl īnverşunat la care ne luptam să intram īn posesia "mingii" făcute din ciorapi găuriţi ai bunicelor, căci mamele aveau deja ciorapi de nylon şi mingea făcuta din ei nu sărea cum trebe. Prefectura Judeţeană... Da, asta au facut acolo.. Dus Cinematograful Puskin, dus Restaurantul Modova cu taraful lui minunat de ţigani violonişti după ureche ce-mi trezeau fiori ascunşi īn adīncurile fiinţei, dus tot cartierul de evrei "de baştină" şi de refugiaţii basarabeni, care tot schingiuiau frumoasa limbă moldoviniască. Duse toate, dar trăind cu frăgezime şi viaţă multă īn memoria mea.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Taunul
mesaj 30 Jul 2010, 06:20 AM
Mesaj #8


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 535
Inscris: 24 June 08
Forumist Nr.: 11.726



&

Cum de nu m-am născut orfan.
Şemi sipuri, biti - ascultă povestea-mi, fata mea (īn ebraică).

Povestea mea īncepe īn 1913 īn ziua īn care s-a născut cea ce mi-a dat naştere. Mama ei, bunica mea, a murise născīnd-o. Bunelul rămăsese singur cu cinci fete de crescut, prima īn vīrstă de doar 12 ani, iar mama mea abia născută. Bunicul, om al cărţii, era nedeprins cu creşterea unui copil. Sora bunicii, o copilă de 17 ani, a venit şi a luat gospodăria īn mīnă.
A spus rabinul: "Fată tīnără locuieşte cu un văduv tīnăr sub acelaşi acoperiş? Nu e bine. Biblia interzice".
A spus bunicul, atunci īn vīrstă de 35 de ani, tinerei sale cumnate: "Fetico, du-te acasă şi lasă-mă singur. Rabinul nu permite să stai cu noi".
"Cumnate", a spus fetica, "dacă-i aşa, facem nuntă. Eu pe ăştia mici nu-i las singuri". Şi iac-aşa nunta. Īntre miri 18 ani diferenţă de vīrstă. Dar de crescut cinci fete fetica nu a putut. Era doar cu cinci ani mai mare ca cea mare. Şi-aşa au dat-o pe mama bunicilor s-o crească ei. Īntre timp bunicul a devenit iar tată. De data aiasta, băiet. Bucurie mare, dar reīntoarcerea mamei mele acasa nu a mai fost posibilă.
Şi iac-asa creşte mama cu doi bătrīni obosiţi de viaţă, departe de tată şi surori. De fapt nimeni nici nu-i povestise că-i are. Ea credea că bunicii sunt părinţii ei.
Toate astea pīnă ce mama a implinit şapte ani. Bunicii ei murind a trebuit luată acasa. Şi s-a trezit mama cu familie mare şi a zīmbit cu mare bucurie, căci să rīdă nu ştia.

Poveste īn poveste...

Fratele bunicului rămīne singur cu soţia. Cei doi flăcăi ai lor, feţi frumoşi de doar 18 ani muriseră īn aceiaşi zi de meningită. Vīnd ei gopodăria şi "la America". Fratele bunicului cumpără acolo o gloabă şi o cotiugă şi hai la īmpărţit lapte gospodarilor americani. Mare veselie nu e acolo şi nici bani nu cine ştie ce. După doi ani moare calul şi fratele bunicului spune soţiei:
"Alt cal nu cumpăr căci tare l-am iubit pe cel mort. Hai acasă la Romānia".
Ce agonisiseră, pentru America era un mai nimic, dar īn Romānia el era om avut acum. Cumpără fratele bunicului cea mai mare şi frumoasă casă din cartierul evreiesc şi viaţa merge īnainte.
Se tot īnvărt ei prin căsoiul ăl mare şi plictisul īi cuprinde.
Spune bătrīnul bunicului: "Suntem bogaţi dar stingheri. Dă-mi una din fetele tale s-o adopt. Oi īnzestra-o cu toate cele şi la moartea noastră va moşteni casa".
Trei dintre surorile mamii erau deja măritate. A patra se pregătea se plece "la Palestina". Era lipsă de femei acolo. Anul 1931. Mama, īn vīrstă de 18 ani, a fost aleasă. La 21 de ani măritiş. Tata, mai mare ca ea cu 12 ani, era contabil cu diplomă şi locotenent īn rezervă. Casă bogată. O partidă bună. Tinerii căsătoriţi primesc un apartameni īn căsoiul acela, dar părinţii adoptivi spun:
"Nu vrem rīset de copil aici. Prea ne-ar aminti de feciorii nostri".
In 1940 părinţii adoptivi decedează īn aceaşi săptămīna. In 1941, Octombrie 10, mă nasc eu.
Trecuseră doar trei luni şi zece zile de la Pogromul din Iaşi cīnd tata a fost luat la moarte. pasămite, golanii găsiseră la el uniforma, sabia de paradă şi baioneta de atac.
"Aha, jid, cu uniforma asta ai intrat īn bazele noastre militare şi ne-ai spionat. De aia au ştiut rusnacii cu avioanele unde să arunce bombele".
Īn drum spre plutonul de executie, pe Str. Stefan cel Mare din Iaşi, stradă mare şi foarte largă, tata fiind tot īnţepat cu baioneta să meargă mai repede "căci mai erau şi alţi tradatori jidani de pedepsit", īl vede pe Mitică, fostul lui coleg de banca la "Şcoala de Subofiţeri" din Oradea. Tata, om voinic cu voce de stentor īl strigă. Mitica era īn dreptul Mitropoliei pe celalalt trotoar. Ţipete, vaiete, īmpuşcături, dar Mitica īl aude.
"Ce vreţi voi de la evreul asta, măi soldati?".
"Să trăiţi domn' ofiter. E un trădător. Am găsit la el uniforma. Il luăm la plutonul de execuţie".
"Sigur că aţi găsit, e doar ofiţer".
"In regulă, domn' ofiter, vi-l dăm".
Spune tata:
"Măi Mitică, amu e bine, dar or veni iar. Lasă-mi doi soldaţi de pază la mine acasă".
Şi iac' aşa, nu m-am născut orfan.

Taunul Ben Gal

Ce nu avea Iaşul ăsta...?
________________________________________
Ce nu avea Iaşul ăsta...? Avea cam de toate, dar... Dar era mereu al doilea şi nimeni īn afara lui nu ştia unde vine. Faima nu era bună. Nu că ar fi fost rea, nici că ar fi fost bună... Nu era şi pace. Faima adecă şi mīndria ieşanului īn al cărui piept de aramă bate vijelios o inimă de oţel, sau invers - niciodata nu m-am descurcat cu anatomia - suferea mult pe chestia asta. Şi mă cheamă la el acasă pretenul mieu pe care-l durea īn cot de chestia de faimă căci nu avea ce mīnca şi-mi zice:
"Măi, hai la pascărit. Io am plătit intrarea la lac pe un an şi dacă nu undiţesc cinci chile săptămīnal nu-mi scot pīrleala şi nici nu am ce mīnca. Chestia e că mă plictisesc singur şi am mesterit o undiţă şi pentru tine. Io ca membru cu plată oi intra pe poartă, dar ţie ţi-oi arăta unde e rupt gardul şi ce pescuieşti al tau este".
Zis şi făcut. Īncalec io pe biţiclu meu ăl de era facut la germanica şi pretenul sare pe biţiclul lui de cursă scurtă de arăta de parcă cineva aruncase cu mare scīrba chestia asta din acceleratul de Bucureşti, tocmai īn băltoaca Căcainei. Şi coborīm noi aşia Dealul Ţicăului, la Bojdeuca o luam la driapta pe līngă Liceul de Fete Mari şi Mice şi valea la Stefănel cel Măricel, cum numeam noi īn glumă strada Ştefan cel Mare, care acum se mai cheamă şi Sfint. P-atunci nu fusese īncă declarat sfīnt şi puştii se delectau cu nişte poveşti nostime despre tinereţea năvalnică al viitorului sfīnt. Īn fine, trecem noi īn mare viteză prin Uliţa Strīmbă, acolo locuiam, şi īi strig mamei să nu mă aştepte cu masa căci plec la mīncarea de crapi. Ajunsi īn Str. Anastasie Panu o luam la driapta ca să nu ne spargem capul de zidul Casei Dosoftei sau de aşela al Bisericii Sf. Nicolai, la alegere şi ajungem īn faţa Palatului. Aici o luăm pe la driapta Palatului īn vale şi iar la driapta ca să-l luăm pe Costel, alt preten care de pescuit nu-i plăcea şi nici peşte nu mīnca decīnd cīt pe ce se īnecase īn Balta Ciricului, cīnd deodată...

Aici trebă să spun ceva ca īntroducere la cele ce vin mai gios. Costel ăsta locuia pe malul Bahluiulu şi līnga el Primăria plănuise să construiasca un zgīrie nori īnalt de 10 metri (!), destinat muncitorilor stahanovişti şi progresişti de nu mai ştiu care uzină. Pe chestia asta şi la povaţa unui inginer, se incepuseră forări de verificare a solului. Īn chiar dimineaţa aceea din unul din puţuri izbucnise petrol şi primarul dădu ştire la Govern pe chestie de faimă. Numa' că analizele descoperiră că era nămol.
"Tot bine", spuse primar'. "Om faşe o climaterică. Ingineri, la lucru. Comandaţi ţevi, pompe, căzi etc." Chestia era că nu mai ştiu ce Comisie din Capitală intrase īn vacanţă, aşa că bani nu veneau şi defileul de līngă casa lui Costel īncepuse să se umple cu noroi, pardon, cu nămol şi damele Iaşului venitără īn trombă la nămolit. Alea mai tinerele aveau pe ele chiloţei şi sutienaşe, dar celelalte erau la c...l gol. Astea ultime, mai grăsuţe aşia, deh, vīrsta, erau mai multe şi de fapt văzui doar două tinerele şi alea urīte. Ca la comanda io şi pretenul apasarăm pe frīne. A mea opri, dar al pretenului īşi continuă drumul, se opri īn pardonul unei dameze de fro 120 de chile şi amīndoi căzutără īn noroiu aşela. Dama se ridică prima şi cīnd se ridică şi pretenul, primi un strasnic pumn īn nas şi altul şi altul. Aruncai biţiclul şi apucai mīneca pretenului depărţindu-l de madama dezlănţuită şi fuga acasă la mamele noastre.

De atunci nu am mai avut biţiclu. Nămolul n-a mai ţīşnit şi gospodinele curăţatără totul spre casele lor cu căldăruşe multe şi pacea şi uitarea coborītără pe paşnicul Tīrg al Ieşilor.
*

Bineinteles, autorul sunt eu, Taunul Ben Gal at your service.

Si voios le-oi duce toate
Cu necazuri, dar in rate.

Si incalecai p-o sea
Si ma dui in traba mea.

Go to the top of the page
 
+Quote Post
Marduk
mesaj 30 Jul 2010, 02:04 PM
Mesaj #9


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 17.291
Inscris: 9 December 06
Din: Din acest univers.
Forumist Nr.: 9.062



O viata de om, te rog sa-i ierti pe romanii care au facut acele lucruri teribile in vremuri teribile. Am crescut printre evrei in Bucuresti si-mi aduc aminte cu placere de doamna Solomon, el frizer si ea casnica, la ei am mancat prima data pasca evreiasca, o primeau in pachete din Isarael si vin Caramel, au murit aici desi tot timpul doamna Solomon zicea ca vrea sa traiasca sa ajunga in Palestina. Au ajuns fetele lor, Doina si Ana nu mai stiu nimic de ele de 30 de ani, tare mi-ar placea sa le intalnesc.


--------------------
"Problema cu lumea este că proștii și fanaticii sunt īntotdeauna așa de siguri pe ei, īn timp ce oamenii īnțelepți sunt atāt de plini de īndoieli." (Bertrand Russell)

"A fi tolerant nu inseamnă a tolera intoleranţa altora" (Jules Romains)

LINEDRONE
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Taunul
mesaj 30 Jul 2010, 09:17 PM
Mesaj #10


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 535
Inscris: 24 June 08
Forumist Nr.: 11.726



QUOTE(Marduk @ 30 Jul 2010, 03:04 PM) *
O viata de om, te rog sa-i ierti pe romanii care au facut acele lucruri teribile in vremuri teribile. Am crescut printre evrei in Bucuresti si-mi aduc aminte cu placere de doamna Solomon, el frizer si ea casnica, la ei am mancat prima data pasca evreiasca, o primeau in pachete din Isarael si vin Caramel, au murit aici desi tot timpul doamna Solomon zicea ca vrea sa traiasca sa ajunga in Palestina. Au ajuns fetele lor, Doina si Ana nu mai stiu nimic de ele de 30 de ani, tare mi-ar placea sa le intalnesc.


Sa-mi fii sanatos, draga Marduk. Ceea ce a fost, a trecut.
EliMelech Solomon era chiar bunicul meu, tatal mamei. Povestea e adevarata.
EliMelech = Dumnezeul meu este Rege si acest nume a fost dat la cinci din verii mei. Eu l-am mai apucat. Mi-a fost nas.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Taunul
mesaj 31 Jul 2010, 04:53 AM
Mesaj #11


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 535
Inscris: 24 June 08
Forumist Nr.: 11.726



&

http://www.scribd.com/doc/13344818/Regiona...i-din-Basarabia
-----------------------------------------------------------
P a g i n a|1
Culegere de cuvinte şi expresii din Basarabia - MOLDOVA


Whiteman’s bloghttp:// whmn.blog s pot.com
Whiteman’s blog
http://whmn.blogspot.com
&
CULEGERE DE CUVINTEŞI EXPRESII DIN BASARABIA


A
Acătării – bun, de treabă, cumsecade
Ex. īţi găseştişi tu un om acătăriişi te aşezi la casa ta.
Adalmaş/aldămaş - băutură oferită cu o anumită ocazie; a pune un adalmaş - a face cinste [din
maghiară į l do mį s „binecuvīntare”] (vezişi mohorici)
Ex. eşti de aldămaş! Tre să pui adălmaş!
Amintrelea – altminteri, altfel, altcum
Ex. trebuie să te īntīlneşti cu ei, cum amintrelea ?!
Anţărţ – acum doi ani, cu doi ani īn urmă [din latină anno tertio]
Ex. ce roadă bună am avut anţărţ.
A (se) atīrna – a se agăţa, a sta suspendat; a avea o anumita atitudine faţa de ceva sau cineva
Ex. nu te-ai atīrnat serios de serviciuşi ai fost dat afară.
B
Badraganie – diaree, stare constīnd īn eliminarea frecventă de fecale moi
Ex. nuştiu ce am mīncat, dar m-a apucat rău de tăt badragania.
A bajicurķ – a batjocori, a insulta, a certa, a face de rīs
Bajicureal㠖 batjocoră, bătaie de joc
Ex. să vezi ce bajicureală am primit eu de la el pentru asta.
P a g i n a|2
Culegere de cuvinteşi expresii din Basarabia
Whiteman’s bloghttp:// whmn.blog s pot.com
Balie, balii – vas mare circular folosit pentru spălat [din ucraineană balija]
Ex. de la ploaie s-a strīns o balie de apă.
Bişisnic, bişisnic㠖 slăbănog, fără vlagă, neputincios, nevoiaş [din slavăbečistĭnikŭ „fără cinste”]
Ex. iaşi mănīncă, pari tare bişisnic.
Bīrzoi –ţanţos, semeţ, mīndru
Ex. să vezi ce bīrzoi mergea cu maşina cea nouă.
Bleşancă, bleşănci – damigeană, vas din plastic sau metal folosit pentru a transporta un lichid
Ex. ce-i o bleşancă de jin la trei oameni sănătoşi?!
Borcani – muci
Ex.şterge-te la nas că-ţi curg borcanii!
Borcănos – mucos, căruia īi curge nasul
Ex. eşti un borcănos, nuţi-i ruşine să vorbeşti aşa cu mine!?
Bortă, borţi – gaură, scobitură [din ucraineanăbort]
Ex. drumurile noastre-s pline de borţi.
A borteli – a găuri, a sfredeli [de la bortă + sfredeli]
Bostan, bostani – dovleac [din turcă bostan, bostancķ „grădinar”]
Ex. bunico, să-mi faci plăcintă cu bostan.
Bumb, bśnghi – nasture [din maghiară go mb]
Ex. īncheie-te la bunghi că-i frig!
A buntului – a tulbura, a agita, a amesteca prin mişcări energice; a chema la răscoală, a se răscula [din
polonezăşi rusabunt „răscoală”]
C
Căldare, căldări – găleată; vas de metal īn care se păstrează sau se fierbe apa [din latină caldaria]
Ex. du-teşi adă o căldare de apă.
A cetărį – a descoase pe cineva pentru a afla o informaţie; a sīcīi, a bate la cap [de laceteră]
Chepţişori – pieptar, haină (de postav, de līnă etc.) fără mīneci care acoperă partea superioară a corpului,
cojocel scurt fără mīneci
Ex. aşterne-ţi chepţişorii iştia sub tine că e rece pămāntul.
Chic㠖 părul capului [din slavăkyka]
Ex. m-a apucat de chicăşi m-a trīntit jios.
Chicuş – o oportunitate sau un lucru obţinut pe neaşteptate fără efort sau cheltuială
Ex. azi am avut un chicuşşi am făcut 20 de lei.
A chiflişi – a zdrobi, a sfărīma, a pisa
Ex. ca să faci rachiu din fructe, trebuie mai īntīi să le chiflişeşti.
Chiflişit, chiflişit㠖 zdrobit, sfărīmat
Ex. am găsit o pearjă pe jios, dar e cam chiflicită.
P a g i n a|3
Culegere de cuvinteşi expresii din Basarabia
Whiteman’s bloghttp:// whmn.blog s pot.com
A chimări – a aţipi, a adormi pentru scurt timp
Este chip să, a avea chip s㠖 e posibil să, se poate īntīmpla
Ex. s-a răcit, este chip să de a īngheţul la noapte.
Chipăruş – ardei dulce sau iute [chiper (piper) + uş]
Ex. azi am facut chipăruşi īmpluţi.
Chiperi – ardei [piper]
Chior, chioar㠖 orb; care are vederea slabă [din turcăkőr]
Ex. a venit aseară chior de b’at.
Chisăliţ㠖 fiertură de fructe cu consistenţă semilichidă; (figurat) amestec din care nu se poate īnţelege
nimic, talmeş-balmeş [din bulgarăşi sīrbă k is e l ic a]
A chisona – a pisa, a bate [chisa = pisa]
Chişc㠖 furtun folosit pentru a scoate sau a muta un lichid (de obicei vinul) dintr-un vas īn altul; a da
chişca – a īntrece, a depăşi, a fi mai bun
Ex.ştii să scoţi jinul pe chişcă din butoi ?
Ex. băiatul meu o dat chişca la tăţi ieri la īntreceri.
Chişcătur㠖 pişcătură, īnţepătură; bucăţică sau cantitate mică ruptă din ceva
Ex. dă-mişi mie o chişcătură de măligă.
Chişleac/chişleag – laptele prins care rămīne după ce s-a luat smīntīna [din ucraineană ky s l ja k]
A cinătui – a curăţaşi a tăia īn bucăţi carnea sau peştele [din maghiară cs inįlt „pregătit”]
A cinsti – a respecta, a onora; a ospăta pe cineva cu băutură, a bea īn cinstea cuiva [din slavăčistiti]
Ex. L-am cinstit cu un pahar după ce am terminat munca.
Cinzeac/cinzeac㠖 uitate de măsură pentru băuturi echivalīnd cu aproximativ 0.16 l; (prin extensie)
păhar cu băutură [de lac inc ize c i]
Ex. am tras un cinzeac de rachiu.
Ciurlan, ciurlani – plantă cu tulpină ramificată cu frunze lungi terminate cu un spin
Ex. trebuie să smulg ciurlanii ceia de līngă gard.
A (se) cīrliga – a se īndoi, (prin extensie) a se culca, a se īntinde pe pat, a se tolăni;
alte expresii similare - a sta trīntit, a sta lungit, a sta īntins
Ex. eu oleacă am să mă cīrlig că tare īs obosit.
A cobīlţīi – a agita un vas care conţine lichid [din slavăkolĕbati „a agita”şi a zgīlţīi]
Colţun, colţuni – ciorap [din greacă kaltsśni]
Ex. am luat ieri de la piaţă două perechi de colţuni groşi.
A (se) corcoli – a avea grija excesiv de cineva, a răsfăţa; a se aciua, a se oploşi
Ex. nu-l mai corcoli atīta că o să-l alinţi peste samă.
Curechi – varză [din latină culic(u)lus (= caulicullus)]
Ex. curechiul se taie la Chişinău!
Curnuţ, curnuţi – scai, scaiete, fructul ghimpos a unor plante erbacee
&
P a g i n a|4
Culegere de cuvinteşi expresii din Basarabia
Whiteman’s bloghttp:// whmn.blog s pot.com
D
A dăvăsi – a ascunde ceva, a se pierde ceva fără urmă, a dispărea fără urmă
Ex. unde ai dăvăsīt haina ceea că nu o găsesc nicăieri?!
A se dezbăra – a se dezobişnui, a scăpa de cineva sau de un obicei
Dezblehuiet, dezblehuiet㠖 descheiat la haine, dezbrăcat, neglijent
Doseal㠖 pīnză sau stofă care dublează īn interior o haină, căptuşeală [prin prescurtare de la
pardoseală]
A dovedi – a reuşi, a apuca să facă ceva; a īnvinge, a birui [ din slavă dovesti]
Ex. hai mai repede că trebuie să dovedim la tren.
Ex. el era mai zdravăn aşa că l-o dovedit.
G
Garafă, gărăfi – sticlă cu gītul lung şi subţire şi cu partea de jos bombată [din greacăgarafa]
alte cuvinte folosite pentru a se referi la cuvīntul sticlă: baclaşcă, beşīcă, balifon,şīp
Gavanos, gavanoase – borcan, oală, vas de lut smălţuit [din turcă k av a no z]
Găvănoşel, găvănoşele – diminutiv de la gavanos
Gazetă, gazete – ziar [din franceză gaz ette]
Găluşcă, găluşte – preparat culinar din orezşi carne īnvelit īn varză, sarma [din rusă g a l ušk a ]
Ex. unde s-a mai văzut praznic fără găluşte?!
A (se) găti – a termina, a duce la sfīrşit, a finisa; a se găti – a se īmbrăca frumos [prin extensie de lagata,
din albanezăgat]
Ex. am gătit lucrul aşa că pot merge acasă.
Ex. da ce te-ai gătit aşa parcă mergi la bal ?
Ghivolt㠖 scandal, zarvă, gălăgie
Gīlceav㠖 ceartă, neīnţelegere, discuţie aprinsă, conflict [din bulgară gă lč av a]
Guzgan –şobolan [guz + -an, din maghiară g uz „animal care trăieşte sub pămīnt”]
Ex. e plină gospodăria de guzgani.
H
Haţachiu, haţachie – activ, de viaţă, descurcăreţ, vioi, dezgheţat
Harbuz, harbuji – pepene verde [din turcă h ar b uz]
Harbuzărie – teren cultivat cu pepeni verzi [harbuz +ărie]
Hămăi–alătra, a urla [de la interjecţiaham]
Ex. hămăiau la mine cīinii parcă eram om străin.
Hudiţă, hudiţe – stradă lăturalnică īngustă, ulicioară [de lahudă, din slavă h adŭ]
Ex. am intrat pe nişte hudiţeşi m-am rătăcit.
A hurduca – a (se) zdruncina, a (se) scutura [onomatopee]
A hui – a vui, a răsuna [de la a vui]
A hultui – a altoi, a introduce un altoi īnţesutul unei plante (din magh.oltani)
Hultuit – altoit
Ex. am acasă nişte perje hultuite
P a g i n a|5
Culegere de cuvinteşi expresii din Basarabia
Whiteman’s bloghttp:// whmn.blog s pot.com
A hurduca – a (se) zdruncina, a (se) scutura [onomatopee]
A hui – a vui, a răsuna [de la a vui]
A hultui – a altoi, a introduce un altoi īnţesutul unei plante (din magh.oltani)
Hultuit – altoit
Ex. am acasă nişte perje hultuite.
I
A ischiti/ispiti – a īntreba cu intenţii ascunse pentru a afla o informaţie, a descoase [din slavă ispitati]
Ex. aşa-i place să ischitească pe tătă lumea.
Ī
A (se) īncurjuia – a īntoarce maşina
Ex. nu mă pot īncurjuia īn faţa porţii că e prea puţin loc.
J
Jălķ/jale – dor mare, tristeţe, mīhnire [din slav㠞alĭ]
Ex. să vă cīnt un cīntec de jălķ.
L
A se lăfăi – a sta īntins īn voie, a huzuri, a se relaxa [din maghiară le f f enni „a atīrna, a se bălăbăni”]
Leac, leacuri – medicament, doctorie [din slavă lĕkŭ]
Ex. am fost la farmacie să-mi iau nişte leacuri de răceală
A (se) lecui – a trata pe cineva, a urma un tratament cu medicamente; a (se) īnsănătoşi; a-i pieri sau a
face cuiva să-i piară cheful de ceva
Ex. nu mai merg niciodată la ei, m-am lecuit de aşa neamuri.
Lehamite – plictiseală, dezgust; a i se face lehamite – a se dezgusta, a se scīrbi [din bulgară liha mi ti „m-
am săturat, mi-e silă”]
A lehăi – a vorbi mult, a flecări, a trăncăni, a mustra [slavă liho glagolati „a vorbi īn dodii”]
A se linciri – a se alinta la mīncare, a mīnca a lehamite
M
Macuc – produs rămas după extragere uleiului de floarea soarelui, format īn mare parte din cojile
seminţelor presate
Mahala, mahalale – zona a unei localităţi, cel mai adesea comună sau sat [din turcă ma h a l l e]
A (se) măscări – a (se) murdări, (figurat) a certa, a sudui, a ocărī, a īnjosi [din turcă ma s k a r a „bufon”]
A mīntui – a termina, a sfīrşi [din maghiară me n t e n i]
Ex. l-o mīntuit de dzīle.
Moare – zeamăacră de murături [din latinămor ia]
Ex. moarea e cel mai bun leac pentru mahmureală.
Mohorici – aldămaş, băutură oferită cu o anumită ocazie
Ex. eşti dator cu un mohorici.
N
A se nemălui – a se īnrudi, a deveni rudă cu cineva
Ex. dacă ai fete la casă, te nemăluieştişi cu dracu.
A nistojī – a nimici, a distruge
O
Ogradă, ogrăzi – curte sau īngrăditură [din slavă og r ada]
Oleac㠖 puţin, niţel [din greacăolighįki]
Oloi – ulei [din maghiară o la j]
Oloiniţ㠖 presă de ulei [din maghiară o la j]
A se opări – a provoca arsuri turnīnd sau vărsīnd apă clocotită, a se spăla cu apă clocotită, a se irita la
piele [din bulgară op ar iti]
Ex. īmi opăresc picioarele īn fiecare seară ca să scap de răceală.
A (se) oploşi – a (se) adăposti, a-şi găsi refugiu, a (se) aciua [slavă oplotiti]
Ex. s-o oploşit la noi un ghiavol de cīineşi nu pot scăpa nicicum de el.
P
Pachioaşte – bretele folosite pentru susţinerea pantalonilor
Ex. cīnd eram mic, aveam nişte pantaloni cu pachioaşte care-mi plăceau tare mult.
Păpuşoi/popuşoi – porumb [păpuşă + -oi, din latină p up a]
Ex. taci ca mortul īn păpuşoi
Pătlăgică, pătlăjele – roşie (legumă) [din turcă pa tlıc a n]
Ex. am cules o căldare de pătlăjele.
Pearjă/perjă, perje – prună [din germanăpfirsich]
Ex. rachiul din perje e cel mai bun.
Pépene, pépini – castravete [din latină pepo, pepinis]
Ex. cīt e chila de pepini ?
Pinticărie – diaree, stare constīnd īn eliminarea frecventă de fecale moi
Pinticăreal㠖 diaree (se referă la rezultat)
Prăsadă, prăsade – pară [din bulgară pris a d]
R
Rasol – piftie (folosit īn unele zone īn loc de răcitură) [din bulgară r as zo l]
Ravac – must care se scurge de la sine din struguri īnainte de a fi daţi la teasc [din turcă r av ak]
Răcitură, răcituri – piftie
Ex. trebuie să tăiem cucoşul cel moţat ca să facem răcituri.
Răsărit㠖 floarea-soarelui
Ex. anul acesta am semănat răsărită, ca tare s-a mai scumpit oloiul.
S
Scrīnciob, scrīncioburi/scrīncioabe – leagăn [din slavă sŭk r ontiti]
Ex. vreau să mă dau īn scrīniob.
Sfad㠖 ceartă, neīnţelegere [din slavă sv ada]
A se sfădi – a se certa [de lasfadă]
Ex. ne-am sfădit la cuţite.
Sfertuşcă, sfertuşte – un pahar de 25 gr. sau conţinutul acestuia [de lasfert]
Ex. am luat o sfertuşcă de rachiuşi m-am īncălzit.
Sīsīiac – hambar īn care se păstreză porumbul sau cerealele
Stecl㠖 sticlă; bomboane de stecl㠖 caramele duri fără umplutură
A stuchķ/stupķ – a scuipa [probabil din latină s t u p ir e]
Ex. dacă mai vorbeşte aşa cu tine, stucheşte-l īntre ochi!
A stīrci – a sta undeva timp īndelungat, a sta nemişcat timp īndelungat
Ex. să nu-mi stīrceşti iar toată ziua laşcoală
A se stropşi – a se răsti la cineva, a se oţărī, a se burzului [din slavă sŭ trositi, bulgară s trš a]
Ş
Ştrampi – ciorapi lungi de damăpīnă la talie
T
Tăbultoc/tăbīltoc, tăbīltoace – sac mai mic sau umplut pe jumătate [conformtăbulc㠄săculeţ” din
ucraineană t ob u o lk a]
Ex. din deal am strīns numai zece tobultoace de păpuşoi anu ista.
Teasc, teascuri – presă manuală prin care se strivesc strugurii pentru a se obţine mustul [din slavă tĕ skŭ]
Ex. azi am dat la teasc toată ziua.
A tehuķ – a īnnebuni, a căpia [din maghiară t ahony a]
Tehui, tehuie – nebun, zăpăcit, năuc, buimăcit
Ex. nu-ţi pune mintea cu el că-i tehui.
Tescovin㠖 masa care rămīne după stoarcerea strugurilor [de lateasc]
Tizic – material obţinut din balegă uscată amestecată cu paie, tăiat īn forme prismatice, folosit deţărani
drept combustibil īn special īn anotimpul rece [din turcă tez ek]
P a g i n a|8
Culegere de cuvinteşi expresii din Basarabia
Whiteman’s bloghttp:// whmn.blog s pot.com
Tīnjal㠖 proţap legat de oişte pentru a prinde a doua pereche de de vite īn jug, pentru a lega de jug
unelte agricole sau pentru a transporta greutăţi; a se lăsa pe tīnjal㠖 a se lenevi [din slavă tenžalo]
Ex. īn ultimul timp s-a cam lăsat pe tīnjală.
A tīnji – a se consuma, a se prăpădi, a se topi (din cauza unor suferinţe morale), (despre fiinţe) a fi īntr-o
stare de slăbiciune [din slavă t onžit i]
Tīrl㠖 murdărie, mizerie [sīrbo-croată trlo, bulgară t rălo sau tătară ty rlau]
Ex. era o tīrlăşi o mizerie īn casă că nu puteai intra.
A se tīrşi – a se īndoi, a se căsca; (figurat) a se hlizi, a se holba
Ex. ce te tīrşeşti la mine ?
Toc, tocuri – instrument de scris sau desenat cu cerneală sau tuş, pix [din maghiară tok]
Tocitoare, tocitori – ulcior, vas de lut [de la a tocķ „a turna vinul dintr-un butoi īn altul pentru a-l limpezi
după ce drojdia s-a aşezat la fund”, din sīrbă točiti]
Tocitorică, tocitorele – diminutiv de la tocitoare, ulcioraş de lut
Ex. du-te īn becişi adă o tocitorică de jin
A se tologi – a se tolăni, a sta culcat
Tololoi – prostănac, persoană care vorbeşte multşi fără rost [de latălălău]
Tolomac – prostănac, persoană molīe
Totuna – oricum; la fel, acelaşi lucru
Ex. eu totuna am să mă duc. Mie mi-i totuna
A trepăta/trepăda – a umbla repedeşi fără astīmpăr de colo pīnă acolo după ceva sau datorită unei stări
de nelinişte sau nerăbdare [din latină t repidare]
A (se) trīfni – folosit pentru a desemna īnceputul unei schimbări sau treceri; (pentru persoane) a se
īmbolnăvi, a răci; a supăra pe cineva
Ex. ai umblat ieri desculţ toată ziuaşi te-ai trīfnit. Nu ştiu cu ce l-am trīfnit, dar şăde mut.
A tufli – a băga, a trīnti, a izbi, a arunca, folositşi pentru a descrie mişcări rapide [onomatopee]
A tumăni – a amăgi, a induce īn eroare, a convinge de ceva, a ameţi pe cineva [din rusă t u ma n „ceaţă”]
Ex. m-a tumănit de cap
Ţol, ţoluri – ţesătură de līnă sau cīnepăaşternut pe jos [din greacăts óli]
Ţolişor, ţolişoare – diminutiv de la ţol [de laţol]
Ex. du-teşi scuturăţolişoru acela.
Ţuhal, ţuhali – sac mare folosit la transportarea sau păstrarea cerealelor sau făinii [din greacătsuvįli]
Ex.ţi-am adus unţuhal de făină.
U
Uncrop – apă clocotită [din slavă uk r opŭ sau ucraineană ukrip]
Uşernic, uşernic㠖ştrengar, nebunatic, năzdrăvan
Ex. ai un copil tare uşernic.
V
Vīlv㠖 agitaţie, frămīntare, zarvă [din slavă v lŭ hvŭ]
Ex. Această veste a stīrnit mare vīlvă īn mahala.
Voloneţ, voloneaţ㠖 dolofan, grăsuţ, durduliu
Ex. de cīnd te-ai īntors acasă, te-ai făcut mai voloneaţă.
Vrană, vrane – gaură rotundă sau dreptunghiulară făcută la butoaiele īnfundate pentru a le umple sau a
le golişi bucata de lemn care acoperă această gaură [din bulgarăvrana]
Ex. Pe unde ai scos vinul, pe vrană ?
Z
Zacusc㠖 gustare servită alături de băutura alcoolică [din rusăz akusk a]
Ex. eu pun adalmaşul, dar tu pui zacusca.
Zarzăr, zarzări – caisă sau copac de caise [din bulgară z a rz a la]
Ex. mi-i poftă de compot de zarzări.
A zăpsī – a surprinde, a observa, a băga de seamă, a prinde pe cineva asupra unui fapt ascuns
Ex. am intrat īn casă pe ascuns, dar el m-a zăpsīt
Zdrahon, zdrahoni – om zdravăn, voinic, puternic
A zdrehura/zdrihura – a tremura de frig.
Zdrobilcă / zdrobitoare – maşină folosită pentru zdrobirea manuală a strugurilor [de la a zdrobi, din slavă
zdrobiti]
Ex. am dat poama la zdrobilcă
Zoaie, zoi – murdărie, mai ales apă murdară (rămasă după spălatul rufelor, vaselor etc.) [din ucraineană
şi bulgarăz o la]
Zoiniţ㠖 persoană murdară, nespălată sau care nu se īngrijeşte [de lazoaie]
Zoios, zoioas㠖 murdar, nespălat, soios [de lazoaie]
Explicaţiişi informaţii etimologice preluate din Noul Dicţionar al Limbii Romāne, Editura Litera
Internaţional, 2007şi Dicţionarul Explicativ al Limbii Romāne, Editura ARC, 2007
Whiteman’s blog
http://whmn.blogspot.com
Whiteman retains all proprietary copyright with respect to
any text used in this document. Copyright © 2009


Go to the top of the page
 
+Quote Post
Cla
mesaj 31 Jul 2010, 05:03 AM
Mesaj #12


Cla
******

Grup: Membri
Mesaje: 16.086
Inscris: 7 May 04
Din: Noris Rock City
Forumist Nr.: 3.415



Ce-ar fi sa scrii din cap si nu sa copiezi toate prostiile de pe net.


--------------------
Cea mai buna inventie e dormitul, de cļæ½nd au fost obositii.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Taunul
mesaj 31 Jul 2010, 06:49 AM
Mesaj #13


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 535
Inscris: 24 June 08
Forumist Nr.: 11.726



QUOTE(Cla @ 31 Jul 2010, 06:03 AM) *
Ce-ar fi sa scrii din cap si nu sa copiezi toate prostiile de pe net.


Cu "prostiile" astea imi scriu povestirile.
Asa se vorbea in Iasi. D'acolo mi-s.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Marduk
mesaj 31 Jul 2010, 02:43 PM
Mesaj #14


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 17.291
Inscris: 9 December 06
Din: Din acest univers.
Forumist Nr.: 9.062



Eu o sa urmaresc povestirile tale, sunt interesante, viata oamenilor m-a fascinat mereu, cum s-au descurcat, cum au depasit momentele critice ale vietii lor, casatoria, copii, mortii, un intreg univers al timpului prin care doar calatorim cate odata fara sa realizam cat de repede trecem prin aceasta viata.


--------------------
"Problema cu lumea este că proștii și fanaticii sunt īntotdeauna așa de siguri pe ei, īn timp ce oamenii īnțelepți sunt atāt de plini de īndoieli." (Bertrand Russell)

"A fi tolerant nu inseamnă a tolera intoleranţa altora" (Jules Romains)

LINEDRONE
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Taunul
mesaj 31 Jul 2010, 09:41 PM
Mesaj #15


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 535
Inscris: 24 June 08
Forumist Nr.: 11.726




&


Cucoşul vestise o nouă zi
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Shalom Ben_Gal [Ben_Gal ]
2007-06-03 | |


Cinci dimineaţa Satul īncepe să se trezească..
Cucoşul vestise o nouă zi.
Īncă una. Slavă şi laudă Domnului..
Bătrīnul e treaz de mult timp. Deh, amintirile..
E singur bătrīnul. Singur īn timpul zilei, singur īn patul al mare de stejar negeluit noaptea.
Bătrīna lui plecase īn lumea celor drepţi cu vreo juma’ de an īnainte.
Se īntinde bătrīnul cīt e de lung si-şi aude bătrīnele ciolane trosnind.
Şaptezeci de ani pe muchie are. Spatele-i cam gīrbov, dar mersu-i sprinten şi plin de vitalitate. Iese bătrīnul īn prispă şi-şi toarne pe cap o găleată cu apă rece de fīntīnă.
Mai apoi se aşează pe fotelul lui şi tace. Cu cine ar putea vorbi?
Trec megieşii şi-i dau bineţe.
Bătrīnul e bine cunoscut īn satul lui de cīnd isprava cu clopotul bisericii cele noi.
"Noi" vorba vine, căci povestea se īntīmplase cu vreo patruzeci de ani īn urmă.
Sub īndrumarea preotului Ilie, sătenii duraseră o frumuseţe de biserică cu un turn mai īnalt ca acela din oraşul din apropiere. Cīnd să urce clopotul acolo sus, chemase preotul īn ajutor meseriaşi din acel oraş. Venise şi un īnginer cu un fel de ochean de măsuratori.
“Nu merge, părinte”.
“Ce nu merge, fiule?”, īntrebase popa.
“Dupa calculele mele, părinte, clopotul acesta, care cīntăreşte, cred, pe puţin trei mii de kilograme, nu va putea fi susţinut de turnul bisericii. Dealtfel nici de a-l urca sus nu văz cum. Scripetele va trage jos turnul, clopotul se va prăbuşi şi se va sparge īn bucăţi”.
Astea spuse, īnginerul plecă īn drumul lui, lăsīndu-l pe Popa singur şi amărīt foarte.
Sfinţia Ta”, spuse ajutorul preotului, “
"La capătul satului trăieşte Mihăiţă cu nevasta lui. Am văzut cum singur şi-a durat o casă mare şi frumoasă fără nici un ajutor. Cum o fi cărat el singur buştenii ăia de stejar n-am stiinţă, dar cred că e bine să vorbim cu el”.
Veni Mihăiţă, se uită de jos īn sus, de sus īn jos, se gīndi fro patru zile şi spuse:
“Cred că va fi bine, dar vreu ca ajutor pe fierarul satului şi pe dulgherul de la ţintirim.
“Şi cītă simbrie vrai?”, īntrebă părintele cu glas temător.
Pentru mine nimic, sfīnte, dar cu ceilalţi doi să vogheşti matale singur şi să cădeţi la īnvoială. Cred că avem nevoie de cel puţin opt săptmīni”.
Bine Mihăiţă, aşa va fi şi dacă vei reuşi, m-oi ruga cīt mai am de trăit pentru tine, căci mare nevoie avem de biserica aiasta”.
"Mai este ceva, Sfinţia Ta. Īn că fiecare zi să ai grijă de mīncare şi vinişor bun pentru noi”.
“No, la mintea cucoşului că aşa voi face”, spune Popa bucuros nevoie mare.
“Părinte”, a mai spus Mihăiţă. “Aşa ceva neam de neamul meu n-a făcut. Roagă-te mult Domnului să reuşim. Dacă īn zece săptămīni nu gătăm treaba, apoi să ştii că trebuie să cauţi altul, dar pīnă atunci nimeni să nu se apropie de Biserică”.
Se pun ce trei la lucru şi mai īntăi adaug patru grinzi groase de stejar īn cele patru colţuri ale bisericii şi alte patru din podeaua bisericii şi pīnă īn podeaua clopotniţei. Mai apoi īncep ei să meşterească la nişte palănci mari cum văzuse Mihăiţă la oraş. Īn răstimp gospodinele satului īmpletesc o funie lungă foarte şi groasă cīt braţul fierarului.
Cei trei voinici fără voie mai fac şi o schelă cu trei trepte, a patra fiind duşumeaua clopotniţei.
După patru săptămīni Mihăiţă īl īnvită pe preot şi-i spune:
“Amu parinte om īncerca. Domnul fie cu noi. Rog adună pe săteni ca să tragem cu toţii de funia aiasta”.
Īncepe clopotul să urce spre prima treaptă, dar la vreo doi metri īnălţime se rupe funia şi clopotul cade cu un geamat surd.
Se caţără Mihăiţă īn clopotniţă, desprinde funia de pe ultima palancă şi-i spune preotului:
“Cred că vom trebui să īntărim funia asta şi cu ceva odgoane de fier”.
Dupa o săptămīna, o a doua īncercare.
De data aiasta cloptul urcă lin spre ultima treapta, cu popasuri de odihnă pentru săteni la fiece treapta. Un metru, doar unul mai lipseşte, dar sătenii obosiţi se opresc. Clopotul se leagănă īn funie şi un dangăt vestitor de rele se aude.
“Cade, cade, să fugim”, se aude un strigăt.
Mihăiţă, care urmărise treaba de ceva mai departe, se repede cu un salt de sălbătăciune ce alearga să scape de vreo fiară şi īncolăceşte funia īn jurul unui pilon gros şi bine īnfipt īn pămīnt şi īn jurul altuia şi al altuia…
Pasămite Mihăiţă pregătise şi un plan de retragere. Nu că ar fi auzit el expresia asta de undeva, dar o făcuse şi asta e. Clopotul īn căderea lui sfărămase ultima treapta, dar acum se oprise şi dangătul lui era limpede şi plăcut urechii.
Se īntorc satenii şi privirile lor sunt sfielnice şi vinovate, dar pline de respect pentru Mihăiţă. Dar Mihăiţă nu vede asta. El zace cu faţa pe jumătate īngropată īn glia calda şi primitoare şi răsuflă din greu.
Gătesc sătenii treaba şi-l iau pe Mihăiţă, care īntre timp leşinase, la spitalul din orasul apropiat.
“I s-a rupt o vīnă īn gīt”, spune doctorul. “Leac nu e decīt mila Domnului”

Şi Domnul s-a bucurat atīt de isprava făcuta că īn alte două săptmămīni Mihăiţă era pe picioare. Se cam clatină Mihăiţă īn mai toate direcţiile, dar doctorul spunea că se va face bine. Şi asa a chiar şi fost, dar Mihăiţă va avea capul puţin īnclinat spre dreapta toata vieţişoara lui, lucru care nu l-a īmpiedicat să mai facă şi alte isprăvii minunate.


…..
Dar s-o luăm de la capăt.
Cinzeci de ani trecură de cīnd tīnăr şi voios părăsise satul pentru a căta de lucru la oraş.
Acasă cinci flăcăi erau. Părinţii muriseră şi după datina lor lăsaseră ca moştenire mai tot avutul fratelui celui vīrstnic. Mihăiţă, sau nea Mihai, după numele lui acum, plecă să caute slujba la oraş.
La oraş găsise şi gazda. O văduvioară tīnără a carui soţ murise căzīnd de pe schele. Maria se numea vădana. Plină de nuri era şi Mihăiţă, care nu cunoscuse femeia pīnă atunci, se īndrăgostise de ea pīnă peste cap. Spuse Mihăiţă vădanei:
"Mult imi eşti dragă Mario. Io zic să facem nuntă. Tu ce spui?
"Da, Mihăiţă. Oi vinde casă aici şi cu banii căpătaţi om cumpăra ceva pămīnt īn satul tau, caci io la ţară m-am născut şi aici la oraş ma īnăbuş.
Zis şi făcut.Cumpără Mihăiţă o casă de-a Primarului şi o glie de cinci hectare şi īncă o sfoară de pădure şi se pune pe treabă. Noaptea tinerii dorm īntr-un fel de cort īncropit din feluri de resturi, iar ziua lucrează la o casă nouă. Cam singur e Mihăiţă īn treaba asta, căci nevestica e cam delicată şi lipsită de puteri. Colac peste pupăză, doamna lui rămīne grea, dar bucuria e mare. Cu puteri sporite taie Mihăiţă buşteni de stejar şi īncetul cu īncetul vede cum treaba dă roade. Cam la vreo saptamīnă īnainte de naşterea pruncului casă e gata. Bună, trainică uscată şi largă e casa, dar Mihăiţă nu se culcă pe lauri şi mai durează şi mobila. O laviţă largă īn colţul de răsărit, o masă mare de stejar īn mijlocul casei şi un cuptior bine īntocmit.
Astea făcute, cumpără Mihăiţă din restul banilor o pereche de boi, un plug greu cu tăiş de fier şi o vacă, căci doamna lui spune că alăptatul nu face bine frumuseţii.
Prima recolta e cam slabă, dar Mihăiţă nu descurajează. Aşa trec ei cinci ani şi Ionel, moştenitorul, e un băieţel măricel deacum. El e veşnic vesel, cu braţe tari şi minte cercetătoare. Şi unde e nevestica īn toata povestea aiasta? Femeie de cam treizeci de ani, rujată, fardată, tocuri_īnalte-fustă_scurtă. Şi īntr-o buna zi ia-o de unde nu-i. Plecase ea cu un ibovnic de la oraş şi-şi lăsase singuri şi plod şi soţ. Ba mai şi golise seiful cu economiile lor.
Gīndeşte Mihăiţă:
„Ce să-i faci? Aşa-mi trebuie dacă am luat o orăşancă".
După un răstimp spune preotul:
„Mihai nu e bine singur. Domnul i-a dat Lui Adam pe Eva ca să-şi rodească sămīnţa. Mărioara e văduvă şi m-am gīndit la ea pentru tine. Ea nu spune mult, dar vorbeşte de iubire... Deh, femeie. Aş vrea să vă īntălniţi īn biserică şi să vorbiţi”.
Tīnără era Mărioara, dar nici pe departe frumoasă ca prima. Crescuse īn casa unchiului ei căci părinţii ei muriseră de tifos pe cīnd ea avea doar patru ani. Sfielnică şi tăcută era, dar ochii ei vorbeau singuri.
„Marioaro, vrau să-l vezi pe Ionel al meu. Dacă īţi va place facem nunta”.

Va urma.

Cucoşul vestise o nouă zi II
personale [ ]
Urmare
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Shalom Ben_Gal [Ben_Gal ]
2007-06-04 | |

Ionel şi Mărioara s-au īnţeles din prima clipă.
Văzīndu-i īmpreună, mama şi fiu, ai fi crezut că sunt conectaţi la aceeaşi sursă de viaţă. Cei doi nici nu aveau nevoie de cuvinte.
Mărioara devenise protejata lui Ionel care nu o lăsa să facă nici o muncă "bărbată".
Să-l vezi pe Ionel venind cu cobiliţa plină de a fīntănă era o privelişte de pozat nu alta. Era Ionel voinic, e drept, dar era mai mult decīt atīt. Avea Ionel un fel de graţie īn tot ce făcea. Mişcările-i erau armonioase şi bine gīndite. Economicos īn vorbă şi-n mişcări era şi din această cauză, era īn stare să facă munci grele mai abitir ca bărbaţi īn toată firea.
Ionel era autodidact. La 17 ani citise mai toate cărţile din vasta biblotecă a tatălui său şi era pe cale să gătească şi pe cele din biblioteca satului.
Ruşinos şi modest se ţinea deoparte din calea fetelor şi femeilor din satul lui, deşi unele īi făcuseră aluzii transparente.
Veni ziua īn care viaţa tīnărului Ionel suferi o transfomare crucială.
Ieşise la vīnătoare de prepeliţe cu tată-su. Amīndoi aveau nişte flinte cam vechi, dar Ionel meşterise la fiecare din ele un fel de cătare cu ochean şi prepeliţele nu aveau multe sanse de a scăpa neatinse. Dagon, cīinele lor de vīnătoare nu mai prididea īn a aduce păsările vīnate.
La un moment dat, cei doi īlvăzuă pe Dagon şovăind. Prepeliţa era doar rănită şi tot sărea cercīnd să scape cu fuga.
Ionel se repezi s-o prindă. Pasă-mi-te, voia să vadă dacă nu e rănită prea rău, căci īn acel caz ar fi cercat s-o tămăduiască.
"Nimic de făcut", spuse Mihai. "Pasărea aiasta e mai mult moartă decīt vie. Trebuie īmpuşcată".
Una e să-l vezi pe Dagon aducīnd paseri moarte, alta e să īmpuşti o pasăre fără de apărare.
Īn primul caz e vorba de un fel de luptă cu un element al naturii, dar īn al doilea, de ucidere este vorba.
Ionel ridică arma şi trase.
Lacrimi şiroaie pe obrajii lui.
"Tataie, io cu vīnatul am terminat. Nici carne să mănīnc nu mai vreu".
De la astă īntīmplare nici Mihai şi nici Ionel nu mai plecară la vīnat.
Ionel meşteri un fel de "Camera Obscura" şi petrecea mult timp fotografiīnd satul şi īmprejurimile. Parte din poze fuseseră publicate īn Gazeta Satului.
Toate ar fi putut fi bune, dar Mihai şi Mărioara doreau un copil şi Mărioara nu rămīnea grea. Medicul satului īnvinua nu mai ştiu ce "macrob".
Nici doctorii de la oraş nu fură de ajutor şi nici tot felul de vraci şi babe cu descīntecele lor.
Tocmai cīnd hotărīseră să se lase păgubaşi, Mărioara rămase grea şi după termenul stabilit de bunul Dumnezeu, micuţa Dina ieşi la lumina zilei.
Frumuşică şi liniştită era. Prea liniştită. Mai tīrziu se adeveri ceeace Mihai bănuise de la bun īnceput. Fetiţa era īnapoiată mintal, dar īnconjurată de dragostea tuturor, se dezvolta armonios pe cīt se putea fără să sufere prea mult.
Īnr-o bună zi veni īn satul lor un reporter de la oraş. "Musai să scriu ceva despre familia aiasta minunată" spuse.
Ionel era plecat īn pădure cu aparatul lui de fotografiat şi nimeni nu ştia cīnd se va īntoarce.
Rămase reporterul o zi şi īncă una şi īn a treia īl vede pe Ionel venind cu aparatul de fotografiat īntr-o mīnă şi pe umăr cu un trunchi mare de coapac din care plănuise să facă o statuie pentru a o pune īn grădina din jurul casei lor.
"Cīt drum ai cărat trunchiul aista?", īntrebă reporterul uimit foarte.
"Păi de ieri de pe la prīnz. Mi se făcue dor de casă şi voii să mă īntorc mai repede", răspunse Ionel.
"Eu aşa ceva n-am mai văzut", spuse reporterul şi ţuşti la oraş, īntorcīndu-s mai pe seară cu un prieten antrenor şef la cercul de pugilistică din oraş.
După cum am ai spus, poate că Ionel nu era prea puternic, dar era forte armonios clădit şi judicios īn mişcări.
După alte două zile, Ionel se trezi pe ringul de box cu nişte mănuşi de toate zilele pe mīini.
Īn ring intră un antenor pentru a vedea ce poate Ionel.
"Cearcă să mă dobori", spuse cu plictis īn glas.
După vreo trei ceasuri, cīnd antrenorul se trezi din leşin, spuse că regretase imediat vorbele sale īn momentul īn care īl văzu pe Ionel ridcīnd dreapta şi cam īn acelaşi timp şi stīnga. Pasămite, Ione putea boxa cu ambele mīini, făcīnd, dealtfel şi toate treburile, scrisul inclus, fără nici o predilecţie pentru o mīnă anume.

Şi iac-aşa Ionel se trezi pugilist.
"Tataie", spuse Ionel, "doar ştii că nu vreau să văd sīnge. Antrenorul sīngera".
"Ionel dragă, tu hotărīşti", răspunde Mihai.
Mihai nu ştia că Ionel citise de un chirurg american care mai apoi īi scrisese că o poate opera pe Dina īn spitalul lui, penru suma de 80.000$. Ionel făcuse socoteala că vor avea nevoie de dublul acestei sume pentru bilete hrană şi hotel. Noua lui meserie īi putea aduce suma necesară. Cīnd cu semnarea Contractului, managerul dori să-l semneze pe cinci ani, dar Ionel ceruse să poată pleca atunci cīnd va dori el. Asta find condiţia lui, managerul nu a avut īncotro şi Contractul a fost semnat aşa cum voise Ionel.
Meciurile lui Ionel se succedau cu mare repeziciune, tot aşa şi knock-out-urile aplicate adversarilor săi.
"Ionel", spuse managerul, "măi frate, păi nu se poate aşa. Mai menajează-i şi mata. Adică cum? Plăteşte omu' "belet" şi mata faci praf adversarul īn cinci secunde? Clienţii vor să vadă ceva "action". Trage şi mata de timp fro trei reprize. Pe puţin trei".
Ionel nu lovea niciodată īn faţă. Citise el de puglişti a căror creier fusese vătămat pe ring şi de aceea ţintea īn piept, sau īn stomac peste centură.
Veni şi ziua cīnd īn faţa lui īi puseseră, nici mai mult, nici mai puţin decīt pe Campionul Lumii la Categoria Semi-grea.
Din colţul lui pe ring Ionel se uită bine la campion. Bătrīn era Campionul. Bătrīn pentru meseria lor. Pe puţin 35 de ani. Mīna stīngă īi cam tremura şi Ionel pricepu că de un īnceput a bolii lui Parkinson e vorba. Boala de care suferă pugiliştii care au "īncasat" prea mulţi pumni īn cap. Mai văzu Ionel teamă. Campionul ştia că Ionel este un adversar redutabil. Era lucru cunoscut că Campionul se va retrage bogat imediat după acest ultim meci. Miza era de 500.000$, care la acea vreme era o sumă de neauzit pīnă atunci. Īn caz că Campionul ieşea īnvingator, el urma să primească 250.000$. Īn caz invers, 150.000$, Ionel primind doar 80.000$. Dacă meciul era indecis, Campionul nu-şi pierdea titul şi primea tot 250.000$, iar Ionel 65.000$.
Ionel ştia ce avea de făcut. După 15 reprize meciul fu declarat indecis şi Campionul ieşi la pensie cu bani şi titlu.
A doua zi Ionel primi o vizită neaşteptată, ghiciţi de la cine şi un cec īn valoare de 250.000$.
Acum puteau pleca la doctorul din America.
La o lună după operaţie o auzi pe Dina spunīnd: "Ionele, ce mai faci, Ionele?"
Erau astea primele ei vorbe din toată viaţa ei.

Va urma..

Go to the top of the page
 
+Quote Post
Taunul
mesaj 31 Jul 2010, 09:43 PM
Mesaj #16


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 535
Inscris: 24 June 08
Forumist Nr.: 11.726



&

Cucoşul vestise o nouă zi III
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Shalom Ben_Gal [Ben_Gal ]
2007-06-05 | |

Continuare

Acum se puteau īntoarce acasă. Era şi timpul. Goloverajul Asociaţiei Pugilistice desemnase din oficiu un alt pugilist drept Campion al Lumii la categoria Semi-grea. Managerul se supărase şi ceru un match īntre Ionel şi noul Campion.
Managerului acestuia īi priise foarte toată afacerea cu Ionel. In decursul timpului alţi manageri cercaseră să-l atragă pe Ionel īn plasa lor oferindu-i mai mulţi bani. După Contract Ionel ar fi putut pleca oricīnd, dar rămăsese pe loc. Nu era de felul lui să-şi trădeze "tovarăşul". Nu-i vorbă că managerul şi-ar fi putut permite să-l plătească mai bine, dar Ionel nu ceruse niciodată prea mult. Cu timpul Managerul ajunse la o situaţie financiară de invidiat, dar nici Ionel nu era sărac.
Īn aşteptarea aprobării meciului, Ionel şi Mihai se puseseră pe treabă şi durară un fel de Studio pentru Dina. De mică arătase mare dragoste pentru muzică şi acum rugase să i se cumpere un pian.
Casa a nouă de piatră bună era şi īn milocul singurei camere, o odaie de vreo 40 de metrii pătraţi, trona acum un pian cu coadă. O minunăţie era pianul acesta. Fabricată din lemn de molid īi era tăblia. Molidul fusese adus din Scandinavia, acolo copaci cresc cu īncetineală. Crescuse molidul acesta īn perioda "Micei ere Glaciare" din secolul XVII şi fusese doborīt de o furtună cu vreo cincizeci de ani īnainte de a se fi făcut pian. Exteriorul era alcătuit din lemn negru şi greu de mahon şi sunetul pianului avea o tonalitate caldă şi puternică.
Dina nu căpătase de la operaţia ei decīt o anumită abilitate motorică şi nu mai puţin important, putinţa de a comunica cu familia ei.
Mai toată ziulica Dina era īn casa cea nouă exersīnd după ureche la pianul ei.
Ionel, care era un afon total, o asculta, totuşi, cu mare plăcere. Tot aşa şi Mihai, numai că ultimul era īnzestrat īn ale muzicii şi nu odată forma pereche cu Dina.
Īntr-o bună zi, Managerul īşi anunţă venirea.
"Uite, Ionel cum stau lucrurile. Noul Campion spune că va boxa cu tine numai dacă īl vei īnvinge pe cel clasificat imediat după el.
Am programat meciul īn două săptămīni de acum".
Şi veni şi ziua meciului. Oponentul lui, un tīnăr cam de vīrsta lui Ionel, era de mic īn branşă. Tatăl lui fusese la un moment dat Campion Mondial la Categoria grea.

Va urma..
Cucoşul vestise o nouă zi. IV.
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Shalom Ben_Gal [Ben_Gal ]
2007-06-22 | |

Urmare

Īn prima rundă Ionel īnţelesese că are īn faţa lui un oponent de valoare şi se mulţumi să-i studieze mişcările. Un lucru era clar. Oponentul lui, George pe numele său, era interesat īntr-o victorie decisivă şi rapidă, atăcīnd mai tot timpul..
Trecură cīteva reprize fără vreun eveniment special de menţionat. Ionel se mulţumise să contracareze atacurile lui George, reuşind chiar să plaseze cīteva lovituri reuşite..
Īn a cincea rundă, George, exasperat de faptul că Ionel evită un atac decisiv, īi şopti printre dinţi:
"Măi laşule. Ce te tot depărtezi de mine. Laş ca toţi bastarzii".
Ionel nu ştia ceeace era un fapt cunoscut de mulţi, chiar şi de Mihăiţă. Maică-sa īl concepuse cu ibovnicul de la oraş.
Īn clipa următoare George primi prima şi ultima lovitură cu adevărat puternică din viaţa lui.
Medicul care intră īn ring constată decesul...
Pentru prima dată īn cariera lui de pugilist Ionel ţintise capul adversarului.
Īncremenit īn colţul lui īşi privea cu oroare mīinile şi lacrimi mari curgeau pe obrazu-i tīnăr.
Īn seara aceea scurta sa carieră luă sfīrşit..
Īntors īn satul lui Ionel īşi petrecea timpul făcīnd mai nimic..
Fără să fi discutat vreodata despre cele īntīmplate Mihăiţă īnţelesese totul..
Părinte şi fiu, legaţi sufleteşte ca deobicei, nu discutau cele petrecute pe ring.
Un an trecu de la trista īntīmplare, īn decursul căruia managerul īncercase fără succes să-l convingă să se reīntoarcă.
Campionul lumii īl aştepta şi el, dar după un timp īnţeleseseră cu toţii că hotărīrea lui Ionel de a părăsi ringul este irevocabilă.

Va urma..

Cucoşul vestise o nouă zi - V
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Shalom Ben_Gal [Ben_Gal ]
2007-06-26 | |

Cucoşul vestise o nouă zi - V

Īntr-o bună zi sosi o scrisoare...
Adresa trimiţătorului era indescifrabilă.
Ionel dechise scrisoarea cu plictis.
"E, probabil, iarăşi ceva de la vreun admirator, sau de la vreun manager care vrea să mă ia sub "obălduirea" sa", gīndi.
Scrisoarea era, īnsă, de la soţia pugilistului decedat pe ring.
Fără să ştie cineva, Ionel īi trimitea odată pa lună o sumă substantială şi īi făcuse şi o asigurare de viaţă īn favoarea celor doi fii ai ei.
Totul era īn anonimat prin intermediul unui avocat din Capitală.
Cu soţia pugilistului nu vorbise niciodată.
"Ionel dragă", scria īn scrisoare.
Cīnd m-am măritat cu Georgel el era, deja, pugilist profesionist.
Meseria asta a lui nu mi-a plăcut niciodată, dar l-am iubit şi am acceptat-o.
Un prieten de-al lui, pugilist şi el, este astăzi ţintuit īntr-un scaun cu rotile.
Nu m-am dus niciodată ca să-l văd pe Georgel boxīnd īn meciurile lui.
Stăteam acasă şi mă rugam pentru el.
Ştiam doar foarte bine ce i s-ar putea īntīmpla. Tot aşa şi adversarilor lui...
Bine īnţeles că Georgel ştia şi el...
Domnul a dres şi a făcut.
Dumneata nu eşti vinovat.
Cu bine,
Maria.

PS: ştiu că dumneata īmi trimiţi suma lunară, deşi avocatul nu mi-a spus nimic asupra identităţii trimiţătorului. O pun deoparte şi nu cheltuiesc nimic din ea..
Nu am probleme financiare, căci Georgel avea asigurare de viaţă şi eu mai şi lucrez. aşa că, zău, deşi apreciez mult gestul tău, nu-mi lipseşte nimic, financiar vorbind...
M"

Din acea zi toţi văzură o schimbare īn bine la Ionel.
Se īntorseseră vremurile bune.
Ionel zīmbea..
Dina fusese prima care simţise transformarea.
"Da, Dina dragă. Mă simt bine", īi spuse Ionel.
Acum Ionel īncepu să-şi caute cu sīrg o ocupaţie.
Veni Primarul satului cu propuerea de a deschide un curs de pugilistică pentru copiii satului, dar Ionel refuzase...
Să sculpteze īn lemn, acesta īi era dorinţa.
Īn decursul anului care trecuse de la ultimul lui meci se rugase cu aprindere Maicii Domnului să-l absolve de păcatul lui.
Maica īi apăruse nu odată īn vis spunīndu-i că acest păcat al lui ţine mai mult de cei muritori decīt de Īmpărăţia Cerului şi scrisoarea soţei decedatului pugilist făcuse treabă bună.
Ionel hotărī să sculpteze ceva asemănător statuii lui Michelangelo din Basilica Sfīntului Petru din Vatican.
Ionel studiase nu odată acest grup. La īnceput cu pioşenie, tristeţe şi admiraţie, dar mai tīrziu şi cu ochi de artist.
Maica Domnului īl ţine pe Iisus pe genunchiul drept ridicīndu-i puţin capul şi de aceea corpul Ei īnclină sub povară īn direcţia opusă. Ochii Ei sunt īnchişi şi durerea Ei este interiorizată.
Ce o fi gīndind Maica?", se īntrebase nu odată Ionel.
"Este Ea, oare, supărată pe Domnul Dumnezeu?. Nu, căci ştia bine care e menirea fiului Ei. La mărire fusese destinat şi Ea, o biată muritoare, ce ar fi putut face decīt să-l aducă teafăr la ziua proorocită?".
Ionel hotărī că statuia lui va fi făcută dn lemnul unui măslin, acelaşi soi de lemn īntrebunţat la construirea crucii pe care fusese răstignit Iisus, dar un astfel de copac nu creştea īn pădurea satului.
Ionel plecă īn Israel şi īntrebă de Valea Măslinului. Pasă-mi-te din acel loc fusese doborīt acel măslin. Acolo se află astăzi o Mănăstire ferecată pentru orice vizitator, dar Ionel bătu cu īndīrjire īn poarta de stejar pīnă ce un călugăr de acolo deschise un geamlīc mic, īntrebīndu-l care este motivul marei zarve.

Va urma.

*
Cucoşul vestise o nouă zi - VI
proză [ ]



- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Shalom Ben_Gal [Ben_Gal ]

2007-07-08 | |





Cucoşul vestise o nouă zi - VI

Ionel i se adresă īn italiană, limbă pe care o "prinsese" citindu-l pe Dante īn original. Īntīmplător sau nu, călugărul īnţelese această limbă. Mai tīrziu Ionel văzu că asta era şi unica pe care călugărul o cunoştea.
Pasă-mi-te mănăstirea ferecată era un fel de oază, find legată de lumea exterioară doar prin intermediul Consulatului Italian din Israel.
Ionel īi exlică pe scurt ce şi cum şi poarta se deschise cu un scrīşnet asurzitor.
"Da", spuse stareţul stabilimentului. "De aici a fost luat măslinul pe care a fost răstignit Domnul şi noi mai avem aici o bucată din cruce. Chestia e că deşi lemnul de măslin este foarte rezstent la intemperii, esta greu de sculptat. De ce nu aţi folosi lemnul de brad aflat īn pădurile voastre?”.
"Chestiunea e că tocmai folosirea unui astfel de lemn mă poate inspira", spuse Ionel.
"Mai e o problemă", spuse stareţul. "Vedeţi dumneavoastră. Un astfel de copac trăieşte sute de ani şi nu e doborīt pentru cherestea căci măslinele unui singur copac pot īntreţine o famile relativ mare. Copacul este tăiat numai atunci cind nu mai cresc măsline pe el. Avem aici un astfel de copac care s-a uscat acum vreo zece ani, dar e plin de scorburi si crăpături."
Ionel ieşi cu stareţul īn curte şi văzu că spusele de mai sus adevărate erau, dar lemnul era īncă verde şi nemīncat de gīngănii sau intemperii."
Sfinţia Ta, l-aş vrea, căci este potrivit pentru statuia plănuită."
"Dacă-i aşa, al tău e fiule. Dar cum īl vei la acasă?"
"Cu bani se poat face aproape orice", răspunse Ionel, "şi bani am, slavă Cerului”.
Zis şi făcut. Doi călugări primiră īnsărcinarea să doboare copacul şi Ionel li se alătură lucrīnd tot timpul, aşa că călugării lucrau cu schimbul.
Deh, era doar meseria lui, a lui Ionel, adică.
Mai spre seară copacul zăcea īmbucăţit pe solul stīncos şi după o masă frugală, Ionel se duse la culcare īntr-o chilie a Mănăstirii.
A dou zi disdedimineaţa Ionel sortă bucăţile trebuincioase şi prin intemediul Consulului aranjă transportul īn satul lui.
Consulul, aflīnd de scopul lui Ionel, se oferi ca toată operaţia să se facă pe cheltuiala Consulatului.
Ionel īsi luă rămas bun de la stareţ, lăsind mănăstirii o danie mult mai mare decit costul transportului.
Cam la vreo două săptămīni de la īntoarcerea lui, īn curtea lor trona īntrgul transport şi Ionel se puse pe treabă.

Va urma.




Cucoşul vestise o nouă zi - VII
proză [ ]
CONTINUARE ŞI SFĪRŞIT
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Shalom Ben_Gal [Ben_Gal ]
2007-07-10 | |

Cucoşul vestise o nouă zi - VII

Ionel avea pregătite multe schiţe şi după multă gīndire alese subiectul "Coborīrii de pe Cruce".
Iisus din schiţele sale arăta ca un om obişnuit, ca un pămīntean ce trecuse prin chinuri şi umiliri groaznice. Coroana de spini īi mai era pe delicatu-i cap zgăriat pīnă la sīnge şi rănile piroanelor şi a lăncii romanului dezvăluiau carnea crudă. Era El, acelaşi pămīntean muritor ce ţipase de pe cruce: "Elohai, lama sabactani?", - Domnul Meu, de ce m-ai părăsit?
Munca dură vreo sase luni.
Dina venea mereu şi plīngea la văzul statuii īn devenire.
Preotul şi sătenii veneau şi ei să se īnchine.
Mihai īl ajuta la cīte se pricepea şi el finisīnd şi lustruind păţile terminate.
La sfīrşitul celor şase luni Ionel privi statuia şi hotărī că e gata.
Ieşise exact cum desenase el īn schiţele sale.
Capul lui Iisus rămase pe jumătate finisat, căci Ionel īnţelese că obţinuse deja efectul dorit.

O zi după terminarea muncii, Dina muri...

Se simţise rău de mult timp, dar statuia ce-şi schimba īnfăţişarea apropiindu-se de finisare o ţinuse īn viaţă.
Doctorii mulţi veniţi din mai toate capetele lumii pronosticaseră acelaşi lucru. Dina suferea de o malformaţie īnăscută la inimă şi nicio operaţie nu ar putea-o ajuta.
Mihai şi Ionel săpară mormīntul īn chiar curtea lor şi la căpătăi aşezară statuia.
După două săptămīni Ione spuse tatălui său:
"Tataie, plec. Nu mai pot rămīne aici. Nu acum după moartea Dinei.. Voi tot veni să te văd. Pe tine şi mormīntul, dar acum trebuie să plec".
"Du-te īn pace, fiule", spuse Mihai.

Aici se termină povestea mea, nu īnainte de a scrie Epilogul:

Epilog:
Ionel se stabili īntr-un orăşel din Columbia, USA, şi la poalele munţilor de acolo, īşi dură o izbă şi ciopli multe alte statui din lemnul ce se afla din belşug acolo.
Nu se īnsură niciodată, dar cu timpul īnfiă doi copii.
Prima era o fetiţă născută cu sindromul mongoloid pe care părinţi nu erau īn stare s-o crească, al doilea, un băieţel, īşi pierduse toată familia īntr-un accident de maşină.
Pe Mihai Ionel īl tot vizita odată la două luni, īn medie.
Mihai refuzase politicos īndemnul lui Ionel de a veni să stea cu el.
"Dragă fiu al meu", spuse. "Aici am trăit, aici oi muri. Cu cărţile şi cu amintirile mele....Şi cu Dina. Tu dragule să-mi tot vii".


SFĪRŞIT.

Acest topic a fost editat de Taunul: 31 Jul 2010, 09:50 PM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Cla
mesaj 31 Jul 2010, 10:16 PM
Mesaj #17


Cla
******

Grup: Membri
Mesaje: 16.086
Inscris: 7 May 04
Din: Noris Rock City
Forumist Nr.: 3.415



Erau odată o babă şi un moşneag. Baba avea o găină, şi moşneagul un cucoş; găina babei se oua de cāte două ori pe fiecare zi şi baba mānca o mulţime de ouă; iar moşneagului nu-i da nici unul.

Moşneagul īntr-o zi pierdu răbdarea şi zise:

- Măi babă, mănānci ca īn tārgul lui Cremene. Ia dă-mi şi mie nişte ouă, ca să-mi prind pofta macar.
- Da' cum nu! zice baba, care era foarte zgārcită. Dacă ai poftă de ouă, bate şi tu cucoşul tău, să facă ouă, şi-i mānca; că eu aşa am bătut găina, şi iacătă-o cum se ouă.
Moşneagul, pofticios şi hapsān, se ia după gura babei şi, de ciudă, prinde iute şi degrabă cucoşul şi-i dă o bătaie bună, zicānd:
- Na! ori te ouă, ori du-te de la casa mea; ca să nu mai strici māncarea degeaba.
Cucoşul, cum scăpă din māinile moşneagului, fugi de-acasă şi umbla pe drumuri, bezmetic. Şi cum mergea el pe-un drum, numai iată găseşte o punguţă cu doi bani. Şi cum o găseşte, o şi ia īn clonţ şi se īntoarnă cu dānsa īnapoi spre casa moşneagului. Pe drum se īntālneşte c-o trăsură c-un boier şi cu nişte cucoane. Boierul se uită cu băgare de seamă la cucoş, vede īn clonţu-i o punguţă şi zice vezeteului:
- Măi! ia dă-te jos şi vezi ce are cucoşul cela īn plisc.
Vezeteul se dă iute jos din capra trăsurii, şi c-un fel de meşteşug, prinde cucoşul şi luāndu-i punguţa din clonţ o dă boierului. Boierul o ia, fără păsare o pune īn buzunar şi porneşte cu trăsura īnainte. Cocoşul, supărat de asta, nu se lasă, ci se ia după trăsură, spunānd neīncetat:
Cucurigu! boieri mari,
Daţi punguţa cu doi bani!
Boierul, īnciudat, cānd ajunge īn dreptul unei fāntāni, zice vezeteului:
- Mă! ia cucoşul ist obraznic şi-l dă īn fāntāna ceea.
Vezeteul se dă iarăşi jos din capră, prinde cucoşul şi-l azvārle īn fāntānă! Cucoşul, văzānd această mare primejdie, ce să facă? Īncepe-a īnghiţi la apă; şi-nghite, şi-nghite, pānă ce-nghite toată apa din fāntānă. Apoi zboară de-acolo afară şi iarăşi se ia īn urma trăsurii, zicānd:
Cucurigu! boieri mari,
Daţi punguţa cu doi bani!
Boierul, văzānd aceasta, s-a mirat cumplit şi a zis:
- Mă! da' al dracului cucoş i-aista! Ei, las' că ţi-oi da eu ţie de cheltuială, măi crestatule şi pintenatule!
Şi cum ajunge acasă, zice unei babe de la bucătărie să ia cucoşul, să-l azvārlă īntr-un cuptor plin cu jăratic şi să pună o lespede la gura cuptorului. Baba, cāinoasă la inimă, de cuvānt; face cum i-a zis stăpānu-său. Cucoşul, cum vede şi astă mare nedreptate, īncepe a vărsa la apă; şi toarnă el toată apa cea din fāntānă pe jăratic, pānă ce stinge focul de tot, şi se răcoreşte cuptorul; ba īncă face ş-o apăraie prin casă, de s-a īndrăcit de ciudă hārca de la bucătărie. Apoi dă o bleandă lespezii de la gura cuptorului, iese teafăr şi de acolo, fuga la fereastra boierului şi īncepe a trānti cu ciocul īn gea- muri şi a zice:
Cucurigu! boieri mari,
Daţi punguţa cu doi bani!
- Măi, că mi-am găsit beleaua cu dihania asta de cucoş, zise boierul cuprins de mirare. Vezeteu! Ia-l de pe capul meu şi-l zvārle īn cireada boilor ş-a vacilor; poate vrun buhai īnfuriat i-a veni de hac: l-a lua īn coarne, şi-om scăpa de supărare.
Vezeteul iarăşi ia cucoşul şi-l zvārle īn cireadă! Atunci, bucuria cucoşului! Să-l fi văzut cum īnghiţea la buhai, la boi, la vaci şi la viţei; pān-a īnghiţit el toată cireada, ş-a făcut un pāntece mare, mare cāt un munte! Apoi iar vine la fereastră, īntinde aripile īn dreptul soarelui, de īntunecă de tot casa boierului, şi iarăşi īncepe:
Cucurigu! boieri mari,
Daţi punguţa cu doi bani!
Boierul, cānd mai vede şi astă dăndănaie, crăpa de ciudă şi nu ştia ce să mai facă, doar va scăpa de cucoş.
Mai stă boierul cāt stă pe gānduri, pānă-i vine iarăşi īn cap una.
- Am să-l dau īn haznaua cu bani; poate va īnghiţi la galbeni, i-a sta vreunul īn gāt, s-a īneca şi-oi scăpa de dānsul.
Şi, cum zice, umflă cucoşul de-o aripă şi-l zvārle īn haznaua cu bani; căci boierul acela, de mult bănărit ce avea, nu-i mai ştia numărul. Atunci cucoşul īnghite cu lăcomie toţi banii şi lasă toate lăzile pustii. Apoi iese şi de-acolo, el ştie cum şi pe unde, se duce la fereastra boierului şi iar īncepe:
Cucurigu! boieri mari,
Daţi punguţa cu doi bani!
Acum, după toate cele īntāmplate, boierul, văzānd că n-are ce-i mai face, i-azvārle punguţa. Cucoşul o ia de jos cu bucurie, se duce īn treaba lui şi lasă pe boier īn pace. Atunci toate păsările din ograda boierească, văzānd voinicia cucoşului, s-au luat după dānsul, de ţi se părea că-i o nuntă, şi nu altăceva; iară boierul se uita galeş cum se duceau păsările şi zise oftānd:
- Ducă-se şi cobe şi tot, numai bine că am scăpat de belea, că nici lucru curat n-a fost aici!
Cucoşul īnsă mergea ţanţoş, iar păsările după dānsul, şi merge el cāt merge, pānă ce ajunge acasă la moşneag, şi de pe la poartă īncepe a cānta: "Cucurigu!!! cucurigu!!!"
Moşneagul, cum aude glasul cucoşului, iese afară cu bucurie; şi cānd īşi aruncă ochii spre poartă, ce să vadă? Cucoşul său era ceva de speriat! elefantal ţi se părea purice pe lāngă acest cucoş; ş-apoi īn urma lui veneau cārduri nenumărate de păsări, care de care mai frumoase, mai cucuiete şi mai boghete. Moşneagul, văzānd pe cucoşul său aşa de mare şi greoi, şi īncunjurat de-atāt amar de galiţe, i-a deschis poarta. Atunci cucoşul i-a zis:
- Stăpāne, aşterne un ţol aici īn mijlocul ogrăzii.
Moşneagul, iute ca un prāsnel, aşterne ţolul. Cucoşul atanci se aşază pe ţol, scutură puternic din aripi şi īndată se umple ograda şi livada moşneagului, pe lāngă păsări, şi de cirezi de vite; iară pe ţol toarnă o movilă de galbeni, care strălucea la soare de-ţi lua ochii!
Moşneagul, văzānd aceste mari bogăţii, nu ştia ce să facă de bucurie, sărutānd mereu cucoşul şi dezmierdāndu-l.
Atunci, iaca şi baba venea nu ştiu de unde; şi, cānd a văzut unele ca aceste, numa-i sclipeau răutăcioasei ochii īn cap şi plesnea de ciudă.
- Moşnege, zise ea, ruşinată, dă-mi şi mie nişte galbeni!
- Ba pune-ţi pofta-n cui, măi babă! Cānd ţi-am cerut ouă, ştii ce mi-ai răspuns? Bate acum şi tu găina, să-ţi aducă galbeni; c-aşa am bătut eu cucoşul, ştii tu din a cui pricină... şi iaca ce mi-a adus!
Atunci baba se duce īn poiată, găbuieşte găina, o apucă de coadă şi o ia la bătaie, de-ţi venea să-i plāngi de milă! Biata găină, cum scapă din māinile babei, fuge pe drumuri. Şi cum mergea pe drum, găseşte şi ea o mărgică ş-o īnghite. Apoi repede se īntoarce acasă la babă şi īncepe de pe la poartă: "Cot, cot, cotcodac!" Baba iese cu bucurie īnaintea găinii. Găina sare peste poartă, trece iute pe lāngă babă şi se pune pe cuibar; şi, după vrun ceas de şedere, sare de pe cuibar, cotcodăcind. Baba atanci se duce cu fuga, să vadă ce i-a făcut găina!... Şi, cānd se uită īn cuibar, ce să vadă? Găina se ouase o mărgică. Baba, cānd vede că ş-a bătut găina joc de dānsa, o prinde ş-o bate, ş-o bate, pān-o omoară īn bătaie! Şi aşa, baba cea zgārcită şi nebună a rămas de tot săracă, lipită pămāntului. De-acu a mai mānca şi răbdări prăjite īn loc de ouă; că bine şi-a făcut rās de găină şi-a ucis-o fără să-i fie vinovată cu nimica, sărmana!
Moşneagul īnsă era foarte bogat; el şi-a făcut case mari şi grădini frumoase şi trăia foarte bine; pe babă, de milă, a pus-o găinărită, iară pe cucoş īl purta īn toate părtile după dānsul, cu salbă de aur la gāt şi īncăltat cu ciubotele galbene şi cu pinteni la călcāie, de ti se părea că-i un irod de cei frumoşi, iară nu cucoş de făcut cu borş.


--------------------
Cea mai buna inventie e dormitul, de cļæ½nd au fost obositii.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Cla
mesaj 31 Jul 2010, 10:28 PM
Mesaj #18


Cla
******

Grup: Membri
Mesaje: 16.086
Inscris: 7 May 04
Din: Noris Rock City
Forumist Nr.: 3.415



QUOTE(Taunul @ 3 Jul 2010, 12:20 AM) *
Nu pentru bani lucreaza, ci pentru placerea de a creea. Nu cred ca va parasi Israelul.

Saracu Israel, tzuca-l mama ce dulce-i rofl.gif
Auzi Taunule: Cine merge la razboi nu merge pe "placerea de a creea" , ci pentru bani. Point. Ar fi si tāmpit s-o mai si zica.


--------------------
Cea mai buna inventie e dormitul, de cļæ½nd au fost obositii.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Taunul
mesaj 1 Aug 2010, 12:43 AM
Mesaj #19


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 535
Inscris: 24 June 08
Forumist Nr.: 11.726



QUOTE(Cla @ 31 Jul 2010, 11:28 PM) *
Saracu Israel, tzuca-l mama ce dulce-i rofl.gif
Auzi Taunule: Cine merge la razboi nu merge pe "placerea de a creea" , ci pentru bani. Point. Ar fi si tāmpit s-o mai si zica.



Suntem "tempitzi".
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Taunul
mesaj 1 Aug 2010, 12:45 AM
Mesaj #20


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 535
Inscris: 24 June 08
Forumist Nr.: 11.726



QUOTE(Cla @ 31 Jul 2010, 11:16 PM) *
Erau odată o babă şi un moşneag.



Ai talent
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Cla
mesaj 1 Aug 2010, 01:06 AM
Mesaj #21


Cla
******

Grup: Membri
Mesaje: 16.086
Inscris: 7 May 04
Din: Noris Rock City
Forumist Nr.: 3.415



Krav Maga


--------------------
Cea mai buna inventie e dormitul, de cļæ½nd au fost obositii.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Marduk
mesaj 1 Aug 2010, 05:10 PM
Mesaj #22


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 17.291
Inscris: 9 December 06
Din: Din acest univers.
Forumist Nr.: 9.062



@Taunul
Crezi ca as avea sanse sa-mi regasesc prietenii plecati in Israel, ai un site ceva unde ma pot interesa de ei. Multumesc.


--------------------
"Problema cu lumea este că proștii și fanaticii sunt īntotdeauna așa de siguri pe ei, īn timp ce oamenii īnțelepți sunt atāt de plini de īndoieli." (Bertrand Russell)

"A fi tolerant nu inseamnă a tolera intoleranţa altora" (Jules Romains)

LINEDRONE
Go to the top of the page
 
+Quote Post
March
mesaj 1 Aug 2010, 07:46 PM
Mesaj #23


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 18.844
Inscris: 30 January 04
Din: EU
Forumist Nr.: 2.042



Da si tu un anunt in ziarul " Realitatea Evreiasca " din Bucuresti

Acest topic a fost editat de March: 1 Aug 2010, 07:46 PM


--------------------
Un prost gaseste intodeauna unul mai prost , care sa-l admire

Nicolas Boileau


Go to the top of the page
 
+Quote Post
Taunul
mesaj 1 Aug 2010, 09:52 PM
Mesaj #24


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 535
Inscris: 24 June 08
Forumist Nr.: 11.726



QUOTE(Marduk @ 1 Aug 2010, 06:10 PM) *
@Taunul
Crezi ca as avea sanse sa-mi regasesc prietenii plecati in Israel, ai un site ceva unde ma pot interesa de ei. Multumesc.



Eu am cautat ieri. Solomon Doina e o tipa din Moldova care apare pe chestie de Arta Mestesugareasca. Nu am gasit numele in Israel pe net, dar am sa caut in cartea de telefon. La fel si Ana. Posibil ca aici e Hanna. Sanse mari nu sunt. Probabil ca s-au maritat si au alt nume de familie acum.
La Ministerul "de Interior" poate este notat numele lor inainte de casatorie. Poate prin ambasada.
Sa ne "divizam": eu cu telefonul si dumneata cu ambasada. Daca nu-ti merge, spune-mi.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
phili
mesaj 3 Aug 2010, 11:54 AM
Mesaj #25


Musteriu
*

Grup: Musterii
Mesaje: 38
Inscris: 13 March 08
Forumist Nr.: 11.386



Un roman feminist scris in limba romana. In lucru inca.
http://7000ani.blogspot.com
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Cla
mesaj 3 Aug 2010, 03:24 PM
Mesaj #26


Cla
******

Grup: Membri
Mesaje: 16.086
Inscris: 7 May 04
Din: Noris Rock City
Forumist Nr.: 3.415



Un romān feminist?? ! Oh good God !! rofl.gif Arme Sau. Baietel sau fetita? Cu rochie? rofl.gif

Acest topic a fost editat de Cla: 3 Aug 2010, 03:25 PM


--------------------
Cea mai buna inventie e dormitul, de cļæ½nd au fost obositii.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Taunul
mesaj 24 Sep 2010, 12:13 PM
Mesaj #27


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 535
Inscris: 24 June 08
Forumist Nr.: 11.726



&

&


Tatal meu



Trei frati erau. Avraham, Izhac si Iaacov Ben_Gal. Cred ca bunicul meu, Moise, il iubea cel mai mult pe Iaacov biblicul si nestiind daca i se vor mai naste baieti, l-a numit asa pe primul lui nascut.

Mama ma nascuse pe cind tata era deja barbat matur. Eu am fost primul nascut si numele ales pentru mine a fost Shalom. Shalom, Fiul Valului, Shalom Ben Gal in ebraica. Era asta in 1941 si Actiunea Barbarossa tocmai incepuse. Cind sa ma inregistreze la Primarie, functionarul de acolo care il cunostea pe tata, i-a spus:

- Mai Iancule ! Mi te-ai facut pacifist? Shalom, adica Pace, nu este un nume bun acum.

- Bun sau nebun, e numele bunicului meu si nu vreau alt nume, a spus tata.

A spus fonctioneru':

- Uite ce e. Mai gindeste-te si vino intr-o saptamina de acum.

Dupa o saptamina se prezinta tata si spune:

- La circumcizie numele inscris in registrele noastre a fost Shalom si daca nu-ti place, atunci da vorba cu rabinul.

Si iac'asa am ramas cu numele Shalom.

Cu cinci zile inainte de nasterea mea murise bunica, mama tatei si Moise, bunicul, statea Shiva. Fusese o femeie iubita de toti bunica si pierderea ei il lasase pe bunic neconsolat. Statea bunicul pe un covoras de shiva* [vezi jos explicatia], refuza sa manince si plingea tot timpul. Si intra tata cu vestea cea buna:

- Ai nepot, tataie si numele lui e al tatalui tau Shalom.

Si se ridica bunicul de pe covorasul acela si lacrimile de durere se amestecara cu lacrimi de bucurie.

Tata era deja barbat de 40 de ani la nasterea mea. Era inalt de peste 1.8 metri si cintarea vreo 120 Kg . Meseria lui era contabilitatea si stia sa pregateasca rapoarte financiare pentru clientii sai mici meseriasi ca nimeni altul. Nu era coltisor in lege pe care sa nu-l cunoasca si i se duse buhul pentru succesul lui in "optimizarea" taxele pe care clientii lui le datorau statului. Niciodata nu facuse nimic impotriva legii si daca nu era sigur de ceva se sfatuia cu un prieten al sau, avocat cu renume.

Dupa 1947, incetul cu incetul, sectorul particular incepuse sa se restringa, caci regimul communist silea pe micii meseriasi prin taxe grele sa se reorganizeze in cooperative. Veniturile tatei incepusera sa scada din zi in zi, insa la un moment dat a venit la noi nu mai stiu care comisar comunist si i-a spus tatei.

- Iancule. Am numit ca Administrator al Judetului un tip cu origine sanatoasa, insa omul habar nu are de nimic. De nu aveai stramosi negustori te alegeam pe tine. Uite ce propun eu. Daca esti de accord te numesc loctiitorul lui si vei avea o leafa ca a lui.

Zis si facut. Se instala tata in Palatul ala Administrativ, primi o camera cit o casa si in mijocul ei un birou masiv din lemn de nuc pe linga care pina si tata parea un pitic. Alaturea, intr-o camera ceva mai mica, inzestrata cu un birou mititel lucra Nea Vasile, de fapt Vasile Apopii, un batrinel venit "din productie". Saracul Vasile. Nu era strungar mai bun ca el in tot judetul, insa partidul il chemase la datorie. Vasile il admira si respecta pe tata si in curind cei doi devenira prieteni. Vasile statea mai mult in biroul tatei incercind sa invete meseria de administrator. Cam o data pe saptamina erau sedinte cu intreaga echipa a Adminastratiei Financiare. Vasile statea in locul de cinste insa nu deschidea gura decit la inceputul sedintei spunind:

- Declar sedinta descchisa. Rog a ni se prezenta rapoartele si toti stiau ca acest "ni" se refera la tata. Totusi Vasile era respectat de toti caci era om bun si saritor la nevoie.

Si asa trecura trei ani si intr-o buna zi tata ceru o intrevedere oficiala cu acelasi comisar communist care ii propusese serviciul. Omul il primi pe tata spunind:

- Ce fasonul asta cu intalnire oficiala pe capul tau, Iancule. Doar stii ca la mine esti mereu binevenit. Hai, ia loc. Am primit un vinisor de Murfatlar de toata dulceata. Am si tuica de Zalau.

- Ieri m-am inscris pentru plecare in Palestina, spuse tata si comisarul mai mult se prabusi decit se aseza pe fotoliul lui.

- Draga Iancule. Ce e cu dumneata? Nu e bine la noi? Palestina asta e tara capitalista, pe cind la noi o viata sa tot faci. Asta mai ales ca la Adminastratia Financiara esti rege.

- Asa e, spuse tata, insa sotia mea vrea sa fie alaturi de surorile ei care au plecat acolo in urma cu citiva ani.

Cazu comisarul pe ginduri si dupa citva timp spuse:

- Mda. Cu sotiile noastre nun e putem pune, insa doar stii si singur. Dupa indicatiile clare ale partidului vom fi siliti sa te concediem.

- Nu va fi nevoie, draga prietene. Am adus cu mine cererea de demisie.

Si iaca-l pe tata fara serviciu. Nu era singurul in aceasta situatie. Mai toata evreimea din oras ceruse sa plece, insa concedierile priveau doar pe aceia care detinusera pozitii importante. Pe atunci legea interzicea somajul. Oamenii trebuiau sa accepte orice munca care se ivea. Vecinul nostru, inginer constructor si om bolnav de tensiune si diabet, a devenit muncitor constructor al socialismului biruitor si intr-o zi a cazut de pe schela si dus a fost. De atunci nimeni nu a mai cerut aplicarea legii aceleia. Tata s-a intors sa intocmeasca rapoartele financiare la mestesugarii si brinzarii care mai ramasesera neorganizati in cooperative si viata a mers inainte.

*

Intr-o seara dadu buzna la noi acasa Mitica. Omul acesta bun il salvase de la moarte pe tata in Pogromul Iasului. Clatinindu-se de oboseala se prabusi pe un scaun si spuse:

- Iancule! Mare necaz dadu pe capul meu. Ana, singura mea copila este bolnava. Acum doua sapamini a lesinat. La spital i s-au facut o multime de analize. S-a gasit ca are o malformatie innascuta la inima. Un fel de spartura intre nu mai stiu care camere ale inimii care s-a largit cu virsta.

Mitica locuia nu departe de noi si eu imi tot faceam drumul pe acolo ca sa fiu in companiei Anei. La cei 10 ani ai amindorura eu eram copil, insa ea era deja o mica domnisorica nespus de frumoasa. Ne cataram pe copacii de nuci din curtea de acolo si o lasam sa-mi vorbeasca despre papusile ei. La virsta aceea inca ma mai rusinam sa ma joc cu fete si soarta papusilor acelora nu ma interesa, insa Ana avea vraja in toata faptura ei.

- Iancule. Spuse Mitica. Ana trebuie operata in Germania . Doctorii mi-au spus ca la noi nu exista utilajul necesar si nici cunostiintele cerute pentru necazul asta. Avem nevoie de o suma exorbitanta si rosti ceva care ma ingrozi deabinelea.

Tata se uita la el in tacere neslabind-ul din ochii care pareau ca nici nu-l vad pe Mitica si am avut impresia ca ii simt rotitele creierului invirtindu-se cu repeziciune. Dupa un timp spuse:

- Du-te acasa si spune-i sotiei ca mine dimineata la ora opt aduc banii.

Imbraca tata cele mai bune haine pe care le avea, isi pieptana putinul par de pe crestet si pleca rostogilindu-se in drumul sau.

A doua zi banii necesari erau acasa la Mitica , operatia a reusit si daca pe Ana nu a calcat-o vreun elefant, sanse sunt ca mai traieste si astazi.

Incetul cu incetul am aflat cum a strins tata banii. In noaptea aceea a trezit din somn citeva zeci din cei mai cu stare evrei ai Iasului si mai cu vorba buna, mai cu mai putin buna, a facut ceea ce fusese rugat. Cu uriasul meu tata nu au putut refuza.

-
Au trecut multi ani buni pina ni s-a aprobat plecarea si am mai apucat sa traiesc acolo si bune si mai putin bune, insa toate interesante si pline de farmecul tineretii.


22 Sept. 2010.



Shiva – in semn de doliu, evreii ramin in casa rudei apropiate, parinte, sot sau copil, timp de sapte zile. "sheva", adica "sapte". De la "sheva" vine si "shabat" si "la-shevet" – a sta jos.







Go to the top of the page
 
+Quote Post
Taunul
mesaj 24 Sep 2010, 12:24 PM
Mesaj #28


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 535
Inscris: 24 June 08
Forumist Nr.: 11.726





Dialog stradal undeva pe Tera

Cadru:
A. este un om căruia īi place să facă totul singur. El e de părere că o treabă "iase ghine" - cam modovan omu', doar atuci cīnd e făcută cu dragoste. A. nu apelează pentru ajutor decīt īn cazuri extreme.
Şi iac-aşa, īntr-o bună zi, de fapt, seară, trăbăluieşte A. cu voie bună la ceva, nu importă la ce, līngă maşina lui, un Subaru Legacy cumpărat la origine īn urmă cu fro 17 ani.
B. este vecinul domnului A., īnsă nu au fost prezentaţi. Domnul B. e fericitul posesor al unei liumzine/auto-mobil Ferrari.
Domnul B. se intoarce de la slujbă. Nu de la lucru, căci "doar proştii lucră", ci de la slujbă.
"Şi slujba domniei sale īn ce constă?"
Aici cel īntrebat musai să respire adīnc de cīteva ori, să-şi dreagă glasul rīgīind cu delicateţă et discreţie, să ia un gīt de coniac de ăl bun, dacă are cu el şi să anunţe cu glas plin de teamă respectuoasă:
“Ă, ă..., de fapt nu ştiu. Ceva la Guvern".
Şi iac-aşa, iase B. din bijuteria sa, şterge cu o batistuţă filigrinată un firicel de praf snguratec de pe al seu parbiz şi se depărează de bijuterie cu ochii la ea mergīnd de-a īndărītelea.
Tot īnaintīnd aşa anapoda, se ciocneşte uşor de Subaru domnului A.
Se răsuceşte mirat oarecum şi expresia feţe sale parcă ar spune:
"Ce cată aici rabla asta pe care doar un orb ar numi-o maşină. Ieri nu era aici".
Īl vede pe vecin şi gīndeşte:
"Nici ăsta nu era ieri aici. O fi proprietarul rablei. E plin de praf vecinelul. De-ar fi ceva de capul lui, ar avea bani să aducă un sclav să-i facă treaba”.
B. se adresează lui A prividu-l cu bărbia ţintită īn direcţia crucii de pe coperişul bisericii de peste drum, īntrebīndu-se, poate, dacă A. e conştient de cinstea ce i se face:
“Domnule Vecin. Io sunt poprietarul acestei opere de arta denumita Ferrari. După cum vedeţi, roata de rezervă se află pe aripa bijuteriei".
“Da", spune A. "Aşa e. Eu am plătit īncă cīţiva lei şi mi-au montat roata īn bagaj".
"Vecine. Dumnevoastră pare că nu realizaţi īmportanţa istorică şi etimologică a montării minunăţiei R de R. pe aripa bijuteriei mele. Dar nu asta e problema. Văd că aţi luat hotărīrea să parcaţi līngă biju'. Vă rog să fiţi cu mare băgare de seamă. Iac’ c-abea amu văd io o umbră de zgărietură pe tamponul bijuteriei şi o zgărietură de aceeaşi culoare pe maşina dumneavastră".
"A, dacă-i aşa, nu e bine", spune A. "Ian să vedem…. Zgărietura de pe maşina mea e de acum zece ani. Un camion care transporta un copac, mi-a zgăriat-o. Afară de asta, zgărietura e la o īnăltime de un metru, iar tambonul dv. nu ajunge acolo”.
„Domnule Vecin", spune domnul B., "nu m-am aşteptat să mă jigniţi īn halul ăsta. Adică ce, eu mint? Io v-am vorbit frumos şi dumneavoastră mă jigniţi?".
"Drept e că vorbiţi civilizat", răspunde A. , "dar nu cu cine trebuie. Daca tot nu aveţi ce face...
Eu, īn locul dv. aş trage o raita printre maşinile staţionate aici ca să văd dacă e vreuna zgariată la īnălţimea tamponului".
"Domnule Vecin, mă jigniţi din nou. Credeţi dv. că nu stiu şi singur ce am de făcut?. Bună ziua, domnule Vecin, decīt aşa sfaturi..."
B. pleaca bombănind:
"Unde om ajunge dacă fiece proprietar de rable işi dă cu părerea?”.

Go to the top of the page
 
+Quote Post
Taunul
mesaj 2 Oct 2010, 07:37 PM
Mesaj #29


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 535
Inscris: 24 June 08
Forumist Nr.: 11.726



+++



Doamna Ana si slabaciunile ei

Frumoasa mai era Ana in tineretea ei. Am si astazi o poza pe care adesea am oftat. Anutza era verisoara mea si o casatorie intre noi nu era posibila, caci prea multi idioti aveam in familie din legaturi de astea. Anutza era intens curtata de fanii cei mai bogati ai Iasului si acoperita cu cadouri de la ei, uitase cuvintul "NU".
De altfel, dupa un timp, Anutza a plecat in Israel si acolo s-a maritat cu un baiat de familie buna si mostenitorul averii lui Craesus. Ceea ce Ana nu stia era ca tatal baiatului pierduse averea la joc de carti. Marcel, proaspatul ei sot, nu stia nici el. Si iac'asa s-au trezit proaspetii casatoriti saraci lipsti pamintului.
Anuta, mai bine zis Doamna Ana si-a cam pierdut fragezimea ei vestita in cabana aceia saraca unde plecasera sa locuiasca dupa ce au fost dati afara din palatal vindut de creditori. Marcel nu avea meserie. Nascut cu lingura de ar in gura nu catactisise sa invete ceva. Ana tot nu. Marcel cauta si gasi un post de paznic de noapte la un spital din apropiere si viata continua cu certuri casnice frecvente si impacari nu mai putin dese. In timp se nascura si doi baieti, gemeni identici, frumosi ca maica lor si buni la suflet ca Marcel.
Intr-o rea zi se intoarse Marcel de la lucru si o anunta pe Doamna Ana ca a fost concediat.
- De ce?, a intrebat Ana.
- Ieri noapte a fost la noi o spargere si eu nu am impiedicat-o caci hotii m-au adormit cu ceva.
- Las'pe mina, a spus Doamna Ana, verisoara me.
Si imbraca ea cea ma decoltata si stravezie rochie din dulap, isi pune o fustita care flutura in vint si se prezinta la Don Juanul director al sotului ei. Ce exact s-a petrecut pa larga canapaea a biroului de acolo nu fu dat publicitatii, insa Marcel a fost reprimit la lucru capatind porecla de
"Sir Marcel de Canapea Primitoare."


Si a fost "vesel" Marcel a divortat de Ana, a plecat singur pe urmele lui Paul Gauguin in Tahiti si i s-au pierdut urmele.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Taunul
mesaj 21 Oct 2010, 05:45 PM
Mesaj #30


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 535
Inscris: 24 June 08
Forumist Nr.: 11.726










Carmelica mia - un fel de intimplare
by BenGal

"Te-ai gindit la mine?", intreba Carmela. Ii simt respiratia fierbinte si vad ca tremura. Feciorelnicii ei sini urca si coboara in rimul respiratiei ei sacadate. Carmela este fiica vecinei, o spaniola apriga si frumoasa care mai innebuneste inca multi.
"Cind a crescut asa Carmela asta", ma intreb "si de ce crede ca eu ma gindesc la ea? Doar am vazut-o crescind si mai ieri ii mai reparam papusile".
Totusi eram nevoit sa recunosc ca asta mica Zaraza, desi fetita inca, este si femeie. O femeie cu tot si toate acolo unde se pare ca trebuie sa fie.
"Asa o fi aratind maica-sa acum vreo 20 de ani", imi spun si simt ca ma ia cu ameteala.
"Carmelica, draga, ce-ti venii? Sigur ca m-am gindit. Stii, papusa ta nu mai poate fi reparata. Am sa-ti fac alta", spun si simt ca falsez. Nu pentru ca papusa aia, naiba s-o ia, e asa sau altfel, ci pentru ca stiu ca, deodata, papusile nu o mai intereseaza. Se uita ea la mine suparata si vad ca inca putin va incepe sa plinga.
"Aha", spune. "Si ce ma face eu acum?"
"Carmela! Carmela! Oare e ce cred eu ca e? Uita-te bine la mine. Eu sunt batrinul Daniel, vecinul vostru. Ti-as fi putut fi tata", ii zic.
Poate, dar nu esti","spune ea sfidator si chiar incepe sa plinga. Plingagioasa nu e ea de fapt, dar acum plinge. Mai ieri ma cauta pligind daca o speria ceva, daca visase urat… Insa acum e un alt fel de plins. Neauzit, dureros…
"Chiar ce trebuie sa fac?", ma intreb. Una stiu. Nu am voie s-o ating caci simt ca judecata mea ar putea da chics. "Doar ea este Carmelica, fetita vecinei. Maica-sa, poate, nu stiu, dar ea? Trebuie sa astept sa-i treaca nebunia…



"

Go to the top of the page
 
+Quote Post
Taunul
mesaj 21 Oct 2010, 05:48 PM
Mesaj #31


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 535
Inscris: 24 June 08
Forumist Nr.: 11.726



Subject: La comemorarea unui erou
de Ben Gal

La comemorarea unui erou - Izhak Rabin

Astazi o tara isi pleaca capul indurata la comemorarea unui erou. Cincisprezece ani au trecut de la acel groazic atentat. Tie, Izhak Rabin, iti inchin aceste rinduri, eu, ostasul Ben Gal.

Ai condus la lupta pentru tara pe cei vajnici tineri. I-ai vazut murind cu pieptul sfirtecat de gloante dusmane si ai vrut sa nu mai fie asa. Si ai avut sansa de a ajunge la cea mai mare responsabilitate. Din General si Sef al Armatei ai fost ales Sef de Guvern. Si ai inceput tratative cu sirianul. In tara glasuri de fanatici au spus "nu". Nu vrem sa dam inapoi Siriei nici macar un centimetru din Podisul Golan. Si un criminal murdar s-a strecurat cu pistol in spatele tau si te-a ucis. Nu ti-a fost dat sa mori in lupta alaturi de bravii tineri frumosi, insa eu te-am iubit si astazi ma uit la cei ramasi dupa tine si sufletul meu plinge.

Fie-ti amintirea binecuvintata.

Go to the top of the page
 
+Quote Post
Taunul
mesaj 30 Oct 2010, 09:20 AM
Mesaj #32


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 535
Inscris: 24 June 08
Forumist Nr.: 11.726




Bank

- Draga mea, spune Moishe sotiei. Semeni cu coca cola.
- Da?, intreaba sotia. Gustoasa ca ea?
- Neagra si plina de gaze.

Go to the top of the page
 
+Quote Post
Taunul
mesaj 5 Nov 2010, 09:13 AM
Mesaj #33


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 535
Inscris: 24 June 08
Forumist Nr.: 11.726



@
Nelu şi ingerii

Nelu se născuse īn ’47.
Părinţii lui erau la origine din Vişeul de Sus şi după Edictul de la Viena nimeriseră la Auschwitz. Fiecare a fost luat cu īntreaga familie, dar s-au īntors stingheri...
Supravieţuirea lor miraculoasă ar putea umple tomuri īntregi.
Īnainte de razboi erau vecini şi după război se īntălniră īn Iaşi şi se asezară pe o bancă de līngă Palat.
Dupa o scurtă conversaţie īntreruptă de tăceri şi plīnsete aflară că şi celălalt e singurul supravieţuitor din familie.
Singuri pe lume erau.
Fără să fi fost vreo īnţelegere īntre ei, ambii hotărīră că Auschwitzul prea le stīrneşte amintiri dureroase şi, după acea primă īntălnire, n-au mai vorbit de cele īntămplate.
Şi cum spuneam, se īntălniră īn Iaşi. Bărbatul, să-l numim Sandu, lăsase “acolo” o soţie şi patru copii. Şi nu numai.
Femeia, Sara, prima fată dintr-o familie numeroasă, pierduse părinţii, patru surori şi doi fraţi, unchi şi mătuse. După un timp hotărīră să locuiască īmpreună fără cununie. Amăndoi veneau din familii foarte religioase, dar īncercarea prin care tocmai trecuseră īi īndepartase de religie.
Iubire īn adevăratul sens al cuvintului nu era acolo. Se agătară unul de altul cu disperarea unor naufragiaţi.
El era brutar de meserie. Brutar din tată īn fiu şi mīinile lui muşchiuloase concurau cu ale celui mai grozav halterofil. Specialitatea lui erau colacii de Sīmbătă. Īl vizitam deseori la lucru īn brutăria din Str. Anastasie Panu de līngă Palatul Iaşului. Acolo el trona cau un rege cu faţa şi părul albit de făina cea mai albă. Cred că el a fost primul meu erou. Eu īi admiram fenomenala lui putere fizică.
Despre Lagăr nu vorbea. Nici el şi nici Sara. La īntrebările mele răspundea:
“Ce-a fost a fost”, mormăia şi se depărta de mine ca de o sperietoare.
Sara era casnică. Bucatareasă că ea n-am mai văzut. Pirpirie la trup era şi cu un chip strīmb care arăta de parcă trecuse peste el o masină. Asta pīnă deschidea gura. Era cultă pīnă peste poate şi se vedea că cugetase mult la cele citite. Cred că de la ea am căpătat gustul cititului.
Tare se bucura cīnd veneam. Spunea că īi amintesc de un nepot al ei. Odata am īntrebat-o unde este acel nepot. Deh, lipsa de tact al unui copil nestuitor. Īntr-un tīrziu mi-a raspuns că nepotul ei este īnger acum şi că el veghează asupra mea.
După vreo doi ani se născu Nelu. O bucăţică de om. Semăna cu maică-sa şi avea toate bolile din lume. Se mai şi născuse la şapte luni īn greutate de 900 de grame şi doctorul Vais nu-i dădea prea multe şanse de supravieţuire. Dar minune. Nelu ieşi īncetul cu īncetul din toate necazurile şi la vreun an īncepu să scoată primele vorbe. Cīnd Sandu īl auzi spunīnd “tată”, izbucni īntr-un plīns cum nu crezusem că poate cineva plīnge. Nelu căpătase numele tatălui său care şi el se pierduse īn Lagăr.
Şi crescu Nelu, dar pirpiriu şi delicat era. Trăiam cu toţii īn Uliţa Strīmbă care nu mai există astăzi. Strada asta se afla līngă brutaria lui Sandu. Azi acolo este Primaria Judeţeană. Eram un fel de familie mare cu toţii şi ştiam că Nelu trebuie protejat de toţi şi de toate.
Adevarul e că nimeni, chiar şi īn afara cartierului nostru, nu īl căşunase vreodata cu nimic de parcă simţeau că acest omuleţ īl are pe Dumnezeu īn el. Īmi aduc aminte că īl luasem la o plimbare la Palat şi nişte cīini fiorosi se luaseră după noi. Eu, īnvăţat cu greul cum eram, prinsesem un retevei de abia īl puteam ridica, pregatindu-mă să-i trag una īn cap celui mai apropiat, cīnd deodată īl auzi pe Nelu ţipīnd:
“Nu. Nu face asta!”, şi spre groaza mea văd că se apropie de cīine şi īi şopteste ceva. După īntīmplarea asta cīinele acela nu s-a mai dezlipit de Nelu şi dormea cu el īn pat. Alta data mă vede că īmi meşteresc un arc.
“Ce vrei să faci cu arcul asta?”, mă īntrebă.
“Cum ce? Oi trage cu săgeţi īn păsărele”.
Şi-l văd deodată că īncepe să plīngă şi lacimi īi curg siroaie pe faţa-i micuţă.
“Dar la sufletul lor te-ai gīndit?”, spuse.
“Ce suflet, care suflet? Toţi copiii fac asta. Dar ştii ceva? Iaca nu mai plīnge că arunc arcul īn fīntīnă”.
Fīntīna aceea era blestemată de cīnd căzuse acolo un soldat german īn timpul războiului şi nimeni nu mai lua apa de acolo.
De cīnd cu povestea asta n-am mai tras decīt īn ciorile care ne mīncau fructele pe copacii din gradiniţa noastră.
Nelu īnvăţase că citească cu mama lui şi la vreo cinci ani īncepu să vină la noi după cărţi.
“Scufiţa Rosie” nu-i plăcea. Spunea că e multa cruzime acolo. Pe la şase ani intră direct īn clasa a II-a …
Īntr-o seara friguroasă de iarnă veni la noi să se mai īncălzeasca căci izba lor de lut nu oprea nici vīntul şi nici ploaia. Tot tuna şi fulgera şi credeam că se va speria. De unde? Mă luă la o serie de
īntrebări şi īi povesti ce īnvăţasem şi eu la şcoală despre cum ia naştere ploaia şi de ce sunt fulgere.
“Da. Şi spui că fulgerele astea au electricitate? De ce nu e folosită?”
N-am vrut să-i spun că tocmai asta o īntrebasem şi eu pe īnvăţătoarea noastra care īmi răspunsese că e o īntrebare prostească.
Īn fine.

Era īn iarna anului 1957 şi Nelu īşi meşterise o bărcuţă cu pīnze pe care plănuia s-o ducă la apa Bahluiului din apropiere. Pīnă la urmă plecă cu un prieten la Ştrand. Bazinul de īnot era īngheţat şi ei hotărīră să pună bărcuţa aceea pe apa lacului cu bărci care nu īngheţase, īncă, īn īntregime.
Ce a fost acolo exact nu ştiu nici pīnă īn ziua de azi. Se pare că vīntul depărtase bărcuţa de mal şi Nelu, īncercīnd s-o recupereze, căzu īn apa. Cīinele acela de care am amintit mai sus sări după el, dar nu reuşi să-l tragă la timp la mal.

Şi aşa muri Nelu şi se alatură ingerilor ce păzesc asupra noastră.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Taunul
mesaj 20 Jan 2011, 09:04 AM
Mesaj #34


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 535
Inscris: 24 June 08
Forumist Nr.: 11.726



+++
Un rabin a fost trimis cu sotia sa la prima sa sarcina īn folosul Comunitatii Evreiesti la o sinagogă aflata īn periferia Brooklyn-ului .

Ei au ajuns acolo la īn ceputul lunii Februarie foarte īncintati de munca primita.
Cīnd sotii au văzut prima dată Sinagoga, s-au speriat. Locasul fusese neglijat şi avea nevoie de multe lucrări de renovare. Ei au stabilit obiectivul de a termina toate lucrările, astfel īncīt să poată deschide Sinagoga renovata şi menţine o rugăciune īn prima noapte de Purim. Sotii au muncit din greu la repararea stranele celor vechi, au dres tencuiala peretilor, picturile, etc. şi īn ziua de Khader (17 februarie) munca a fost completata. Pe 19 februarie a pornit o puternică furtună de zăpadă care a durat două zile. īn ziua de 21 februarie rabinul a plecat la Sinagogă şi inima lui s-a intristat cīnd a văzut că acoperişul s-a spart şi a provocat prăbuşirea unei suprafeţe de ipsos īn peretele de est īn spatele chivotului. El a curăţat podeaua plina de moloz şi s decis să amīne rugăciunea planificată īn noaptea de Purim plecīnd acasă.
Īn drum spre casă a observat bazarul unei organizaţii de caritate şi a intrat īnauntru. Unul dintre exponatele aduse pentru vīnzare a fost o faţă de masă frumoasă, brodata lexcepţional de frumos avīnd şi Scutul lui David īn centru. Lucrarea de arta avea dimensiunea necesara pentru a acoperi gaura din peretele frontal al sinagogii. Rabinul a cumpărat broderia şi s-a īntors la la Sinagogă. Intre timp, a īnceput să ningă. El a observat o femeie īn vīrstă care a vrut să ajungă la staţia de autobuz dar nu a ajuns la timp. Rabinul rugat-o să aştepte īn Sinagoga īncălzită caci autobuzul următor trebuia să sosească 45 minute mai tīrziu. Femeia s-a aşezat pe bancă fără să acorde atenţie acţiunilor Rabinului care a adus acum o scară şi a atīrnat broderia pentru a acoperi peretele. Rabinul nu a putut să creadă cīt de frumos arăta peretele acum.
Dupa terminarea muncii el a observat că femeia nu plecase. Faţa ei era palidă. Ea a īntrebat: "Īnvăţătorule, de unde ai luat această broderie?". Atunci cīnd rabinul i-a explicat, femeia i-a cerut să verifice īn colţul din dreapta a broderiei. Acolo erau scrise initialele EBG. Ele reprezentau chiar numelui femeii şi ea a brodase fata de masa īn urma cu 35 ani īn Polonia. Femeia i-a explicat că īnainte de război ea şi soţul ei au fost oameni bogaţi īn Polonia. Cīnd naziştii au venit, ea a fost forţată să plece. Soţul ei planuise s-o urmeze o săptămīnă mai tīrziu, insa a fost prins şi trimis īn lagăr. De atunci ea nu a mai văzut nici soţul si nici casa. Rabinul a vrut să-i dea broderia cadou, dar ea l-a convins să o lase īn Sinagogă.
Rabinul a insistat s-o conduca casa ei cu masina sa. Casa ei era de cealaltă parte a State-Island-ului.

De noaptea de Purim au avut o rugăciune frumoasă. Sinagoga a fost aproape plina. După rugăciuni rabinul şi soţia sa au salutat pe toţi la uşa de ieşire şi mulţi au declarat că intenţionează să vină din nou.
Un bătrīn a continuat să stea aşezat pe o bancă şi Rabinul nu a īnţeles motivul Omul l-a īntrebat de unde a obţinut broderia care atīrnă pe peretele de est, deoarece este la fel că acela pe care soţia lui a făcut-o cu ani īn urmă cīnd au trăit īn Polonia īnainte de război şi cum este posibil sa existe două broderii atīt de asemănătoare. El a spus Rabinului că naziştii au venit si el a rugat pe soţia să să fugă īn siguranţa, urmīnd s-o urmeze, dar a fost arestat şi dus īn lagărul de muncă.
Rabinul l-a īntrebat dacă vrea sa vină cu el undeva. Ajungīnd īn State-Island la adresa la care locuia femeia, l-a ajutat să urce pe scări, a bătut la uşă şi a fost martor la o intalnire emotionanta.

Această poveste se bazează pe o poveste adevarata. Dumnezeu acţionează īntr-adevăr,īntr-un mod misterios.

Acest topic a fost editat de Taunul: 20 Jan 2011, 09:06 AM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Marduk
mesaj 20 Jan 2011, 11:37 AM
Mesaj #35


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 17.291
Inscris: 9 December 06
Din: Din acest univers.
Forumist Nr.: 9.062



O poveste frumoasa, felicitari pentru postare.


--------------------
"Problema cu lumea este că proștii și fanaticii sunt īntotdeauna așa de siguri pe ei, īn timp ce oamenii īnțelepți sunt atāt de plini de īndoieli." (Bertrand Russell)

"A fi tolerant nu inseamnă a tolera intoleranţa altora" (Jules Romains)

LINEDRONE
Go to the top of the page
 
+Quote Post

2 Pagini V   1 2 >
Reply to this topicStart new topic

 



RSS Versiune Text-Only Data este acum: 28 March 2024 - 04:03 PM
Ceaiuri Medicinale Haine Dama Designer Roman