Proza Lui Stejan Optiuni

[Mihai]

Bine ati venit in cadrul Jurnalului lui Stejan.
Idei, Ganduri, amintiri din viata sa veti putea citi aici.
Lectura placuta.

[stejan]

Copacul - POPAS INTR-UN PAS



-Oare ce-i cu camionul ãsta aici?
-Nu stiu, dar uite câte mai vin.
-Cinci, si vor sã intre in curtea noastrã?
-Dar ce se întâmplã? N-ai aflat?
-Nu, tu, dã-le-ncolo! Stai sã-ti spun mai departe.
Stii cã unchiu' Joe bea cam mult.
-Da.
-Si zice cã bea whisky, dar nu stiu de unde are el whisky, zice cã de pe vremea rãzboiului. Dar la cât bea el nu i-ar fi rãmas de atunci si dacã si-ar fi umplut beciul de bãuturã.
-Si...
-Într-o dimineatã era mahmur, si-a aprins pipa si m-a trimis dupã sticla de whisky. Dar el nu stia cã eu i-am pregãtit o bãuturã specialã si am lucrat la ea toatã dupã amiaza.
-Si din ce era bãuturâ?
-Prima datã am adus sticla de spirt si am golit-o pe jumate. Am pus în ea scrum de tigarã, ardei iute pisat mãrunt, boia piscãtoare, praf de puscã...
-Da, de unde praf de puscã?
-Din glontul lui ãla mare din colectie. Apoi am pus si argilã, boabe de piper si esentã de rom. Dar nu mirosea destul de tare, asa cã am turnat si coniac din
sticla verde si stii plantã de care ti-am dat si tie sã gusti când erai micã, din aia cu lapte câinesc, asa-i zice.
-Aiii..., ce rea era! Douã zile m-a piscat limba. Da' stiu cã ai primit o bãtaie... si ai fi meritat sã te batã o sãptãmânã.
-Bine, tu. Fii atentã. Si am amestecat...
-Uite! Ce vor sã facã? Ce-s alea?
-Niste drujbe. Da' ce tare sunã!... Bun, si le-am lãsat la macerat...
-Da' ce-i aia?
-Sã se pãtrundã spirtul cu ardeiul, cu praful de puscã, argila si celelalte, si am mai pus niste esentã de brad si de rom. Mirosea bine. Am strecurat toate alea printr-un tifon si a rãmas bãutura curatã. Ãsta cum era buimac de cap mi-a
strigat: "Whisky!" I-am dus sticla preparatã gata, a mirosit una, apoi a dat pe gât un sfert de sticlã. Prima datã a rãmas cu ochii încremeniti, de am crezut cã nu simte nimic, apoi a început sã sarã în sus si sã urle, dar eu între timp m-am
tras mai la o parte si când l-am vãzut ce rosu si schimonosit e am fugit afarã în stradã si m-am suit direct în copacul din faþa ferestrei noastre.
Ãsta, cum era în papuci de casã, si cu sticla în mânã, când sã iasã în stradã alunecã pe ghetus si cade în c*r cu cracii în sus. "Jos de-acolo ticãlosule! M-ai otrãvit, diavole! Foc si parã si otravã mã porcule de prunc ce esti!" Asa zicea, pe cuvânt. "Hai jos cã te strâng de gât, otreapã!"
-Da' ce-i aia?
-Nu stiu, o vorbã de-a lui... Si dupã ce s-a ridicat de jos si s-a încãltat cu papucii de casã care îi zburaserã pe partea cealaltã a strãzii, a venit la copac si a început sã dea cu bastonul lui sculptat în sus, dupã mine, dar eu eram aproape în vârful copacului. Si cum nu mã ajungea, a început sã scuture tulpina copacului, si scuturã, si scuturã si toatã zãpada îi picã în cap, pe chelie si pe barbã, pe picioare si se îngroapã pânã la genunchi în zãpadã. Si eu tremuram în copac, dar m-am tinut bine de tot sã nu cad, iar el a lesinat de necaz. Abia atunci am putut sã mã dau jos din copac si ce crezi cã am picat chiar în poalele
lui. Si pe când sã mã prindã, m-am descheiat de hainã si el a strigat "te-am prins, tâlharule!" si lovea cu bastonul în haina mea, stii ca toreadorii ãia care enerveazã taurii.
-Dar te-a prins pânã la urmã?
-Nu. Cã eu scap întotdeauna.
-Stiu eu, cã si de la bãtaie scãpai, cã numa' pe mine mã bãtea întotdeauna.
-Pãi dacã tu stãteai ca mula.
-Taci mã! Da ce tare sunã drujbele astea! De-asta n-ai mai stat tu la unchiu' Joe?
-Cred ca da, fiindcã nu m-a mai vrut.
-Auzi, eu când m-am întâlnit cu Nick...
-Râzi, asa-i? Râzi si esti asa de urâtã când râzi!
-Nu cred, Nick e de altã pãrere...
-Parcã nu stiu eu ce pãrere are Nick de tine. Pãi, e prietenul meu, tu, si mi-a spus "Sorã-ta aia, pitica, râde ca un cal nãrãvas..."
-Da' el stie?
-Nu, tu, cum sã stie, stim numai noi. Toatã lumea crede cã noi suntem frati. Si dacã tu îti bati gura, te fac covor pe bãtãtor.
-Cum sã zic, mã? E secretul nostru! As muri dac-as zice. Nu trebuie sã stie nimeni cã noi am aflat! Stii, asta înseamnã cã noi...
-Ce? Hii! Fii atentã!
-Nu! Sper cã nu! Sper cã nu vor sã taie plopii. Dupã ce au depãsit cele mai înalte clãdiri de aici. Nu, sper cã nu!
-Stai cã mã sui pe bolovan sã vãd mai bine ce se întâmplã. Sã stii cã nu de plopi se apropie.
-Poate vor sã taie tufele din spate. Mie îmi plãceau si asa, crescute aiurea.
-Pãi, mai trebuie tãiate din când în când si nivelate.
-Auzi, ti-am gãsit caietul...
-Si?
-Si asa m-am linistit la început, dar dupã aceea n-am mai putut sã dorm noaptea.
-Sper cã n-ai îndrãznit sã-l deschizi.
-Ba da si m-am bucurat atunci...
-Ce te-ai bucurat, tu, cã o sã-ti cadã unghiile! Ce-ai citit? Spune repede sã stiu dacã mai pot sã fac ceva pentru tine, altfel îti vor cãdea unghiile. Ce-ai citit?
-"Noi ne iubim." Si m-am bucurat, dar ieri searã te-am spionat când povesteai cu bãietii si te-am auzit ce-ai spus de Mara. Înseamnã cã nu-s eu. Si n-am mai dormit toatã noaptea. Tu nu stii cum e Mara si ce-a zis de tine, prostule.
-Ce sã zic de Mara? Ea e mai mare e aproape femeie si e discutatã de toti bãietii, nu pot eu sã nu zic de ea.
-Înseamnã cã...
-Taci tu odatã cã mã enervezi!
-Stii, toatã noaptea m-am gândit cã dacã noi nu suntem frati nu ne putem mãrita când suntem mari?
-Nu, pitico, nu se poate.
-Da' de ce?
-Pentru cã numai noi stim cã nu suntem frati, ceilalti, cu totii nu stiu nimic. Si nici nu vor sti. Numai dacã nu-ti umblã tie gura...
-Nu-mi umblã! Da totusi vreau sã te întreb ceva.
-Ce?
-Da' nu te superi?
-Nu.
-Sigur?
-Spune, tu o datã!
-Despre cine scriai în caiet?
-Ce te intereseazã pe tine?
-Mã intereseazã!
-Dã-mi pace!
-Da, mã iubesti?
-Cum sã nu te iubesc, esti surioara mea!
-Stiu, da, asta-i cã nu prea sunt.
-Hiii...! Doamne fereste!
-Ce-i?
-Stai cã mã sui pe bolovan sã vãd mai bine. Da. Nu pot sã cred!
-Nuuuu!...
-Ba da, hai si tu sã vezi.
-Nuuu! Nu suport! Nuuu! Nu se poate! De ce? Nuu! Criminalii!!!
-Oare cine ne-a fãcut asta?
-Copacul nostru! Nuu! Nu supooort! Fã ceva! Opreste-i!
-N-am cum, stii bine cã nu pot!
-Du-te la ei, acuma, hai!


-Hei, cine v-a permis sã tãiati copacul?
-Sã ia cineva copiii de-acolo sã nu se-ntâmple o nenorocire. Plecati de-acolo!
-Nu plecãm. Voi sã plecati de aici urgent cã îl chem pe unchiu' care e sef la... lãsati-ne în pace, ia laba de pe mine! Chem politia!
-Luati o datã copiii ãstia cã mã calcã pe nervi!
-Vezi sã nu-ti bag zahãr la rezervor sã-ti explodeze motorul. Dã-te jos de pe macara si hai parte-n parte cu mine sã-ti arãt eu pusti, porcule!
-Auu... mã, te spun la tata si te omoarã în bãtaie, criminalule! Ati rupt poarta, mã. Nu vi-i rusine, ati venit cu cinci camioane sã ucideti un copac. Cine vã dã dreptul? Stiti câti ani are copacul? Ce v-a fãcut, mã? Ce, mã? Nu mai suport, hai sã mergem cã simt cã mor.
-Lasã cã ne rãmân plopii.
-Nu-mi trebuie plopii!
-Nici mie, dar ce sã facem?
-Nu supooort! Hai cã picã pe noi.
-Nu mai plânge, te rog.
-Asa, tãiati si plopii, gunoaielor!
-Hai la bolovan.
-Nu suport! De ce? De ce?
-Nu stiu.
-Dar era al nostru! Era copacul nostru! Nu existã în lume copac mai mare si mai frumos!
-Hai aici. Pune-ti capul aici.
-Cred cã si lui i se auzea inima ca si tie.
-Da.
-Ce-o sã ne facem fãrã el?
-Plouã? A, nu. Tu erai. Stai sã te sterg.
-Mã iubesti?
-Te iubesc, pitico.
-Ne mãritãm?
-Nu se poate, pitico.
-De ce?
-Nu se poate. Nu mai plânge! Uite, alege. Din dreapta sau din stânga?
-Din dreapta.
-Poftim, pietricica neagrã si mie îmi rãmâne cea albã. E bine?
-Bine...
-Atunci tu vei fi un copac cu coajã neagrã. Adicã poti fi un tei. Îti place?
-Da. Cã are acum frunzulite verzi frumoase si se vãd bine pe trunchiul negru. Si vara face flori de tei. Îmi place.
-Si eu voi fi un mesteacãn, cu coaja albã si voi creste înalt si frumos.
-Bine! Mã iubesti?
-Cred cã da.
-Strânge-mã tare.
-Asa?
-Mai tare! Dacã mã iubesti, uite când se stinge câte o luminã de la ferestre, tu sã-mi dai un sãrut. Eu îmi tin ochii închisi.

-Pitico!
-Da.
-Ai adormit?
-Nu, asteptam...
-S-a stins o luminã. Mai plângi?
-Nu.
-Pe frunte, pitico, bine?
-Bine!
-Te-am linistit?
-Da. Strânge-mã tare! Asa.
-Dormi, pitico?
-Da.
-Noi ne iubim!... Sigur ai adormit?
-Da.



____________

Afrodita, multumesc de primire, ma bucur ca ti-a placut.