Proza Lui Stejan Optiuni

[Mihai]

Bine ati venit in cadrul Jurnalului lui Stejan.
Idei, Ganduri, amintiri din viata sa veti putea citi aici.
Lectura placuta.

[stejan]

Focul - POPAS INTR-UN PAS

- scenariu -



- Regreeeti?...
- Ce!?
- Ha, ha... stii cum aratã un gând?
- Cum?
- Uite, ca norii ãstia de fum.
- Cum, asa colorati si transparenti?
- Da.
- Si se terminã asa ca fumul?
- Da. Asa ca tigara noastrã.
- Ssst! Mai încet, mã, cã ne-aude bunica. Dã-ti picioarele mai încolo!
- Da spune-mi... regreeeti?
- Sã vezi ce-o sã regret dacã ne prinde bunica. Taaaci! Se-aude usa. Bag-o repede sub plapumã!
- Bine, tu, ai auzenii ca muierile!
- Da' nu mã dezveli, mã! Mai dã-mi si mie un fum.
- Crezi cã se uitã la noi?
- Cine?
- Portretul lu' Carola.
- Vai, nu-mi aminti ca mi-i fricã. În viata mea n-am vãzut femeie mai urâtã. Bine cã-i dupã dulap.
- Si dacã iese de-acolo?
- Taaaci! Ptui... urâta dracului!
- Vezi ca te-aude...
- Taci mã, esti...?
- Nici nu-i asa urâtã, e severã si dacã vrei sã stii, aia te-a legãnat pe tine când erai micã.
- Bine, mã...
- Da' chestia aia, ai vãzut-o?
- Unde?
- Acolo în colt spre tavan.
- Tu stii cã ãla-i un sfânt? Nu da fumu’ pe mine.
- Da. Da' de unde crezi tu c-a apãrut?
- Pãi cum de unde? De la Dumnezeu!
- Da? Si nu crezi tu cumva cã-i o patã de igrasie?
- Ce mã, igrasie cu mutrã de sfânt?
- Sau crezi cumva cã Dumnezeu a fãcut special o patã de igrasie cu mutrã de sfânt care sã se uite la noi când intrãm în camera asta?
- Da, si mai ales noaptea, când fumãm.
- Da' dacã n-ar fi becul din stradã, ãsta nu s-ar mai uita la noi?
- Ba da, mã, iarã mã enerveeezi...
- Înseamnã cã ne vede si ziua si noaptea si cu luminã si fãrã luminã!
- Da' normal!
- Si Carola? Aia nu ne vede?
- Asa-mi vine sã-ti dau una!... Nici nu pot sã trag în piept când mã uit la el.
- Da' nu te uita!
- Nu mã uit, da' el tot ii acolo. Taaaci! Ssst! Acuma chiar cã vine cineva...



- Nu-s nici acasã. Of, Doamne, da' unde umblã copiii ãstia noaptea asa de târziu?
- I-ai cãutat în parcare?
- Nu.
- Vezi cã au obiceiul sã se urce în podul casei pãrãsite si nu stiu ce tot fac acolo. Mi-a zis un vecin cã fumeazã si-si construiesc tot felul de lucruri dubioase.
- Da' hai cu mine, doar n-o sã mã lasi femeie singurã sã umblu bezmeticã noaptea.
- Numa’ sã fie acolo!
- Hai nu te mai descãlta.
- Lasã usa deschisã, cã n-are cine sã vinã.
- Hai, hai odata!



- Vai, era cât pe ce sã fac pe pe mine de fricã...
- Aii..., sss..., stii ce m-am ars...
- Asa-ti trebe! Numa’ tu sã fumezi!
- Stii ce-am dus ultima datã în submarin?
- Ce?
- Dragonul rosu.
- Da, da, cã te si cred! Jurã!
- Jur!
- Pe ce?
- Ce, nu mã crezi?
- Nu! Cã ãla-i de trei ori mai mare decât submarinul tãu.
- Da, dar eu am dus o machetã a lui.
- Aha, cã te si cred. În primu’ rând îi un om îmbrãcat în dragon.
- Nu-i om cã-i femeie.
- Bine, femeie, da nu scoate foc, cã stã un om în spatele lui si aruncã în sus cu flãcãri. Si cum l-ai dus tu în submarin?
- Asa simplu. L-am furat, am fãcut o machetã a lui si l-am bãgat în submarin.
- Si acuma nu mai îi la teatru?
- Du-te sã vezi cã nu mai apare în spectacol.
- Da ce, eu îs de teatru de pãpusi?
- Nu cã tu umbli dupã gagii, si te plimbi cu tâtele alea a' tale.
- Ce prost esti!
- Zi-mi tu o datã! Regreti sau nu?
- Treaba mea! Nu te-ntere... Bine cã mã tot tii de povesti si tu fumezi toatã tigara. Bine cã-i gata!
- Tu n-ametesti?
- Normal cã nu. Eu fumez dinaintea ta.
- Bine, atunci hai cã mai am una.
- Yes!
- Aprinde-o tu!
- Vezi cã trebuie sã-mi dai cartea aia. Cum se cheamã?
- "Hãrtuire textualã".
- Îi fainã?
- Îti dai seama!
- Si despre ce îi?
- O sã vezi!
- Îi cu poze?
- Nu. Îi numai text.
- Si zice în text despre hãrtuire din aia?
- Io asa cred, n-am apucat sã mã uit bine.
- Asta-i cu filtru, mã escrocule, ai fi vrut sã o fumezi singur?
- Mai am si altele?
- Da, si unde-s?
- În submarin.
- Stii ce, când mã duci si pe mine la submarinul tãu, cã stiu sã-mi tin gura.
- Esti piticã, tu...
- Eu, piticã?
- Piticã si enervantã.
- Da' chiar tu le-ai spus la bãieti cã eu nu-s sclifositã.
- Si ce crezi cã m-au crezut?
- Sã stii c-o sã ne prindã.
- Dupã ce?
- Fii atent ce fum ii aicea! Cu ce ziceai cã seamãnã fumul?
- Cu gândurile, cu ce sã semene? Uite un gând al meu cu un gând al tãu, vezi?
- Da, unul lângã altul si uite cum se împreuneazã. Oare chiar asa fac si gândurile?
- Da, si uite câte sunt în camera asta, cã ne sufocãm deja. E prea mult fum aici între peretii ãstia, tu mai poti respira?
- Da, mã, sã stii c-o sã ne prindã. Ce facem?
- Hai sã mergem la salcie.
- Hai. Ajutã-mã sã mã ridic.
- Au tu, m-ai strâns de arsurã.
- Lãsãm usa deschisã?
- Da.


***


- Domnule, cine-a fãcut incendiul? S-au scurs informatii?
- Nu, din pãcate, eu cred cã rusii.
- Si ce-ati recuperat?
- Nimic. Nici mãcar urmã de dovadã.
- Ce s-a întâmplat cu monitorizarea?
- Au ars toate emitãtoarele iar sistemul nostru, stiti domnule, nu e atât de performant. Noi înregistram si urmeaza sã infiltrãm un alt agent care sã recupereze benzile.
- Dar ce-ati folosit?
- Un minidisc infiltrat în coltul peretelui. Am chemat un artist care a camuflat totul pictând o patã de igrasie.
- Si ce avem la ora actualã?
- Un incendiu, iar noi cu mare dificultate am recuperat aparatele din pereti.
- Sunt victime?
- A ars întreaga casã din temelii. Nu s-au gãsit urmele cadavrelor.
- Atunci, în ce scop incendiu?
- Nu stiu, domnule, stiti cã ceilalti sunt întotdeauna pregãtiti sã procedeze prompt si inedit.
- Ce-avem pe bandã?
- Din cât am înregistrat e aproape nimic, dar ar putea fi ceva dacã am folosi interpretii. Avem douã voci. Ar putea fi un mesaj, nu stiu domnule...
- Dobitocilor!
- E vorba despre copiii subiectului.
- Ce-i cu ei?
- Sunt frati, bãiatul e înfiat, deci nu e...
- Si ar putea fi implicaþi?
- Stiti, strãinii acestia sunt pregãtiti bine, chiar din copilarie.
- Aduceti materialul!
- Se aude mai întâi o informatie, dar succintã si cam asta ar fi totul
- Dobitoci! Dã-i drumul!

"-Vezi cã trebuie sã-mi dai cartea aia. Cum se cheamã..."

- Cam asta e, domnule.
- Si zice numele cãrtii?
- Nu, domnule, e topit acolo, nu se intelege...
- Cãutati, finisati, nu mã intereseazã!
- Ar mai fi câtiva milimetri neatinsi.
- Lipeste-le si dã-i drumul!

"-Vezi cã trebuie sã-mi dai cartea aia. Cum se cheamã...
se cheamã...
se cheamã...
se cheamã...
Regreeeti?....
Ce!?...
Ha, ha...
Regreeeti?...
Ce!?...
Ha, ha...
Ce!?...
Ce!?...
Ce!?...
Ce!?..."

- Dobitocilor! Halal incendiu! S-a dus aparatura de miliarde!... Tâmpiti!

"Ce!?...
Ha, ha...
Regreeeti?
Ce!?...
Ha, Ha...
Ce!?...
Ce!?...
Ce!?...
Ce!?...
Ce!?..."

- Focu' mã-tii!

"Ce!?...
Ce!?...
Ce!?...
...

Acest topic a fost editat de stejan: 23 Jul 2003, 11:06 AM