Momente Vesele Cu... Optiuni

[bdl]

Toma Caragiu

--------------------------------------------------------------------------------
Un telefon discret
Icoane pe sticlã... icoane... Asa zic si eu afacere... (formeazã la telefon)
- Alo Marcel?
- Da.
- Misu la telefon... vorbesc de la un telefon public, sunt la Satu-Mare, scurt. Pot sã-ti procur niste vestigii, ieftine...
- Ce mãi?
- Niste... reminiscente sticlã...
- Aha... Martini. Ia-mi si mie câteva sã...
- Mda... numai la bãuturã ti-e capu'. Am niste racile domnule... racile. Chestii d-ãlea care nu ne mai dezbãrãm noi si ne criticã, le iau ieftin la prima mânã.
- Aha, înteleg, ca la mare...
- Da, da, nu întelegi nimic. Ce am venit la Satu-Mare ca sã iau ceasuri, ce esti nebun?
- Eh, atunci?
- Vorbesc de la un telefon public.
- Ahh... si te plouã acolo...
- Pãi, nu plouã! Cum o sã plouã...
- Ah, la Bucuresti plouã, rãu de tot.
- Eh, da, da... observ cã plouã pe banii mei.
- Pãi spune, ce e?
- Pãi cum sa-ti explic?...
- Pãi oricum.
- Marcel, tu crezi în cineva pe lumea asta?
- Cred, în Maricica.
- Eh, mi-ai luat de grijã, minune, minunea asta cu Maricica... Lasã-mã cu Maricica cã-nebunesc! Marcel... pot sã-ti procur...
- Ei, ce?
- Pãi asta e, ce... ce... Niste vederi cu ramã de se pun ele în casã pe peretele de la rãsãrit.
- Eu pe peretele ãla pun frigiderul.
- Nu... esti contra mea, esti contra mea... eu stiu unde pui tu frigiderul Marcel... Nu toti oamenii pun frigiderul pe peretele ãla unde când intrã cu botezul se duce drept acolo.
- Eh, în baie?...
- Esti nebun! Cum o sã intre cu busuiocul în baie, cap de rumegus! Marcel, Marcelicã... Misu la telefon...
- Da mãi, tu...
- Nu stiu, eu nu-ti cunosc pãrintii dar despre tine am auzit c-ai fost premiant în liceu, fi atent la ce-ti spun... Când zic Maramures, traditie, artã, artã primitivã, tu la ce te gândesti?
- Hmm... la Maricica...
- Lasã-mã doamne cu Maricica cã-nebubesc!
- De ce sã te las bãi?! De ce sã te las?! Ma iubeste, o iubesc... de ce sã te las?
- Marcel, fi atent Marcel cã-ti dau de-nteles. Daca-as zice luate-ar dracu', ar fi pãcat...
- Pãi normal, ce ti-am fãcut?
- Si nu pot sã-l omor cã-i departe... Marcel, fi atent. Zic Maramures, traditie, ape, munti... cã mai ascultã vreo-unu... localnici peste tot, si-n casã la câte-un localnic... la câte-un localnic în casã... eh, ce gãsesti la un localnic în casã?
- Palincã...
- Dacã mai zici odata palincã te strâng de gât prin telefon!... Atâta sti, palincã si Maricica! Mai bine erai mistic, întelegi? Mistic! Mistic!!
- Pãi nu sunt mãi...
- Pãi, puteam sã am eu norocul ãsta? Dute la dracu'!
- Ba du-te tu la dracu'!
- Unde sã mã duc eu Marcelicã?
- La dracu'...
- Aha... hai cã începi sã intri pe drumul cel bun. Esti pe-aproape Marcelicã, pe-aproape, fi atent... unde sã mã duc eu Marcelicã?
- La dracu'...
- Aha! Eh,eu zic ceva invers...
- Aha... vrei sã te impaci?
- Nu, vreau sã te otrãvesc Marcel, vreau sã... Fi atent Marcelicã, fi atent, stai cã te iau altfel. Fi atent cã nu mai am decât doi polei. Ascultã, tu ai vãzut la televizor serialul ãla cu unul care avea ceva pe cap?
- Da, Kojak...
- Omule, ãla n-avea dici pãr, darãmite...
- Mite ce?
- Mite... nu cã poate sã-nebuneascã omu'! Poate sã-nebuneascã omu'! Ascultã Marcel, stai cã te iau altfel, am gãsit - Bucurestiul, Bucurestiul îl cunosti, opera, opera sti unde e?
- Da.
- E, ce e vizavi de operã?
- Restaurantu' Opera...
- Eram sigur... Ascultã consumator ramolit, dar lânga restaurant, alãturi, când o iei pe strada sfântul Elefterie, subliniez sfântul Elefterie, ce e?
- Un pãrculet...
- Bravo Marcel... bravo Marcelicã, asa este, un pãrculet, da asa e. Si când intri-n pãrculet... întelegi? Eh, eu pot sã-ti procur...
- Castane...
- Asta este!... Asta este!... Castane! Uite de ce dau eu 200 de lei la telefon ca sã te întreb pe tine dacã nu vrei sã-ti aduc castane de la Satu-Mare. Marcel urmãreste-mã cã nu mai am bani...
- Ce sã te urmãresc, eu-s de la militie?...
- Marcel, Marcel stai, stai cã te iau altfel... E ziua ta?
- Pe 29 mai.
- Când vrei tu...
- Nu e când vreau eu, ti-arãt si buletinul dacã vrei...
- Nu, te cred Marcelicã, te cred, nu, nu trebuie sã-mi arãti, nu trebuie sã-mi arãti... esti în elementul tãu... Vin, Maricica alãturi, pe masã vin...
- Rosu...
- Rosu, rosu... cum vrei tu... de care bei tu. Tu închini un pahar. Fi atent... închini un pahar de vin!
- Da.
- Zi mã închin!!
- Da domne, ce mare lucru?
- Imi vine rãu... îmi vine rãu! E complet idiot, e idiot complet... Marcel, Marcel, stai cã te iau altfel. Nu ai vin...
- Cum sã n-am eu?! De ce sã n-am eu, bã, vin?!
- Ho stai! Stai, presupunem cã n-ai vin, na!
- Pãi am bere...
- Nai nici bere! N-ai nimic lacomule! N-ai nici bere, nici vin, nimic! Nici un fel de bãuturã si Maricica a fugit cu unu-n provincie... Tu nu te rogi sã-i calce tramvaiul?
- Numa' pe el...
- Normal... Eh, si cum te rogi?
- Cãlca-l-ar tramvaiul...
- Rãule! Rãule! Si nu-l calcã... renunti?
- Nu...
- E, ce zici? Cum te rogi tu?
- Arde-l-ar focul...
- Pãi nu e frumos...
- Da, da' s-o ia pe Maricia e frumos?
- Pãi nu e, nu e... si atuncea tu zici - dã Doamne! Doamne sã-l calce tramvaiul! Zi!
- Sã-l calce...
- Sã te calce pe tine de idiot!... Zi dupã mine! Dã...
- Dã...
- Doamne...
- Doamne...
- Stop!! Stop!!! Aici am vrut s-ajung. Am niste poze cu omu'...
- Cum adicã, tu sti cu cine-a fugit Maricica si mi-ai ascuns...
- Esti nebun... esti nebun. Am poze cu ãlãlaltul, cu...
- Da' ce sunt doi?
- Unul singur... celãlalt... singuru'! singurul!...
- Da, ce sã zic, mare lucru sã ai poza mea...
- Da, bravo Marcel, bravo Marcel, va sã zicã tu esti un Dumnezeu...
- Da, sunt...
- Bine! Bine! Atunci fãti icoane pe sticlã la Foto Buzesti sã vezi dacã ti le cumpãrã cineva. Marcel, alo Marcel? Marcel?? Na, cã s-a-ntrerupt. Tocmai acuma când plecaserã si ãstia din jur. Marcel?? (bate în telefon, apoi formeazã din nou) Alo? Alo? Misu! Misu! Cum care Misu? Misu Mateiescu, Oraca, colegul tãu. Marcel? Marcel, fi atent cã pot sã vorbesc c-au plecat toti. Vreau sã-ti procur niste icoane vechi pe sticlã. Marcel? Nu e Marcel? Nu e casa Marcel? Nu e o casã? Da' ce e?... Tovarasul ofiter... vã rog sã mã iertati... am gresit!...

[Serenity]

Sucă la armată

Mă frate-miu, dintre toate lucrurile dupe lumea asta, cel mai mult şi mai mult, mie îmi plăcu armata, auz?
Pă' armata ie cea mai sirioasa treabă. La armată fiecare lucruşor ie la locul lui, lustruit, numărat, matricolat, gradu ie grad, ordenu ie orden, tot ie rînduit, arînjat,!
Neam de neamu nostru să-ntoarsă din catanie gradat. După vremea călăraşilor cu schimbu, toată paretă bărbătească din neamu nostru să-ntoarsă acasă cu gradu de sargent.
Numa unu Costică a lu Dumitrică a lu Colan ne făcu de rîs.
Cînd să-ntoarsă iel acas', ta-su, Dumitrică de, care avea fr'o nouă'j'd-ani şi stă la umbră supt un nuc, ca îmbătîrnisă şi nu mai vedea bine, zice:
- Veni Costică, mă?
- Veni, taică! zice noru-să.
- Ce grad are fă?
- Suptlocotenent!
- Vai de capu lui, zice ăl bătrîn, ne făcu de rîs! Nu fu el în stare să să-ntoarcă măcar caprar, dacă nu sargent!
D-aia cînd veni vremea de-l louă pe Sucă de răcut, o cam băgarăm pe mînecă.
Mă, zic, să ştii că ăsta ne face de ruşine! Pînă acuşica, scăparăm cu obrazu curat, da' acu bag samă, o sfeclim. Ne terfeleşte Sucă obrazu, ce mai.
Ee, îl corporă pe Sucă tocmai pe la Oradea-Mare. Departe al dracu de casă, şi iel nu prea scria!
Că pe urmă aflarăm noi di ce! Pă' cum să scrie, că di la carceră n-ai voie, ştii, di la carceră nu ie voie, şi Sucă ăl nostru mai mult p-acolo îşi făcu veacu!
Mumă-să săraca să dă de ceasu mortii..!
- Ce-o face Sucă-al meu, ce-o fi de capu lui, cît i-o fi de greu, cum s-o descurca?
- Mai lasă-l fă, zic, ce tot îl jeleşti? Cum să descurcă ăilalţ, s-o descurca şi iel!
- Mărineee, Mărineee, nu să descurcă, că io îl cunosc, ca îi sînt mumă bună! Nu că ie al meu, da-ţ spui io ţiie: copilaş mai nărod ca Sucă, nu să ezistă!
Mă fraţilor, şi cred că are dreptate mă-sa, îl cunoaşte ia bine! Pă' dacă nu l-o cunoaşte ia, care să chinui cu iel de cînd ieşi din ghioace, atunci cine?
Pă' stai să-ţ spui!
Nici nu-ncepusă Sucă al meu bine armata şi-ncepu cu ale nefăcute!
Pă' în primele zile de armată îi scoasă la cîmp.
Zice gradatu:
- La dreaptaaa!
Ţoţ să-ntorc la dreapta, numai Sucă la stînga.
- Mă, zice capraru, tu ieşti surd?
- Nu! zice Sucă.
- Pă' atunci di ce te-ntorci la stînga cînd io zic la dreapta?
- D-aia, că pentru mine, stînga ie dreapta.
- Cum vine asta?
- Pă' io sînt stîngaci! Da' n-ai grije, cînd o-ţ zice stînga io o să-ntorc la dreapta şi o să fim chit!
- Mă, soldat, fii atent la mine-aci! Tu izecută ordenu, că alminteri te chituiesc io, de nu te vez!
- Pă' ce sînt io, geam?
- Drept, marş în front!
- Iote ce ie, zice Sucă, mie să nu-mi zici marş! Ce sînt io, cîine?
- Ascultă ostaş, vrei arest?
- Pă', n-aş prea vrea!
- Atunci învaţă a mai de căpătîi rînduială din armată, "ordenu ie orden, să izecută, nu să discută".!
- Aha!
- Nu "aha" ostaş, nu "aha"! Răspunde frumos: "Am înţăles, să trăiţ!"
- Pă' di ce să-ţ zic să trăieşti? că matale nu-mi zisăşi mie!
- Iar discuti?
- Pă' nu discut, întreb!
- Pă' asta tot discuţiie ie!
- Asta n-o mai ştiam!
- Atunci, află şi taci!
- Atunci aflu şi tac.
- Zi "să trăiţ"!
- Pă' nu zisăşi să tac?
- Mă, ieşti nărod?
- Da, să trăiţ!
- Bravo, mă, aşa!
Şi iote aşa, mă fraţilor, numa d-eştia făcu Sucă-al meu!
Auz, odata iereau pe cîmp la instrucţiie şi zice suptlocotenentul:
- Aviaţiie inamică!
Ţoţ să culcară pe burtă, pin şanţuri.. pe supt tufişuri, ce mai, pe unde apucară. Numa Sucă stă-n picioare-n mijlocu cîmpului.
- Ostaş, tu nu te-adăposteşti?
- Pă' sînt adăpostit, zice Sucă, sînt supt pom!
- Mă, unde vez tu pom, mă?
- Pă' unde văzuşi matale avioane inamice?
Mă fraţilor, să-nebunească omu, auz! Să-nebunească, nu alta!
Alta dată, facu una şi mai nefacută.
Iereau iei toţ la instrucţiie şi le dete orden:
- Culcat! Scoateţ lopata şi faceţi-vă adăpost! Făcura toţ gropi şi să băgara-n iele.
- Acu, zice suptlocotenentul, încărcat armele!
- Să trăiţ, tovaraşe suptlocotenent, io nu găsasc puşca! zice Sucă.
- Ce vorba ie asta? Pă' nu venişi cu puşca di la cazarmă?
- Ba da, să trăiţ!
- Şi-atuncea unde ie?
- Nu ştiu, fu aci şi nu mai ie!
Mă fraţilor, o căta fr'o două ceasuri tot plutonu, puşca nicăiri.
- Soldat, o-ncurcaş, zice ofitaru. Curtea marţială te mănîncă!
- Pă' di ce? zice Sucă.
- Pentru că chierduşi puşca!
- Io? Cum o chierdui, o avusăi cu mine-aci!
- Şi unde ie?
- Nu ştiu, însamnă că mi-o fură careva.
- Cine mă? Nu vez ca nu sîntem decît noi pe tot cîmpu ăsta?
- Io vad, da' nu văd puşca!
- Pă' atunci ăl de ţ-o lua, ce făcu cu ia, o mîncă?
Mă fraţilor, într-un tîrziu, găsiră puşca. Unde crez că ierea?
Cum făcusă groapă Sucă al meu, coperisă puşca cu pămînt.
Mă, să supără ofiţaru, că zisă că dinadins făcu Sucă, ca să-şi bata joc de iel. Ce mai, îl băgă la arest.
Ee, da' nu ieşi bine de-acolo şi facu alta.
S-apucă cu alt jurat de pretin al lui, cu care plecasă la armată-npreună, cu Saiche a lu Zăpăcitu, şi-ntr-o noapte întoarsără uşor patu în care dormea comandantu de grupă. Îl întoarsără cu capu la picioare, ştii?
Da' omu săracu, avea patu lipit de părete şi ierea-nvăţat să să dea jos din pat pe partea dreaptă.
Sucă şi Saiche întoarsără patu, cum vă spusai, şi pi la miezul noptii, strigă Sucă o dată, cît îl ţinură bojogii:
- Alarmăăă!! Deşteptarea!
Comandantul de grupă, săracu, sări din pat la datorie, da' sări drept în zid, ca iel ierea învăţat pe dreapta, cum vă spusăi.
Dete omu cu capu în zid, de-i trebuira fr'o trei sferturi de ceas, pe urmă, ca să să dezmeticească, că nu mai ştia pe ce lume ie. Fugea pin dormitor şi urla:
- Alarmăăă! Alarmăăă!
După ce să dezmetici, îl află pe Sucă, îl scoasă la raport şi-l băgă iar la arest pe fr'o zece zile!
Noi acas' în timpul ăsta, ne miram di ce nu scrie băiatu?! Di ce n-o scri mititelu de iel? Ştii!
Da' scrisă o dată, scrisă băiatu, scrisă!
Dragele mele,
Aflat despre mine ca sînt sănătos, ceia ce va doresc şi vouă, că la catanie ie bine şi frumos, ca sînt în acelaşi pluton cu Sucă şi dorm cu patu alături, cu care mă-nţălăg foarte bine. Sucă ie tot nărod cum îl ştiţ, da' ie sănătos şi nu-i pasă, că de alminteri nici mie. Io cred că o să izbindesc să mă întorc gradat, Sucă nu cred că prea le face boacăne.
Cînd s-o limpezi vinu să-m trimeteţ şi mie fr'o trei chile şi să-i spuneţ lu nea Mărin să-i trimeată şi lu Sucă, că poate i-l dă majurului şi scapă şi iel, săracu, să mai doarmă-n pat, că de cînd a venit, ie aproape nedesfăcut, ca iel s-a mutat la arest. Aia ie!
Sănătate!
Al vostru
Sucă.
Mă fraţilor, dacă n-aş fi cunoscut scrisu, ca ie a lu Sucă, n-aş fi stiut ce ie cu a scrisoare. Las' că şi aşa nu ieream mai lămurit!
Pe urmă aflarăm noi, că Saiche a lu Zăpăcitu, scrisasă acas', şi Sucă louasă şi iel scrisoarea ca să aibă model, ştii? Da' nărodu, să louasă cuvînt cu cuvînt dupe scrisoarea lu Saiche.
Altă dată, într-o noapte, cînd fu de platon, s-a-pucă şi udă toate obielele cu apă, că, ştii, cizmele iereau rînduite pe-nculoar cu obietele pe ele.
S-apucă Sucă, le udă şi deschisă geamurile. Cum iera iarnă, îngheţară obiectele zloi, nu alta!
Sa-ntîmplă că-n noaptea aia vru colonelul să scoată regimentu la aplicaţiie.
S-adună tot regimentu, numa plutonu lu Sucă, nu.
Pîn' la urmă, să află pricina.
Cînd află colonelu că soldaţi nu să pot încălţa, că sînt obielele înghetate, că le-a udat plantonu, vru să-l cunoască personal.
Cînd îl văzu pe Sucă, să uită întîi frun ceas la iel, fără să zică o vorbă, că pe dinafară Sucă prea-ntreg, ştii?
- Ce-a fost în capu tău ostaş, cînd ai făcut asta?
- Nimic, să traiţ!
- Aşa cred şi io, zice colonelu. Acu ştii ce te-aşteaptă?
- Cam banui io.
- Ia pedepsaşte-te singur.
- Nu poci, zice Sucă.
- Di ce?
- Pen'ca nu poci să mă bat, singur, să trăiţ, şi io nu ştiu decît de bătaie.
- Pă' di ce?
- Dacă aşa mă-nvăţară ai mei?!
- Or fi ştiut iei săracii ce fac, zisă colonelu şi-l bagă iar la arest.
Da' săracu colonel, nu bănuia că o să mai aibă de-a face cu Sucă.
După fr'o trei luni, îi vine lu Sucă rîndu să stea de santinelă la poarta regimentului.
Vine majuru la iel şi-l întreabă:
- Mă-l văzuşi pe tovaraşu colonel?
- Nu-l văzui, dacă nu-l văzui, nu-l văzui! Ce mai, dacă nu-l văzui.
După o vreme, vine iar majuru:
- Mă, veni tovaraşu colonel?
- Nu veni, nu veni, dacă nu veni, nu veni!
- Mă, fii atent la mine-aci! Cînd o veni tovaraşu colonel, îmi dai de veste, c-altfel dracu te-a luat!
- Am înţeles, să trăiţ, cînd vine tovaraşu colonel, vă dau de ştire, c-altfel dracu m-a luat.
Peste frun ceas vine şi colonelu.
Da' Sucă al meu, în loc să-i dea onoru, ştii, zice:
- Auz, tovaraşu colonel, vez c-o-ncurcaş! Te caută majuru de fr'o trei ceasuri, să vez ce-ţ face!
Mă fraţilor, înlemni săracu colonel. Om aproape de pensiie şi de cînd ierea iel militar, aşa putere de nărod nu văzusă!
Să gîndi, să suci, colonelu, şi pin'la urmă îl dete pe Sucă la bucătărie, la c*răţat cartofi şi la arînjat mesale.
Făcu ş-acolo fr'o două de pomină!
Pusă sare în loc de za'ar în cafea şi za'ar în loc de sare în ciorbă. Uită cîrpa de şters oalele-n tocană şi cuţitu în aluatu de pîine, capela îi cazu în varza călită făcută pentru ofiţari.
Cînd dete un căpitan să bage furculiţa în varză, scoasă boneta lu Sucă.
Nenărocu lui fu că ierea iscălit pe capelă, cu creion clinuriu, d-ăla chimic.
E, asta le-ntrecu pe toate!
Să supărară rău şi-l trimisără la izamen, la doftori, să vadă ce-o fi-n capu lui.
Îl izaminară doftorii fr'o trei săptămîni. Îl ţinură supt observaţie şi pe urmă îi deteră un certificat pe care scria limpede:
"Soldatu Juvete Tănase Tănăsucă, zis Sucă, nu are nimic în cap, săracu! Iel nu ie vinovat de nimic, că nu ie cu ra voinţă. Iel ie narod şi atît! Recomandăm lăsarea la vatră ca inapt pentru sirviciu militar".
Ş-aşa mă fraţilor, ne făcu Sucă de ruşine, că nici de armată nu fu bun.
Acu să plimbă mîndru pin sat, nu-i ajungi cu prajina la nas. Zice:
- Din tot neamu, io am gradu ăl mai mare!
- Ce grad, mă?
- Nărod la vatră, zice iel. Mai arată-mi unu şi-l mănînc.
Şi are dreptate. De unde să-i scot io încă unu ca iel? De unde să mai scot, un Sucă? Altu ca iel, bag samă, nici nu ezistă!