Momente Vesele Cu... Optiuni

[bdl]

Toma Caragiu

--------------------------------------------------------------------------------
Un telefon discret
Icoane pe sticlã... icoane... Asa zic si eu afacere... (formeazã la telefon)
- Alo Marcel?
- Da.
- Misu la telefon... vorbesc de la un telefon public, sunt la Satu-Mare, scurt. Pot sã-ti procur niste vestigii, ieftine...
- Ce mãi?
- Niste... reminiscente sticlã...
- Aha... Martini. Ia-mi si mie câteva sã...
- Mda... numai la bãuturã ti-e capu'. Am niste racile domnule... racile. Chestii d-ãlea care nu ne mai dezbãrãm noi si ne criticã, le iau ieftin la prima mânã.
- Aha, înteleg, ca la mare...
- Da, da, nu întelegi nimic. Ce am venit la Satu-Mare ca sã iau ceasuri, ce esti nebun?
- Eh, atunci?
- Vorbesc de la un telefon public.
- Ahh... si te plouã acolo...
- Pãi, nu plouã! Cum o sã plouã...
- Ah, la Bucuresti plouã, rãu de tot.
- Eh, da, da... observ cã plouã pe banii mei.
- Pãi spune, ce e?
- Pãi cum sa-ti explic?...
- Pãi oricum.
- Marcel, tu crezi în cineva pe lumea asta?
- Cred, în Maricica.
- Eh, mi-ai luat de grijã, minune, minunea asta cu Maricica... Lasã-mã cu Maricica cã-nebunesc! Marcel... pot sã-ti procur...
- Ei, ce?
- Pãi asta e, ce... ce... Niste vederi cu ramã de se pun ele în casã pe peretele de la rãsãrit.
- Eu pe peretele ãla pun frigiderul.
- Nu... esti contra mea, esti contra mea... eu stiu unde pui tu frigiderul Marcel... Nu toti oamenii pun frigiderul pe peretele ãla unde când intrã cu botezul se duce drept acolo.
- Eh, în baie?...
- Esti nebun! Cum o sã intre cu busuiocul în baie, cap de rumegus! Marcel, Marcelicã... Misu la telefon...
- Da mãi, tu...
- Nu stiu, eu nu-ti cunosc pãrintii dar despre tine am auzit c-ai fost premiant în liceu, fi atent la ce-ti spun... Când zic Maramures, traditie, artã, artã primitivã, tu la ce te gândesti?
- Hmm... la Maricica...
- Lasã-mã doamne cu Maricica cã-nebubesc!
- De ce sã te las bãi?! De ce sã te las?! Ma iubeste, o iubesc... de ce sã te las?
- Marcel, fi atent Marcel cã-ti dau de-nteles. Daca-as zice luate-ar dracu', ar fi pãcat...
- Pãi normal, ce ti-am fãcut?
- Si nu pot sã-l omor cã-i departe... Marcel, fi atent. Zic Maramures, traditie, ape, munti... cã mai ascultã vreo-unu... localnici peste tot, si-n casã la câte-un localnic... la câte-un localnic în casã... eh, ce gãsesti la un localnic în casã?
- Palincã...
- Dacã mai zici odata palincã te strâng de gât prin telefon!... Atâta sti, palincã si Maricica! Mai bine erai mistic, întelegi? Mistic! Mistic!!
- Pãi nu sunt mãi...
- Pãi, puteam sã am eu norocul ãsta? Dute la dracu'!
- Ba du-te tu la dracu'!
- Unde sã mã duc eu Marcelicã?
- La dracu'...
- Aha... hai cã începi sã intri pe drumul cel bun. Esti pe-aproape Marcelicã, pe-aproape, fi atent... unde sã mã duc eu Marcelicã?
- La dracu'...
- Aha! Eh,eu zic ceva invers...
- Aha... vrei sã te impaci?
- Nu, vreau sã te otrãvesc Marcel, vreau sã... Fi atent Marcelicã, fi atent, stai cã te iau altfel. Fi atent cã nu mai am decât doi polei. Ascultã, tu ai vãzut la televizor serialul ãla cu unul care avea ceva pe cap?
- Da, Kojak...
- Omule, ãla n-avea dici pãr, darãmite...
- Mite ce?
- Mite... nu cã poate sã-nebuneascã omu'! Poate sã-nebuneascã omu'! Ascultã Marcel, stai cã te iau altfel, am gãsit - Bucurestiul, Bucurestiul îl cunosti, opera, opera sti unde e?
- Da.
- E, ce e vizavi de operã?
- Restaurantu' Opera...
- Eram sigur... Ascultã consumator ramolit, dar lânga restaurant, alãturi, când o iei pe strada sfântul Elefterie, subliniez sfântul Elefterie, ce e?
- Un pãrculet...
- Bravo Marcel... bravo Marcelicã, asa este, un pãrculet, da asa e. Si când intri-n pãrculet... întelegi? Eh, eu pot sã-ti procur...
- Castane...
- Asta este!... Asta este!... Castane! Uite de ce dau eu 200 de lei la telefon ca sã te întreb pe tine dacã nu vrei sã-ti aduc castane de la Satu-Mare. Marcel urmãreste-mã cã nu mai am bani...
- Ce sã te urmãresc, eu-s de la militie?...
- Marcel, Marcel stai, stai cã te iau altfel... E ziua ta?
- Pe 29 mai.
- Când vrei tu...
- Nu e când vreau eu, ti-arãt si buletinul dacã vrei...
- Nu, te cred Marcelicã, te cred, nu, nu trebuie sã-mi arãti, nu trebuie sã-mi arãti... esti în elementul tãu... Vin, Maricica alãturi, pe masã vin...
- Rosu...
- Rosu, rosu... cum vrei tu... de care bei tu. Tu închini un pahar. Fi atent... închini un pahar de vin!
- Da.
- Zi mã închin!!
- Da domne, ce mare lucru?
- Imi vine rãu... îmi vine rãu! E complet idiot, e idiot complet... Marcel, Marcel, stai cã te iau altfel. Nu ai vin...
- Cum sã n-am eu?! De ce sã n-am eu, bã, vin?!
- Ho stai! Stai, presupunem cã n-ai vin, na!
- Pãi am bere...
- Nai nici bere! N-ai nimic lacomule! N-ai nici bere, nici vin, nimic! Nici un fel de bãuturã si Maricica a fugit cu unu-n provincie... Tu nu te rogi sã-i calce tramvaiul?
- Numa' pe el...
- Normal... Eh, si cum te rogi?
- Cãlca-l-ar tramvaiul...
- Rãule! Rãule! Si nu-l calcã... renunti?
- Nu...
- E, ce zici? Cum te rogi tu?
- Arde-l-ar focul...
- Pãi nu e frumos...
- Da, da' s-o ia pe Maricia e frumos?
- Pãi nu e, nu e... si atuncea tu zici - dã Doamne! Doamne sã-l calce tramvaiul! Zi!
- Sã-l calce...
- Sã te calce pe tine de idiot!... Zi dupã mine! Dã...
- Dã...
- Doamne...
- Doamne...
- Stop!! Stop!!! Aici am vrut s-ajung. Am niste poze cu omu'...
- Cum adicã, tu sti cu cine-a fugit Maricica si mi-ai ascuns...
- Esti nebun... esti nebun. Am poze cu ãlãlaltul, cu...
- Da' ce sunt doi?
- Unul singur... celãlalt... singuru'! singurul!...
- Da, ce sã zic, mare lucru sã ai poza mea...
- Da, bravo Marcel, bravo Marcel, va sã zicã tu esti un Dumnezeu...
- Da, sunt...
- Bine! Bine! Atunci fãti icoane pe sticlã la Foto Buzesti sã vezi dacã ti le cumpãrã cineva. Marcel, alo Marcel? Marcel?? Na, cã s-a-ntrerupt. Tocmai acuma când plecaserã si ãstia din jur. Marcel?? (bate în telefon, apoi formeazã din nou) Alo? Alo? Misu! Misu! Cum care Misu? Misu Mateiescu, Oraca, colegul tãu. Marcel? Marcel, fi atent cã pot sã vorbesc c-au plecat toti. Vreau sã-ti procur niste icoane vechi pe sticlã. Marcel? Nu e Marcel? Nu e casa Marcel? Nu e o casã? Da' ce e?... Tovarasul ofiter... vã rog sã mã iertati... am gresit!...

[Serenity]

Nea Mărin şi PPC

Mă frate-miu, sînt amărît rău, mă! Da' amărît rău de tot, de tot! că-mi zicea mie ăl bătrin a lu ăl bătrin:
- Mă, nepoate, nu pune mă la inimă, că năcazurile sînt multe şi viaţa ie singură.
Aia ie cu năcazurile! Multe-n viaţa mea, şi cît putui aşa făcui, cît putui.
Da' să-ntîmplă cîte-o daravelă, de nu pot să n-o bagi in samă. Că nu poţ întodeauna să faci pe surdu şi pe orbu, ştii? Să-ntîmplă cîte una, de nu poţ să n-o pui la inimă. Stai o ţîră că-ţ spui!
De cîte ori mă duceam pi la fi-miu Marinel, şi, cînd fu-n şcoală, şi pe urmă, mai tîrziu, pi la armată, trăgeam şi io ca omu pi la neamuri, pi la cunoscuţ, pe unde apucam. Da' să-ntîmpla cîteodată de nu poate omu să te primească. Nu poate, are şi iel ale lui şi nu poate!
E, cînd nu găseam, ma duceam la 'otel. Aci, la 'otel, cînd te duci, dacă nu cunoşti, ştii, dacă nu cunoşti şi vrei odae, ca să-ţ dea, trebuie să-i dai. Ca să-ţ dea iel ţie odae, trebuie să-i dai şi tu lui. Bască banii pentru odae, care merg la stat. Ăla ie preţu la odae, plăteşti şi gata. Da' trebuie să-i dai în plus.
Că odată unu mi-a zis de la obraz, că io nu pricepeam.
- Mă nene, zice, te văd băiat deştept! şi dupa buletin văd că ieşti oltean.
- Aha! zic io. Sînt!
- Pă' atunci, nu ţ-a ruşine?
- Pă' di ce, zic io, di ce să-mi fie?
- Să poate să nu-l cunoşti dumneata pe Tudor Vladimirescu?
- Pă' cum să nu-l cunosc, zic io, că şi iel tot oltean d-al nostru fu!
- Pă' atunci de ce nu-l bagi în buletin? zice iel.
- Pe cine? zic io.
- Pe Tudor Vladimirescu!
- Cum vine asta? zic io.
- Mă nene, zice iel. Ai douăşcinci de frangi?
- Am! zic io.
- Şi cine ie pe iei?
- Tudor Vladimirescu, zic io.
- E! Chiteşte-l frumos şi pune-l în buletin, că altfel nu se eliberează camera săptămîna asta! Ş-afară plouă şi-n gara nu ie voie, ştii?!
Ce dracu ierea să fac! I-am dat douăşcinci de frangi şi mi-a dat odae.
Pă urmă veneam la 'otel, gata, învăţasem lecţiia la istorie! Făcea Tudorică săracu rost de odae, imediat! Mă gîndeam io-n mintea mea a proastă - mă, pentru ăştia s-o fi sculat Vladimirescu la razmeriţă?
Da' nu numa la 'otel, peste tot unde te duceai, trebuia să stai cu mîna-n pozinar. Bacşiş, de! Auz, "bacşiş"! Sună al dracu de urît! Bag sama că ăsta nu ie cuvînt românesc, prea sună aşa pe sub mînă, bacşiş!
Acu-n urmă, cînd aflai că s-a hotărît să fîrşim odată cu obiceiu ăsta, mă bucurai din cale-afară! Gata! zic io, intrăm şi noi în rîndu lumii, scăpăm de ruşine! Că d-aia sînt amărît! Da' amărît rău, rău de tot!
Mă duc acu fr'o săptămîna la oraş, să-mi cumpăr o coasă. Cumpăr io coasa şi mă întîlnesc cu Gheorghe a lu Ciupitu de o ţine pe Mariţa lu Porunghelu, de făcea îngheţată ş-o vindea pe oauă!
Zice Gheorghe:
- Mă nea Mărine, hai pînă pleacă trinu, să bem şi noi o bere! Fac io cinste!
- Hai mă! zic io.
Bem noi cîte o halbă, mai fac io cinste cu una.
- Plata, zic, că vine trinu!
Vine ospătaru şi mîzgăleste un bon acolo. Zice:
- Douăşcinci de frangi!
- Ia dă bonu-ncoa, zic io, şi mă uit lung la iel şi pe urmă la peretele din faţă, pe care scria frumos cu litere de tipar:
NU NE JICNIŢ, NU PRIMIM BACŞIŞ!
Mă uit pe bon, socoteala bună: patru halbe, pai'şpce frangi, un franc patruzăci, remiză, nouă frangi jumătate, PPC. Cu totu, douăşcinci de frangi.
- Mă frate-miu, zic, ce ie asta di la urmă?
- PPC, zice el.
- Pă' noi nu mîncarăm aşa ceva!
- PPC, zice el, atîta face: nouă frangi cinzăci.
- Pă' pe ce? zic io.
- Pe PPC! zice iel.
- Pă' pe ce, mă n-auz? că noi beurăm bere ş-atît. Iote ce-i! Io-ţ dau nouă frangi jumate, da' spune-mi şi mie ce ie asta PPC ca să nu ramîn prost!
- Dă banii! zice iel sirios, şi-ţ spui.
- Na! Acuşica spune.
- Mă nene, zice iel. Ştii şi matale că noi nu mai primim bacşiş, că nu ie frumos.
- Foarte bine, zic io.
- S-atunci, zice iel, trecem pe listă PPC.
- Şi ce ie asta?
- Foarte simplu, zice iel, PPC, poate pică ceva, asta ie PPC, poate pică ceva!
Auz mă frati-miu, adevărată vorba din bătrîni, că lupu îşi schimbă păru, da' năravu ba!
D-aia zic io, că ăstora le-ar trebui un PAM, adică poate-i află miliţia, ş-atunci poate le pică ceva care să-i dezveţe de nărav! Să-i dezveţe de nărav, aia ie!