Momente Vesele Cu... Optiuni

[bdl]

Toma Caragiu

--------------------------------------------------------------------------------
Un telefon discret
Icoane pe sticlã... icoane... Asa zic si eu afacere... (formeazã la telefon)
- Alo Marcel?
- Da.
- Misu la telefon... vorbesc de la un telefon public, sunt la Satu-Mare, scurt. Pot sã-ti procur niste vestigii, ieftine...
- Ce mãi?
- Niste... reminiscente sticlã...
- Aha... Martini. Ia-mi si mie câteva sã...
- Mda... numai la bãuturã ti-e capu'. Am niste racile domnule... racile. Chestii d-ãlea care nu ne mai dezbãrãm noi si ne criticã, le iau ieftin la prima mânã.
- Aha, înteleg, ca la mare...
- Da, da, nu întelegi nimic. Ce am venit la Satu-Mare ca sã iau ceasuri, ce esti nebun?
- Eh, atunci?
- Vorbesc de la un telefon public.
- Ahh... si te plouã acolo...
- Pãi, nu plouã! Cum o sã plouã...
- Ah, la Bucuresti plouã, rãu de tot.
- Eh, da, da... observ cã plouã pe banii mei.
- Pãi spune, ce e?
- Pãi cum sa-ti explic?...
- Pãi oricum.
- Marcel, tu crezi în cineva pe lumea asta?
- Cred, în Maricica.
- Eh, mi-ai luat de grijã, minune, minunea asta cu Maricica... Lasã-mã cu Maricica cã-nebunesc! Marcel... pot sã-ti procur...
- Ei, ce?
- Pãi asta e, ce... ce... Niste vederi cu ramã de se pun ele în casã pe peretele de la rãsãrit.
- Eu pe peretele ãla pun frigiderul.
- Nu... esti contra mea, esti contra mea... eu stiu unde pui tu frigiderul Marcel... Nu toti oamenii pun frigiderul pe peretele ãla unde când intrã cu botezul se duce drept acolo.
- Eh, în baie?...
- Esti nebun! Cum o sã intre cu busuiocul în baie, cap de rumegus! Marcel, Marcelicã... Misu la telefon...
- Da mãi, tu...
- Nu stiu, eu nu-ti cunosc pãrintii dar despre tine am auzit c-ai fost premiant în liceu, fi atent la ce-ti spun... Când zic Maramures, traditie, artã, artã primitivã, tu la ce te gândesti?
- Hmm... la Maricica...
- Lasã-mã doamne cu Maricica cã-nebubesc!
- De ce sã te las bãi?! De ce sã te las?! Ma iubeste, o iubesc... de ce sã te las?
- Marcel, fi atent Marcel cã-ti dau de-nteles. Daca-as zice luate-ar dracu', ar fi pãcat...
- Pãi normal, ce ti-am fãcut?
- Si nu pot sã-l omor cã-i departe... Marcel, fi atent. Zic Maramures, traditie, ape, munti... cã mai ascultã vreo-unu... localnici peste tot, si-n casã la câte-un localnic... la câte-un localnic în casã... eh, ce gãsesti la un localnic în casã?
- Palincã...
- Dacã mai zici odata palincã te strâng de gât prin telefon!... Atâta sti, palincã si Maricica! Mai bine erai mistic, întelegi? Mistic! Mistic!!
- Pãi nu sunt mãi...
- Pãi, puteam sã am eu norocul ãsta? Dute la dracu'!
- Ba du-te tu la dracu'!
- Unde sã mã duc eu Marcelicã?
- La dracu'...
- Aha... hai cã începi sã intri pe drumul cel bun. Esti pe-aproape Marcelicã, pe-aproape, fi atent... unde sã mã duc eu Marcelicã?
- La dracu'...
- Aha! Eh,eu zic ceva invers...
- Aha... vrei sã te impaci?
- Nu, vreau sã te otrãvesc Marcel, vreau sã... Fi atent Marcelicã, fi atent, stai cã te iau altfel. Fi atent cã nu mai am decât doi polei. Ascultã, tu ai vãzut la televizor serialul ãla cu unul care avea ceva pe cap?
- Da, Kojak...
- Omule, ãla n-avea dici pãr, darãmite...
- Mite ce?
- Mite... nu cã poate sã-nebuneascã omu'! Poate sã-nebuneascã omu'! Ascultã Marcel, stai cã te iau altfel, am gãsit - Bucurestiul, Bucurestiul îl cunosti, opera, opera sti unde e?
- Da.
- E, ce e vizavi de operã?
- Restaurantu' Opera...
- Eram sigur... Ascultã consumator ramolit, dar lânga restaurant, alãturi, când o iei pe strada sfântul Elefterie, subliniez sfântul Elefterie, ce e?
- Un pãrculet...
- Bravo Marcel... bravo Marcelicã, asa este, un pãrculet, da asa e. Si când intri-n pãrculet... întelegi? Eh, eu pot sã-ti procur...
- Castane...
- Asta este!... Asta este!... Castane! Uite de ce dau eu 200 de lei la telefon ca sã te întreb pe tine dacã nu vrei sã-ti aduc castane de la Satu-Mare. Marcel urmãreste-mã cã nu mai am bani...
- Ce sã te urmãresc, eu-s de la militie?...
- Marcel, Marcel stai, stai cã te iau altfel... E ziua ta?
- Pe 29 mai.
- Când vrei tu...
- Nu e când vreau eu, ti-arãt si buletinul dacã vrei...
- Nu, te cred Marcelicã, te cred, nu, nu trebuie sã-mi arãti, nu trebuie sã-mi arãti... esti în elementul tãu... Vin, Maricica alãturi, pe masã vin...
- Rosu...
- Rosu, rosu... cum vrei tu... de care bei tu. Tu închini un pahar. Fi atent... închini un pahar de vin!
- Da.
- Zi mã închin!!
- Da domne, ce mare lucru?
- Imi vine rãu... îmi vine rãu! E complet idiot, e idiot complet... Marcel, Marcel, stai cã te iau altfel. Nu ai vin...
- Cum sã n-am eu?! De ce sã n-am eu, bã, vin?!
- Ho stai! Stai, presupunem cã n-ai vin, na!
- Pãi am bere...
- Nai nici bere! N-ai nimic lacomule! N-ai nici bere, nici vin, nimic! Nici un fel de bãuturã si Maricica a fugit cu unu-n provincie... Tu nu te rogi sã-i calce tramvaiul?
- Numa' pe el...
- Normal... Eh, si cum te rogi?
- Cãlca-l-ar tramvaiul...
- Rãule! Rãule! Si nu-l calcã... renunti?
- Nu...
- E, ce zici? Cum te rogi tu?
- Arde-l-ar focul...
- Pãi nu e frumos...
- Da, da' s-o ia pe Maricia e frumos?
- Pãi nu e, nu e... si atuncea tu zici - dã Doamne! Doamne sã-l calce tramvaiul! Zi!
- Sã-l calce...
- Sã te calce pe tine de idiot!... Zi dupã mine! Dã...
- Dã...
- Doamne...
- Doamne...
- Stop!! Stop!!! Aici am vrut s-ajung. Am niste poze cu omu'...
- Cum adicã, tu sti cu cine-a fugit Maricica si mi-ai ascuns...
- Esti nebun... esti nebun. Am poze cu ãlãlaltul, cu...
- Da' ce sunt doi?
- Unul singur... celãlalt... singuru'! singurul!...
- Da, ce sã zic, mare lucru sã ai poza mea...
- Da, bravo Marcel, bravo Marcel, va sã zicã tu esti un Dumnezeu...
- Da, sunt...
- Bine! Bine! Atunci fãti icoane pe sticlã la Foto Buzesti sã vezi dacã ti le cumpãrã cineva. Marcel, alo Marcel? Marcel?? Na, cã s-a-ntrerupt. Tocmai acuma când plecaserã si ãstia din jur. Marcel?? (bate în telefon, apoi formeazã din nou) Alo? Alo? Misu! Misu! Cum care Misu? Misu Mateiescu, Oraca, colegul tãu. Marcel? Marcel, fi atent cã pot sã vorbesc c-au plecat toti. Vreau sã-ti procur niste icoane vechi pe sticlã. Marcel? Nu e Marcel? Nu e casa Marcel? Nu e o casã? Da' ce e?... Tovarasul ofiter... vã rog sã mã iertati... am gresit!...

[Serenity]

Nea Mărin si Anu Nou

Mă frate-miu, cum zîcea al bătîrn a lu al bătîrn, cînd il intrebam io de viata, zîcea "mă nepoate, fusa, fusa si se dusa". Asa trecu si 1971.
Fu un an bun, de ce să zîc! Fusai sanatos... Veta sanatoasa, copiii, nepoti, sanatosi, grîu se făcu, porumb se făcu, vin se făcu, ce mai, an cu belsug! An bun, ce mai, ca se mai intimplara si unele lucruri de-mi mearsera la inima! P-aia de la comparativa, de bagasera mîinile pin-la umeri în gestiune, ii dovedi si-i baga acolo unde le ie locu, ca poate le vine mintea la cap, pe nepotul Stanel Brabete, il decora... mă fiecaruia dupe munca si straduinta!
Si cum s-apropria anu de sfirsit, ii zîc lu Veta:
- Mă Veto, fata tatii, 'ai să petrecem anu nou cum scrie la carte mă, iote, facem cum vrei tu! Cum vrei tu, asa facem.
Ee, dacă vrei să facem cum zîc io, zîce ia, 'ai să mergem la Bucuresti, să petrecem anu nou la nasu Pantelica, ca tot a zis iel să venim. S-as merge si io o data să petrec si să n-am treaba! Ca de cînd mă stiu, de anu nou muncesc de dau în brinci!
Mă, zîc, are dreptate muierea! Ia s-o mai scot, mă, în lume, să fim si noi o data musafiri, ca gazda fusai de cînd mă stiu, de cînd mă stiu, fusai gazda!
Zis si făcut, plecaram, cu toate ca nu mă prea bucurai, ca al de nasu la Bucuresti nu petrec anu nou, fac un soi de sirbatoare de-i zîce ca la bulion...
Loai io o damijeana de zaibar si un curcan, cozonaci si o oala cu sarmale, ca să nu mă duc cu mîna goala.
Pina la Craiova, merseam cum merseram. Di la Craiova, loai bilete la acelerat cu locuri rezervate.
Rezervate vorba vine, ca locurile ierau, da' fiecare loc mai avea rezervat cîte doi-trei calatori. Ierea un scandal în trin intre ai cu locuri rezervate, care sedeau jos, si ai cu locuri rezervate, de sedeau în picioare, de mai mare dragu, auz?
Io cu Veta avuseram noroc ca ne-ntepeniram la capu vagonului, pe-nculoar si nu mai ajunseram la locuri, asa ca scaparam de scandal. Da'pe drum mai incolo, auzii unii care se certau pe locurile noastre, asa ca strigai si io:
- Taica, fa matale scandal, ca sîntem din acelas sindicat!
Ierea o-nghesuiala, de mă gîndii "bine ca loai curcanu taiat" ca altfel il duceam strosit de tot, da'de tot, auz?
Damijana, ramasai cu ia-n brata. Adica vorba vine în brata, ca nu puteam să ajung cu mîinile la ia. Sta singura inghesuita pe deoparte de mine, pe de alta parte de doi militari si un popa. Cred ca pe burta popii sta mai mult!
La Piatra-Olt se mai dete lume jos, de putui să schimb picioru, ca-mi amortisa al atang de tot, de tot.
Pusa si Veta oala cu sarmale linga fereastra, da' n-apucaram să rasuflam, ca se sui puhoi de lume de ziceai ca e trinu de cauciuc, c-altfel nu-mi dau sama cum de-ncapuram atitia.
Pa oala de sarmale se sui un copilas si se uita pe geam. Suca al mic, nepotu lu nasu, ajunsasa pe la jumatea vagonului, ca uitai să va spui, ca-l loasem si pe Suca. Ca zisasa nasu să i-l aducem si ta-su zîce:
- Duce-ti-l mă, barem de anu nou să stau si io linistit!
Imi spusasa iel:
- Mă Marine, pe Suca asta mic, leaga-l!
Da'io cînd vazui inghesuiala, zîc, lasa ca n-are un'sa duce!
Da'al jurat de copil, mai în patru labe, mai musca pe unu de picior, mai intapa o cocoana, ajunsa pi la mijlocu vagonului.
- Sucaaa, zîc, unde iesti?
- Acilea, nene Marine!
- Vino-ncoa, mă!
- Vino matale!
- Pa'io nu pot, ca ie-nghesuiala!
- Pa'daca nu poci matale, io cum să vin, ca sînt mic?!
- Pa'vino cum te susasi, auz?
- Nu pot să mai trec pe unde venii, ca mă bat aia de-i muscai.
Mă, zîc, mare minune cu Suca asta!
- Stai dracu acolo cuminte, să nu te cherd!
Da'cum vorbeam io cu Suca, unu care se suisa la Piatra_olt, imi baga cotu-n damijana. Mă frate-miu, s-avea un palton frumos, o culoare asa deschisa... Sa prinsa zaibaru de ia, minune mare! Ii făcu mineca neagra, ce mai!
Incepu un scandal...! Ce mă fac io, zîcea ala cu paltonu al nou... ce vin ie asta?..., iasa la curatat...?
- Zaibar, zîc io, si iasa de iesit, da'numa cu foarfeca!
- Ce vorba-i asta? zîce iel.
- Romaneasca, zîc io.
- Pa'atunci, ce fac?
- Ii faci alta mineca, zîc io.
- O sa-mi platesti paltonul, zîce iel.
- Pa'di ce, zîc io, cu tu-mi platisi vinu?
- Pa'ce io sînt de vina?
- Da'ce io, io detei cu damijana-n dumneata, sau dumneata detesi cu cotu-n damijana?
- Pa'daca ie-nghesuiala! zîce iel.
- Si ce, inghesuiala o făcui io?
- Pa'di ce nu stat acasa? zîce omu. Nici în ajunu anului nou nu va potoliti!
- Pa'matale di ce nu stai acasa?
- Lasa, nu mi-o mai inoarce, zi mai bine ce fac cu paltonu, ca nu mai am stofa să-i schimb mineca!
Zic:
- Imi dati mie adresa si va aduc io o damijana cu vin.
- Ce să fac cu iel, zîce omu, ca io nu beau vin negru.
- N-are nimic, zîc io, va aduc io o damijana, o varsam intr-o caldare si bagam paltonu sa-l scoatem la o culoare, ca alt leac nu ezista! Zaibaru n-are moarte, auz?
Cum stam eu de vorba cu omu, numai ca vad intr-o gara ca coborisa unu cu Suca de mîna.
- Mă frate-miu, strigai io pe geam, ce iesti chior, nu vez ca ala nu-i copilu tău?
- Lasa, zîce iel, vad io, că un copil asa nărod n-am vazut în viata mea.
- Pa'atunci di ce loasi copilu din trin?
- Ca să facem schimb, zîce ala. Da-mi-l p-al meu de sta pe oala cu sarmale linga dumneata si ti-l dau pe geam p-asta.
- Auzi mă la iel, zîc. Stii ce ti-ar trebui? Sa te las să faci anu nou cu Suca, să te-nveti minte să mai pui mîna pe ce nu-i al tau!
Al lui nu vrea să să dea jos din trin, Suca nu mai vrea să urce. Pina la urma reusiram de schimbaram narodu lui pe narodu nostru. Chiraia Suca si să zbatea, ca nu se lasa pînă nu mă pagubi de doua perechi de palme.
Cum se sparsasa damijana, ce mai fu-n ia, fr'o cinci kile, le detei de la baura unii. Aia asa se-ncinsara, ca sparsara un geam si-acu făcuram tot chiciura la mustati.
- Maine, zîce Veta, ia vez d-asta, ca nu mă lasa-n pace!
- Iu, Doamna ia-ma, care fu?
- Asta din spatele meu.
- Nu, zîce omu, nu va suparati! Tin si io mîinile sub broboada la dumneaiei, ca-mi inghetara de tot. Dacă vreti, va dau un pol.
- Mă frate-miu, mă, zîc, vez c-o-ncurci, auz? Iti mai dau io un pol si ia-t manusi, ca altfel te-ncalzesc io de-t bate coliva-n chiept, auz?
Mă frate-miu, cu chiu cu vai, ajunseram la Bucuresti.
Se făcusara cam ceasurile sasa seara. Pina ajunsai la nasu Pantelica, se făcu de opt.
- Mă Marine, bine ca venisi, du-te dupa sifoane!
Ee... fusai dupe sifoane... dupe tigari... dupe chibrituri... dupe buline de cap... dupe piine, ca uitasera... dupe vin ca să bizuisara pe mine.
Pe la uns'ce sara, ce mai, firsii, venii acasa.
Ii gasii pe toti la masa.
- Hai mă odata, zîce nasu, ca nu puturam să sedem dupe tine, pe unde umblii, si mincaram.
- Da'Veta unde ie? zîc io.
- Fina? la bucatarie mai munceste si ia, zîce nasu, ca iete, nase-ta Reta ie rupta de oboseala.
Ee, lasa zîc io, ca ia vru la Bucuresti, stii, ia vru!
M-asezai si io la masa. Mă frate-miu, adormii de fr'o trei ori în sarmale... Si fuma unu linga mine, de mă afumase de tot.
Zic:
- Mai lasa si matale tigarea aia!
- Nu pot, zîce iel, ca de trei zile nu să gasesc "Amiral" si astazi gasii.
- S-acu ce faci, scot pirleala? zîc io, mai lasa, mai rasufla o tira!
Lasa omu tigarea si aprinsa un trabuc.
Nasu zîce:
- Marine, pune si mie un sprit!
- Da'unde iesti, zîc io, ca nu te vad de fum.
Ii pui io vin si bag mîna sub masa să iau sifonu.
Mă fratilor, si-n loc de sifon apucai mita de coada. A dracu mita, să făcu ghem pe mîna mea.
Mă speriai, ce mai! Trasai mîna de sub masa si aruncai mita în brata la nasa Reta, care o arunca lu coana mare, care i-o arunca lu al de sedea linga mine, care i-o arunca lu nevasta-sa, care i-o dete lu tata socru, care mi-o arunca mie, de o aruncai sub masa unde chirai odata Suca, de lesina coana mare, soacra de!
- Da'ce-are a mita, mă nasule, zîc, ie turbata?
- Ie beata, zîce nasu, ca-l prinsai pe Suca, cînd ii dete tuica. Da'nu-i nimic, o data ie anu nou!
Cînd mă uit bine la ala de linga mine, se făcusa verde. Da-i cu otet pi la timple, da-i palme, nimic!
Chemaram salvarea!
Zice nasu:
- Mă fine, du-te tu cu iel la urgenta, să nu ne stricam noi petrecerea.
Mă dusai, ce iera să fac?
Zice doftoru:
- Da'ce are?
- Nu stiu, zîc, bag sama de fumat.
- As, zîce eil, ie sufocat, nu vezi? cîte sarmale a mincat?
- Pa'stiu io? zîc, nu stiu!
Dete doftoru un telefon la nasu, si ii spusara ca nu mincase decît fr'o patruzaci si doua.
- Ei, zîce doftoru, dacă reusim da-i scoatem una, doua, isi revine. Ca ie plin, zîce.
Ii făcu iel ca-i făcu si omu zîce:
- Hai-napoi la bairam, ca odata-i anu nou!
- Lasa, zîc io, ca mai e si la anu, ori vrei să nu-l mai apuci? Du-te acas!
Si se dusa.
Io ma-ntorsai la nasu pe jos, ca salvarea nu mai vru să mă duca si taxi nu gasii.
Cînd ajunsai la nasu, dormeau tot. Numai nasa Reta zîce:
- Marine, du-te la o farmacie de servici si ia niste bicarbonat. Da'vezi să scrie pe punga, ca altfel nasu Pantelica nu-l ia, ca ie frica să nu pateasca ca anu trecut, cînd a luat praf de copt, de ierea să plezneasca.
Mă dusai la farmacie; loai ce loai, cînd venii acasa, auzii zdranganeala-n bucatarie. Mă duc io. Veta mea spala vase de-a-npicioarele, de ierea gata-gata să cada-n cazanu cu apa schiarta.
- A Veto, ce faci tu aci?
- Iote-i dau o mîna de ajutor lu nasa Reta, ca ie rupta saraca!
- Pa'ia unde ie?
- Doarme!
- Auz, Veto, fata tatii, lasă-i să doarma, si tu'ai cu mine, ca dacă prindem trinu asta de dimineata, ajungem pe sara acasa. Dormim pînă mîine să sarbatorim anu nou mîine sara, numa noi doi. Ca n-o fi foc, daca-l sarbatorim pe doua, pe doua daca-l sarbatorim, n-o fi foc! Il sarbatorim noi doi, ca doi porunghei!