Momente Vesele Cu... Optiuni

[bdl]

Toma Caragiu

--------------------------------------------------------------------------------
Un telefon discret
Icoane pe sticlã... icoane... Asa zic si eu afacere... (formeazã la telefon)
- Alo Marcel?
- Da.
- Misu la telefon... vorbesc de la un telefon public, sunt la Satu-Mare, scurt. Pot sã-ti procur niste vestigii, ieftine...
- Ce mãi?
- Niste... reminiscente sticlã...
- Aha... Martini. Ia-mi si mie câteva sã...
- Mda... numai la bãuturã ti-e capu'. Am niste racile domnule... racile. Chestii d-ãlea care nu ne mai dezbãrãm noi si ne criticã, le iau ieftin la prima mânã.
- Aha, înteleg, ca la mare...
- Da, da, nu întelegi nimic. Ce am venit la Satu-Mare ca sã iau ceasuri, ce esti nebun?
- Eh, atunci?
- Vorbesc de la un telefon public.
- Ahh... si te plouã acolo...
- Pãi, nu plouã! Cum o sã plouã...
- Ah, la Bucuresti plouã, rãu de tot.
- Eh, da, da... observ cã plouã pe banii mei.
- Pãi spune, ce e?
- Pãi cum sa-ti explic?...
- Pãi oricum.
- Marcel, tu crezi în cineva pe lumea asta?
- Cred, în Maricica.
- Eh, mi-ai luat de grijã, minune, minunea asta cu Maricica... Lasã-mã cu Maricica cã-nebunesc! Marcel... pot sã-ti procur...
- Ei, ce?
- Pãi asta e, ce... ce... Niste vederi cu ramã de se pun ele în casã pe peretele de la rãsãrit.
- Eu pe peretele ãla pun frigiderul.
- Nu... esti contra mea, esti contra mea... eu stiu unde pui tu frigiderul Marcel... Nu toti oamenii pun frigiderul pe peretele ãla unde când intrã cu botezul se duce drept acolo.
- Eh, în baie?...
- Esti nebun! Cum o sã intre cu busuiocul în baie, cap de rumegus! Marcel, Marcelicã... Misu la telefon...
- Da mãi, tu...
- Nu stiu, eu nu-ti cunosc pãrintii dar despre tine am auzit c-ai fost premiant în liceu, fi atent la ce-ti spun... Când zic Maramures, traditie, artã, artã primitivã, tu la ce te gândesti?
- Hmm... la Maricica...
- Lasã-mã doamne cu Maricica cã-nebubesc!
- De ce sã te las bãi?! De ce sã te las?! Ma iubeste, o iubesc... de ce sã te las?
- Marcel, fi atent Marcel cã-ti dau de-nteles. Daca-as zice luate-ar dracu', ar fi pãcat...
- Pãi normal, ce ti-am fãcut?
- Si nu pot sã-l omor cã-i departe... Marcel, fi atent. Zic Maramures, traditie, ape, munti... cã mai ascultã vreo-unu... localnici peste tot, si-n casã la câte-un localnic... la câte-un localnic în casã... eh, ce gãsesti la un localnic în casã?
- Palincã...
- Dacã mai zici odata palincã te strâng de gât prin telefon!... Atâta sti, palincã si Maricica! Mai bine erai mistic, întelegi? Mistic! Mistic!!
- Pãi nu sunt mãi...
- Pãi, puteam sã am eu norocul ãsta? Dute la dracu'!
- Ba du-te tu la dracu'!
- Unde sã mã duc eu Marcelicã?
- La dracu'...
- Aha... hai cã începi sã intri pe drumul cel bun. Esti pe-aproape Marcelicã, pe-aproape, fi atent... unde sã mã duc eu Marcelicã?
- La dracu'...
- Aha! Eh,eu zic ceva invers...
- Aha... vrei sã te impaci?
- Nu, vreau sã te otrãvesc Marcel, vreau sã... Fi atent Marcelicã, fi atent, stai cã te iau altfel. Fi atent cã nu mai am decât doi polei. Ascultã, tu ai vãzut la televizor serialul ãla cu unul care avea ceva pe cap?
- Da, Kojak...
- Omule, ãla n-avea dici pãr, darãmite...
- Mite ce?
- Mite... nu cã poate sã-nebuneascã omu'! Poate sã-nebuneascã omu'! Ascultã Marcel, stai cã te iau altfel, am gãsit - Bucurestiul, Bucurestiul îl cunosti, opera, opera sti unde e?
- Da.
- E, ce e vizavi de operã?
- Restaurantu' Opera...
- Eram sigur... Ascultã consumator ramolit, dar lânga restaurant, alãturi, când o iei pe strada sfântul Elefterie, subliniez sfântul Elefterie, ce e?
- Un pãrculet...
- Bravo Marcel... bravo Marcelicã, asa este, un pãrculet, da asa e. Si când intri-n pãrculet... întelegi? Eh, eu pot sã-ti procur...
- Castane...
- Asta este!... Asta este!... Castane! Uite de ce dau eu 200 de lei la telefon ca sã te întreb pe tine dacã nu vrei sã-ti aduc castane de la Satu-Mare. Marcel urmãreste-mã cã nu mai am bani...
- Ce sã te urmãresc, eu-s de la militie?...
- Marcel, Marcel stai, stai cã te iau altfel... E ziua ta?
- Pe 29 mai.
- Când vrei tu...
- Nu e când vreau eu, ti-arãt si buletinul dacã vrei...
- Nu, te cred Marcelicã, te cred, nu, nu trebuie sã-mi arãti, nu trebuie sã-mi arãti... esti în elementul tãu... Vin, Maricica alãturi, pe masã vin...
- Rosu...
- Rosu, rosu... cum vrei tu... de care bei tu. Tu închini un pahar. Fi atent... închini un pahar de vin!
- Da.
- Zi mã închin!!
- Da domne, ce mare lucru?
- Imi vine rãu... îmi vine rãu! E complet idiot, e idiot complet... Marcel, Marcel, stai cã te iau altfel. Nu ai vin...
- Cum sã n-am eu?! De ce sã n-am eu, bã, vin?!
- Ho stai! Stai, presupunem cã n-ai vin, na!
- Pãi am bere...
- Nai nici bere! N-ai nimic lacomule! N-ai nici bere, nici vin, nimic! Nici un fel de bãuturã si Maricica a fugit cu unu-n provincie... Tu nu te rogi sã-i calce tramvaiul?
- Numa' pe el...
- Normal... Eh, si cum te rogi?
- Cãlca-l-ar tramvaiul...
- Rãule! Rãule! Si nu-l calcã... renunti?
- Nu...
- E, ce zici? Cum te rogi tu?
- Arde-l-ar focul...
- Pãi nu e frumos...
- Da, da' s-o ia pe Maricia e frumos?
- Pãi nu e, nu e... si atuncea tu zici - dã Doamne! Doamne sã-l calce tramvaiul! Zi!
- Sã-l calce...
- Sã te calce pe tine de idiot!... Zi dupã mine! Dã...
- Dã...
- Doamne...
- Doamne...
- Stop!! Stop!!! Aici am vrut s-ajung. Am niste poze cu omu'...
- Cum adicã, tu sti cu cine-a fugit Maricica si mi-ai ascuns...
- Esti nebun... esti nebun. Am poze cu ãlãlaltul, cu...
- Da' ce sunt doi?
- Unul singur... celãlalt... singuru'! singurul!...
- Da, ce sã zic, mare lucru sã ai poza mea...
- Da, bravo Marcel, bravo Marcel, va sã zicã tu esti un Dumnezeu...
- Da, sunt...
- Bine! Bine! Atunci fãti icoane pe sticlã la Foto Buzesti sã vezi dacã ti le cumpãrã cineva. Marcel, alo Marcel? Marcel?? Na, cã s-a-ntrerupt. Tocmai acuma când plecaserã si ãstia din jur. Marcel?? (bate în telefon, apoi formeazã din nou) Alo? Alo? Misu! Misu! Cum care Misu? Misu Mateiescu, Oraca, colegul tãu. Marcel? Marcel, fi atent cã pot sã vorbesc c-au plecat toti. Vreau sã-ti procur niste icoane vechi pe sticlã. Marcel? Nu e Marcel? Nu e casa Marcel? Nu e o casã? Da' ce e?... Tovarasul ofiter... vã rog sã mã iertati... am gresit!...

[Serenity]

O afacere oltenească

Mă frate-miu, cînd faci cîte o afacere, cum te taie pe tine capu, si iasa prost, iti ie nacaz, nu zîc nu. Iti ie nacaz, ce mai! Da' cînd te iei dupe capu altuia si iasă prost, atunci să vez, că-t vine să-t bagi ghearele-n oichi, nu alta!
Bag samă, c-asa ie făcut omu, să fie cu iel mai iertator decît cu ăilalt!
Pa' mie, acu, di ce mi-e năcaz? Di ce mi-e mie năcaz acu? Ca mă luoai dupe capu si vorba lu Fanică a lu Catîru!
Vine la mine-ntr-o dimineata si zîce:
- Mă nea Marine, mă, mă uit la tine si mă minunez! Om bătîrn si nu te taie capu!
- Pa' di ce, mă?
- D-aia, că stiu c-ai nevoie de bani, muncesti de te spetesti si n-ai spor!
- Cum n-am, mă, spor, ce vorbă-i aia?
- Iote ca te uzmesti cu caratu la chitara pentru suseaua a noua. Mai bine faci un drum pînă la Severin si vii de-acolo pricopsit.
- Pa' ce mă, la Severin umbla cîinii cu covrigi în coada sau plouă cu craitari?
- Cam asa ceva, zîce iel! Ca-mi spusa mie Florica a lu Conovat, de-o tine pe Tanta lu Fasui, ca la Severin de cînd cu santeru al nou, să făcu ou trei frangi, bucata.
- Cît, ba?
- Trei frangi!
- Să-i saie oichii?
- Să-i!
- Pă' ce mă, aia p-acolo n-au gaini, nu să oua, ori dete fr'o bolesnita-n iele?
- Ba, au iei, da' nu prididesc. Ca de cînd se făcu santeru al mare, la portile de schier, venira muncitori puzderie. Munca grea, oamenii, dacă muncesc, trebuie să mănînce, si ouale-s bune, ca-ti dau znaga.
- Pa' tu de ce nu te duci să vinzi, mă Fanica?
- Mă nea Marine, t-o spui p-a dreapta! N-am nici oua, n-am nici bani să le cumpar d-aci, să le vind acolo! Da', spui matale ca-m-esti preten si n-asi vrea să pricopsasc frun dusman.
Mă, fratilor, să va spui drept, de cînd imi baga Fanica a lu Catiru sarpele asta-n gînd, nu mai avusai liniste!
Faceam io ce faceam, da' tot acolo mă gîndeam. Mă, zîc, trei frangi ou, nu ie rău!
M-apucai să string toate ouale, du pin casa, du pin cuibare... Ba făcui una si mai boacana... Cum pusasa Veta fr'o patru clota cu o zi mai-nainte, mă dusai si luoai ouale, usurel, de supt iele, si pusei niste chietre di la girla, ca să nu prinda de veste clotale si să paraseasca sirviciu. Lu Veta nu-i spusai nimic, ca cine stie ce mai imi zîce, sau scapa fr'o vorba, cum fac muierile, aude frunu si-mi sufla afacerea.
- Mă frate-miu, strinsai io fr'o doua sute de oua... Mă, zîc, doi ori trei, sasa. Parca n-ar merita să bat io drumu pin la Severin, pentru sase sute de frangi! Dacă asi avea o mie, alta treaba!
Mă gîndii... mă sucii... mă, zîc, mi-ar trebui un om de nadejde.
Il chemai pe nepotu-miu Suca, si-i zîc:
- Mă Suca, vrei să facem o afacere-npreuna?
- Nea Marine, cu matale vind si pe dracu drept inger.
- Mă, zîc, io te iau cu mine la Severin, iti platesc trinu, si-t dau s-o suta de frangi! Fa-mi rost de opt sute de oua!
- Mă nea Marine, pe' c-o suta de frangi nu facem treaba, sau vrei să le fur?
- Mă fi-t-ar starea a dracu, să nu te prind ca furi un ou, ca te omor!
- P-atunci cum?
- Mă, zîc. Fi atent la mine-aci! Suta de frangi i-a ta pentru osteneala. Pentru oua it dau io alti bani, cu care cumperi. Da' nu d-aci di la noi din sat, te duci pi la Catane, pi la Covei, pi la Ghidici-n colo. Nu sufli o vorba si ai grija să nu fie ouale clocite, si să vii iute! Mă, venisi?
- Nea Marine, zbor!
Facu Suca al meu, treaba buna. A treia zi, avuseram o mie de oua. Le chitiram noi în patru papornita, în malai, si-i zisai lu Suca:
- Mă, pana plecam, le pituli la voi în paie, da' vez să nu le simta cataua lu Marin Galiceanu, ca dacă mănînca frun ou, te mănînc cu coaja cu tot.
- N-ai grija, nea Marine, mă culc pa iele!
- Cum pa iele, mă, ce iesti narod?
- Hai mă, nea Marine, ce nu stii de gluma, vorba vine?! Auz, nea Marine, da' ce faci cu-atitea oua?
- Cozonaci, zi io.
- Pa' ce faci cu iei?
- Iote, umplu gura la ai de-ntreaba!
- Vasazica, tot hotie!
- Taci mă, zîc, ai rabdare s-o vezi ce-i aia o afacere!
Mă dusai la colectiva, să ma-nvoiesc la brigadier, la nea Tanasuca a lu Colan a lu Mirea.
- Mă, nea Tanasuca, invoieste-ma fr'o doua zile!
- Pa' di ce?
- Iote d-aia, ca nu mă simt prea bine, nus-ce am, si vreau să mă duc la doftor, la Craiova!
- Pa' ce mă, aci n-avem doftor?
- N-avem, zîc io, ca ie doftorita si io mai bine mor, decît să mă dezbrac în fata unei muieri.
- Taci mă, ca te scoate Veta mincinos!
- Ia te uita la talica, pa' ce Veta i-e doftorita?
- Mă, narod iesti, zîce nea Tanasuca! Pa' ce boala are rusine?
- N-are, zîc io cu gîndu la oua, da'io am!
- Bine mă, du-te! Da' să stii ca cherzi zile-munca!
- Pa' ce să fac? Boala ie boala, nu te-ntreaba!
Zis si făcut, plecaram! Da' plecaram cu-n trin de noapte, să nu vada careva ce fel de boala am io!
Mă fratilor, va spui drept, ca n-ghierea si rusine; om bătîrn, să pleci noaptea, pe furis.
Da' acu dacă mă prinsasam în 'ora, trebuia să joc ca bagasem banii-n oua!
Da-n trin, ne trecura toate naduselile, ca ierea o-nghesuiala, de fu musai să tinem papornitale-n brata. Ca ne si zisa unu:
- Mă fratilor, lasasi-le colea jos, ca va spetiti!
- Nu se poate! zîc io.
- Pa' d-or n-ot avea oaua-n iele!
- Facem prinsoare? zîce Suca.
Ii detei una cu cotu, de-si cherdu rasuflarea.
- Ce dai mă nea Marine?
- Pa' dacă am in plus, zîc io.
Mă frate-miu, di la Craiova-n colo, avusaram naroc, ca ierea lumea mai rasfirata, puteai sa-t tragi sufletu!
Zîce Suca,
- Mă nea Marine, la Severin, mă duci si pa mine la portiile de schier, să vad dacă nu m-a mintit Gogu llu Pecingine.
- Pa' ce ti-a zis, mă?
- Pa' i-auz, ca i-a spus lu ta-su, ca stie de la al bătîrn, care a fost la Severin prin opt sute sapte-sapte, ca cica la portile de schier ie lacatu cît ploasca. Si, mie parca nu-mi vine să cred să iziste un lacat asa mare!
- Bine mă narodule, dupa ce firsim treaba, te duc!
E, din vorba-n vorba, ajunseram la Severin! cînd ne deteram jos din trin, cascatu de Suca, cu oichii dupe una, de-i intrasa rochita la apa, cît p-aci să dea cu papornitale intr-un carucior d-ala de cara marfa.
- Mă, zîc, calca usor, umbla cu bagare de sama, si dacă faci fruna si mă bagi in belea, te bat ca pe oaua cînd le faci jumari!
Mă frate-miu, cu chiu cu vai, ajunseran la piata.
Să cad jos din picioare, nu alta! Cit ierea piata de mare, ierea alba... alba... de oaua, de zîceai c-a nins in toiul verii! cînd mă uit la pret, mi se făcu rău de tot! Optzeci de bani bucata si ieu le luoasem c-un frang!
Mă frate-miu, vazui negru-naintea oichilor. Auzi, numa oaua negre vedeam!
Ma-ntorc la Suca, rîdea cu gura pînă la urechi.
- Mă nea Marine, dacă afla Grecu ala... Onasus ala... te-angajeaza conselor, auz?
Incepu Suca să urle, s-o rupsa la fuga. Luoai papornitele si mă luoai dupe iel. cînd vazu c-acu-acu l-ajung, incepu să strige:
- 'otiii... 'otiii!
Mă, se făcu o harmalaie... ciraiau muierile... urla lumea... "punet mîna pe iei"... fluiera militiia...
- Mă, zîc, daca-l prind, il omor!
S-avusai noroc, ca-l prinsai... Ca se-nchiedeca d-un maldar de praz, si veni in cap ca uliu, cu papornita cu tot, peste o taraba cu oaua!
Mă, cum imi luoasa Dumnezau mintile, ii mai detei si io c-o papornita de-a mea in cap!
Veni militiia si ierea să iasa dandanaie mare, ca, pe Suca pînă nu-l spalara de galbenusuri, nu samana cu buletinu!
Facuram socotelile, al dracu ala cu taraba parca le numarasa p-ale noastre, ale zdravane!
Ca zicea ca iel avu trei sute cinzaci de oaua, si cînd le numararem p-ale noastre, mai iereau trei sute cinzaci si trei!
Cu ala ne lamuriram, da' nu scapam de militiie! Ca ce avusai cu Suca, de fugii dupe iel? Da' tot cu narodu avusai noroc, ca-i făcu cu oichii militiianului, il luoa la o parte, si-i zisa:
Nu te uita la iel, ca-i om bătîrn cu paru alb, ii place să joace tiligosu, leapsa, de! Ca-n colo ie cuminte, nu face rău!
Militiianu să uita lung la mine, nu-s ce mutra oi fi avut, ca ofta si pleca!
Ii zîce Suca lui ala cu oauale:
- Auzi, ba nene? Noi scaparam da' matale pin'le vinzi, fac pui!
- Vad si io, zîce omu, ca nu merg afacerile! O să mă duc să le vind spre Calafat, incolo!
- Auz mă nene, t-as spune io un merchez, da' mi-e frica ca mă bate omu asta, zîce iel, s-arata spre mine!
- Spune-i mă, zîc, ca nu-ti fac nimic!
- Auz, nene, dacă te duci spre Calafat, treci si pe la Bailesti, ca cunosc io unu, Marin a lu Juvete, care-t cumpara oauale c-un frang bucata!
Auz vorba la iel!
Mă fratilor, ne umfla isu pe amindoi mă, ne rîdeam si ne pupam!
Ala cu oauale, se uita la noi cu gura căscată, incepu sa-si facă cruci si să adune oauale.
Plecaram noi dincolo si ne duseram spre portile de schier. Mă fratilor, minunea minunilor!
Cînd să deschisa odata vederea larga, pînă-n malu alalalt, ni să taie rasuflarea. Puzderie de masini si de oameni dintr-o parte si din alta misunau ca furnigile, să puie Dunarea la ham de chiatra si schier.
Mare minune tecnica si mare ie puterea omului!
- Mă Suca, zîc, nu vazusi tu lacatu cît plosca, da' vazusi altele mai dihai.
Sta Suca-al meu si se uita cu oichii dusi la furnigaru de oameni si masini...
Zice:
- Mă nea Marine, nu te supara, asta ie treaba, nu gluma!
Bravo lor! Asta afacere!!!... Aia a nostra cu oauale, ie gainarie da-o dracu, bine ca se sparsara!