Papadie, in oras Optiuni

[Oare]

Stateam pe terasa si ma uitam la multimea de spori de papadie imprastiati peste tot, unii zburau, altii erau deja asezati pe te miri unde. Ma intrebam de unde naiba atata papadie in oras cand tot ce vad eu zilnic sunt blocuri reabilitate, trotuare, parcuri in care iarba e tabacita de paturile intinse sambata sau duminica. Imi amintesc ca imi luasem concediu atunci, dar nu pentru ca as fi avut ceva de facut, ci pentru ca nu mai aveam chef de munca, desi cam intotdeauna se intampla asta. Stiam ca o sa imi para rau mai tarziu cand se va ivi o plecare la munte sau la mare iar eu voi fi nevoit sa imi iau medical. Imi iau, domnule, de ce sa nu imi iau, toata lumea isi ia. La noi la servici e regula sa nu iti iei mai mult de o luna si jumatate medical pe an ca atunci cica bate la ochi. Mare prostie, dar deh, ne conformam. Ma bucuram totusi ca eu stateam si altii lucrau si asta ma facea sa pot merge linistit pe strada, parca stiam din nou cum e sa nu te grabesti. Nu a trebuit sa merg mult ca am si dat peste o curte plina u papadie gata sa isi ia zborul. Presupun ca era o gospodarie nelocuita deoarece prin partea din spate a curtii era o poteca pe care cred ca veneau oamenii de la tren ca sa nu mai ocoleasca prin gara. Imediat m-am gandit ca poate o sa intalnesc acolo un mos care o sa ma roage sa am grija de el putinii ani care i-au mai ramas din viata si o sa imi lase mie toata averea lui. Mi-am scuturat repede capul si am inaintat catre papadie. Tot locul arata neingrijit si parasit parca cu ani in urma. M-am uitat putin prin jur, m-am aplceat si am rupt tulpina unei papadii. Am lasat-o lunga cam cat o tigara si am suflat prin ea. Fluiera, fluiera asa cum fluierau papadiile cand eram eu copil in curtea bunicilor. Am zambit, insa repede am aruncat fluiericiul deoarece am simtit acel gust amar de lapte de papadie si aveam impresia ca se si uita deja trecatorii la mine. Tot timpul spun ca mie nu imi pasa de ce zice lumea, de ce crede despre mine, da adevarul e ca totdeauna fac lucrurile tinand cont de cum arata ele in exterior. O fi bine......

[speer]

Plimbare de noapte pe mal


Păşesc,
Pe cărarea dintre sălcile tăcute,
Ce ascultă, închinate, povestea neşfârşită-a râului domol,
Şi tac, privind cum mor, frunzele din zbor.

Visez,
Şi-ascult doar vântul răcoros,
Temătoare ramuri încâlcite, vrăji neliniştite,
Se zbat în linişte deplină, pe cer, sub clar de lună plină.

Simt,
Prin întunericul naturii, eternul simbol,
Al ceţii abur mistic, maiestuos,
Ce-mi intră-n suflet, mişelesc, ca un miros.

Tresar,
La fiecare, voce a naturii renăscute,
Din amorţeala unei zi toride,
Şi sper, aliată să îmi fie, nu stafie.

Vreau,
S-ajung la capătul aleii dintre sălcii,
Să pot aduna-n plămâni,
Aerul rece al nopţii-înfrânte.

Dar nu mă pot abţine.
Vreau să mă-ntorc pe cărarea bântuită,
Prietene să-mi fie duhurile morţii,
Şi-n vis să ne jucăm, prin ale sorţii întunecate taine.