-X- Optiuni

[exergy33]

Si daca ai gresit sau nu ceva, cuiva, sigur o sa-i treaca.

Constatarea mea retorica a fost formulata in timp ce ma minunam in ce varza s-a transformat jurnalul ...
Imi dorisem sa vorbesc despre pastorii bakhtiari si viata lor aspra, dar mi-a pierit tot cheful.

Acest topic a fost editat de exergy33: 10 Mar 2013, 07:43 AM

[Marduk]

Eu iti urmaresc povestirile si te-as ruga sa nu renunti. Sunt o fire curioasa si-mi place sa aflu lucruri noi din aceasta lume, in care se intampla sa traiesc "alaturi" de oameni ca tine.

[mos lacusta]

scuzati ca am deranjat; nu voi mai interveni vreodata

Acest topic a fost editat de mos lacusta: 10 Mar 2013, 10:12 PM

[Promo Contextual]

[exergy33]

Nu am terminat de vorbit despre bakhtiari, dar mi-am iesit din ritm si-mi trebuie ceva timp sa ma adun ... la propriu si la figurat.
Voi reveni

Pana atunci, pe cei interesati de istoria si cultura persana, ii invit sa citeasca o poveste de dragoste.

[Frisky]

Mi-a placut. Multumesc. E o poveste adevarata plina de pasiune. Impresionante si ilustratiile lui Nasser Ovissi si "rima" culorii sale cu vorba-n in versuri a lui Khayyam.

[andra_v]

Frumoasa poveste de dragoste, presarata cu aspecte de ordin istoric, politic si militare - impregnate in egala masura de pasiune.

[exergy33]

... ... ...
copiii bakhtiarilor ...


Aici incepusem sa vorbesc despre pastorii nomazi din triburile bakhtiarilor. Voi relua azi firul povestilor nu inainte insa de a va reaminti ca in ultima postare am incercat sa prezint modul in care se incheia pe timpuri casatoria la ashayerii bakhtiari ( ashayeri = nomazi).
Acolo am vorbit atat despre petitul obisnuit cat si despre casatorii incheiate dupa reguli mai putin obisnuite ( casatoria de tipul ham-bari sau cea intitulata khoon-bas).
Voi continua acum cu alte tipuri de casatorie, cum ar fi de exemplu "naf-boorun" - adica casatoria incheiata la taiatul buricului unei fete nou nascute.
In limba persana 'naf' inseamna buric, ombilic, dar cuvantul are un sens mai larg caci din el au derivat alte cuvinte ca de exemplu 'nafas' care inseamna rasuflare.

E o casatorie ciudata ce nu 'merge' cu mentalitatea unui european caci aceasta casatorie presupune ca parintii baiatului isi aleg nora in momentul in care dansa vine pe lume.
Baiatul are de regula doi sau trei ani mai mult decat fata.
Deci parintii baiatului ajung la intelegere cu parintii fetitei ca in viitor copiii lor sa devina sot si sotie iar ceremonialul taierii ombilicului fetitei coincide cu logodna ei.
De regula cele doua familii apartin aceluiasi clan sau subtrib, mai rar aceluiasi trib, se cunoasc bine intre ei si au mare incredere unii in altii.

Mi s-a parut de-a dreptul stupid, revoltator chiar, ca cineva sa fie nevoit sa se casatoreasca cu o persoana doar pentru faptul ca parintii, de ambele parti, au ajuns la un consens.

Mi s-a spus ca in trecut acest tip de casatorie nu era foarte frecvent in randul bakhtiarilor dar ca, totusi, exista. Exista si oamenii respectau regulile 'jocului'.
Am intrebat ce se intampla in cazul in care fata ajunsa la varsta maritisului nu dorea sa se casatoreasca cu baiatul respectiv, sau daca baiatul, din varii motive, nu dorea sa-si uneasca viata cu fata aleasa de parinti ... si am aflat ca, desi onoarea impunea ca sa se respecte decizia parintilor in ceea ce privea nora sau ginerele, in cazul in care una din parti nu dorea sa incheie casatoria, nu era obligata.
Bakhtiarii considerau ca 'dokhtar baiad razi bashad' ... adica fata trebuie sa fie cu inima impacata.
Bineinteles ca neincheierea casatoriei se lasa cu suparare de ambele parti.

Ceea ce a constituit un subiect de meditatie pentru mine a fost sa aflu ca de extrem de putine ori s-a ajuns la desfacerea unei astfel de logodne si ca factorul psihologic a dirijat relatia in sensul dorit.
Despre ce e vorba?
Fata si baiatul aflati intr-o astfel de situatie, inca de mici ( patru cinci ani) iau la cunostinta faptul ca intr-o zi vor deveni sot si sotie. Familiile lor au legaturi stranse si copiii, adica viitorii miri, se vad des si-si urmaresc evolutia de-a lungul timpului.
Se spune ca, psihologic, acest lucru ii apropie, fiecare vazand in celalalt o Ileana Cosanzeana sau un Fat Frumos. Un dar ceresc de care se bucura cu mintea, mentalitatea si inima lor de copii.

Fata cu voal mov si ochi de culoarea mierii de albine (asali in persana) a aparut si in documentarul The Bakhtiar Alphabet.

Acest topic a fost editat de exergy33: 18 Mar 2013, 05:48 PM

[exergy33]

Un alt tip de casatorie practicat de pastorii bakhtiari il reprezinta asa zisa casatorie incrucisata sau gabega.

Despre ce e vorba?
E vorba despre un tip de casatorie destul de frecvent printre bakhtiari si care se incheie cu acordul a doi tineri care se cunosc la nunta fratelui/surorii lor.
Foarte adesea se intampla ca la casatoria a doi tineri din doua subtriburi diferite, fratele miresei si sora mirelui sa se placa si sa doreasca sa se casatoreasca.
O astfel de casatorie, incurajata de bakhtiari pe motiv ca ar intari relatiile sociale dintre subtriburi, se numeste "gabega".

Mirele isi ia sotia cu dânsul, in tribul său, rupând-o de familia ei si de modul in care a fost crescuta de catre ai ei. Parintii fetei doresc sa se asigure ca fiica lor e tratata cum se cuvine in noua familie.
Poate parea ciudat ca in structuri sociale tribale, pastorale, pe care un sedentar le intelege mai greu spicuind informatii din carti - fara sa le observe in mediul lor natural - acest lucru e considerat foarte important.
Pastorii nomazi considera important ca fata lor sa fie tratata cu respectul cuvenit, la fel cum familia baiatului considera important ca nora sa sporeasca valoarea fiului lor, implicit a intregii familii, in cadrul clanului si al tribului.

O casatorie "gabega" era binevenita deoarece fratele miresei aducea in familia lor o nora din familia ginerelui. Deci se crea o situatie de genul "v-am dat o nora, v-am luat o nora".
Mi se pare ca seamana putin cu un schimb de ostatici , desi nu e deloc asa.

Am retinut insa ideea de baza ce presupune in primul rand respectul fata de celalalt: intr-o structura sociala fara politie si alte organe de ordine fiecare trebuia sa aiba grija cum sa se poarte pentru a nu leza drepturile si libertatea semenilor lor.

Dar se pare ca bakhtiarul asta nu are absolut nici o grija si-i foarte multumit de sine.




Ce ma binedispune atitudinea tipului !

[exergy33]

... ...



In una din primele postari promiteam ca voi atasa cateva imagini de la o sarbatoare a bakhtiarilor organizata de ei insisi, fara 'sprijinul' autoritatilor.
Azi voi introduce in jurnal prima serie de imagini de la sarbatoarea prilejuita de intalnirea bakhtiarilor ce-si au originea in satul Simeli. Evenimentul a facut ca bakhtiari din satul respectiv sa se intalneasca cu rudele lor, mai apropiate sau mai indepartate, ce traiesc in satele vecine, in orase ca Isfahan, Shahr-e Kurd, Teheran, etc ... dar si cu cei ce au emigrat in Europa, America si Australia.

Dau aceste imagini pentru a ilustra modul in care se identifica bakhtiarii cu istoria Persiei.
La aceasta intalnire nu a fost arborat streagul actual al Iranului (cu insemne religioase), si nici cel cu insemnele regale (leul, soarele, sabia), ci s-a preferat unul simplu in cele trei culori nationale (rosu, alb, verde).
La loc de cinste insa s-a aflat imaginea poetului iranian Ferdowsi/Firdowsi, autorul Cronicii Regilor/Shah Name, cronica in care bakhtiarii isi regasesc radacinile etnice si identitatea nationala.
Un loc de seama in cadrul acestor intalniri si sarbatori o au mai marii satelor (dehqanii), khanii locali ce se ocupa cu mersul societatii pastorale si batranii.




(in fundal se observa afisul cu statuia poetului Ferdowsi)

In coltul din stanga jos, a fost surprins un khan si sotia lui, ambii imbracati in negru. Probabil ca e khanul ce conduce tribul din care fac parte si locuitorii sedentari ai satului Simeli.
Cred ca am mai spus ca majoritatea triburilor de bakhtiari aveau in componenta doua ramuri : una pastorala - ce avea in grija oile si transhumanta, si una sedentara ce se ocupa cu prelucrarea materiilor prime, comercializarea lor, agricultura si pomicultura - acolo unde solul si clima permit asta, dar si cu alte activitati ce tin de tehnica.
Dupa revolutia islamica, si mai ales dupa incheierea razboiului cu Irakul, tot mai multe familii de pastori s-au sedentarizat in zona lor de migratie sau au parasit satele pentru a lucra in centrele industriale care, dupa razboi, aveau o acuta nevoie de forta de munca.

In ciuda aspectului care poate induce in eroare, bakhtiarii au fost intotdeauna atrasi de nou si de stiinta de carte. De aceea de-a lungul istoriei ei au dat de furca sahilor, s-au implicat politic si economic, si-au trimis copiii la studii in Europa si au participat activ la transformarea Iranului intr-o monarhie constitutionala.

Istoria exploatarii petrolului in Iran e legata de implicarea Bakhtiarilor si sprijinul acordat de dansii companiilor britanice.
Shapur Bakhtiar, prim ministrul ultimul sah al Iranului, ministru ce provenea dintr-o proeminenta familie de nobili bakhtiari, reprezinta un alt personaj care a contribuit mult la modernizarea structurii economice si financiare a Iranului.
Despre Dr. Mossadegh, ministru caruia i se datoreaza nationalizarea resurselor de petrol ale Iranului, am vorbit anterior ... cred ca pe pagina precedenta a jurnalului.

Dintre toate triburile nomade de pe teritoriul Iranului bakhtiarii au avut si au cel mai ridicat indice de alfabetizare, si nu ma refer aici la copiii pe care statul iranian ii obliga sa mearga la scoala, ma refer la oamenii in varsta care au invatat sa citeasca si sa scrie unul de la altul.

Mai spuneam ca la sarbatorile lor, pastorii nomazi isi poarta cu mandrie pustile. Nici nu-i de mirare ca sunt foarte fotografiati ... si de ca sa nu fim sinceri, unii din din ei sunt chiar fotogenici

[exergy33]

... ... ...


Nu stiu ce s-ar fi intamplat daca toti descendentii bakhtiari din Simeli nu si-ar fi parasit satul si ar fi ramas in locul de bastina. Probabil ca Simeli ar fi ajuns oras de talia Sibiului .
Ma uit la puzderia de lume din fotografii si la buna dispozitie generala ce pluteste in aer acolo.
Observ ca bakhtiarii au adus scaune din plastic si ca doar sus pe crestele de piatra, pustimea si tineretul, sta pe jos.
Am inclus o alta fotografie cu un pastor nomad bakhtiar. Dupa banderola de pe piept am inteles ca face parte din comitetul de organizare si asigurare a ordinii (intalnirii).
Deci toate amanuntele organizatorice au fost gandite de bakhtiari, si nu numai cele ce tin de ordine.
Pe langa scaune au mai fost aduse la locul desfasurarii cabine cu toalete ecologice, corturi de prim ajutor asistate de voluntari ai Semilunei Rosii, sticle cu apa potabila, etc.







Dar lumea se simte bine, dupa cum se vede din aceasta imagine al carei fundal e acoperit partial de posterul cu figura legendarului poet persan Firdowsi, si nu cred sa fi plecat repede acasa ... mai ales ca bakhtiarii sunt renumiti pentru un kabab special, denumit kabab-e bakhtiari, in care e combinata pe frigaruie carnea de oaie cu cea de pasare si cu legume de sezon stropite cu sos de lamaie si maghiran uscat.

Tipele s-au dezlantuit in ritmul muzicii de pe scena (scena fiind in fata lor) ... imi inchipui ce galagie e acolo.
Doar barbatul asta cu parul grizonat s-a ratacit printre femei si, se pare, distractia nu prea il intereseaza caci poarta o discutie 'adanca' cu doamna de alaturi.

Voi reveni cu imagini de la aceasta intalnire.

[andra_v]

La Multi Ani cu ocazia Anului Nou kurd, persan si al altor popoare indo-europene, care, noua romanilor, ne reaminteste de vechea sarbatoare carpatina a Martisorului: http://www.crestinortodox.ro/datini-obicei...atie-68808.html

[exergy33]

Multumesc pentru urari si la randul meu doresc o primavara de bun augur tuturor celor ce mai poposesc aici !
Dupa calendarul solar iranian azi este 5 Farvardin, a cincea zi a anului 1392 (Hegira/Hijiri Khorshidi).


... ...


Revin la intalnirea pastorilor bakhtiari cu alte imagini. Fetele din fotografie presupun ca fac parte dintr-un grup folcloric si se pregatesc sa urce pe scena improvizata in fata multimii de oameni. Tracul, ingrijorarea si nerabdarea li se citeste pe figura.
Numai micuta cu văl verde nu are nici o grija. Imi place aerul pe care si l-a luat in fata aparatului foto. E serioasa, stapana pe sine, demna, zambitoare ... si un pic prea matura pentru varsta ei.





Bakhtiarul cu pusca l-am introdus in postare cu scopul de a mari paleta fizionomiilor masculine a pastorilor nomazi. Unii din cei ce trec prin acest jurnal mi-au reprosat ca, de-a lungul postarilor dedicate ashayerilor/pastorilor nomazi din Iran, am pus multe imagini cu fete si femei in timp ce pe barbati i-as fi trecut in "subsolul paginii" ...

Ma rog, chestiune de interpretare ... sper sa mai fi recuperat din carente in aceste ultime patru posturi.

Acest topic a fost editat de exergy33: 25 Mar 2013, 12:25 PM

[exergy33]

Printesa Maria Cantemir - intre adevar istoric si legenda internautica ... asta apropo de discutiile despre cine scrie istoria si cum poate fi falsificat, cosmetizat si mistificat adevarul istoric.

[exergy33]

Am descoperit un film despre Maria Cantemir facut de rusi ... combinatie de documentar si science fiction
Apare in partea de jos a paginii.

http://www.internat-mid.ru/doki/okpetrmar.html

Acest topic a fost editat de exergy33: 29 Mar 2013, 03:02 PM

[andra_v]

Citesti in limba rusa?

[exergy33]

Citesti in limba rusa?

Silabisesc ... dar ma descurc atunci cand e nevoie sa 'storc' informatiile care ma intereseaza.

[Cla]

Silabisesc ... dar ma descurc atunci cand e nevoie sa 'storc' informatiile care ma intereseaza.

Ce fain... si eu citesc rusa, dar n-am habar ce, stiu doar Babushka si Wodka
Un pic mai mult, dar ce conteaza

Acest topic a fost editat de Cla: 2 Apr 2013, 12:09 AM

[exergy33]

Dacă ai venit să vezi cum e la mine în suflet,
ai venit într-un moment nepotrivit.
Peste tot se zugrăvește -
așa că nu vei găsi un scaun pe care să șezi
ca să schimbăm două vorbe.
Dar nici de spus nu ar fi multe.

Molozul îmi distrage atenția,
scara din colt mă irită prin postura-i trufașă
iar mirosul de var mi-a șters amintirile.
Gălețile cu nespuse - cine oare le-o fi așezat aici ?
îți vor sta mereu în cale.
Nu vei putea face doi pași fără să te împiedici de ele.
Așa că mai bine rămâi în pragul ușii.

Distanța-i prea mare, chiar dacă ai vrea s-o parcurgi
numai cu privirea.

[exergy33]

Lalejin/Lalegin/Campie cu lalele in Cele Patru Meleaguri ale Bakhtiarilor

A venit timpul sa inchei subcapitolul dedicat bakhtiarilor, chiar daca as fi dorit sa fi povestit mai mult despre viata acestor pastori nomazi.
Probabil ca am mai spus si inainte ca ashayerii/pastorii bakhtiari sunt impartiti in doua mari familii care de-a lungul timpului, nu de putine ori, s-au razboit pentru a-si intari puterea in zona.
Haft Lang a reprezentat cea mai importanta uniune tribala din randul careia s-au ridicat multe personalitati bakhtiare.
Bakhtiarii Chahar Lang, desi mai putin numerosi, au izbucnit deseori pe scena politica si au pus in pericol autoritatea sahilor.
Numele lor e mai dificil de tradus : Chahar inseamna patru, Haft inseamna sapte, iar Lang inseamna picior. Desi englezii i-au botezat Four Legs si Seven Legs , eu inclin sa cred ca numeralele din numele tribului indica numarul de urmasi (baieti) pe care i-au avut doi conducatori ai tribului in vremuri imemoriale.
Dupa parerea mea Chahar Lang ar insemna tribul format din patru urmasi ai unui conducator in timp ce Haft Lang s-au format din sapte urmasi ai altui conducator.
Poate ca acesti doi conducatori de triburi erau frati sau poate ca e vorba de urmasii unui mare conducator, insa de la doua sotii ...

Numele "bakhtiar" deriva din cuvantul "bakht" care in limba persana inseamna noroc, sansa, blagoslovire ...
In orice caz, bakhtiarii au avut de spus intotdeauna un cuvant greu in istoria Persiei/Iranului.

As vrea sa amintesc in treacat cateva dintre vedetele lor.

Voi incepe cu rubrica feminina iar in capul listei o voi pune pe Bibi Maryam, sotia unui ilkhan bakhtiar, ea insasi fiica de ilkhani bakhtiari - mama ei fiind fiica unui khan din tribul Chahar Lang, trib rival cu tribul Haft Lang din care provenea tatal ... casatorita de doua ori, cu numerosi copii, nepoti si stranepoti, in loc sa stea la taclale cu femeile de varsta ei, s-a opus influentei britanicilor in zonele petrolifere ale Persiei (terenuri controlate la acea data de bakhtiari), si in loc sa fiarba ash pentru masa de pranz, tranzactiona la sange ultimele modele de pusti si tunuri.
Tatal, unchii pe linie materna si paterna, fratii si verisorii ei au reprezentat piese importante pe tabla de sah a regiunii. Toti au facut politica.
Bibi Maryam a crescut si s-a format in acest mediu.

Bibi Maryam a ramas in istoria vie a bakhtiarilor datorita faptului ca impotriva vointei sahului a acordat gazduire si protectie armata unui regiment condus de Wilhelm Wassmuss.
In biografia lui Wasmuss de pe wikipedia (varianta engleza) numele lui Bibi Maryam nu e nici macar pomenit desi la comanda ei, si pe cheltuiala ei, sute de bakhtiari inarmati au asigurat protectia lui Wassmuss, opunandu-se atat fortelor armate ale sahului cat si fortelor militare britanice stationate in zona !

http://www.soas.ac.uk/gallery/bakhtiari-ku.../sardar-maryam/
http://en.wikipedia.org/wiki/Wilhelm_Wassmuss

Aceasta femeie cu aspect de mătușică obeză, dupa moartea sotului ei, si-a impus autoritatea aupra uniunii de triburi Haft Lang. Desi formal uniunea era condusa de un ilkhan (barbat), mai marii triburilor si clanurilor ii dadeau ascultare ei datorita faptului ca dansa avea o minte brici.
Bibi Maryam avea o inclinatie nativa pentru politica si comert.
Putine documente au ramas despre ea: cateva fotografii, cateva scrisori schimbate cu khanii altor triburi - scrisori in care prevedea ca dupa infrangerea in primul razboi mondial germanii nu vor sta cu mainile in san si vor incerca din nou sa se impuna in Europa, cateva contracte si acte comerciale ... si zeci de legende.
A fost denumita si Sardar Maryam, sardar fiind un titlu acordat doar barbatilor
In limba persana "sar" inseamna cap iar "sardar" desemneaza persoana care administra militar o provincie, teritoriu, tinut.
Acest cuvant, putin modificat (serdar), a ajuns prin filiera turca pana in limba romana unde, in secolele trecute, il desemna pe comandantul de osti sau pe comandantul cavaleriei.

Personalitatea ei a inspirat-o pe Julie Oehler. Recomand tuturor cartea : Bibi Maryam - A Bakhtiyari Tribal Woman, desi nu reuseste sa surprinda in intregime personalitatea eroinei.

http://bakhtiyaryha.blogfa.com/post-40.aspx

Voi continua cu Golnar Bakhtiar, prima iranianca care impreuna cu calul ei a reusit sa sara peste 2m in concursul national hipic din 1977.

http://www.soas.ac.uk/gallery/bakhtiari-ku...olnar-bakhtiar/

Rudi Bakhtiar, pe numele ei adevarat Rudabeh Bakhtiar, probabil ca va e cunoscut. Ani de zile a fost realizatoare de programe de stiri pentru CNN si Fox.
Laleh Bakhtiar, profesoara universitara la Universitatea din Chicago, mi-a atras atentia datorita curajului de a reinterpreta Coranul intr-o viziune feminina.

Desi nu e cunoscuta peste hotare, Parvin Alipour va ramane intotdeauna in istoria Iranului datorita unui cantec
Imi place cum a cantat ea, deoarece a cantat doar piese traditionale, autentice, si nu s-a coborat in a canta manele cu priza la un anumit soi de public pentru a castiga bani si o efemera celebritate.
Am facut cunostinta cu muzica ei datorita unei intamplari.

Cred ca se intampla cu noua ani in urma ...
Era vara, asta tin bine minte, si planuiam o calatorie la Shiraz.
Intre timp incepusem sa ascult muzica instrumentala traditionala ... kamancheh, tar, sitar, tombak, santur, ney (care in limba persana desemneaza fluierul pastorilor), ...

Niste cunostinte m-au invitat la ele si mi-au promis ca-mi vor pune un DVD cu muzica pe placul meu. Nu stiam despre ce fel de muzica va fi vorba.
Ca sa nu merg cu mana goala am cumparat (la piata gri) un DVD cu concertul lui Yanni, Life at the Acropolis.
Imi place foarte mult de 'diavolita in rosu' care a manuit arcusul si vioara in acel concert.
Nu cred ca o voi putea uita vreodata pe Karen Briggs.
Concertul ales mai avea o particularitate. Orchestra fusese condusa de un dirijor iranian, Shahrdad Rohani, si prin Teheran se zvonea ca Yanni si Shahrdad Rohani ar fi dorit sa organizeze un mare concert la Persepolis. Deci ceva de genul Life at the Persepolis.

Mai intai am vizionat CD-ul meu si m-am bucurat ca respectivilor le-a placut muzica lui Yanni. Cadoul meu le nimerise gusturile.
A urmat randul CD-ului lor. Era vorba de o inregistrare in studio, la un post de televiziune in limba kurda, si inainte ca sa aud prima melodie am ascultat intrebarile puse de realizator si raspunsurile date de Parvin Alipour.
Am remarcat felul ei deosebit de a formula propozitiile, caldura vocii, imbracamintea traditionala deosebit de simpla (de culoare rosie) si tracul pe care il avea deoarece nu se putea exprima in dialectul lur-bakhtiar, desi il intelegea foarte bine.
Realizatorul o intreba in dialect, ea ii raspundea in persana
Asa ca am putut intelege explicatiile date de dansa.

Parvin Alipour a cantat prima data la varsta de cinci ani, intr-un program de televiziune pentru copii.
Parintii ei erau bakhtiari insa locuiau undeva in sud deoarece tatal era functionar administrativ la o companie petroliera.

Intr-o vacanta de vara Parvin petrece cateva zile intr-o tabara de pastori bakhtiari. Acolo aude pentru prima data niste cantece triste, un fel de balade, despre barbati de frunte ai bakhtiarilor care au fost incarcerati sau executati de catre sahii diverselor dinastii.
Se aseamana intrucatva cu baladele despre haiducii de la noi.

Dansa a invatat aici melodiile Shir-e Ali Medun si Doya Doya Vakht-e Janga pe care apoi le-a cantat in premiera la radio.
A fost invitata pentru realizarea unei inregistrari pentru Institutul de Muzica si Etnografie din Teheran.
In mod oficial dansa a fost trecuta drept descoperitoarea acestor piese muzicale.
In Iran lumea o asociaza pe Parvin Alipour cu melodia ei cea mai cunoscuta : Shir-e Ali Merdun.

In limba persana, dar si in dialectul lurilor bakhtiari, "shir" poate insemna leu, robinet sau lapte
In acest context inseamna leu.
In dialectul bakhtiar "merdun" inseamna barbatie. In persana se pronunta "mardan". In ambele cazuri radacina cuvantului provine din mard - care are sensul de barbat.
Ali Merdun e supranumele unui erou bakhtiar.

Doya Doya Vakhte Janga inseamna Doica, Doica a venit vremea de razboi.
Acest refren imi place in mod deosebit si desi l-am auzit interpretat si de alti cantareti sunt convinsa ca nimeni nu-l interpreteaza asa cum il interpreteaza Parvin Alipour.

Dupa revolutia islamica dansa s-a stabilit peste hotare si a renuntat la cariera muzicala. Nici pe timpul sahului nu a dat multe concerte, repertoriul ei reducandu-se strict la piese traditionale autentice, nealterate.
La ora actuala Parvin traieste in Europa, in Olanda sau in Danemarca .... cred.
Din cand in cand e invitata sa conferentieze despre folclorul bakhtiarilor, fapt ce a facut-o oarecum cunoscuta in randul studentilor de la facultatile de profil.

In acele secvente televizate ce au fost puse apoi pe Youtube e foarte usor de ghicit lipsa unui antrenament vocal. A tradat-o rasuflarea ...lipsa de aer in anumite pasaje vocale.
Acest lucru insa nu rapeste nimic din autenticitatea pieselor interpretate. Ea a cantat live in studio desi putea sa faca apel la inregistrarile din tinerete, inregistrari de o foarte buna calitate, dar a preferat sa le cante din nou.
Curios, sau poate ca nu, multi iranieni ii asculta tocmai aceste inregistrari cu imperfectiuni afirmand ca trairea artistei e mai intensa in aceste inregistrari de maturitate, dupa multi ani de exil, decat in cele de tinerete realizate in studiourile radio-televiziunii din Teheran.

La plecare am primit cadou acel CD. Acest neinsemnat cadou a insemnat un pas important in calea cunoasterii pastorilor bakhtiari.


Pe printesa Soraya Bakhtiari, cea de a doua sotie a fostului sah Mohammad Reza Pahlavi, am lasat-o la urma. Am mai amintit despre ea pe paginile anterioare ale jurnalului.
Daca doriti fotografii si amanunte biografice, mai mult sau mai putin picante, le puteti gasi aici :

http://www.bakhtiarifamily.com/sorayaphotos.php
http://www.bakhtiarifamily.com/soraya.php

Dintre personalitatile masculine voi aminti doar cateva. Lista e destul de lunga, o puteti gasi pe wikipedia, si puteti trage singuri concluzia ca barbatii bakhtiari s-au ocupat mai mult cu razboaiele si politica si mai putin cu stiintele, arta sau literatura.

Despre Dr. Mossadegh, cel ce a nationalizat petrolul iranian, am vorbit pe larg aici.

Shapour Bakhtiar reprezinta un alt nume din istoria contemporana a Iranului. A fost ultimul prim ministru, inainte de revolutie, si i-a fost intr-un fel fidel sahului in ciuda faptului ca Reza Khan - tatal sahului Mohammad Reza Pahlavi - a fost cel care a ordonat uciderea tatalui sau.
Shapour Bakhtiar a incercat in repetate randuri democratizarea tarii si s-a opus pe fata politicii sahului, fapt ce a dus la incarcerarea lui.
A fost eliberat, i s-au dat posturi, a fost din nou intemninat ... un joc de-a soarecele si pisica intre Mohammad Reza Shah si dansul.

Arme si curaj, sacrificiu si iertare, munca de la rasaritul soarelui si pana-n asfintit, intrigi si tradari, sange si ura, transhumante lungi si obositoare, petreceri de povesti si nunti de o saptamana, lupta pentru putere, dorinta de pastrare a identitatii etnice, modernitate si traditionalism ... cam asta a insemnat, si inca mai inseamna, istoria ashayerilor bakhtiari.

Sardar Assad reprezinta pe departe cea mai celebrata personalitate a bakhtiarilor.
In timpul miscarii constitutionaliste (Mashrutiyat), triburile de pastori bakhtiari sub conducerea lui Sardar Assad au ocupat in 1909 Teheranul si l-au fortat pe sahul Mohammad Ali Shah Qajar sa accepte schimbari democratice.
Persia a fost transformata dintr-o monarhie absoluta intr-o monarhie constitutionala iar un mare merit al acestei transformari ii este atribuit lui Sardar Assad.

http://www.bakhtiarifamily.com/constitution.php

Nu as vrea sa inchei lista fara sa pomenesc macar un om de litere sau un artist.
M-am oprit la Fereydoun Moshiri, poet contemporan decedat doar cu cativa ani in urma, ale carui versuri imi plac datoritatii simplitatii si claritatii exprimarii sentimentelor.
Oricum, in persana suna mult mai bine decat in traducere ....

http://en.wikipedia.org/wiki/Fereydoon_Moshiri

Despre marea familie a bakhtiarilor puteti afla mai multe in urmatoarele linkuri. Fotografiile de epoca merita o atentie speciala

http://www.bakhtiarifamily.com/photos4.php
http://www.bakhtiarifamily.com/photos3.php
http://www.bakhtiarifamily.com/photos2.php
http://www.bakhtiarifamily.com/photos1.php
http://www.bakhtiarifamily.com/photos1.php

Fotografiile postate pe paginile anterioare vorbesc destul de convingator despre dragostea bakhtiarilor pentru cai.
Voi adauga inca un exemplu.

Iran Bakhtiar, sotia generalului Teymour Bakhtiar (ultimul link), dupa ce i-a murit calul, nu a mai stat niciodata in șa.

Tinuturile bakhtiarilor sunt tinuturi muntoase de o salbatica frumusete. In aceste tinuturi de piatra creste o floare foarte frumoasa : laleaua imperiala (inverted tulip, imperial crown tulip)
Laleaua are interpretari multiple in literatura si arta persana; despre unele am vorbit mai demult.


......



http://www.hanuancutei.com/forum/content-p...0/-X-/page/455/

Aceasta floare salbatica imi readuce in minte versurile lui Omar Khayyam :

Da-mi campia de lalele sub un cer de primavara,
Da-mi o cupa de vin rosu, ca laleaua cea de para,
Da-mi o fata cu obrazul ca laleaua sa ngerie,
Astea trei in palma mie, celelalte toate ... tie.

Ma gandeam la ceea ce insemna tranhumanta in urma cu un secol cand zeci de mii de oameni si sute de mii de oi si animale de povara trebuiau sa parcurga sute de kilometri pentru un loc de pasunat.
E adevarat ca am incercat sa-i prezint pe bakhtiari dintr-un unghi romantic dar sunt constienta de faptul ca viata lor e foarte grea. Fiecare zi presupune cel putin 12 ore de munca.
Femei si barbati, copii, adulti si batrani muncesc fara odihna.

La ora actuala, 'transhumanta' se efectueaza mai mult cu camioane speciale puse la dispozitie de catre stat. Animalele sunt incarcate in camioane si transportate la destinatie.
Solutia aceasta a fost necesara pentru a nu ingreuna si mai mult traficul greu de pe drumurile ce leaga centrul de sudul Iranului.
Dupa terminarea razboiului regimul facilita transhumanta pastorilor bakhtiari prin inchiderea timp de doua sau trei zile a drumurilor de pe rutele lor de migratie.
Tot traficul vehiculelor auto era dat peste cap si-i nemultumea pe cei ce se ocupau cu transportul marfurilor inspre si dinspre porturile de la Golful Persic.
Dupa cativa ani au fost introduse camioanele speciale pentru animale.

Desi ii prezinta pe bakhtiari intr-o lumina negativa, recomand vizionarea unui documentar foarte vechi, realizat in 1926. E vorba de Grass - A Nation's Battle for Life.
Grass reprezinta un document istoric ce are o particularitate : a fost realizat de o femeie (americana) ce a strabatut impreuna cu bakhtiarii ruta lor de migratie.

Alte documentare cum ar fi de exemplu People of the Wind si The Bakhtiari Alphabet completeaza destul de bine dorinta sau interesul celor care vor sa-si faca o idee corecta despre acesti oameni ai muntilor.

Daca pentru finalul finalului am ales aceasta fotografie e pentru faptul ca ma sensibilizeaza intr-un mod de neinteles ...




~ SFÂRȘIT ~

Acest topic a fost editat de exergy33: 15 Apr 2013, 04:58 AM

[exergy33]

Ascultam o melodie interpretata de Katie Melua si brusc mi-am dat seama ca numele ei original, Ketevan, reprezinta de fapt varianta gruzina a numelui iranian Katayoun.

Nu stiu unde mi-a fost capul de nu am realizat anterior aceasta legatura, cu atat mai mult cu cat intr-o postare din sirul postarilor dedicate orasului Isfahan am vorbit pe larg despre Ketevan - regina Gruziei - si Shah Abbas ...

[exergy33]

Vara trecuta am fost pe coclauri
Cateva zile bune le-am petrecut pe crestele muntilor, sau la poalele lor, si m-am rupt de trepidatiile nesanatoase ale orasului.

Am urcat prin ceață pentru a vedea ruinele unei mult dorite cetati, m-am peregrinat printr-o biserica fortuita, dar si prin ceea ce a mai ramas dintr-un observator astronomic; am mancat mure negre si smochine - pe care le-am descoperit singura pe traseele strabatute, am fotografiat turnuri cu fațade interesante si am fost la un pas sa ne ratacim intr-o livada de nuci ce se intindea pe cateva hectare bune; am intrat in locuinte sapate direct in stanca, am descoperit un muzeu formidabil intr-un mic oras important candva, am intrat doar intr-o singura moschee - record pentru mine - fapt ce l-a surprins pe sotul meu (alergic la astfel de asezaminte), am vazut un caravanserai infloritor odinioara, am aflat legenda unui râu si alte zeci de lucruri interesante.

Imi doresc sa vorbesc despre toate astea si despre intamplarile care au adaugat un plus de sare si piper calatoriei de vacanta.
Nu stiu insa in ce masura voi avea timp, caci de scris am chemare... in ciuda faptului ca la Han au ramas putini musterii amatori sa citeasca ceea ce scriu

Rămâne sa ma hotarasc cu ce sa incep si mai ales cum sa incep.

[andra_v]

Eu una citesc cu un viu interes topicul tau. Mai mult, pentru acesat week-end, mi-am propus sa ma ratacesc pe campiile cu lalele de pe meleagurile pastorilor nomazi, printre doamnele si domnisoarele expresive din fotografiile postate de tine.

[Erwin]

Nu-ți fă griji de mulțimea mai mică sau mai mare a cititorilor... cu toții apreciem!

[exergy33]

Nu-ți fă griji de mulțimea mai mică sau mai mare a cititorilor... cu toții apreciem!

Cand am chef de povestit nu-mi pasa daca (ma) vor citi doar zece persoane, si nici fantastica cifra de zece mii de cititori nu ma stimuleaza sa scriu in momentele in care nu am chemare.
Daca puteam scrie la comanda probabil ca m-as fi facut ziarista
******************************************************

Unii isi propun sa escaladeze Everestul, altii sa-si bea ceaiul de dimineata pe Mont Blanc. Ambitiile mele sunt mult mai modeste. Am dorit sa ajung aici :



... iar vara trecuta am reusit sa-mi indeplinesc dorinta.

PS. Fotografia aceasta (aeriana) nu e facuta de mine, insa cele ce vor urma imi apartin si vor puncta pas cu pas urcusul.

[Marduk]

Interesant, abia astept sa ne povestesti.

[exergy33]

... ... ...



Locul unde imi propusesem sa ajung se numeste castelul lui Babak, sau fortăreața lui Babak, si se afla situat intr-o zona stâncoasă din apropierea orășelului montan Kaleybar (Kalibar).

Calatoria noastra incepuse dintr-un alt loc, continuase prin altre trei patru orase, si dupa toate probabilitatile avea sa se incheie aici, la Kaleybar.

Sosisem in oras pe o vreme excelenta, si desi nu am gasit locuri la hotelul pe care il 'ochisem' pe net, aveam o dispozitie la fel de excelenta ca vremea.
Persoana pe care o angajasem drept ghid si sofer nu fusese niciodata in acesta zona, dar faptul ca se descurca admirabil in turca azera ne scutea de multe greutati sau neintelegeri.

Orasul Kaleybar e situat in prelungirea unei zone protejate, e vorba de rezervatia naturala Aras Baran, in imediata apropiere a râului Aras - râu ce marcheaza o parte din granita nordica a Iranului cu Azerbaijanul fost sovietic ... odinioara cu fosta Rusie, atat cea comunista cat si cea țarista.

Deci locul de unde voi incepe calatoria virtuala apartine provinciei iraniene Azerbaijanul de Est, a carei capitala o reprezinta orasul Tabriz - oras despre care am povestit pagini bune in acest jurnal.

http://www.hanuancutei.com/forum/index.php...st&p=654681
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php...st&p=655464

Urcusul spre fortareață a inceput la prima ora a diminetii.
Am oprit masina la un punct turistic pentru a obtine relatii lamuritoare.
In seara precedenta tipul de la receptia hotelului ne-a spus ca pe aceasta parte a versantului exista doua drumuri : unul mai scurt cu multe scari, altul mai lung - dar mai usor de parcurs - cu privelisti naturale deosebite. Pentru o portiune a drumului, in jur de trei kilometri, putea fi inchiriata o masina de teren.
M-a sfatuit sa optez pentru a doua varianta a traseului si s-a oferit sa-mi retina o masina pentru a doua zi dimineata.

Din experientele anterioare, dar si datorita faptului ca pana nu vad cu ochii mei realitatea de la fața locului nu ma hazardez in a alege, m-am abtinut sa iau vreo hotarare.
Asa ca, la prima ora, am parcat la popasul respectiv masina cu care venisem si ne-am interesat care sunt variantele de a urca pe munte.
Cea cu traseul mai lung mi s-a parut mai interesanta. Din punctul in care eram puteam vedea si evalua traseul.

In timp ce am baut un ceai cu zahar cubic, persoana de la punctul turistic l-a sunat pe unul din baietii cu jeepuri.
Cateva jeepuri americane preistorice faceau aceasta cursa pe povârnișuri exact ca si cum s-ar fi plimbat pe bulevard.

E adevarat ca am facut o figura mirata cand a aparut tipul cu "rabla", cred ca era un jeep fabricat inainte de revolutia islamica, dar atunci cand am coborat i-am felicitat "contesa" ... caci asa isi alintase el in gluma masina cu care-si castiga painea cea de toate zilele.

In timp ce urcam panta s-a intamplat un fapt mai putin obisnuit. Desi afara era innorat, pe cer a aparut o fanta suspecta prin care s-a strecurat lumina soarelui. O fasie liniara aurie se intindea pe iarba exact de-a lungul drumului montan pe care-l parcurgeam in viteza. A durat putin, cred ca nici doua minute.
Masina sălta pe hopuri fara sa-i pese de incheieturile noastre, soferul jeepului conversa neafectat la telefon, soțul meu se chinuia sa-si gaseasca un punct de sprijin cat mai bun, ghidul nostru mormaia ceva in barba la adresa celui de la volanul jeepului ... iar eu ma straduiam sa captez cateva imagini fotografice din mers.

Am coborat la locul indicat, exista acolo chiar si un indicator multi-lingv ... ce-i drept cam ruginit, si am inceput urcusul propriu zis.
In jur doar ceață si piatră. Parcusesem mai bine de jumatate din distanta cand am ajuns de pe drumul din pamant batatorit pe o poteca pietruita. Poteca urma sa ne duca direct la fortareață.

In cea de a treia imagine se pot observa doua drumuri oarecum paralele. Pe cel de jos am urcat noi. Drumul din partea de sus il reprezinta continuarea traseului acela scurt, dar cu multe trepte, despre care am pomenit la inceputul postarii.

In ultima fotografie a grupajului de azi va fac cunostinta cu pietrele ... caci din acest moment jurnalul meu se va transforma intr-un tarâm de pietre, stânci, bolovani, hăuri, spini si ceață.
Dar cu toate astea va invit sa continuati calatoria virtuala pe care v-o propun.

[exergy33]

... ... ...

Ne-am continuat drumul printre stanci. De abia cand am ajuns pe portiunea pavata cu dale din piatra am intrezarit prin ceata locul unde va trebui sa ajungem.
Acest drum a fost construit cu multe secole in urma, tot atunci cand a fost construita fortareata.
Desi e denumita Fortăreața lui Babak, o serie de istorici iranieni considera ca e vorba de o constructie mai veche, din perioada dinastiei sasanide, constructie ce a fost utilizata ulterior de Babak Khorramdin.




Ramane ca intr-o alta zi sa vorbesc despre dânsul. Azi voi spune doar atat:
Babak (Papak) Khorramdin (795 ? 798 - 838 AD) e considerat drept unul din eroii istoriei iraniene datorita faptului ca s-a opus expansiunii califatului arab al Abbasizilor, si deci in mod implicit islamizarii Persiei.

La fiecare cateva minute se pogorau din neunde valuri de ceață.
Totusi am reusit sa fotografiez cate ceva de prin jurul meu. In ultima imagine a grupajului foto de azi puteti vedea o portiune a drumului pe care am urcat.
Privindu-l de sus mi-am adus aminte de un film documentar despre incasi si despre dorinta mea din copilarie de a urca pe Machu Pichu.

Din cauza ca fotografiile de azi sunt cenusii, apasatoare poate, propun cativa stropi de culoare pe care i-am furat de pe niste situri ce prezinta modele vestimentare ( sa le zicem islamice ) create de designeri iranieni.
Nu strica sa aruncati o privire ... mai ales cei care isi inchipuie inca, sau vor sa-i faca pe altii sa-si inchipuie ca in Iran femeile obisnuite umbla imbracate si cu fața acoperita la fel ca cele din Arabia Saudita.

http://www.kooolak.com/2011/11/241/
http://www.pendar.com/album/poosh-fashion-2013#27
http://www.pendar.com/album/poosh-fashion-2013#29

Cine stie, poate ca unele vizitatoare ale Hanului vor gasi idei pentru garderoba de primavara!

[exergy33]

... ... ...

In timp ce urcam valuri succesive de ceață ne invaluiau din toate partile. Asteptam ca sa se destrame ceața pentru a putea continua drumul, destul de periculos, pe destule portiuni exact pe buza prapastiei.

Am ramas uimita de un fapt : acea ceață groasa nu ne-a umezit hainele, cum era de asteptat.

Tot urcand am descoperit un post de paza pe care m-am grabit sa-l imortalizez (foto 3).
Mergand in continuare pe drumul pavat cu lespezi de piatra, am inconjurat o portiune a muntelui si am ajuns intr-un punct din care am putut capta o portiune a traseului parcurs.





De aici incolo traseul a devenit din ce in ce mai interesant. Portiuni din zidurile fortaretei, turnuri si trepte inguste, se zareau in stanga si in dreapta.
Voi reveni cu imagini si explicatii.

[Marduk]

Brrr!! Nu exista mana curenta sau parapeti!! Ai cazut, pana jos nu te mai opresti.

[exergy33]

Brrr!! Nu exista mana curenta sau parapeti!! Ai cazut, pana jos nu te mai opresti.

Nu exista parapeti sau garduri de protectie, insa in ciuda lipsei lor, de-a lungul timpului, nu au fost inregistrate accidente.
La intoarcerea in oras m-am informat mai mult despre fortareata lui Babak si am aflat ca din cauza ca regimul actual nu agreeaza personajul (pe Babak) nu au facut nici un fel de amenajari ale zonei. Pana si treptele de pe cel de-al doilea traseu (scurtatura), care insumeaza o distanta in jur de jumatate de kilometru, au fost facuta din banii oamenilor din zona si al turistilor care au contribuit benevol.


... ... ...


De abia de curand o echipa de arheologi a inceput 'decopertarea' incintei. Ei au apreciat ca fortareata are in unele puncte trei nivele, toate umplute cu pamant, si e posibil ca sa existe morminte - ori in incinta ori in apropiere.
Intr-o zi va trebui sa ma lansez in explicatii

Acum insa voi continua traseul si voi atasa imagini noi ... oricum ele sunt in masura sa 'povesteasca' mai bine decat mine
Presupun ca aceastea reprezinta ruinele adapostului garnizoanei ce deservea castelul, sau poate un depozit de alimente si arme, insa nu am avut pe cine sa intrebam ca sa ne lamurim asupra destinatiei constructiei.





Ca imi place ceața cred ca ati aflat deja din postarile anterioare, cu ani in urma, insa aici, la Kaleybar, mi-am facut plinul pentru un an de zile ...

Cel mai mult mi-a placut ca pentru cateva minute am fost invaluiti de o ceață neagra si deasa ca nu se vedea la trei metri distanta .... adica sa o tai cu cuțitul.

Sotul meu ramasese in urma. Deodata s-a lasat ceața si l-am auzit ca striga : unde esti? ... unde esti?

Eram atat de procupata sa prind pe pelicula momentul incat nu i-am raspuns (foto 2).
Nu-mi dau seama de cate ori m-a strigat, dar tot inaintand pe drumul pietruit, la un moment dat, aproape ca s-a izbit de mine.
Nu si-a dat seama cine sunt si in mod instinctiv a spus in persana : bebakhshid (scuzati) !!!

In urmatoarea clipa a realizat de cine s-a izbit ... pe mine m-a pufnit rasul si am avut motiv de buna dispozitie pana a doua zi.

Castelul lui Babak merita numele de "castelul de dincolo de negură" ... cred ca asa l-ar fi denumit Sadoveanu.

Acest topic a fost editat de exergy33: 2 May 2013, 03:51 AM

[exergy33]

%%%%%%

... ... ...

Azi nu am prea multe de povestit. Adaug alte imagini pentru cei interesati de partea arhitectonica a drumului si castelului pentru a vedea felul in care au fost imbinate pietrele.
Precizez inca o data ca e vorba de un castel fortuit construit, nu se stie exact cand, pe timpul dinastiei sasanide, probabil pe la sfarsitul sec V sau inceputul secolului VI dHr.
Numele de Kale-ye Babak ( Castelul lui Babak, Fortareata lui Babak sau Cetatea lui Babak) se datoreste faptului ca Babak Khorramdin l-a utilizat ca pe un ultim adapost in lupta sa impotriva califatului arab si islamizarii Persiei.
Mai e denumit si Castelul Nemuritorilor.

In fotografia urmatoare am incercat sa cuprind cu obiectivul foto unul din turnurile de aparare ale cetatii. Turnurile par prinse cumva de peretele masiv de stanca al muntelui.




Pe durata urcusului m-am intrebat deseori cum de au reusit sa contruiasca un castel pe varful inaccesibil al muntelui ... acolo unde isi fac cuib vulturii si se culca norii .

[dascalita]

Impresionant!

[exergy33]

@dascalita

Ma intreb cum percepi tu acest traseu pe care incerc sa-l ilustrez in imagini, insa mie, ținând cont si de faptul ca nu am fost niciodata intr-un loc asemanator, mi s-a parut amețitor si magnetizant.


... ...

Pentru ca la aici vremea s-a racit in mod incredibil, nici nu ai zice ca-i luna mai, si pentru ca pe o vreme ca asta nu am chef sa ies nici macar la cumparaturi ... voi relua scrisul in jurnal.


Mergand inainte pe drumul in panta am descoperit pe margine niste "constructii" care cred ca faceau parte din sistemul de aparare al cetatii (foto1).
Parcurgand alte cateva zeci de metri am intrat pe o portiune interesanta din punct de vedere ingineresc (foto 2).
Din loc in loc se zarea cate un turist solitar si chiar m-am mirat că la prima ora a diminetii s-au gasit altii mai harnici care sa urce la cetate (foto 3).




Am cautat un loc mai la inaltime din care sa fotografiez hăurile ce margineau urcusul.
Am descoperit o bucata de stanca mai accesibila. Am reusit sa o 'escaladez' si sa gasesc un punct de sprijin care sa-mi permita sa fotografiez cu o singura mana. Daca as fi stiut ca operatiunea aceasta e atat de dificila, as fi exersat acasa pentru a fi ajuns la dexteritatea necesara.






De acolo de sus am privit cateva minute bune jur imprejur si mi-am umplut plămânii cu ceață, respirand adânc aerul racoros cu miros de iarba proaspat cosita.
Nu stiu altii cum sunt dar mie, cand ma aflu undeva la inaltime, imi vine sa intind bratele si sa alerg până simt cum ma desprind de pamânt.

... aici (a inceput sa ) plouă.

[exergy33]

... ...



Am ajuns sub zidurile cetatii
Cetatea lui Babak, sau fortareata lui Babak, reprezinta exact modelul de cetate descris in textele medievale : inaccesibila, situata pe varful unui munte, cu drumuri ascunse si ziduri puternice de aparare.

Dupa cum am spus anterior, cetatea nu a fost construita de Babak. A fost construita pe timpul dinastiei sasanide si a fost utilizata de Babak drept cartier general in lupta sa impotriva invadatorilor arabi porniti sa cucereasca Persia, apoi lumea, si sa islamizeze populatiile cucerite.

Din capul locului trebuie sa spun ca, de la bun inceput, fara nici un motiv logic, nu l-am putut incadra pe Babak Khorramdin in categoria personajelor pozitive desi textele in limba persana pe care le-am citit il puneau mereu intr-o lumina pozitiva.
Deci, in continuare, voi vorbi despre Babak pe un ton care nu ma implica emotional incercand sa pun cap la cap informatiile culese despre dansul.

Ar trebui sa vorbesc mai intai despre originea familiei, copilaria, viata si moartea lui. Aproape toate datele referitoare la dansul sunt ambigue, distorsionate, voit denaturate sau invaluite in legenda.
Inainte insa de a prezenta reperele biografice cred ca e mai bine sa spun cate ceva despre miscarea pe care a condus-o.

Numele Babak e de origine iraniana. In persana veche acest nume se pronunta Papak si insemna Tatal cel Tanar. Transformarea lui "P" in "B " se datoreaza istoricilor arabi.
O sursa araba precizeaza ca numele lui real ar fi fost Hasan, Babak reprezentand numele ales dupa aderarea la miscare.
Aici mai trebuie sa fac o precizare : singurele texte istorice contemporane cu evenimentele au fost scrise de arabi, deci de dusmani, asa ca e destul de dificil de a discerne adevarul de minciuna.
Pe de alta parte, nici pe legendele si cantecele eroice transmise pe cale orala in Iran nu se poate pune mare baza.

Ma reintorc la personaj.
Babak Khorramdin [795 (? 98) - 838 ] a fost contemporan si rival cu califul abbasid Ma'mun, fiul celebrului calif Harun al Rashid din Bagdad.

Miscarea pe care a condus-o, denumita si Miscarea Khorramitilor sau revolta Khorramiților, a depasit granitele unei miscari religioase.






Khorramdin reprezinta supranumele lui Babak, ce deriva de la secta Khorramdinilor sau Khoramitilor, secta al carei lider spiritual va deveni.
Numele se compune din doua parti : "din" care inseamna religie si "khorram" care, dupa interpretarea data de istoricii arabi, ar insemna "cei imbracati in rosu" si si-ar afla originea in cuvantul arab "muhammira".
Unii istorici iranieni sustin ca numele "khorram" provine din cuvantul persan "khorram" care inseamna bucurie.
Altii sustin ca numele ar deriva de Khorrama - numele sotiei lui Mazdak - sau de la numele satului Khorram din apropiere de orasul Ardebil, zona geografica din care provenea mama lui Babak.

Inclin sa cred ca interpretarea data de arabi e cea corecta deoarece membrii sectei purtau haine rosii si de aceea in limba persana de la acea data au fost denumiti "sorkhjamagan" sau "sorkhalaman" - sorkh insemnand rosu.

Secta Khorramiților a reprezentat de fapt o secta neo-mazdakiana.
In unele carti am vazut ca miscarea/secta khorramitilor e trecuta drept o secta desprinsa din zoroastrism - religia oficiala a persanilor inainte de islamizarea lor fortata sub presiunea invadatorilor arabi abbasizi.
Adevarul e undeva la mijloc

Inceputul miscarii trebuie cautat cu vreo trei sute de ani inainte de nasterea lui Babak.
Deci cu trei secole inainte ( inceputul sec V dHr), Mazdak, un mobed (preot) zoroastrian se declara drept noul profet al lui Ahura Mazda ( Divinitatea Binelui si Luminii, Spiritul Constructiv in religia zoroastriana).

Marii preoti zoroastrieni ii resping invataturile si il declara eretic. Mazdak impreuna cu discipolii se organizeaza intr-o secta, mai bine zis miscare, ce si-a intins ramificatiile pana in Armenia si Golful Persic.
Mazdak propunea printre altele unele masuri administrative care sunt interpretate la ora actuala drept o forma de proto-socialism ( munca in comun, impartirea bunurilor, asigurari sociale etc).
El mai propunea deasemeni renuntarea la carne si iubirea libera, prin desfiintarea actului casatoriei.
Regimul vegetarian nu era obligatoriu in cadrul sectei ... si nici renuntarea la casatoria in prezenta unui reprezentant religios al cultului. Contrar a ceea ce se crede, nu era vorba de promiscuitate, dezmat sau de impartirea in comun a sotiilor, dupa cum se straduie sa demonstreze cei aflati acum la putere pentru ca, prin opozitie, sa puna islamul pe o pozitie avantajoasa.


Din sanul sectei lui Mazdak ( absolut nici o legatura cu Ahura Mazda si mazdeism ... doar o simpla asemanare fonetica) se va desprinde doua secole mai tarziu miscarea Khorramdinilor/Khoramiților.
Numele mazdeism reprezinta un nume paralel, mai putin utilizat, pentru a desemna religia zoroastriana bazata pe invataturile lui Zoroastru/Zarathustra.

Despre modul in care a ajuns Babak sa faca parte din miscare voi povesti intr-o postare viitoare ...

PS. Uitasem sa spun despre "turistii" ce si-au lasat amprenta trecerii lor scriind tot felul de stupizenii pe ruinele de piatra (dati click pe foto3).
Neo-barbarismul reprezinta un pericol real pentru constructiile vechi din Iran. Am o intreaga galerie de imagini (Isfahan, Tabriz, Teheran, Yazd, Kaleybar, Zanjan etc ) cu care-mi pot proba spusele

Acest topic a fost editat de exergy33: 11 May 2013, 05:22 AM

[exergy33]

... ...

Sa iau in discutie originea etnica a lui Babak Khorramdin

Voi incepe cu mama, despre care s-a afirmat ca o chema Mahru, nascuta intr-o familie de persani dintr-un sat din apropierea orasului Artavilla, astazi Ardebil.

In acele timpuri spatiul geografic al Azerbaijanului actual (iranian si fost sovietic) era populat de oameni de origine iranica (populatiile turcice nu-si facusera inca aparitia in zona) care vorbeau dialectul Adhari/Azari.
Acest dialect, impreuna cu dialectul Tati vorbit inca in zona provinciei Ghilan/Gilan de la Marea Caspica, reprezentau cele doua dialecte iranice majore vorbite in nord-vestul Iranului de la acea data.

Odata cu sosirea triburilor turcice migratoare, care apoi s-au sedentarizat in nord-vestul Iranului, limba azari s-a stins deoarece pastorii turci, majoritari ca numar, i-au absorbit pe taranii si pastorii de origine iraniana. Elemente din limba azari s-au pastrat totusi in limba noilor sositi care, cu timpul, s-au declarat ei insisi ca azeri ... adica vorbitori de azera.
In Iran, pentru a nu se face confuzie cu limba azeri originala (din ramura limbilor indo-europene), limba vorbita de aceste populatii turcice e denumita limbaa "turca azera".

Totusi in munti, in locuri greu accesibile, au supravietuit enclave de vorbitori ai dialectul adhari/azari/azeri stravechi.

Iata cum un cititor sau turist neavizat poate fi indus in eroare prin omiterea acestui amanunt major referitor la limba.

In limba persana Mahru inseamna " cu fața ca Luna" sau "Obrazul Lunii".
Deoarece cronicile despre Babak au fost scrise de adversari, arabi, nu e de mirare ca ei au introdus tot felul de neadevaruri si picanterii.

In una din ele se afirma ca mama lui Babak ar fi avut un singur ochi, in alta ca ar fi chemat-o Motahar nu Mahru.
Cronicarul Dinavari spune ca, in realitate, mama lui Babak s-ar fi numit Fatemeh si ar fi fost fiica lui Abu Moslem iar faptul ca un grup desprins din miscarea Khorramitilor s-a autointitulat Fatemiya se datoreste tocmai numelui mamei lui Babak nu numelui fiicei lui Mohammad, profetul islamului.
Aceasta afirmatie mi se pare logica (nu stiu daca si adevarata ) deoarece nu vad de ce un grup religios cu fundament zoroastrian si-ar fi ales un nume legat de islam, tinand cont de faptul ca zoroastrienii si musulmanii erau dusmani de moarte.

Aceasta grupare minora (zoroastriana la baza) intitulata Fatemiya nu trebuie confundata cu marea secta islamica a Fatimizilor, secta desprinsa din religia islamica shiita, cea care a intemeiat puternicul Califat al Fatimizilor.