HanuAncutei.com - ARTA de a conversa!
Haine Dama designer roman

Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )

> Vrei si tu un Jurnal?

Daca doriti si dumneavoastra un Jurnal, trimiteti un mesaj in acest sens in cadrul topicului Detalii Forum.
Nou: Autorul unui jurnal are dreptul de a decide ca un mesaj scris in cadrul Jurnalului sau de catre altcineva sa fie sters. Daca doriti acest lucru, trimiteti-mi un PM cu adresa mesajului in cauza si acesta va fi sters (bineinteles, atat timp cat nu se exagereaza).

53 Pagini V  « < 37 38 39 40 41 > »   
Reply to this topicStart new topic
> -X-
exergy33
mesaj 17 Jul 2012, 01:33 PM
Mesaj #1331


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



Nu am spus nimic despre covorul din foto44.

E o piesa interesanta si foarte veche (sfarsitul sec XVII) dar pentru a vedea detaliile trebuie ca mai intai sa descarcati fotografia si apoi sa o studiati la o rezolutie mai buna.
Remarcabil e roșul obtinut prin vopsirea cu ingredienti naturali si faptul ca si-a pastrat stralucirea timp de peste doua sute de ani.

Am postat acest 'covor de nunta' ce provine dintr-o zona locuita de ahayerii de origine kurda din doua motive :

1) - mi-a placut modul cum au fost stilizate cele doua chipuri de pe covor: obrajii imbujorati, sprancenele unite, trasaturile faciale ce degaja un aer grav si totodata copilaresc ...
2) - m-a ajutat sa descopar un fapt smile.gif
Candva citisem că obiceiul ca mirii sa paseasca in ziua nuntii pe un covor rosu a fost introdus in Europa de regina Victoria a Angliei, ea fiind considerata drept prima mireasa ce a calcat pe un astfel de covor.
In mod aproape sigur ca regina 'a preluat' obiceiul de undeva din Orient, se prea poate că din India - perla coroanei britanice.
Se afirma ca tot dansa a introdus moda rochiilor de mireasa de culoare alba.

In urma vizitei la Muzeul de Covoare din Teheran, avand sansa sa vad expozitia de No-Ruz dedicata chilimurilor pastorilor nomazi, m-am convins că obiceiul e mult mai vechi si că se practica si in triburile de pastori kurzi.

Deci inaintea reginei Victoria, mii si mii de mirese au avut onoarea unui covor rosu ... rosu ca macii de la poalele muntilor Zagros, rosu ca lalelele imperiale cu cupa rasturnata din tinuturile bakhtyarilor, rosu ca vinul (interzis) de Shiraz smile.gif


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 18 Jul 2012, 04:08 PM
Mesaj #1332


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



Cred c-am povestit destul despre shahi, palate, moschei, invatati, poeti, oameni de arme, cetati, muzee, parcuri si gradini ... asa ca pastorii nomazi si arta lor vor aduce un plus de noutate jurnalului.
Dintre turistii ce viziteaza Iranul putini posteaza pe blogurile lor informatii despre ashayeri.

Si pentru ca anterior am pomenit de nunta mi-am amintit de o expozitie vazuta tot de No-Ruz dar cu doi ani in urma, o expozitie cu obiecte de artizanat facute de ashayerii Shahsavan.
Acolo am remarcat cateva chilimuri interesante. Cerand explicatii am aflat ca-i vorba de zestrea unei mirese, virtuale fireste smile.gif , ceea ce mi-a accentuat curiozitatea.

..... .....
foto45 ................................................... foto46 ................................................. foto47



Lada de zestre din foto45 mi-a produs un deja-vu ... iar gandul mi-a zburat spre Romania.

Dar cine sunt acesti pastori nomazi cu un nume atat de muzical : shah-savan ?

Voi lasa lectia de istorie, etnografie si folclor pentru maine sau poimaine devil.gif .
Acum va invit sa priviti in liniste acest chilim festiv si nu cred ca-i nevoie sa mai spun ca fetele ashayerilor shahsavan incepeau sa-si lucreze singure zestrea de pe la opt noua ani.






Inca de pe timpul dinastiei safavide femeile confederatiei Shahsavan si-au facut un renume din maiestria lor, chilimurile tesute de dansele impodobind chiar iatacurile familiei regale.

Nici calatorii europeni nu au ramas insensibili la frumusetea creata de aceste artiste anonime. Daca nu credeti rasfoiti cataloagele diverselor case de licitatii smile.gif

Acest topic a fost editat de exergy33: 19 Jul 2012, 09:25 AM


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 20 Jul 2012, 05:00 PM
Mesaj #1333


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



... ...
foto48 ......................................... foto40 .................................................... foto50

Ashayerii Shahsavan
populeaza la ora actuala o parte din nord-vestul Iranului pastorindu-si oile la poalele muntelui Savalan, in stepele Dasht-e Moghan, dar fac incursiuni pana pe serpentinele Heyran din apropierea Marii Caspice.

Sunt clasificati drept nomazi din ramura turcilor azeri desi, la baza, ei au fost si inca sunt o populatie de origine turcmena.

Mahmud Ghazni, shah al dinastiei ghaznavide ce a ramas in istorie si ca protector al lui Avicenna/Ibn Sina, le-a permis unor triburi turcmene denumite Qoz sa se stabileasca in Persia impreuna cu bogatele turme pe care le aduceau.

Acesti pastori veneau din stepele Asiei Centrale. Ei au traversat Khorasanul iranian, au patruns in interiorul tarii apoi au migrat catre nord, in cautarea unor pasuni mai bune.

Au ramas intr-un spatiu montan destul de intins dar viata nu le-a fost usoara deoarece acolo se sedentarizasera alte populatii migratoare de origine turcica. E vorba de triburile Aq Qoyounlou (Turmele Albe) si Qara Qoyounlou (Turmele Negre) din care apoi s-a dezvoltat masa compacta de locuitori cunoscuti sub denumirea de turci azeri.

Ismail I, fondatorul dinastiei safavide, s-a gandit ca s-ar putea folosi de acesti nomazi pentru a-i contracara pe cei din triburile Qoyounlou, si de aceea le-a acordat unele drepturi.
Shah Abbas I, cel mai important shah safavid, a reunit triburi de pastori nomazi intr-o confederatie ce a primit numele de Shahsavan, adica Protectorii Shahului sau Aparatorii Shahului, dandu-le in stapanire pe viata pasunile din nord-vest, la granita cu fostul Azerbaijan sovietic (care pe atunci apartinea Iranului) si cu Imperiul Otoman.

Pastori nomazi shahsavan au intarit granita de nord a Persiei.

Dupa cum spuneam si mai inainte, khanii locali se ingrijeau de formarea si instruirea ostenilor proprii.
De-a lungul timpului confederatia s-a despartit in doua mari grupuri : grupul ashayerilor din Ardebil si cel al ashayerilor din Meshkin.

Puterea lor a crescut, atat datorita oieritului cat si comertului cu chilimurile deosebit de originale tesute de femeile lor, astfel incat au devenit "un stat in stat".

Situatia s-a perpetuat pana in 1923 cand Reza Khan, aka Reza Shah, a inlaturat de la putere dinastia Qajara si a apus bazele dinastiei Pahlavi.

Militar de cariera, dansul si-a dat seama ca singura solutie pentru consolidarea statului de drept, ce nu de foarte mult timp se transformase intr-o monarhie constitutionala oarecum controlata de Parlament, o reprezinta dezarmarea triburilor de pastori nomazi : luri bakhtyari, kurzi, shahsavan, etc iar apoi confiscarea marilor proprietati latifundiare detinute de khani.

In muntii Azerbaijanului s-au dat lupte grele intre pastorii nomazi inarmati si armata shahului. In cele din urma armata a castigat iar capeteniile ostenilor shahsavan au fost nevoite fie sa fuga in Azerbaijanul deja sovietic, fie sa se predea shahului.
Cei ce s-au predat au fost exilati. Cei ce au continuat lupta de hartuire au fost in cele din urma prinsi si executati.

Reza Shah a emis un ordin prin care a desfiintat confederatia Shahsavan, anulandu-le toate puterile legislative.
Dar acest ordin a avut efect nul in randul membrilor confederatiei deoarece ei, chiar si in lipsa unor trupe armate, au continuat sa-i respecte pe khanii si begii lor, pe aqsaqal si pe toti cei ce reprezentau scheletul comunitatii.

Despre istoria moderna a ashayerilor shahsavan ma voi ocupa in viitoarea postare.

Nu stiu pe cati din cititori ii intereseaza explicatiile referitoare la nomadismul pastoral din Iran insa pe mine ma pasioneaza acest aspect al societatii iraniene si de aceea voi vorbi pe marginea subiectului, bineinteles ilustrandu-l cu imagini.

Pentru azi am propus doua chilimuri si un covor persan.
Da, e vorba de o inovatie a sotiilor si fetelor de pastori care, neducand lipsa de imaginatie si maiestrie, au tesut covoare persane insa cu modele de chilimuri.
Un exemplu convingator il reprezinta acest covor pe fond albastru inchis populat de caini, pisici, turturici smile.gif


Chiar in momentul in care l-am zarit m-am gandit ca ar fi fost un cadou perfect pentru Wassily Kandinsky.
Cunoscatorii stiu de ce ... wink.gif

Acest topic a fost editat de exergy33: 21 Jul 2012, 07:01 AM


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Promo Contextual
mesaj 20 Jul 2012, 05:00 PM
Mesaj #


ContextuALL









Go to the top of the page
 
Quote Post
exergy33
mesaj 27 Jul 2012, 08:51 AM
Mesaj #1334


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



... ... ...

foto51.................................................... foto52 .................................. foto53 .............................. foto54

Dupa cum spuneam, ashayerii Shahsavan isi duc existenta in spatiul sintre muntele Savalan si stepele Dasht-e Moghan. In limba persana "dasht" inseamna campie.

La ora actuala numarul lor a fost estimat in jur de 120 000 de suflete dar mai putin de jumatate practica transhumanta. Restul s-au sedentarizat in sate in apropiere de orasele Meshkin-Shahr si Ardebil.

Daca Reza Shah le-a luat multe din drepturi, urmasul acestuia, Mohammad Reza Shah nu le-a restituit. Totusi in perioada lui de domnie transhumanta acestor oieri incepuse sa intre din nou pe un fagas aproape normal, asta dupa ce Reza Shah impusese cu forta sedentarizarea lor.

E bine de stiut ca inainte de 1921 ei plecau la pasunat pana in Azerbaijanul de Nord dar dupa revolutia bolshevica granitele s-au inchis si multe clanuri, cu animale cu tot, au ramas prizoniere pe pamantul Azerbaijanului sovietic.
O parte din ei totusi s-au intors fortand granita, ucigandu-i pe soldatii rusi ce s-au impotrivit trecererii.
Cei ce au ramas in spatiul sovietic au fost sedentarizati cu forta si si-au pierdut identitatea.

Revolutia islamica din Iran parea sa aduca o imbunatatire in viata ashayerilor. Acesti pastori, nu numai cei din ramura Shahsavan, asteptau reparatii din partea noului regim, inapoierea teritoriilor confiscate de dinastia Pahlavi si recunoasterea oficiala a capeteniilor alese de ei prin vot democratic.
Dar nu s-a intamplat asa. Voi reveni poate pe marginea subiectului.

Dupa terminarea razboiului cu Irakul a inceput reconstructia tarii.
Ghinionul pastorilor nomazi Shahsavan a fost acela ca ei populau cea mai buna zona de pasunat din tot Iranul si aveau in proprietate cele mai bune pamanturi pentru agricultura.
Regimul a inceput constructia unui mare complex agro-alimentar in zona Dasht-e Moghan si sub acest pretext a dispus dupa bunul plac de pamanturile ashayerilor.
Ashayerii au inteles ca pamanturile lor sunt de valoare pentru agricultura moderna si au fost dispusi sa le cedeze la schimb, adica sa li se dea alte pamanturi in loc. Regimul nu a cazut de acord, ba chiar si-a permis sa confiste tot ce le-ar fi fost de trebuinta, culmea ironiei, afirmand ca actele lor de proprietate au fost anterior anulate de catre shah.

Conflictele mocnite dintre ashayeri si puterea oficiala s-au aprins ca o valvataie.
Dar pastorii au gasit solutii pasnice pentru a-i infrange pe cei din conducere.

Au inceput prin a scoate tevile de canalizare ale complexului aflat in constructie, au distrus partial soselele asfaltate din zona, au taiat firele liniilor electrice, au dislocat pompele din sistemele de irigatii ... ba chiar au demontat instalatia de telecabine de la Alvarz.
Au refuzat sa vanda carne si lactate statului, ori pe baza acestor produse functionau vreo trei fabrici ale complexului.
Necooperand cu conducerea ashayerii au reusit sa puna pe butuci complexul respectiv.
Fara arme, fara o armata proprie, khanii si begii locali si-au impus vointa lor si pe cea a oamenilor pe care-i reprezentau.

Devenise limpede ca ashayerii au nevoie de o organizatie a lor, de proceduri legislative specifice, de drepturi si obligatii clar specificate, de o legatura vie cu celelalte ministere.
Unul din cele mai bune lucruri ce s-a intamplat in viata comunitatilor de pastori nomazi a fost infiintarea Sazeman-e Ashayer va Illat. In aceasta structura au intrat oamenii alesi de pastori iar bugetele primite sunt gestionate de catre capii pastorilor si, chiar foarte interesant, desi vorbesc limbi diferite, apartin unor etnii diferite, au credinte diferite, pastorii au ajuns intotdeauna la un conses si nu a fost nevoie ca statul sa medieze intre ei.

Deci exista un limbaj universal al pastorilor si pastoritului, un limbaj ancestral ce are ca vocabular de baza Transhumanta, un limbaj pe care populatiile sedentare nu-l pot invata de la televizor sau citind carti despre acesti oameni ai muntilor smile.gif


Am ilustrat postarea de azi cu niste covoare din zona Meshkinshahr. Fotografiile le-am facut in concediul de anul trecut, cand am vizitat complexul arheologic Shahr-e Yeri.
Tot atunci am vizitat si orasul Meshkin Shahr dar n-am mai avut rabdare sa povestesc in jurnal.
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php...st&p=713822

E de observat tenta ruginie a chilimurilor tesute de femeile pastorilor din zona Meshkih-Shahr si totusi e interesant ca acel romb in trepte se regaseste in toate chilimurile ashayerilor shahsavan, indiferent de clan sau sub-trib.
Alt model geometric specific il reprezinta modelul cruciform, a se vedea foto51.

In foto52 puteti vedea un alt covor persan ce copie cu fidelitate un chilim. Spuneam anterior ca aceste femei nu au dus lipsa de imaginatie si inovatiile introduse de dansele sunt cu adevarat interesante.

Aceasta icoana (foto54), tesuta prin tehnica covorului persan, e incadrata intr-o rama cu motive traditionale din zona. Cred ca tesatoarea s-a inspirat dintr-o carte postala sau vreo revista.
In acea expozitie cu vanzare din incinta mausoleului lui Sheykh Haydar - stramosul safavizilor - am vazut mai multe icoane "tablo-farsh".
Ashayerii shahsavan sunt pastori musulmani shiiti, deci poate parea ciudat ca sotiile si fetele lor sa teasa covoare de inspiratie crestina.

Nu este ciudat. Subiectele biblice nu au constituit un tabu printre locuitorii Iranului, am repetat deseori acest lucru. Iranienii nu au respectat niciodata stricto senso normele impuse de islam cu privire la reprezentarea chipurilor umane, dansul, vinul, etc.
Acelasi lucru e valabil si pentru triburile de pastori de origine turcica sau iranica din arealul persan.
Am omis sa spun ca in sudul Iranului exista o mica comunitate de ashayeri arabi ... dar despre ei si modul lor de viata nu am suficiente informatii.

Pentru viitor mi-am propus sa postez cateva fotografii inedite de la un eveniment inedit din viata ashayerilor.
Imaginile vor vorbi mai bine decat mine despre mentalitatea acestor oameni.


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Elena Z
mesaj 28 Jul 2012, 06:09 PM
Mesaj #1335


[Ileana]
*****

Grup: Membri
Mesaje: 963
Inscris: 19 November 03
Din: Cuba
Forumist Nr.: 1.242



Jurnalul si pozele tale sunt un Balsam de Cocos pt Inima mea :-) sorry.gif mwah1.gif


--------------------
Power is the ultimate aphrodisiac ! - Henry Kissinger
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 29 Jul 2012, 04:24 PM
Mesaj #1336


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



.... ....




Spuneam ca voi posta niste imagini inedite. Inspiratia mi-a venit datorita jocurilor olimpice de la Londra wub.gif
Mi-am amintit ca triburile de ashayeri/pastori nomazi din Iran au o olimpiada sportiva cu unele probe interesante ... si mi-am zis de ce sa nu vorbesc despre aceast eveniment al vietii lor?!

Desi nu are nici pe departe anvergura unor jocuri olimpice, aceste olimpiade pastorale ce se numesc Rukhsana, merita sa fie vazuta pe viu, la fata locului.
Eu am vizionat doar selectiuni la televizor, selectiuni in care scenele cu fetele dansand sau cantand la instrumente muzicale au fost scoase in totalitate pentru a nu 'leza' minoritatea foarte religioasa din Iran.
Dar cu toate astea o serie de CD-uri, mai mult sau mai putin oficiale, circula pe piata neagra si piata gri din Iran.

Jocurile poarta denumirea Ruhksana.
Rukhsana, sau Roxana, sau Roshanak, a fost o printesa bactriana ce a devenit sotia lui Alexandru Macedon , urmandu-l in campania din India.
In mass-media iraniana nu apare nicaieri denumirea Rukhsana pentru jocurile sportive ale ashayerilor, caci nu convine celor din conducere ... dar oamenii o folosesc in mod curent.
http://en.wikipedia.org/wiki/Roxana

Deci va invit la Rukhsana, eveniment ce s-a tinut ultima oara in orasul Fereydun-Shahr, un mic oras din muntii Zagros - provincia Isfahan.
Fereydun Shahr inseamna orasul lui Fereydun. Fereydun a fost un erou din Shah-Name-ul lui Ferdowsi, o cronica in versuri a regilor si personajelor mitologice de dinainte de islamizarea Persiei.

Deci dupa cum bine va dati seama, pastorii nomazi de origina iranica (luri, kurzi, baluchi ...) nu-si uita radacinile.

Dar ca sa puteti intelege esenta imaginilor propuse pentru postare in urmatoarele zile, trebuie neaparat sa fac o lectie de istorie.

Pentru azi am ales fotografii cu ashayeri de origine iranica, in special fete smile.gif , ce au participat cu brio la probe dificile.

Pastorii nomazi de origine iranica pot fi clasificati in patru mari ramuri : luri, kurzi, balouchi si ghilani (Marea Caspica).

Azi voi vorbi despre luri despre care se spune ca depasesc cifra de 4 milioane de locuitori - atat ashayeri (nomazi) cat si sedentari.

Lurii/Lorii se impart in doua mari familii :

- Lurii Mici (Lor-e Koochik) ce traiesc in Luristan, dar si in Kermanshah (in amestec cu kurzii), Ilam si Hamedan. Dialectele vorbite de ei se aseamna mai mult cu limba kurda vorbita in zona orasului Kermanshah.
Kurzii din provincia Kurdistan (orasul Sanandaj) au un alt dialect.

- Lurii Mari (Lor-e Bozorg) ce traiesc in provinciile Chahar Mahal-e Bakhtiari ( Cele Patru Meleaguri ale Bakhtiarilor smile.gif ), Isfahan, districtul Mamasani din provincia Fars, Kuh Ghiluye Boyer Ahmad smile.gif , dar si in unele regiuni din Khuzestan/Khuzistan si Bushehr - aceste doua regiuni din urma aflandu-se in sudul Iranului, la Golful Persic.

Dintre toti lurii, lurii bakhtiari, sau pe scurt "bakhtiarii", sunt cei pe care-i simpatizez cel mai mult, deci sa nu mire pe nimeni daca voi vorbi mai mult despre ei.

Kurzii si lurii sunt descendentii mezilor si chiar daca dialectele lor sunt inter-inteligibile, ei reprezinta totusi doua triburi distincte.
Bakhtiarii se considera urmasii eroului legendar Fereydun iar Lurii Mamasani afirma ca stramosul lor ar fi Surena - un important comandant de arme part.
Mai demult am pus in jurnal statuia lui Surena de la Muzeul Iran Bastam din Teheran.
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php...st&p=686836

Deci din moment ce ei au constiinta a ceea ce sunt, isi duc viata ca atare.
Putini dintre acesti nomazi pun copiilor lor nume islamice, aka arabe.
Copiii pastorilor nomazi de origine iranica au in general nume vechi, venite din istorie si consemnate in Cronica Regilor scrisa de Ferdowsi sau in cartea sfanta a zoroastrienilor - Avesta.

Desi societatile acestea nomade sunt conduse de batrani (rish sefid = barbile albe) si desi datorita conditiilor aspre de viata ar trebui ca barbatilor sa li se ofere un loc privilegiat, cu toate astea in comunitatile lor fetele si femeile s-au bucurat si se bucura de libertati inacceptabile pentru musulmanii indoctrinati.

Inca de mici, fetele lurilor si kurzilor nomazi au fost invatate sa foloseasca pusca, sa calareasca si sa se apere singure. Isi aleg singure sotii, din tayfaua lor, si apoi le cer socoteala la bani marunti smile.gif

Spuneam ca pastorii nomazi au fost dezarmati de catre Reza Shah si Mohammad Reza Shah si li s-a interzis sa aiba armate proprii, cum avusesera inainte.

Dar cu toate astea, pe cai ilicite, dansii si-au facut mereu rost de arme si munitii.
La ora actuala regimul islamic le-a permis sa detina o serie de arme. Lista cu modelele de pusti permise, pusti de vanatoare, poate fi gasita la orice magazin de specialitate.
Cei ce vor pusca trebuie sa-si scoata mai intai permis ... dar nu ma indoiesc de faptul ca mii de pusti de contrabanda, ba chiar mai mult decat pusti, pot fi descoperite in taberele bakhtiarilor .... caci asa cum spune un cantec de jale " ce e bakhtiarul fara pusca lui ? "

Un lur bahktiar, destul de respectabil ca varsta, vrea sa arate participantilor ce va sa insemne sa dobori din goana calului, intr-un timp record si cu o singura mana, tintele insirate pe panori devil.gif






O participanta de origine lura, am dedus dupa vestimentatie, isi arata maiestria.







O alta fata, de data aceasta kurda ( i-am recunoscut imprimeul specific al baticului) trece si ea la fapte.





Apoi o alta, nu stiu din ce trib face parte, intra in concurs.




Se pare ca fetele astea nu au probleme nici cu pusca si nici cu strunitul cailor rolleyes.gif

Acest topic a fost editat de exergy33: 30 Jul 2012, 05:05 AM


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 31 Jul 2012, 03:57 PM
Mesaj #1337


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



Merg pe aceeasi linie si mai adaug in jurnal trei fotografii. Intre timp l-am descoperit pe sotul tinerei femei lure si privindu-le chipurile alaturate am avut sentimentul ca se potrivesc smile.gif




un păstor nomad mândru de soața lui smile.gif






Chiar vreau sa postez cat mai multe prim planuri cu figuri de pastori nomazi, cu femeile si copiii acestor ashayeri, pentru a putea vedea si altfel de fizionomii si pentru a va convinge singuri ca locuitorii Iranului, arieni sau nearieni, arata cu totul altfel decat cei din delegatiile oficiale pe care-i vedeti la televizor ... mici de statura, barbosi, sfrijiti si urati.

Aminteam de faptul ca lurii si kurzii sunt considerati urmasii mezilor. In orice caz, mostenirea lor sasanida e foarte evidenta.
Elemente decorative de pe hainele lor traditionale, de pe podoabe, de pe chilimuri chiar, se regasesc pe diverse piese arheologice scoase la lumina in deceniile trecute.

Baticul, valul, esarfa - ca elemente ale tinutei femeii, in mod sigur ca existau si inainte de islamizare, numai ca, asa cum veti deduce mai incolo din imaginile pe care le-am pregatit pentru viitor, erau si sunt purtate intr-un alt fel de catre femeile din triburile de pastori nomazi. Nu dupa moda islamica smile.gif

Ba mai mult, inainte de islamizare, fetele si femeile tinere, mai ales in zilele de sarbatoare, purtau un acoperamant de cap facut din zale metalice. Chiar si la ora actuala exista triburi de pastori nomazi de origine iranica care si-au pastrat in patrimoniu aceste elemente din tinuta traditionala ce sunt identice pana in detaliu cu cele din timpurile dinastiei sasanide.






De remarcat fizionomia acestor fete si ciudata bratara legata prin lanturi de cele patru inele, puse pe patru degete, purtata de cea din stanga imaginii.

Banda impodobita cu banuti, purtata de femeia lură din primele doua fotografii, reprezinta de fapt o forma extrem de simplificata a coifurilor cu zale din perioada sasanida.


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 3 Aug 2012, 09:38 AM
Mesaj #1338


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763







Nu am terminat cu probele de tir ... dupa cum se vede, una din 'disciplinele' predilecte ale fetelor de pastori nomazi smile.gif
De data aceasta e vorba de trasul la tinta in picioare, din pozitia stat.
Voi incepe cu o reprezentanta a kurzilor. Mi-a fost usor sa o identific datorita baticului atat de specific : motive geometrice in rosu grena si alb pe fond negru. Acest batic e specific femeilor kurde din provincia Kermanshah.

Exact ca la o olimpiada adevarata, prietenele ei asteapta nerabdatoare rezultatul : va fi sau nu va fi reprezentata lor campioana probei?







Pe tipele astea doua nu le pot identifica carui clan de ashayeri/pastori nomazi apartin ... dar se pare ca fac parte din triburi diferite. Oricum, am remarcat profesionalismul fetei cu pusca ... e evident din felul in care tine arma.




Nici pe aceasta fata din prim plan nu stiu in ce zona geografica sa o incadrez.
Albastru cu portocaliu ... si o toca pe cap !
Nu-mi aduc aminte sa fi vazut vreodata ceva asemanator ... si nici modelele astea de tunica si fusta.
In sfarsit ... de remarcat ca si dansa e experimentata. Am studiat atent modul in care isi concentreaza privirea asupra tintei dar fi precizia cu care sprijina pusca in deschiderea palmei.




In imaginea de final puteti vedea o fata de ashayer, nu stiu din ce clan sau trib, legitimata la un club sportiv. Costumatia ei nu-i o costumatie traditionala ci e costumatia oficiala a unui club sportiv.

Nu stiu daca SORIN mai trece pe la Han si prin acest jurnal, dar pentru ca in momentul in care am privit fotografia acestei fete mi-am adus aminte de topicul referitor la arme pe care l-a deschis dansul mai demult aici pe forum, ii dedic fotografia in cauza smile.gif





--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 14 Aug 2012, 11:08 AM
Mesaj #1339


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



Voi incheia probele de tir cu imaginea unei tragatoare din triburile turcmene/turkmene.
Vălul cu pauni mi-a ramas in minte din secventele prezentate de televiziunea iraniana smile.gif
Nu stiu daca dansa e castigatoarea acestei probe de tir dar m-a amuzat felul in care a captat atentia jurnalistilor prezenti la eveniment.


...

Cu aceasta ocazie imi voi muta focarul asupra altor triburi nomade, de data aceasta de la granita de nord-est a Iranului, in vecinatatea Turkmenistanului fost sovietic. Dupa cum bine v-ati dat seama e vorba de turcmeni. Ei populeaza cu precadere provinciile Golestan si Khorasan. Din punct de vedere etnic se impart in patru mari familii : Guklan, Yomut, Tekke si Nokhorli.
Marea lor majoritate sunt de religie sunnita - ramura Hanafi, si desi practica namazul si respecta unele norme islamice, nu sunt considerati 'sunniti adevarati'. Probabil si faptul ca tin No-Ruzul (sarbatoare anului nou iranian in stil zoroastrian) si alte sarbatori pagane, de dinainte de islamizare, au contribuit la aceasta perceptie.
In plus de asta triburile nomade turcmene au o serie de muzicanti șamani, denumiti bakshy, ce colinda satele si taberele de pastori pentru a-i vindeca pe cei bolnavi.
Șamanismul reprezinta o practica interzisa de islam dar cu toate astea cei de la putere nu au putut face nimic pentru a-i impiedica pe șamani de la datoria lor ancestrala rolleyes.gif

Asa cum spuneam mai inainte pe aici pe undeva, toate triburile din Iran ce au imbratisat religia islamica fac mari derogari de la ea ... cu toate astea, triburile nomade de origine turcica si turcmena, in comparatie cu cele de origine iranica, sunt considerate cele mai religioase.
Femeile din aceste triburi sunt usor de recunoscut deoarece atunci cand vin la oras cu diverse treburi sau in vizita la rudele sedentarizate, isi leaga intr-un mod special baticul, astfel incat sa acopere gura. Chiar si cele foarte batrane se imbrobodesc asa.
La inceput am crezut ca la mijloc e vorba de religiozitate si de islam dar cineva de origine turcmena m-a lamurit ca la mijloc e vorba de niste tabuuri de dinainte de islam. Turcmenii au convingerea ca rasuflarea unei femei maritate trebuie sa-i apartina exclusiv sotului si de aceea ele isi acopera gura wub.gif

Populatia turcmena din Iran depaseste usor cifra de doua milioane, din care cea mai mare parte o reprezinta populatia sedentara sau semi-sedentara. Triburile turcmene "nomade 100% " sunt foarte putine.
O parte din clanurile si subtriburile turcmenilor se ocupa cu cresterea oilor, practicand tranhumanta, dar totodata se ocupa si cu mestesugaritul.
Alte triburi, in special cele semi-sedentare, sunt renumite pentru cresterea cailor din rasa Akhal-Teke ... cred ca cea mai reusita rasa de cai de pe fata pamantului.
In Golestan am vazut cateva exemplare pe viu. Aveau pielea ca ciocolata amaruie, sau ca arama topita, si niste glezne atat de fine ca m-am minunat cum de nu se rup. Urmaream miscarea gleznelor cailor in timp ce alergau si nu o data am avut impresia ca ma uit la picioarele unor balerine de la renumitele teatre de balet rusesc smile.gif

Din pacate, in comunitatile turcmene, femeia este considerata pe față ceva de rang inferior. Nu se bucura nici pe departe de libertatile femeilor din triburile de luri, bakhtiari sau kurzi.
Turcmenii nu considera o rusine a "tranzactiona" fetele frumoase. In vechime au existat clanuri care au acceptat ca fiicele sa intre in haremuri contra greutatii lor in aur.
Cu toate astea, daca un baiat sarac caruia ii place o fata, fie chiar si fata marelui han, reuseste sa o fure, ei ii respecta istetimea si vitejia si considera ca si-a castigat dreptul ca sa o aiba de sotie.


...


La jocurile olimpice ale ashayerilor fetele turcmene au participat la mai multe probe : tir, calarie, aruncatul greutatii, etc. Voi reveni cu explicatii si fotografii.

Am ales aceste imagini cu delegatia confederatiei de triburi turcmene pentru ca am observat ca doua triburi diferite si-au ales ca simbol al etnicitatii lor dutarul.
Dutar, sau do-tar, reprezinta o lauta cu doua corzi ( do= doi, doua iar tar=coarda)





Cu aceasta ocazie amintesc si de muzica traditionala a turcmenilor. In ciuda restrictiei islamice in ceea ce priveste interpretarea vocala sau instrumentala a fetelor si femeilor, in triburile turcmene ele aveau libertate deplina in ceea ce priveste muzica si, la diverse sarbatori intertribale, la nunti sau cu prilejul circumciziei baietilor, ele sustineau adevarate concerte indelung aplaudate de asistenta.





Din pacate televiziunea iraniana nu a transmis nimic din programele muzicale ale femeilor turcmene prezente la olimpiada deoarece ar fi intrat in contradictie cu legile islamice legiferate de parlament.

Acest aspect al vietii femeilor turcmene mi se pare putin iesit din comun deoarece dintre toate triburile de origine turcica doar turcmenii 'isi scoteau in public' fetele si femeile.
Nomazii de origine turcica, adica azerii, sunt foarte stricti in ceea ce priveste 'elementul feminin' si chiar in mileniul trei, si chiar sub presiunea organizatorilor jocurilor olimpice ale nomazilor, nu si-au inscris fetele in competitiile sportive.

Amanuntul in cauza m-a ajutat sa inteleg mai bine carui fapt i se datoreaza islamismul din Turcia.

Acest topic a fost editat de exergy33: 14 Aug 2012, 07:51 PM


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 16 Aug 2012, 01:43 PM
Mesaj #1340


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



Scriind despre turcmeni mi-am adus aminte cu nostalgie de o fata cu care am lucrat candva la un proiect. De la ea am aflat multe lucruri interesante.
Altin stia sa povesteasca frumos, vedea intotdeauna latura hazlie a lucrurilor, si in plus de asta pricepea repede ce are de facut fara sa fiu nevoita sa-i dau explicatii obositoare.

Dar mie imi placea in primul rand de Altin datorita faptului cum stia sa se impuna. Iar pentru cineva ca dansa - adica fata, tanara, frumoasa, singura de religie musulmana sunnita intr-un mediu shiit si 90% masculin - putea parea un lucru dificil.
Altin insa nu stia ce sunt alea complexe si facea fata cu succes la tot felul de piedici marunte, prin reactii imprevizibile pentru o fata de religia ei; ba chiar o data am fost surprinsa deoarece a reactionat asa cum as fi reactionat si eu daca as fi fost in aceeasi situatie.

Era mica de statura, cu osatura fina. Avea un par castaniu roscat natural si ochii usor migdalati, de culoarea mierii de albine.
Atuul ei il constituia pe departe dezinvoltura.

Toata lumea cunostea faptul ca Altin e de origine turcmena dar mie mi-a povestit mai multe, eu fiind amatoare de povesti iar dansa dornica sa-si aminteasca de locurile copilariei.

Ambii stra-strabunici se nascusera la oras, in Gonbad-e Qabus/Kavoos (Dasht-e Gorgan dupa numele vechi), si ambii isi aveau radacinile in tribul turcmen Tekke.
Stra-strabunicii, strabunicii, bunicii si parintii lui Altin traisera in oras dar ea avea chemarea nomadismului, a vietii libere in natura, mod de viata ce-i era ingaduit timp de cateva saptamani, pe perioada vacantelor, dupa care era nevoita sa se intoarca din nou acasa ... la studiu.
In treacat imi spusese ca tatal fusese medic si ca i-ar fi placut ca macar unul din copiii lui sa studieze medicina.
Altin urmase politehnica, fara ca parintii sa se impotriveasca, si nu-i parea rau de alegerea facuta.
Ca studenta nu fusese stralucita, daca era sa ma iau dupa foaia matricola, insa avea un simt ingineresc incontestabil si invata extraordinar din mers.

***

Intr-o zi, stand la taclale, Altin mi-a povestit o intamplare care m-a facut sa rad in reprize.

Intr-un sat de pe taramul de basm al Gorganului, relativ aproape de Gonbad-e Qabus, se tinea un fel de sarbatoare de toamna foarte asemanatoare cu sarbatoarea recoltei.
Oamenii din satele vecine participau si ei pentru ca acesta constituia un bun prilej ca sa se cunoasca, sa puna la cale afaceri, casatorii, sa schimbe idei si sa se simta bine laolalta.

In acel an insa o echipa de la televiziunea locala s-a hotarat sa vina sa filmeze cum decurge sarbatoarea.

La intrarea in locul special amenajat pentru adunare, trei fete in haine traditionale ii intampinau pe oaspeti cu tavi mari incarcate de dulciuri traditionale.
Deci nu-i de mirare ca cele trei fete au aparut in foarte multe secvente, de fapt ori de cate ori intampinau cate o personalitate locala, un invitat de vaza sau pe mai marii satelor vecine.

La respectivul program, ghinionul lui devil.gif , se uita si un cleric cu o functie destul de importanta prin nu stiu ce organizatie, trecut binisor de saizeci de ani.
Acestui molah ii cade cu tronc una din cele trei fete. Si ce-si zice "dumnealui" ?
- Ia sa mearga la petit in Golestan smile.gif ... desi acasa avea o sotie, copii si nepoti.

Zis si facut.
Daca ar fi fost sa fi mers in petit pe vremea tineretii sale, cu siguranta ca ar fi mers pe catar sau magar, dar acum omul se ajunsese, asa ca "incalecase" BMW-ul, cu sofer si body guard, si plecase in cautarea alesei inimii.

Ajunsese in satul cu pricina.
Bietii sateni crezusera ca respectivul cleric venise sa le rezolve o parte din greutati, dar mare le-a fost mirarea sa vada la ce 'pohteste' dumnealui.
Fata dupa care venise in petit de abia isi luase bacalaureatul. Deci avea in jur de optsprezece ani.
Era orfana de ambii parinti si traia impreuna cu bunicii. Bunicul confectiona instrumente muzicale traditionale iar bunica, asemenea celorlalte femei din sat, tesea chilimuri si facea cuverturi din lana. Din asta traiau ei.

'Generos', respectivul cleric spusese ca, dupa casatorie, ii va permite fetei sa-si pastreze religia sunnita in ciuda faptului ca el e cleric shiit, si ca da 'in scris' la notariat acest lucru . LOL
Ca sa-i imbuneze pe bunicii fetei a promis pentru mehrie o mie de fise de aur Bahar-e Azadi. ( fiecare moneda din aur de 22 k cantarind in jur de 8 gr)

Fata nici n-a vrut sa auda de propunere iar bunicul ei, cel ce o crestea, a spus ca nu are nepoata de vanzare.

Vazand ca n-o scoate la capat cu bunicii fetei molahul a apelat la mai marele satului (dehqan) si i-a promis ca daca o va face pe fata sa-i accepte propunerea in casatorie va construi nu stiu ce fabrica in apropiere - ca sa aiba tinerii din zona unde sa munceasca - ca va face un hotel de lux pentru turisti, si alte asemenea promisiuni menite sa tulbure mintea satenilor.

Dehqanul nu i-a raspuns, dar a doua zi, dupa ce-a stat de vorba cu fata si bunicii ei, a respins toate propunerile molahului ce dadea semne ca fierbe de ciuda.
Cand si-a dat seama ca nici pe calea asta nu obtine ceea ce vrea a inceput cu amenintari voalate, apoi a trecut pe fata la amenintari directe ... c-o sa le trimita securitatea pe cap, c-o sa faca , c-o sa dreaga, c-o sa-i faca zile negre dehqanului ... si altele pe tema asta.

Fata, bunicii, mai marele satului ... toti au ramas pe pozitii.

Primul episod al petitului s-a incheiat la scor nul.

Nu-i ramanea altceva de facut decat sa se suie in BMW si sa se intoarca umilit, cu coada intre picioare, la Teheran.

Drumul dinspre acel sat spre oras (Gonbad-e Kavoos) trecea prin valea unui parau mlastinit, cu salcii batrane pe jumatate putrede si cu mult papuris.

Cum mergeau ei pe drumul neasfaltat, iscand in urma o tromba de praf, aproape sa nu observe trunchiul gaunos de copac cazut in fata.
Soferul a franat la timp si toti trei - sofer, popa, body guard - au iesit afara sa-l dea deoparte.

Partea comica a intamplarii incepe de abia aici.

Cum au iesit afara din masina s-au pomenit inconjurati de o ceata de barbati mascati. S-au trezit imobilizati pe loc.
Soferul si garda de corp nu au avut de suferit, dar vreo trei patru din ceata i-au aplicat un tratament zdravan 'petitorului', de i-a zburat turbanul intre trestii, si l-au lasat cu omoplatul rupt, dupa care s-au facut nevazuti printre dealuri.

Pana sa-si revina din soc, pana sa reuseasca sa prinda pe mobil dispeceratul politiei din Gonbad-e Qabus, pana sa apara un echipaj la fata locului, a trecut suficient timp ca oamenii din ceata atacatoare sa dispara din zona.

Clericul a fost transportat la spital si pus in ghips. Au necesitat cateva saptamani bune ca sa se faca bine. Deh, ce sa-i faci, oasele batrane se sudeaza mai greu!

La ordinele lui a inceput ancheta pentru a-i depista pe atacatori si s-a zbatut din rasputeri sa dea o conotatie politica 'cazului' ... niste huligani sunniti au atacat un cleric shiit aflat la datorie in slujba islamului smile.gif

Mai intai s-a crezut ca bunicul fetei a organizat razbunarea. A stat batranul cateva zile la politie fara sa se poata dovedi ceva. Apoi politistii au speculat ca s-ar putea sa fie vorba de vreun baiat de prin imprejurimi indragostit de acea fata si care ar fi fost in stare sa faca moarte de om ca sa n-o piarda.
Au mers pe pista asta dar nu au descoperit nimic cu toate ca i-au anchetat pe toti baietii si fetele din sat de-o varsta cu fata aducatoare de bucluc.

Unor anchetatori le-a trecut prin cap ideea ca respectivul atac ar fi fost pus la cale de mai marele satului, ca reactie la amenintarile clericului in caz nu ar fi obtinut consimtamantul casatoriei.
Respectivul era cunoscut in zona pentru mandria si nationalismul lui.
A stat dehqanul la carcera vreo cateva saptamani dar i-au dat si lui drumul din lipsa de dovezi.

Afacerea s-a incheiat fara nici un rezultat concret in afara oaselor rupte ale 'petitorului' laugh.gif

Ba chiar si cameramanul echipei TV care a filmat sarbatoarea sateasca a fost somat la politie sa dea explicatii de ce in loc sa filmeze ce se petrece in incinta locului de adunare le-a filmat mai mult pe fetele acelea tinere si frumoase ce-i intampinau pe oaspeti cu baclavale wub.gif

La vreo cateva luni dupa incident, o alta echipa de televiziune, de data asta de la Teheran, sosise pentru a realiza un documentar dedicat frumusetilor geografice ale zonei. In provincia Golestan se gaseste cel mai spectaculos parc natural din Iran.

O masina cu doi tipi din echipa s-a deplasat in apropierea acelui sat, pentru a filma niste plante declarate monumente ale naturii, cand s-au trezit inconjurati de sateni cu bate.
Nu au patit nimic numai ca satenii au taiat cauciucurile microbuzului, le-au facut arșice aparatura, si le-au promis ca vor rupe oasele oricui va avea indrazneala sa se apropie de satul lor cu o camera de fimat in mana smile.gif

Anul urmator frumoasa turcmena generatoare de buclucuri s-a casatorit cu un baiat localnic.

Pe atunci Altin era eleva de liceu si auzind de nunta fetei a dorit sa mearga sa o vada mireasa.
Tatal ei a dus-o cu masina pana in satul respectiv, unde au petrecut cateva ore, si unde venise puhoi de lume sa asiste la eveniment.
Oamenii aruncau bani de aur in baldachinul mirilor, asa de multe fise de aur spunea Altin, ca daca le-ar fi adunat de pe jos ar fi avut nevoie de vreo doua trei galeti din alea mari cu care se adapa caii ...

La randul ei, Altin s-a casatorit cu un inginer turcmen si s-a reintors in provincia natala.
Dupa mai multi ani am facut cunostinta cu altcineva din Gonbad si stiind ca in orasele mici localnicii se cunosc bine intre ei, am intrebat de Altin.
N-o cunostea personal, fiind prea tanara in comparatie cu el, dar existau toate sansele sa-i cunoasca "geatul", caci Altin era getbeget din zona.

I-am zis numele de familie si faptul ca tatal fusese doctor.
Respectiva persoana s-a animat brusc : " A! ... fata doctorului M. Nu exista sat din apropiere care sa nu fi auzit de dansul!"
Si a inceput sa-mi povesteasca despre doctor si sotia lui, adica despre parintii lui Altin.

Altin daduse dovada de o modestie extrema. Niciodata n-a spus ce om deosebit fusese tatal ei.

Acest topic a fost editat de exergy33: 16 Aug 2012, 07:26 PM


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Cla
mesaj 16 Aug 2012, 04:18 PM
Mesaj #1341


Cla
******

Grup: Membri
Mesaje: 16.086
Inscris: 7 May 04
Din: Noris Rock City
Forumist Nr.: 3.415



ce frumos, exergy... wub.gif Povestea asta o trimit la maica-mea smile.gif


--------------------
Cea mai buna inventie e dormitul, de c�nd au fost obositii.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 17 Aug 2012, 07:52 AM
Mesaj #1342


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



QUOTE(Cla @ 16 Aug 2012, 05:18 PM) *
ce frumos, exergy... wub.gif Povestea asta o trimit la maica-mea smile.gif

Deci si mama ta e amatoare de povesti! smile.gif

Sa-i trimiti versiunea update. Am adaugat literele mancate si am corectat dezacordurile gramaticale. Asa se intampla mereu cand scriu in viteza ...


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Cla
mesaj 17 Aug 2012, 03:37 PM
Mesaj #1343


Cla
******

Grup: Membri
Mesaje: 16.086
Inscris: 7 May 04
Din: Noris Rock City
Forumist Nr.: 3.415



Draga mea, nu conteaza cum ai scris ci ce ai scris.
Azi a fost maica-mea la mine si a spus ca a citit-o si a plâns... wub.gif
.
.
.
... la fel ca mine...


--------------------
Cea mai buna inventie e dormitul, de c�nd au fost obositii.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 18 Aug 2012, 03:02 PM
Mesaj #1344


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



QUOTE(Cla @ 17 Aug 2012, 04:37 PM) *
Azi a fost maica-mea la mine si a spus ca a citit-o si a plâns... wub.gif
.
.
.
... la fel ca mine...

Nu inteleg de ce. E o poveste cu happy end ..


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Cla
mesaj 19 Aug 2012, 02:56 AM
Mesaj #1345


Cla
******

Grup: Membri
Mesaje: 16.086
Inscris: 7 May 04
Din: Noris Rock City
Forumist Nr.: 3.415



Pai tocmai, ne-a atins pozitiv smile.gif


--------------------
Cea mai buna inventie e dormitul, de c�nd au fost obositii.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 19 Aug 2012, 08:57 AM
Mesaj #1346


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



.........



wink.gif ... cei din urma vor fi cei dintai !


Nu stiu daca eroina cursei hipice apartine triburilor turcmene; dupa caftanul colorat ce-l poarta s-ar parea ca da insa calul pe care calareste nu-i un cal din rasa Akhal - Teke ... asa ca nu stiu ce sa zic.

Dar m-a impresionat perseverenta acestei fetite de opt ani si modul intuitiv de management al cursei, stapanirea de sine, faptul ca nu s-a lasat coplesita psihologic de pozitia codasa - fiind mereu ultima din pluton, si felul cum a tasnit pe ultimele sute de metri.
Avea dreptate crainicul televiziunii iraniene : in ciuda celor opt ani dansa castigase pentru ca in piept ii batea o inima de campioana.






Am vizionat la TV inregistrarile facute la jocurile sportive ale ashayerilor incercand sa patrund in lumea si mentalitatea lor.
O urmaream pe fetita cum plesneste biciul in aer, fara sa atinga calul, si cum, in apropierea liniei de finish, a prins cu ambele maini biciusca deasupra capului scotand strigate prelungi de bucurie.

I-am invidiat energia si vigoarea, seva navalnica ce-i curgea prin arterele tinere, candoarea si frumusetea bruta, inteligenta copilareasca, tot ceea ce primise in dar pe linie genetica - prin sangele diriguit de secole de la o generatie la alta - si brusc mi s-a facut mila de toti acei copii de la oras, de varsta ei, ce se trezesc vlaguiti pe la noua zece dimineata si, cu ochii carpiti de somn, de abia tarandu-si picioarele, se aseaza la masa asteptand ca mama sa le puna in fata micul dejun.

Si mi-am mai amintit de vacantele de vara si de bunica care, in intelepciunea data de varsta, fara sa lectureze tratate de psihologie, ma oprea sa ma uit la televizor si sa citesc carti inainte de inserat si, in mod constant, imi spunea : du-te si te joaca.
Si-i chema pe copiii si nepotii vecinilor si ne trimitea in livada sa ne cataram si sa ne leganam in copaci pentru ca sa ni se lungeasca oasele si sa nu ramanem pitici smile.gif

Fetita a coborat de pe cal si s-a agatat bucuroasa de gatul lui. A stat suspendata de gatul calului cateva minute, l-a sarutat si i-a vorbit si i-a mangaiat coama. In timp ce o priveam ma gandeam la regele Arthur al III-lea care, daca e sa ne luam dupa Shakespeare, ar fi spus : Dau un regat pentru un cal!

Lumea din jurul ei, cameramanii si reporterii, prietenii de-o seama ... toti se volatilizasera.
Acolo, pe linia de finish, era doar ea si calul ei ... cal si calaret formand impreuna un tot.

Acest topic a fost editat de exergy33: 19 Aug 2012, 07:23 PM


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 20 Aug 2012, 06:48 PM
Mesaj #1347


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



E timpul sa inchei probele hipice - varianta feminina - si sa-i iau in colimator pe baieti. In caz contrar se va trage concluzia ca doar fetele ashayerilor/pastorilor nomazi din Iran au veleitati sportive, ceea ce nu e cazul.
Probele baietilor au avut hazul lor.


..............


Pentru azi am ales o proba "1-1" ... "unu pe unu".
Acest gen de intrecere e foarte vechi si, pe timpurile in care inca nu exista ceas si cronometru, constituia o metoda interesanta de a 'cantari' viteza calaretilor.


Iata cum se desfasura proba in comunitatile de luri, kurzi si bakhtyari.
Pentru concurs era nevoie de un numar egal de fete si baieti. Apoi se trageau la sorti - cate o fata si cate un baiat - ce concurau in mod direct intr-o proba pe care azi o numim 'eliminatorie'.
In faza urmatoare, concurentii castigatori ai fazei precedente trebuiau sa se confrunte din nou "1 -1" intr-o alta runda eliminatorie.
Se trageau din nou la sorti si in functie de sexul castigatorilor etapei precedente se incerca din nou un aranjament fata-baiat.

Se continua asa pana la semifinale si finala smile.gif

Nu de putine ori fetele au castigat dificila proba. Mi se pare un joc frumos si cu sanse egale, fara nici un fel de discriminare, exceptand ghinionul de a te confrunta in prima proba cu un partener pe un cal foarte bun.






Chiar si la aceasta olimpiada sportiva a pastorilor nomazi din Iran se pare ca tot o fata a castigat proba pentru ca, ghidandu-ma dupa imbracamintea fetei, le-am descoperit pe prietenele si sustinatoarele ei de clan si de trib cum jubileaza si radiaza de bucurie. In loc de 'clan' era aproape sa scriu 'club' ... wub.gif





In final partenerul ei direct de intrecere isi arata maiestria executand figuri acrobatice, dupa parerea mea asemanatoare cu cele ale calaretilor kazahi.



Acest topic a fost editat de exergy33: 20 Aug 2012, 07:06 PM


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 23 Aug 2012, 07:16 AM
Mesaj #1348


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763







Nu pot merge mai departe cu scrisul fara sa o prezint pe una din arbitrele cursei hipice pe lunga distanta . Are o costumatie 'mortala' in care elementele noi se imbina cu cele traditionale intr-un stil ce m-a lasat fara cuvinte. Camuflajul 'feței' e perfect!

Fusta e parte constituenta a costumului popular din zona de unde provine, pantaloni stretch, adidasi, batic traditional cu care-si acopera gura sa nu inghita praful iscat de cai, ochelari ciudati - care seamana mai mult cu ochelarii de scafandru decat cu cei de soare , manusi albe - probabil ca sa-si protejeze pielea mainilor de arsurile solare, cronometru si borseta cu fisele participantelor la concurs ...





O combinatie interesanta, dar de data aceasta chiar mi se pare OK, o reprezinta si aceasta fata de pastor nomad ce cu nonsalanta - parca de cand lumea - si-a asortat o pereche de ochelari de soare cu design modern la costumul ei traditional.
Se pare ca si dansa are probleme cu praful ...

Cand ma voi intoarce voi continua cu probele sportive ale baietilor. Unele au fost distractive de-a dreptul si cred ca tocmai asta este cel mai mare castig al acestor tipuri de jocuri practicate de ashayeri si de tarani: faptul ca oamenii participa la intrecere sa se distreze si sa se simta bine impreuna.


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
LINICA
mesaj 24 Aug 2012, 03:33 PM
Mesaj #1349


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 640
Inscris: 6 August 04
Forumist Nr.: 4.202



Superb!
Imi amintesc cu bucurie de fetele din Darmanesti, care joaca Ursul. Fete mici (7-10 ani), dar si mai mari (15-22), care fluiera, se invart, cu obrajii imbujorati, costumatia cu batiste, sau pene la palariile mari...
Si apoi, baietii... Dar parca ei nu surprind atat de mult. Sau poate doar baietii mici, "ursuletii"...

Salutari, draga mea!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 6 Sep 2012, 12:00 PM
Mesaj #1350


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



Multumesc pentru vizita LINICA smile.gif

************


In noaptea de dinaintea primei zile de concediu, poate si din cauza alergaturii pentru ultimele cumparaturi, am avut un somn greu intersectat de mai multe vise scurte.
Rar mi s-a intamplat sa visez mai multe vise intr-o singura noapte ... vise absolut fara nici o legatura unul cu celalalt.

Primul vis se leaga de prima mea tabara la mare din vacanta mare de dupa clasa întâi.
Ciudat ca peste ani si ani imi amintesc cu claritate unele secvențe ... ca si cum s-ar derula in momentul in care le povestesc.
A fost prima mea tabara, prima mea iesire de una singura din 'găoace', primul meu salt intr-o lume ceva mai diferita decat cea in care mi se desfasura existenta de zi cu zi.
A fost tabara in care am cunoscut-o pe domnisoara Diana si in care am invatat sa inot in mare.


Dar in visul meu, pe neasteptate, a aparut o fată cu vreo doi ani mai mare decat mine pe care o cunoscusem acolo.
Nu-i mai tin minte numele dar o vad aievea in fata ochilor. Subtirica, cu parul negru tuns scurt si un breton ce-i cadea exact pe linia sprancenelor si cu un accent ciudat, moldovenesc.
Avea dormitorul chiar langa dormitorul meu si aproape in fiecare seara venea la noi si ne povestea tot felul de chestii amuzante.
Era din Falticeni si se umfla de mandrie ca un păun zicându-ne ca e concetateana lui Mihail Sadoveanu.

La inceput imi venea greu s-o urmaresc, din cauza accentului si a unor cuvinte pe care nu le auzisem niciodata, dar incet incet m-am obisnuit si chiar asteptam ca sa vina seara si sa ne mai povesteasca ceva. Intotdeauna povestea despre familia ei. Asa ajunsesem sa-i cunoastem pe unchiul Mirica si matusa Ecaterina, pe verisorul Neluțu si motanul Chinezu', pe baba Parasca, pe nașa Sofica, pe unchiul Gligore si un lung sir de verisori, verisoare, unchi si matusi cu nume si tabieturi ciudate.

Visul se derula atat de real incat simteam in aer mirosul de apa sarata si aveam in suflet starea acea lipsita de griji pe care zilele vacantei mari le inoculeaza benefic.

Ma vedeam pe mine in curtea taberei, in dormitor, in sala de mese, in leaganele din gradina din spatele cantinei, pe malul marii ... o dedublare ce-mi producea o usoara ameteala si o stare indescriptibila de fericire.
Timpul era undeva in urma mea ... viata era undeva in față și mă aștepta să o trăiesc.

M-am vazut cum am intrat la pranz in dormitorul ei sa-i spun ca am auzit in curte ca cine vrea sa mearga la ora patru la film sa vina sa-si scrie numele in registrul de la comandament.
Mi-a zis ca vrea sa mearga. Trebuia deci sa mergem sa ne inscriem.

Am vrut sa ies din camera, crezand ca va veni si ea, dar am auzit ca-mi spune : "stai putin sa-mi lepăd hainele."

Era imbracata in tricou si pantaloni scurti. S-a dezbracat imediat si s-a imbracat cu o rochie inflorata. Niste frunzulite mici de culoare verde inchis pe un fond alb si o platca alba si severa in față.
"Hai sa mergem", am auzit ca-mi spune.

Stateam neclintita la jumatate de metru de dansa. Am intrebat-o : " ce faci, nu-ti lepezi hainele?"

Ea s-a uitat lung la mine de sub bretonul sârmos si foarte mirata mi-a raspuns : "păi nu mi le-am lepădat?"

In acel moment am inteles ce inseamna 'a lepada' caci cu doua minute inainte nu stiam si, in mintea mea incalcita cu tot felul de lucruri mai mult sau mai putin trebuincioase unui copil de sapte opt ani, traiam cu impresia ca 'a lepada hainele ' inseamna a le călca, a le spăla sau a le curăța smile.gif

In vis m-am vazut cum am pus capul in bărbie si-am ras pe ascuns de ignoranța mea. M-am vazut pasind in spatele ei pe aleea ingusta ce ducea la comandament, strajuita de-o parte și alta de gard viu, si pentru cateva clipe m-am simțit ușoară ca un fulg gata să-și ia zborul din așternut.


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 8 Sep 2012, 03:00 PM
Mesaj #1351


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



Al doilea vis a inceput exact cu prima secventa pe care am vazut-o intr-o zi cand am schimbat canalul de televiziune de la Bucuresti la Moscova smile.gif
Se intampla demult, inainte sa merg la scoala, pe vremea cand aveam toata ziua la dispozitie si nu stiam ce sa fac, mai ales daca afara era urat.
Uneori citeam, alteori ma uitam la televizor si, mai rar, coloram cate ceva intr-o carte de colorat sau inventariam dulapul cu hainele mamei, in special cele de ocazie, incercand sa-mi imaginez petrecerile la care mergeau parintii mei la sfarsit de saptamana.

Deci am schimbat canalul la rusi in speranta ca voi putea asculta muzica sau voi putea vedea un concurs de patinaj. Nici spectacolele de balet nu ma plictiseau deoarece analizam in detaliu costumatia balerinilor si fizionomiile lor.

Prima secventa prezenta doi barbati tineri intr-o baie ruseasca, de fapt finlandeza rolleyes.gif , ce se bateau cu niste maturici pe spate si discutau prieteneste.
Nu intelegeam ce spuneau deoarece nu stiam limba rusa insa intotdeauna urmaream cu interes filmele incercand sa deduc actiunea. In felul asta mi se puneau in miscare celulele cenusii smile.gif ... si pot spune ca experienta copilariei m-a ajutat mult in Iran, cand am reluat-o cu brio urmarind diverse filme la televizor, iraniene sau straine, pentru ca marea majoritate a filmele straine sunt dublate profesionist in persana ( cate un dubleur pentru fiecare personaj al filmului).
Doar pe doua canale se dadeau filme straine cu sonorul in original si titraj ajutator, sau filme in limba engleza fara titraj.

Revin la visul meu ...
Deci cei doi discutau prieteneste. Au iesit afara si au intrat undeva, probabil un bar, s-au asezat la masa si au inceput sa bea, vodka presupun smile.gif
Unul din ei a scos din buzunar o cheie si i-a dat-o celuilalt.
Cel ce a luat-o era ceva mai brunet decat cel ce i-a dat-o.
A pus cheia in buzunar si s-a suit intr-o masina. Masina a ajuns la aeroport. Pe traseul taxiului a aparut o secventa cu un pom de Craciun, de unde am tras concluzia ca actiunea filmului se petrecea in preajma sarbatorilor de iarna.
Din masina tipul s-a suit in avion si dupa cateva minute l-am vazut coborand pe un alt aeroport. De acolo a a luat alt taxi si s-a indreptat spre oras. Cateva secvente il aratau obosit si cum i se inchid pleoapele. Afara ningea feeric.

Orasul era mare, cu strazi largi, cu blocuri inalte si cladiri vechi dar impozante.
S-a dat jos din masina si s-a indreptat spre un cartier de locuinte cu blocuri noi, modern construite.

Avea o hartie in mana pe care presupuneam ca e scrisa adresa. L-am vazut cum inconjoara niste constructii si intra intr-un bloc. A suit la etaj, a verificat numarul apartamentului, a bagat cheia in broasca si a deschis usa.

A intrat in apartament, care nu era cine stie ce, si s-a asezat pe canapea. Intr-un colt am zarit un brad mic impodobit cu globuri si beteala.
S-a intins si a adormit.

Nu dupa mult timp se aude zgomot la usa. Cineva incerca sa o deschida. Dupa cateva secunde usa se deschide si o fata atragatoare, cu bratele incarcate de pachete, intra zgribulita de frig.
M-am gandit ca e sotia sau prietena lui ... sau poate vreo alta ruda.
Dar imediat ce a intrat in sufragerie, dupa mimica feței, mi-am dat seama ca fata nu-l cunoaste pe individul de pe canapea.

Nu mai tin minte exact cum au decurs secventele dar stiu ca ea l-a trezit si parca tinea ceva in mana, un bat sau un alt obiect cu care intentiona sa se apere in caz de nevoie.
Tipul s-a trezit si ca prin ceața o zareste pe fata.
Discuta aprins. Nu inteleg ce spun si de ce se cearta dar retin un cuvant : cvartal.
Tipul nu vorbeste tocmai cum trebuie si-mi dau seama ca e pe jumatate beat.
Dupa vreun minut de cearta il vad cum scoate cheia din buzunar si o tine triumfator in palma. Tipa scoate din poseta cheia ei. Cele doua chei sunt perfect identice.

In acel moment realizez ca tanarul brunet luase de la prietenul lui cheia unui apartament dintr-un alt oras unde, imi dau iarasi cu presupusul, intentiona sa-si petreaca revelionul.
Vodka bauta dupa baia fierbinte isi face efectul si, ca in filme smile.gif , greseste blocul, intra intr-un bloc asemanator si descuie un apartament cu acelasi numar ca cel din adresa scrisa pe hartie.

Acum imi dau seama ca o parte din mesajul filmului ar fi putut fi acesta : comunism, uniformizare, lipsa de identitate ... pana si cheile apartamentelor erau identice.

Cei doi discuta in continuare in contradictoriu. Bineinteles ca nu inteleg o iota insa presupun ca ea ii spune sa plece, pentru ca am vazut-o cum ii strangea bagajele imprastiate prin camera, iar el riposteaza ca nu are unde pentru ca nu cunoaste pe nimeni la Moscova.
"Maskva" ... deci am aflat numele orasului.

Urmarind mimica celor doi imi dau seama ca tipul, desi i-a sarit alcoolul din cap, se preface in continuare ametit pentru ca-i place de fata blonda si zvelta si nu vrea sa plece din apartamentul ei.
Nici fetei nu-i indiferent musafirul nepoftit din apartament. Gheața dintre ei incepe sa se topeasca. Ba chiar isi zambesc unul altuia cu timiditate.

Discuta in continuare si-l vad cum scoate de pe rafturile bibliotecii o fotografie inramata, pe jumatate intoarsa spre perete, ce reprezenta un barbat.
E usor de dedus ca-i vorba fie de sotul fetei fie de prietenul ei.
Poate ca e vorba de sotul ei care a murit, imi zic in gand, sperand ca sa fie asa pentru ca-mi place de tipul din apartament si cred ca ei doi se potrivesc.

Nu stiu ce tot discuta atat, aproape tipand, dar o vad pe fata cum izbucneste in lacrimi si arunca fotografia intr-un colt.
In acel moment presupun ca fotografia reprezinta pe cineva care a parasit-o. Nu pot explica cum de am dedus asta, dar si acum, in clipa cand scriu aceste randuri, am convingerea ca e asa.

Musafirul nepoftit vorbeste in continuare, parca anume ca s-o enerveze, in timp ce ea plange in hohote.

Apoi apare un prim plan cu o chitara sprijinita de perete.
Barbatul se ridica, ia chitara si incepe sa cante. Nu inteleg versurile cantecului dar vocea ii e placuta si ascult melodia ritmata. De abia astept sa vad ce urmeaza ...

Dar inainte ca melodia sa ajunga la final intra in camera tata si netinand cont de vociferarile mele schimba canalul pentru a urmari o emisiune sportiva.

Asa ca nu stiu cum s-a terminat filmul ...

Nu-mi pot explica de ce am visat tocmai filmul acesta si ce conexiune ar fi putut avea cu evenimentele din ziua premergatoare.
Primul vis, cel cu fata din tabara, mi se pare destul de firesc pentru ca a fost legat de vacanta scolara si pentru ca a doua zi urma sa merg in concediu.
Dar visul acesta, cu musafirul nepoftit din apartamentul frumoasei rusoaice, nu-l pot pune in legatura cu nimic.

Acest vis insa m-a facut sa descopar un lucru neasteptat. Undeva, la granita dintre vis si trezie, am avut revelatia ca actorul principal al acelui film a fost cantaretul Vladimir Visotsky.

Si ce daca? ... vor spune unii.

Pentru mine reprezinta o descoperire imprevizibila si importanta deoarece am fost convinsa ca am auzit pentru prima oara vocea lui Visotsky in toamna aceea in care am facut magiun.
In urma cu cateva zile am descoperit ca de fapt am auzit vocea cantaretului meu preferat cu mult inainte, fara sa stiu cui apartine.


De cateva zile rascolesc prin filmografia lui Visotsky pentru a identifica filmul. Din pacate nu-i stiu nici titlul si nici numele partenerei de pe ecran.
Vreau foarte mult sa-l gasesc si sa-l vizionez in intregime ... sa-l gust acum, ca pe un fruct ascuns ani de zile in cosul cu amintiri pe jumatate uitate al copilariei.

smile.gif

Acest topic a fost editat de exergy33: 9 Sep 2012, 06:48 AM


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 12 Sep 2012, 01:54 PM
Mesaj #1352


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



Visul al treilea s-a derulat imediat dupa cel de-al doilea
O usa glisanta din sticla fumurie s-a deschis silentios oferindu-mi privelistea unei plaje ca in reclamele comerciale: cu nisip fin, o mare azurie ce-si legana imbietor valurile care ajungeau lenese la tarm, cu un aer vibrant in care lumina soarelui se descompunea intr-o pulbere fina aurie ce ma orbea cu stralucirea ei.

Am mers o bucata de timp si apoi m-am uitat in urma sa vad cladirea hotelului sau a locuintei din care tocmai iesisem. Dar in spatele meu nu exista nimic inafara de plaja pustie. Nici un om, nici un copil cu palarie inflorata facand castele de nisip, nici un cuplu de indragostiti plimbandu-se de mana pe faleza, nici un pescar ratacit sau macar vreun salvamarist picotind intr-o barca nu prea departe in larg.
Nici un pescarus, un fluture, un caine vagabond sau un ambalaj colorat aruncat neglijent pe plaja ...

M-am decis sa intru in apa. Apa era calda si ma gandeam ce placere e sa inoti intr-o astfel de masa lichida limpede care sa te lase sa vezi resturile de scoici sidefate infipte pe jumatate in nisip.

La un moment dat am vazut pe cineva. Un barbat imbracat in negru venea de undeva dinspre larg pasind pe luciul apei ca pe asfalt, fara sa se scufunde.
Un magician, mi-am zis in gand, sau o iluzie optica ...
Dar nu a trecut nici un minut si am putut sa-i deslusesc silueta. Nu era imbracat in frac negru, asa cum crezusem la inceput, ci purta un costum negru clasic deosebit de sobru.

In urmatoarea secunda l-am vazut in fata ochilor la doi metri distanta de mine.

- Cine esti? - l-am intrebat fara ca in prealabil sa-i adresez macar o formula de salut.
- Aldo Moro, mi-a raspuns el in timp ce-si scutura niste scame imaginare de pe reverele hainei.
- Nu se poate, i-am raspuns imediat. Aldo Moro a fost asasinat de Brigazile Rosii.
- Asta se va intampla peste douazeci de ani, mi-a replicat sec personajul. Pana atunci mai am timp.

Fara sa mai adauge ceva s-a intors cu spatele si a pornit din nou in larg calcand cu pasi repezi pe deasupra apei, aproape alunecand, ca si cum ar fi fost o barcuta din hartie legata cu sfoara si trasa la tarm de vreun copil cu pofta de joaca.
"Aldo Moro magicianul" a disparut cu totul din campul meu vizual.

Eram din nou singura pe plaja. Am mai facut cativa pasi in apa cu gandul sa inot dar, paradoxal, in timp ce paseam in larg, in loc ca adancimea apei sa se mareasca, se micsora.
Dupa alti cativa pasi apa imi ajunsese pana la genunchi si uitandu-ma pe unde calc am putut vedea cum se profileaza sub apa un damb cu multe cochilii de scoici.

Paseam din ce in ce mai repede nevenindu-mi sa cred ca de fapt paseam pe un fel de pod de nisip ce ma ducea inspre o insula.
Sub talpi zaream tot felul de resturi de scoici, ba chiar scoici intregi, cu forme geometrice care mai de care mai interesante. Am adunat cateva dar, altele si altele, din ce in ce mai frumoase, imi luau ochii prin culoare si forma. Cu parere de rau imi dadeam seama ca nu le voi putea lua pe toate pe care le doresc.

Peste costumul de baie aveam un tricou mulat pe corp si e ciudat ca in vis i-am gasit o utilitate. L-am scos si l-am transformat intr-un fel de sacosa.
Adunam scoicile minunandu-ma la fiecare pas de culorile incredibile pe care le aveau. De la clasicul alb la nuante sidefate cu tenta roz-liliachie, de la bejuri in tonuri diferite la nuante ce aminteau de coaja vinetelor, de la griuri cu striatii albastrii la verniluri pastelate ...

Aveau forme variate ... unele erau dantelate, altele aveau o forma hidrodinamica asemanatoare submarinelor de ultima generatie sau o forma discoidala ce-mi amintea de farfuriile zburatoare.
Printre ele zaream scoici evantai, scoici turturi de gheata, scoici romboide, scoici cornete de inghetata, scoici coif de razboinic, scoici ca niste palnii de gramofon, scoici conopida, scoici rozeta, scoici creasta cocosului, scoici concave cu marginile ondulate, scoici coltunasi, scoici clopotei, scoici transparente ca niste baloane de sapun, scoici acordeon, scoici potcoava ... mii si mii de scoici ... erau atatea feluri de scoici incat ochiul nu le mai putea inregistra pe fiecare in parte.

Imi parea rau ca nu ma imbracasem cu fusta mea inflorata, lunga pana la glezne si larga de trei metri, si acolo imi vis calculam in viteza cate scoici as fi putut sa adun intr-o boccea facuta la repezeala din fusta aceea.
Interesant e ca fusta in cauza nu o mai demult. Mai bine zis o aveam in urma cu vreo cinsprezece ani smile.gif

O cascada de imagini ma invada la fiecare pas si m-am oprit tinandu-mi rasuflarea caci exact la picioarele mele, pe jumatate ascunse in nisip, am descoperit cateva scoici mari de marimea unei mingi de handbal.
Culoarea lor, un portocaliu sidefat cu irizatii metalice, parea scoasa dintr-o sticluta cu lac de unghii.

Cu uimire am ridicat una nevenindu-mi sa cred ochilor ca pot exista cochilii cu o astfel de culoare.
Dar ceea ce m-a uimit cel mai mult a fost greutatea ei ... ca si cum ar fi fost umpluta cu mercur.

N-am mai avut timp ca sa meditez in vis si sa analizez mai pe indeleta incredibila vietate marina caci m-am trezit cu mainile amortite rasucite incomod sub perna.

Acest topic a fost editat de exergy33: 13 Sep 2012, 10:11 AM


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 14 Sep 2012, 12:47 PM
Mesaj #1353


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



M-am rasucit cautand o pozitie mai comoda si am adormit la loc.

Eram sus pe Tâmpa si asteptam sa vina telecabina sa ne duca inapoi in Piata Sfatului. Stateam la o coada de cateva zeci de persoane si simteam cum imi creste nervozitatea realizand ca nici in tura a doua nu vom reusi sa coboram.
Afara era cald si-mi era sete. Gandul ca voi ajunge din nou in piata si voi putea manca o inghetata imi ridica moralul smile.gif
Sotul meu se chinuia sa prinda pe cineva la telefon dar, in mod ciudat, semnalele erau slabe sus pe munte.
S-a indepartat cativa pasi facandu-mi semn ca nici de acolo celularul nu-i da antena.

Nu stiu la ce ma gandeam cand, brusc, mi-am dat seama ca toti acei oameni care stateau la rand pentru telecabina au disparut.
Nu mai era nimeni. Nici pe sotul meu nu-l vedeam nicaieri.
Dintr-o data s-a inserat. Luminile Brasovului licareau rasfirate in departare.
Nu stiam ce sa fac. Pe intuneric nu puteam cobori de una singura. Nu stiu daca-mi era teama cu adevarat insa nici bine nu-mi era.
La un moment dat am facut o miscare gresita cu mana. Am atins ochelarii care au zburat cine stie pe unde.
Acum chiar ca nu mai vedeam nimic. Era noapte de-a binelea. In bezna aceea pipaiam iarba centimetru cu centimetru in speranta ca-mi voi gasi ochelarii. Iarba era uscata si neverosimila la atingere. Lasa impresia ca a fost confectionata din celofan.

Fara speranta m-am asezat pe o movila. Simteam ca mi-e foarte somn si doream sa dorm, sa dorm in patul meu, nu aici ...

De undeva din bezna imi ajungea la urechi un zgomot, un fel de jelanie cantata de cineva ... sau poate ca vantul imi juca o festa oferindu-mi o halucinatie auditiva pe masura decorului.
Mi-am incordat auzul pentru a deslusi mai bine. Nu ma inselam. Era o voce omeneasca.

Ascultand-o cu atentie mi-am dat seama ce e. Era vocea muezinului ce, dintr-un minaret, chema oamenii la rugaciune.
Imposibil mi-am zis. Aici pe Tâmpa !?!

Orizontul s-a inmuiat in aur. Peste cateva minute avea sa rasara soarele. O stare de bine mi-a patruns in suflet si-n oase, oboseala a disparut absorbita de lumina zorilor iar buna dispozitie a revenit inzecita.
O noua zi, imi spuneam. O noua provocare.

In departartare incepeau sa se zareasca crestele unor munti. Ca prin minune ochelarii erau din nou la locul lor, pe nas, ca si cum nu i-as pierdut niciodata, pentru ca nu-mi aminteam sa-i fi gasit.

Incet incet, uluita de-a dreptul, mi-am dat seama ca sunt la Dizin, intr-un loc de unde puteam vedea pârtia de schi si hotelul cel mare.
Un strat gros de zapada acoperea totul de jur-imprejur.
Eram imbracata de vara si aveam sandale in picioare ... si totusi nu mi-era frig ...

Nimic nu-i adevarat, imi spuneam in vis. Precis ca visez. Nu sunt nici pe Tâmpa si nici la poalele muntilor Alborz, in Iran.

Totusi m-am ridicat si am pornit la vale. Zapada imi trecea bine de glezne si ma impiedica sa merg cu viteza, dar cu toate astea nu simteam absolut deloc frigul.

La cativa metri in fata mea, pe o carare paralela infundata in zapada, am vazut o femeie in haine traditionale ce tragea o sanie.
Am strigat-o de cateva ori bucuroasa ca am intalnit un suflet de om in pustietatea aceea.

Nu cred sa ma fi auzit. Am alergat cat am putut pentru a o ajunge din urma. In timp ce ma apropiam de ea imaginile prindeau contur.

Mai intai i-am deslusit trasaturile si imbracamintea. Era imbracata in haine traditionale, dar oricat imi storceam memoria nu puteam identifica zona din care provine. La gat purta o masiva amuleta metalica dreptungiulara, din argint cu pietre semipretioase, prinsa de un lant lung ce-i ajungea pana in talie.
I-am privit fata si mi-am dat seama ca e mult mai tanara decat am crezut prima data. De fapt era aproape un copil. Cu greu i se putea da mai mult de saisprezece ani.

Sania pe care o tragea nu era de fapt sanie ci un sicriu din lemn.
Am ramas pe loc cateva secunde.
Sicriu?!
Nu obiectul in sine m-a mirat, si de ce o fată atat de tanara trage un sicriu pe muntii Alborz, ci faptul ca stiam foarte bine ca musulmanii nu-si ingroapa mortii in sicrie. Ei au nevoie doar de doi metri de panza alba pentru un giulgiu simplu.

Mintea incepuse din nou sa lucreze cu turatie marita.
Cine e ea? ma intrebam pentru a doua oara. Pe cine duce in sicriu?

Logic! ... am strigat triumfatoare in gand. Suta la suta fata asta e crestina.

Am strigat-o din nou dar mi-am dat seama ca nu ma aude defel desi acum eram aproape intr-o pozitie paralela cu dansa si nu ne desparteau mai mult de trei metri.
Pasii ei produceau niste sunete stranii, ca si cum ar fi calcat pe cioburi de sticla si nu pe zapada afanata. Rasufla sacadat, rasuflarea fiindu-i amplificata de ecouri multiple si transformand-o intr-o melodie nepamanteana.

Ce nu e in regula aici? De ce nu ma aude? Nu cumva e surda?
... poate e o stafie sau un fel de Fata Morgana din lumea zapezilor ... !

M-am apropiat si mai mult si am reusit sa-i prind mana de cot. Ii simteam bratul sub tunica groasa din postav grena impodobita la gat si pe umeri cu zeci de margele.
Era vie ! M-am bucurat in vis ca nu m-am intalnit cu o stafie.

Nu a reactionat in nici un fel la atingerea mea. Cu toate astea mergeam alaturi prin zapada, ea cu botine de iarna, eu in sandale ... tot fara sa simt frigul.

Nu stiam ce sa cred dar continuam sa merg in pas cu ea. Am ajuns intr-o vale si urma sa urcam pe coama unui deal. Mai bine zis pe acolo ducea drumeagul.

Poate ca nu ma vede ... sau nu-si da seama de prezenta mea. Nu-si da seama pentru ca de fapt nu sunt acolo iar ceea ce vad e intradevar o halucinatie. Ce altceva ar putea fi?

Ne-am oprit inainte de urcus. Am prins-o iarasi de haina si-am intrebat-o din nou cate ceva in persana, vorbind clar, cu pauze intre cuvinte.

Pentru prima data s-a uitat la mine dandu-mi de inteles ca ma vede. A raspuns ceva neinteligibil. Nu-mi dadeam seama in ce dialect vorbeste ... nu era nici persana, nici kurda, nici turca azera ... nici vreo alta limba pe care sa o fi auzit candva.

- Nu stii persana?
Intrebarea mea a ramas fara raspuns.

Incepusem sa urcam dealul. Nu stiu de ce botinele ei scoteau acele zgomote bizare. Aveam impresia ca ar umbla prin sticla sparta. Pasii mei se afundau tacut in zapada.
Rasuflarea i se multiplica muzical in aer ca si cum aerul expirat de dansa ar fi atins strunele unui sitar sau buzele unui nai sau niste clopotei din cristal suspendati undeva in vazduh.
La un moment dat s-a oprit. Mi-a zis ceva in graiul ei din care n-am inteles mare lucru, cu exceptia unui nume: Senaya.

- Senaya? Am repetat intrebarea ca un ecou. Nu stii deloc persana?

A dat din cap negativ.
Nu puteam crede ca-i posibil. In mod sigur ca facuse scoala ... macar clasele primare ... atunci de ce nu stie persana?
S-ar putea sa nu vrea sa-mi vorbeasca, sa se sustraga cumva de la eventualele intrebari pe care anticipa ca i le voi pune. Intrebari legate de sicriu.
Da! Asta era!
Nu dorea sa o chestionez in legatura cu sicriul.

In vis fata nu mi s-a parut suspecta dar, la fel de bine, putea fi. O dorinta acuta se facea simtita : aceea de a gasi raspunsul la intrebare.

Imi continuam drumul in acelasi ritm cu al ei.
S-a oprit din nou sa-si traga rasuflarea. Atunci am intrebat-o cine-i in sicriu. Nu mi-a raspuns dar m-a inteles si mi-a facut semn cu mana sa ridic capacul.

L-am ridicat cu mare usurinta desi traiam cu impresia ca trebuie sa fie greu pentru ca fusese facut din scanduri de lemn.

In prima secunda nu am realizat ce vad. Ma uitam inauntru in cautarea unui cadavru, asa cum era firesc si cum banuiam ca trebuie sa fie.
Dar in loc de cadavru am vazut sute de scoici, mari si mici, sclipind in lumina cruda a soarelui de iarna.

M-am intors din nou inspre dansa pentru de a o intreba de unde le-a luat, ce cauta acolo, cine e si incotro se indreapta ... ???

Cineva ma tinea de mana si ma scutura incet ...
Am deschis ochii si mi-am dat seama ca e sotul meu. Ca prin vis am auzit ca-mi spune :
- Trezeste-te. Trebuie sa mancam mai repede si sa verificam inca o data bagajele. La sase vine masina.

In bucatarie ceainicul bolborosea infundat scotand un suierat in crescendo ... semn ca apa de ceai dadea in clocot.

Mi-am amintit, de fapt nu cred sa fi uitat nici o secunda pe parcursul noptii rolleyes.gif , ca urma sa plecam intr-o excursie de mai multe zile.

Chiar si la cateva ore dupa aceea, ruland silentios pe autostrada, imi veneau in fata ochilor secvente din vis.
Eu, care rareori visez, nu-mi pot explica cum de am visat de patru ori intr-o singura noapte.

Mai demult citisem ca, in realitate, un vis tine in medie doar opt sau noua secunde wub.gif ... dar daca ar fi sa-l povestim in amanunt ne-ar putea lua mai bine de-o ora.

Acest topic a fost editat de exergy33: 14 Sep 2012, 04:25 PM


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
fiatlux
mesaj 14 Sep 2012, 02:56 PM
Mesaj #1354


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 1.347
Inscris: 8 October 03
Forumist Nr.: 944



f frumos,romanciero ! cloud9.gif


--------------------
"Când crezi că ai toate răspunsurile, viaţa schimbă toate întrebările." Bob Marley ?!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 18 Sep 2012, 01:03 PM
Mesaj #1355


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



QUOTE(fiatlux @ 14 Sep 2012, 03:56 PM) *
f frumos,romanciero ! cloud9.gif

Mai am pana sa scriu ceva de-adevaratelea dar, oricum, iti multumesc pentru incurajare wink.gif ...


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 28 Sep 2012, 05:15 AM
Mesaj #1356


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



Cred ca e cazul sa ma asez din nou la masa de scris si sa continui povestile despre pastorii nomazi iranieni/ ashayerii ... dar calatoria mea de vacanta, de fapt o expeditie montana combinata cu batutul strazilor 'de oras', m-a scos cu totul din ritm smile.gif
... si m-a facut sa inteleg ca "daca conditie fizica nu e, nimic nu e ! " wub.gif


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 29 Sep 2012, 07:46 PM
Mesaj #1357


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



Intrerupsesem prezentarea olimpiadei pastorilor nomazi din Iran cu afirmatia ca baietii ashayerilor nu sunt mai prejos decat fetele si ca in cadrul intrecerii au avut cateva probe interesante ... comice chiar.
A venit randul ca sa-mi ilustrez spusele.

... ...


Pentru inceput am ales cateva imagini de la o proba neconventionala : alergatul cu baloți de paie smile.gif .
Nu as putea sa va spun ce greutate au avut baloții, dar asa cum arata si imaginile, proba a fost de toata frumusetea.
Unii concurenti au participat desculti la intrecere, asa cum s-au intrecut stramosii lor ... altii insa au purtat adidasi si echipament sportiv standard.

Pe mine m-a amuzat la culme acel moșulică in sacou rosu si pantaloni albi. In gluma l-am botezat presedintele comitetului olimpic.
Nu m-a distrat intratat ecusonul de la gat si costumatia cât mimica feței, gesturile facute in jurul concurentilor si seriozitatea cu care monitoriza intrecerile.






Personajul in cauza apare in foarte multe instantanee, la aproape toate probele de atletism, si de ce sa nu fiu sincera si sa nu recunosc ca i-am invidiat energia si pasiunea cu care se dedica evenimentului rolleyes.gif


...

Alt concurent descult wink.gif
Nu cred sa fie o prea mare placere sa executi saritura in lungime pe un teren plin de pietris colțuros si spini.
Dar aici au participat reprezentanti din triburi diferite si fiecare trib a dorit sa dovedeasca ca are baieti căliți, nu niste papa lapte ...





...


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 4 Oct 2012, 01:29 PM
Mesaj #1358


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



...


Imaginile acestea de la olimpiada pastorilor nomazi mi-au redesteptat amintiri foarte vechi.
Asa ca de la atletism trecem la lupte.
Luptele libere sunt considerate azi in Iran drept o disciplina sportiva nationala.
Inca din cele mai vechi timpuri, si nu doar in Iran, tinerii de la sate se luau la trânta pentru a-si dovedi forta fizica. Pe teritoriul vechii Persii acest sport a evoluat si a capatat reguli precise.





Dar in unele zone, in special cele din jurul Mării Caspice, a supravietuit o forma foarte veche de intrecere. E vorba de gilemard/ghile-mard. In persana mard inseamna barbat iar ghile provine de la ghel care poate insemna noroi, pamant, namol ...
In mod traditional cei ce se luau la tranta aveau pe ei doar o pereche de pantaloni pescaresti, pana la genunchi, si un brâu colorat din panza sau matase.
Imediat dupa revolutie regimul a emis un nu stiu ce fel de document prin care ii soma sa se imbrace, deoarece tinuta nu ar fi corespuns normelor islamice rolleyes.gif , insa dupa aceea a revenit asupra deciziei.

Imi amintesc ce aiurea mi s-a parut cand am vazut prima data cum doi baieti se tranteau cu zel ... parca auzeam cum le trosnesc oasele smile.gif
Dar respectivii, manjiti din cap pana-n picioare de pamatul reavan, proaspat udat de ploile de primavara de la Caspica, nu dadeau semne de oboseala sau durere.

Ne intorceam dintr-un concediu de No Ruz cand, undeva intre portul Anzali si Fuman, am zarit o multime multicolora stransa pe o coasta de deal impodobita de cativa ciresi abia infloriti.
Masinile de pe sosea au incetinit viteza si foarte multe au cotit-o pe drumul din pamant batatorit pentru a urmari evenimentul sportiv.
Oameni din doua sate, imbracati de sarbatoare, cu dulciuri specifice anului nou iranian, ii invitau pe turistii si calatorii ocazionali sa participe la eveniment. Din pacate pe atunci nu aveam camera foto digitala, doar un aparat Yashika caruia i se terminase filmul.

In orice caz, amintirile mi-au ramas ... in special aroma de lamâie si scortisoara a prajiturelelor miniaturale cu care am fost serviti si care se topeau miraculos in gura.


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Marduk
mesaj 4 Oct 2012, 01:44 PM
Mesaj #1359


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 17.291
Inscris: 9 December 06
Din: Din acest univers.
Forumist Nr.: 9.062



Interesante aceste intreceri, oamenii astia chiar tin la traditiile lor, n-ar fi rau sa invatam ceva de la ei sa nu mai luam de bun tot ce ne serveste cultura occidentala pe tava. Nu am nimic impotriva nici unei culturi dar occidentul pune o mare presiune pe culturile cu care intra in contact, pe unele mai slabe le asimileaza pur si simplu, pe altele le convinge cu ajutorul mass media, al banilor etc. Viitorul consta in acceptarea diversitatii de orice natura ar fi ea, singura manifestare care nu are ce cauta in viitorul omenirii este extremismul, terorismul, impunerea cu forta a unei religii sau culturi.


--------------------
"Problema cu lumea este că proștii și fanaticii sunt întotdeauna așa de siguri pe ei, în timp ce oamenii înțelepți sunt atât de plini de îndoieli." (Bertrand Russell)

"A fi tolerant nu inseamnă a tolera intoleranţa altora" (Jules Romains)

LINEDRONE
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 5 Oct 2012, 02:27 PM
Mesaj #1360


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



Tavalugul viitorului va sterge, sau va reduce la minimum, diferentele culturale.
Dupa cum se vede, globalizarea inseamna impunerea unui mod de viata unic inspirat de o cultura definita drept superioara.
Oamenii se vor imbraca la fel, vor manca aproximativ la fel, vor urmari aceleasi seriale TV, concursuri sportive si concerte, vor trai in apartamente foarte asemanatoare ( de la Lima la Jakarta si pana la Reykjavik ) ... poate chiar vor gandi aproximativ la fel unsure.gif


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Erwin
mesaj 5 Oct 2012, 05:39 PM
Mesaj #1361


Cronicar
******

Grup: Admin
Mesaje: 5.082
Inscris: 26 December 05
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 7.531



Din fericire globalizarea asta e pe ducă. În Europa a eșuat multiculturalismul. La fel a eșuat și comunismul care voia cam același lucru, nu? smile.gif


--------------------
pantha rhei
Universul Fractal
The universe appears to be fractal, cyclic and self-regenerating. Implied is that it is eternal and infinite.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 6 Oct 2012, 07:17 AM
Mesaj #1362


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



QUOTE(Erwin @ 5 Oct 2012, 06:39 PM) *
Din fericire globalizarea asta e pe ducă. În Europa a eșuat multiculturalismul. La fel a eșuat și comunismul care voia cam același lucru, nu? smile.gif

Nu prea am inteles ce vrei sa spui.
Oare globalizarea si multiculturalismul nu se afla pe pozitii antagonice?
Daca ambele au esuat, atunci cum vezi tu viitorul? wub.gif


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
fiatlux
mesaj 6 Oct 2012, 08:46 AM
Mesaj #1363


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 1.347
Inscris: 8 October 03
Forumist Nr.: 944



globalizarea din economica la pornire devine si politica si se transforma-n colonialism;cam asa e-n capul meu ;multiculturalismul cred ca a esuat din cauza crizei care a stimulat nationalismul si intoleranta altor culturi wink.gif


--------------------
"Când crezi că ai toate răspunsurile, viaţa schimbă toate întrebările." Bob Marley ?!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Marduk
mesaj 6 Oct 2012, 03:10 PM
Mesaj #1364


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 17.291
Inscris: 9 December 06
Din: Din acest univers.
Forumist Nr.: 9.062



QUOTE(exergy33 @ 5 Oct 2012, 03:27 PM) *
Tavalugul viitorului va sterge, sau va reduce la minimum, diferentele culturale.....

Nu cred, viitorul va fi o diversitate culturala, sau nu va fi. Ce inseamna sa reduci la minimum diferentele culturale? de ce sa discutam despre diferente culturale, de ce sa scoatem in evidenta aceste diferente fie cu ajutorul religiei, globalizarii, integrarii etc. cand totul ar trebui sa se bazeze pe acceptarea diversitatii si respectului fata de orice alta cultura, civilizatie, etnie, trib etc.


--------------------
"Problema cu lumea este că proștii și fanaticii sunt întotdeauna așa de siguri pe ei, în timp ce oamenii înțelepți sunt atât de plini de îndoieli." (Bertrand Russell)

"A fi tolerant nu inseamnă a tolera intoleranţa altora" (Jules Romains)

LINEDRONE
Go to the top of the page
 
+Quote Post
fiatlux
mesaj 6 Oct 2012, 05:16 PM
Mesaj #1365


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 1.347
Inscris: 8 October 03
Forumist Nr.: 944



Marduk,admir idealismul tau


--------------------
"Când crezi că ai toate răspunsurile, viaţa schimbă toate întrebările." Bob Marley ?!
Go to the top of the page
 
+Quote Post

53 Pagini V  « < 37 38 39 40 41 > » 
Reply to this topicStart new topic

 



RSS Versiune Text-Only Data este acum: 29 March 2024 - 01:15 PM
Ceaiuri Medicinale Haine Dama Designer Roman