Farmazonul Din Harlau...alecsandri Optiuni

[cocosel]

Pentru March care m-a inspirat sa facem putina istorie!!

Desi literatura abunda cu aluzia ca acest mare poet ar fi fost mason inca din tinerete....istoriografia ii contesta apartenenta timpurie...dar pe acest taram tainic orice este posibil...

Prima piesa (farsa sau comedie) "Farmazonul din Hîrlău", pusă în scenă de Costache Caragiale la 1840 ,în care autorul, proaspat sosit de la Paris, s-a simtit dator sa raspundă unei curiozitati cu proportii de masa: ce este, mon cher, farmazonia? ar putea sa induca in eroare.Insa Alecsandri in colectia sa de opere complete alege sa nu o publice...tinand sa precizeze ca este doar o adaptare..
Modelul de inspiratie fiind o piesa de commedia dell’arte, extrem de populara la începutul secolului al XIX-lea, intitulată "Arlequin franc-maçon".
In acelasi timp ar putea fi semnul contondent al unor lupte de culise duse între masoneriile franceza si engleza pentru castigarea sferelor de influenta în Principate..Alecsandri vs Printul Sturza.(apartenenta familiei Sturza la masoneria de rit englez vs Alecsandri apropiat obedientelor franceze).La aceasta concluzie putem ajunge si din semiotica numelor Pestrit (penajul sturzului este pestrit) si Leonil (trimitere la numele autorului Basil Alecsandri) cei doi protagonisti.Insa Leonil fire de artist este singurul din piesa care se recunoaste profan in ale 'farmozoniei'..in opozitie cu Titirez boemul farseur prin prisma caruia compania farmazoneasca este penibila...in ea putand intra oricine...chiar si un fanariot!!..

Multi autori recent sau grabit sa identifice ca a avut de optat intre fourierism si carbonarism, cele doua cai oculte ale Parisului..
Insa el ca si ceilalti bonjuristi a ales calea neangajarii active...pe toata perioada petrecuta pe malul Senei.Desi intr-o povestire ne sugereaza ca a participat ca invitat intr-o loja pariziana.

Astfel ajungem in anul de gratie 1857 in care „partida naţională“ pune în discutie electia unui candidat la tronul Moldovei dintre boierii „de ţară“, candidatura care să bareze accesul la tron al lui Grigore Sturza, fanariotul sustinut de „un număr destul de mare de fanatici"...Costache Negri venerabil al "Stelei Dunarii"...il propune pe Alecsandri...care este refuzat pe motiv ca nu este francmason.
Imediat, în acelasi an (1857), Alecsandri este ridicat la gradul de maestru si candidatura lui este anuntată în mod oficial.Tabara adversa s-a repliat însa imediat si a răspândit zvonul ca Alecsandri este „amicul evreilor“ si ca ar avea un bunic evreu. Zvonul, mortal pentru orice partida nationalista a divizat partidul lui Alecsandri în mai multe factiuni cu tot atatia candidati. Vazand că „ambitia a muscat de inimă pe unii dintre noi şi ne-a făcut să uităm interesele ţării“, Alecsandri renunta intempestiv la candidatura în favoarea lui Negri. Obedient jurămantului masonic, desi întrunea adeziunea majoritatii, acesta din urma si-a retras si el candidatura în favoarea fratelui Cuza, o solutie pe care loja omonimă din Bucuresti o agrea si o sustinea.

Acestea vor fi ultimele aparitii in "farmazonie" ale marelui poet...si singurele.Toata aceasta poveste avand un efect naprasnic de retragere la Mircesti pentru a experimenta visul de patriotism maret.A scrie pentru Romania Unita!!

Diferentele sunt de nuanta pentru cei care pot sa discearna indiferent daca sau nu Alecsandri a fost initiat timpuriu sau datorita celor relatate anterior.O nuanta care zguduie...sufletele care au simtire...aceea ca Farmazonia de astazi nu se poate situa macar la acelasi nivel cu cea care i-a pus temeliile...(si am relatat doar un personaj si o poveste)