Fiul Valului 3 - Caricatura Infama, Caricatura Infama Optiuni

[ben_gal]

Caricatura Infama

de Ben_Gal

2007-07-17 | |



După cum am mai spus, am plecat de mult din România, dar dulcele grai moldovenesc mă însoţeşte mereu.
Deşi astăzi nu în limba asta visez noaptea, deşi nu în româneşte îmi fac eu socotelile de piaţă, totuşi atunci cînd mă aflu în anturaj românesc mă simt ca peştele în apă.
Nu întotdeauna şi nu cu toţi românii.
Şi aşa se face că ieşind la pensie şi avînd destule pe capul meu, îmi fac totuşi timp să mai scriu în româneşte.
Acum vreo doi trei ani am început să corespondez la un oarecare Forum românesc.
Mi-a placut acolo căci am întălnit oameni care îşi îndreaptă gîndirea spre subiecte la care mă gîndesc şi eu.
Cu timpul numărul mesajelor mele a crescut, dar proprietarul Forumului nu era mulţumit de mine..
Respectivul era de părere că prea mă ocup de problema evreiască.
Şi eu care credeam că abordez chestiuni la ordinea zilei, fie că despre trecut vorbeam, fie de problemele actuale ale Israelului.
Pe forumul acesta, împărţit în subiecte, există şi unul în care posteaza toţi aceia care au de spus ceva despre problema evreiască. Am înţeles eu bine că “şeful” nu mă vrea şi chiar mă pregătisem să plec, cînd dintr-o data jmecherul trînteşte o caricatură “pulsatorie”. Steaua mea dragă, steaua Regelui David, scutul poporului evreu e luată în derîdere şi în mod periodic se transformă în zvastică.
Îi scriu io şefului că aşa ceva nu se face, dar el rămîne insensibil şi neîduplecat.
“Asta”, zice, “ca pedeapsă pentru că ai scris că Saddam, ca şi Hitler, Stalin, sau Ben Laden, sunt/erau nişte animale cărora li se cuvine pedeapsa cea mai mare posibilă”
“Domule”, mai spune şeful, “ fiecare om are drept la o judecată imparţială, că doar nu este cîine”.
“Bineinţeles că are drept, doar nu ne vom face dreptate singuri”, scriu eu, gîndindu-mă şi la atentatul nereuşit împotriva lui Hitler.
Dar nimic nu ajută. Caricatura aceea tronează acolo unde şi era şi apelurile altor forumişti către proprietar de a o da gios, mai mult îl întărîtă şi el tot împarte la pedepse şi avertismente.
Am fost curios să ştiu cine e omul.
Presa romănească e plină de articole despre el. Pro şi contra.
E apreciat pentru vasta lui cultură, pentru uşurinţa de exprimare, pentru maleabilitatea vorbirii împresărată cu citate din clasici, dar credeam că mai erau şi alte păreri şi le-am căutat.
Le-am căutat pentru că felul în care mă folosise pentru a posta caricatura aceea demult pregătită probabil, îmi dezvăluiau un “analfabet moral”.
Şi am găsit…
Era mai rău decît crezusem.
Venit din familie evreiasca cultă, omul rămăsese orfan la vîrstă relativ tînără.
Intern la şcoala militară fura din puşculiţele colegilor săraci. La puşcărie a predat deţinuţilor lecţii de Limbă Româna fiind eliberat mai devreme pentru comportare bună.
Ieşit din puşcărie se puse cu burta pe carte şi îşi completă studiile liceale şi mai tîrziu îşi dădu doctoratul în doar un an ”Cum Laude” şi sunt şi astăzi profesori universitari care cred că ceva nu e în regulă aici.
Personal cred că ar fi fost în stare să facă şi două doctorate dacă voia, dar omul era grăbit să-şi făruiască o trambulină către viaţa politică.
Şi şi-a făcut-o. Senator. Şi ce găseşte omul de făcut în astă funcţie înaltă? Vreo lege care să aducă o pîine pe masa săracului? Nu. O listă despre cum trebuie să folosim limba română scrie şi-i obţine legiferarea.
O lege imposibilă şi inaplicabilă nepăstrată şi nerespectata nici măcar de Senator.
Dar viaţa politica nu-i prieşte. El simte că nu capătă atenţia şi respectul datorat lui. Şi aşa se tot vehiculeaza el din partid în partid pînă ajunge în cel mai rău posibil, care după o unică cadenţă, nici nu-i dă măcar satisfacţia de a mai fi Senator.
OK, nu-i nimic căci omul mai e şi asistent universitar întru cunoaşterea limbii şi are el micile lui satisfacţii cu studente ocazionale care doresc note mai bune.
Mai are şi Forumul lui în care participă, cel puţin la început, oameni de valoare.
Problemă e că acest fost hoţ, fost evreu, fost actor într-un film pornografic, fost Senator, se adresează forumiştilor cu expresii ca: “ minciună neruşinată", “grosolănie inacceptabila”, “murdării infame”, etc..
Şi ce fac forumiştii. Unii ca mine, ripostează şi sunt pedepsiţi, alţii, plictisiţi şi scîrbiţi pleacă pe alte meleaguri şi, infine, alţii, se supun şi devin nişte păpuşi de paie.
Şi ce mă ţine pe mine acolo?
Caricatura aceea. O vreau ştearsă şi încerc să mobilizez forumişti în indeplinirea dorinţei mele.
Sunt tot dat afară de proprietar şi reapar sub alte nume fără a ascunde că sunt acelaşi forumist.
În mod paradoxal mai supravieţuiesc acolo cîteva luni, împroşcat tot timpul de veninul şefului care îmi tot şterge mesajele şi la un moment dat, atunci cînd declar direct că singurul meu ţel e de a aduce la ştergerea caricaturii, sunt pus definitiv pe linie moartă.
Scrisori şi apeluri către politicieni români, jurnalişti, oameni de litere, ziare, rămîn fără ecou şi asta e.
Caricatura e acolo ca dovadă incriminatorie a ceeace este acest om şi a indolenţei celor cărora le-am scris...

[phili]

cred ca persoana despe care ai scris a murit. Ne pare rau pentru asta, dar ai dreptate in ceea ce spui.

[Taunul]

cred ca persoana despe care ai scris a murit. Ne pare rau pentru asta, dar ai dreptate in ceea ce spui.

"Acest fost hoţ, fost evreu, fost actor într-un film pornografic, fost Senator", fost ba intr-un partid ba in altul - ACUM ESTE FOST.
Domnul sa-l ierte pentru ce a facut.

[Promo Contextual]

[Taunul]

Carmela si Benjamin – o poveste banala

Benjamin, sau mai pe scurt, Ben se nascuse in Iasi la putin timp dupa Operatia Barbarossa. Era asta in 10 Octombrie 1941, ziua ocuparii Odesei de catre Armata Romana. Cu trei luni si zece zile mai inainte, in Iasi se petrecuse marele pogrom, prima manifestare antisemita a Razboiului doi Mondial. Tatal lui Benjamin scapase ca prin minune cu viata si in momentul nasterii primului sau fiu era la munca "voluntara" la Macin. Stiind ca sotia sa, Roza, trebuie sa nasca, s-a furisat noptea pe sub gardul de sirma ghimpata a lagarului si a sarit in primul tren care trecea pe acolo. Era cam burduhanos tinarul tata, 120 Kg. pe putin, insa dorinta de a fi acasa i-a dat mari puteri. Acasa la Iasi Benjamin era deja nascut. O mogaldeata de om cu citeva fire galbene pe scafarlie, alb ca zapada si galagios nevoie mare. Tatal lui Benjamin, Jacob, chiar tinar nu mai era – 40 de ani batuti pe muchie, insa asa fusese mereu in familia lor de holtei greu de dus la insuratoare. Inainte de rasaritul soarelui Jacob lua tren inapoi stiind ca daca va lipsi la apel soldatii ii vor pedepsi colegii. De la Macin se elibera dupa doua luni si se intoarse acasa. Acolo vazu mare vinzoleala. Ben era pe moarte. Pasamite se nascuse cu o malformatie stomacala – pilor lipit. Asta insemna ca mincarea nu trecea de stomac si vomita totul. Micul lui trup era complet deshidratat si parea ca Cea Cu Coasa il asteapta rinjind la capataiul lui. Doctorii se adunara si hotarirea a fost ca micul Ben trebuie operat. In Iasi traia pe atunci Dr. Barbuta, evreul. Chiar asa ii era numele. Tocmai terminase invatatura alaturindu-se tatalui sau Dr. Barbuta Senior. Tinarul doctor era a saptea generatie de doctori din familia lui, insa numele sau nu era inca cunoscut. Ca urmare, nu luase parte la consiliul de doctori care hotarisera operatia. Tata Jacob pleca in graba mare la conacul tinarului doctor si se napusti inauntru zvirlind afara pe secretarul care incercase sa-l opreasca. Intrind in cabinet se opri plingind linga usa caci nu vazu pe nimeni.
- Poate ca doctorul este plecat si fiul meu va muri acum, isi spuse. Insa doctorul Barbuta era acolo, dar nu asezat pe fotoliul imensului sau birou, ci intr-un altul, linga biblioteca, citind un tratat medical scris de Rambam. Desi tinar, doctorul stapinea multe cunostiinte si avea in conacul lui sute si mii de carti in multe camere de acolo.
- De ce plingi?, tata drag, intreba.
Doctorul era din putinii care se tutuia cu Jacob care era un bun prieten al familiei sale si fusese chiar nasul sau.
- Draga fiu. Mare necaz dadu peste noi, si ii povesti totul spunind ca ideea operatiei il infricoseaza.
- Ai drepatate, spuse Barbuta. Nu este o idée buna. Eu am o alta, caci la nivelul medicinii de acum si cu lipsa de instrumente medicale potrivite, caci mai toate sunt pe front, operatia nu va da rezultate scontate. Spune, ai vreun om de incredere obisnuit sa vada singe?
- Pai cam da. Vasile, un veteran al Primului Razboi Mondial a vazut mult singe la viata lui.
- Bine. Tu du-te la el si adu-l la tine acasa. Eu imi pregatesc cele necesare si sunt la tine intr-o jumatate de ora si Domnul sa fie cu noi.
Barbuta nu era chiar religios, desi nici ateu nu era. Stia Biblia pederost si acordase mare atentie si scrierilor medicale ale lui Rambam. Amintirea Celui de Sus avusese drept scop sa-l linisteasca pe Jacob.
Zis si facut. Vasile se instala cu Ben in brate pe un scaun inalt si Barbuta introdu un tub de cauciuc in gura pruncului cautind iesirea din stomac. Singe tasni din esofagul lui Ben si Vasile incepu sa tipe:
- Lesin, doctore. Singe de prunc inca nu am vazut.
- Dupa o jumatate de ora treaba era facuta. Pilorul era deschis si Barbuta respira usurat. Acum trebuia sa aibe grije de Jacob care lesinase.

Si au trecut anii. Ben era singurul baiat din cartier si fetite in jur, droaie. Cel mai mult se juca cu Carmela, o copila de refugiati evrei din Basarabia. Fetita se nascuse si ea cu o malgormatie si schiopata. Asa cum era, fugea spre Ben si i se tot agata de git.
- - Ben, Ben, dragule, tipa. Ce bine ca ai venit. Carmela era fiica de sora de caritate, insa pe atunci nu se stia ca o infasurare anumita cu pelinci mari ar fi putut rezolva in pruncie schiopatatul Carmelei. Jacob o lua la Barbuta care o opera si schiopatatul disparu ca prin minune.
-
- Si au mai trecut anii……
- Intre cei doi copii era o diferenta de virsta de trei luni. La cei 12 ani ai ei Carmela avusese deja "calea femeilor", insa Ben mai era inca copil si nu prea intelegea tot felul de aluzii ale Carmelei care spunea ca in afara de pupuri mai e "ceva". Pina la urma Carmela gasi ce voia la un altul si Ben refuza sa o mai vada caci considera ca a fost murdarita.

- Si au mai trecut anii……
Carmela era maritata acum, insa Ben era inca nestuitor in privinta femeilor. Tot respingea avansurile mai mult decit vadite ale fetelor din cartier indragostite de ochii lui albastri si de seriozitatea cu care citea tot ce ii venea in cale. Intre timp Carmela divortase si Ben petrecea la ea ore intregi jucindu-se cu pruncul ei.
Relatii intime intre cei doi nu erau si, dupa un timp Carmela pleca in Palestina lasindu-l pe Ben singur. Se vor intalni dupa ani in Israel, insa Ben va fi insurat si tata de copii atunci.
Intre timp, acolo la Iasi, Ben a cunoscut o tinara vaduva crestina
care l-a facut "barbat", insa asta e alta poveste.

Si incalecai p-o sea si ma dui in treaba mea.

[Marduk]

Vasile incepu sa tipe:
- Lesin, doctore. Singe de prunc inca nu am vazut.
- Dupa o jumatate de ora treaba era facuta. Pilorul era deschis si Barbuta respira usurat. Acum trebuia sa aibe grije de Jacob care lesinase.
Adica de Vasile, nu? Frumos, mi-a placut.

[Taunul]

Vasile incepu sa tipe:
- Lesin, doctore. Singe de prunc inca nu am vazut.
- Dupa o jumatate de ora treaba era facuta. Pilorul era deschis si Barbuta respira usurat. Acum trebuia sa aibe grije de Jacob care lesinase.
Adica de Vasile, nu? Frumos, mi-a placut.

Vasile, barbatul incercat in razboaie, nu si-a permis sa lesine, insa era aproape de asta.