Reincarnarea Sau Invierea, confruntarea celor doua credinte Optiuni

[Marcus]

Legii cosmice a reincarnarii, crestinismul ii opune promisiunea divina a invierii.

Prin Invierea Sa, Hristos a invins definitiv moartea si ne-a scos de sub legea rigida referitoare la karma (*). El instaureaza legea iubirii care iarta, asadar sufletul nu mai e supus Ordinii cosmice care ne impune rigid sa "platim pana la ultimul banut". La inviere, trupul nostru va fi reinnoit, acelasi trup, si va deveni "tovarasul de eternitate" al sufletului nostru. Invierea la sfarsitul timpurilor nu va fi o reanimare a cadavrelor care vor veni in lume pentru a parcurge un nou ciclu de existenta, ci este gestul de iubire al lui Dumnezeu care ar realiza in noi ce a realizat si in Fiul Sau atunci cand L-a inviat in propriul Sau corp.

Pe de alta parte, multi oameni au sentimentul ca doar ipoteza reincarnarii poate explica nedreptele inegalitati ale existentei. In acest fel, aceasta credinta traduce nevoia presanta a unei recompense dupa viata, a unei justitii posterioare care sa compenseze aceste inegalitati.
De asemenea, unii oameni considera ca nu se poate miza totul in privinta eternitatii pe o singura existenta. Trebuie sa ni se ofere o noua sansa. De la o viata la alta, omul poate sa evolueze si sa progreseze, sa-si recunoasca greselile si sa traga invataminte din esecurile sale.

Argumentele abunda de ambele parti. La un moment dat, unii adepti ai reincarnarii sustineau chiar ca Iisus credea in reincarnare. Notiunea de karma, de exemplu, este evidenta in celebra afirmatie a lui Iisus: "Culegi ce ai semanat", deci trebuie sa platesti datoria pana la ultimul banut.

Ce parere aveti? Se poate ajunge la un numitor comun?

(*) karma = in hinduism, forta impersonala care realizeaza automat bilantul faptelor pozitive si negative ale omului si celorlalte fiinte din Univers; in brahmanism, reprezinta, totodata, forta implacabila care angreneaza sufletul in lantul reincarnarilor necesare, determinand urmatoarea forma de existenta a fiecarei fapturi, pe baza bilantului faptelor savarsite in existenta precedenta.