Ce Ne Face Sa Fim Oameni?, topic cunoscut de toti si al nimanui Optiuni

[Copernic]

<<Cred ca acelor oameni care sunt obisnuiti cu lumea asa cum e ea, chiar daca unele lucruri sunt rele, le e greu sa se schimbe. Si se dau batuti. Si cand ei fac asta toata lumea are de pierdut. In aceste clipe imi este greu sa transmit ceva. A fost frumos cat a durat, pe masura asteptarilor mele. E dificil. Nu poti planifica nimic, dar trebuie sa fim mai atenti la cei din jurul nostru. Sa avem grija de ei, sa-i protejam. Pentru ca ei nu stiu intotdeauna de ce au nevoie. Este marea sansa de a repara ceva, dar nu ca la o bicicleta. Poti repara un om. Probabil ca asta isi doreste fiecare de ziua sa, ca toata lumea sa "plateasca in avans". Dar nu pot cere asta pe baza unei supozitii. Trebuie ca sa-ti doresti acest lucru cu adevarat. De ce, veti intreba. E simplu raspunsul. Pentru ca eu mi-am pus deja dorinta. Dorinta de a fi om. Nimic mai mult dar nici mai putin decat atat.>>

Am vrut sa fac o "plata in avans" in materie de Ratiune si Adevar, dar mi s-a dat cu tifla in nas, din partea unui user pe denumirea sa 1,6. Cuvintele magistrale de mai sus reprezinta un extract din ecranizarea absolut geniala "Pay it forward", si le-am asezat drept motto pentru a crea o imagine. O imagine a umanitatii si a ce inseamna a fi om in aceasta lume in schimbare. Am incercat (si sa fiu scuzat daca s-a intamplat uneori sa nu fiu pe aproape) in a evidentia cat mai in concret, la subiect si cu argumentatii concludente temele tratate de catre topicele atare, pentru ca sa se observe la sfarsit, cand trasam linia de final pe aceasta zi sau cealalta care a trecut, ca da, am inteles ceva si ca da ne-a placut sa fim in compania calitatii, a bucuriei de a fi citi ceva placut si antrenant. Nu sunt un geniu, nu sunt academician, si nici pe departe licentiat la vreo universitate gen Harvard, insa studiile si cunostintele dobandite aci pe aceste plaiuri mioritice imi dau curajul de a spune intotdeauna lucrurilor pe nume, si nicidecum altfel. Mi s-a mai spus ca sunt prea sententios, ori poate prea ironic, dar eu unul stiam ca a face ironii este o adevarata capodopera, si chiar mestesug al oamenilor, daca nu talentati, macar intelectuali. Si in aceasta umila titulatura, hulita de multi si acceptata de prea putini toti intelectualii isi duc veacul, asemenea celor care deja au fost capatuiti cu cele cunostinte, si parca lumea nu le mai ajunge, ori poate ei nu mai ajung lumii.

Suntem oameni cu toti, si prin urmare cu totii putem cade in greseala. Doresc pe aceasta cale sa-si exprime fiecare parerea asupra extrasului de mai sus, asupra imaginii formate si cum ii poate influenta ori nu cele redactate cu grija de subsemnat. Ce rautati ati comis, fara sau cu voia voastra, in anumite cazuri, si cate din acestea au fost "reparate".

Eu sunt dispus sa-mi dau "demisia" de pe acest forum daca se strang voturile de rigoare, evident insotite de argumentatiile de rigoare. M-am obosit sa tot fac compromisuri cu promiscuitatea. Este de ajuns. Am obosit sa tot ma prefac ca nu doresc sa spun acel adevar in care cred, cu pretul de a nu strica eticheta interpretata de unul sau altul ca fiind "x" corecta si "y" gresita. Cea mai mare dreptate si cel mai mare adevar pornesc de la cea mai mare rigoare, insa Albert Camus, in opinia mea, concretizeaza cel mai bine teoria adevarului si al caracterului deontologic, inerenta libertatii: "Libertatea este dreptul de a nu minti".

Cu totii suntem oameni. Sa dam dovada de umanitatea noastra dorindu-ne a fi nimic mai mult, dar nici mai putin decat ne-am propus. Sa fim noi insine, si prin aceasta liberi.

Despre ontopic si offtopic nu consider ca mai trebuie sa mai repet, dar amintesc doar ca postarile "nelalocul" lor vor fi expulzate cu cea mai mare placere.

Martorul Ratiunii!
------------
Heilige!
------------

Acest topic a fost editat de Copernic: 26 Jul 2003, 09:39 PM