Dulce Câmp De Batalie Al Vietii, [Jurnalul lui Ares] Optiuni

[Mihai]

Povestiri, ganduri, amintiri din viata lui Ares veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

[Ares]

Să tot fie vreo zece primăveri de când am simţit pentru prima oara că mă chinuie ceva... Nu, nu era talentu' de puşti neastâmpărat şi nici talentul de super - asamblor de Lego... Simţeam nevoia să scriu... şi m-am pus pe scris... Ascuns pe moşia de la ţară, în zgomotul căţelului luptându-se cu broaştele din lac mi-am făcut program şi umpleam câte cinci pagini pe zi...
De abia mai târziu am învăţat un lucru foarte important... Don Marquis, un jurnalist american a pus in cuvinte cel mai bine, revelaţia aceasta a mea: Niciodată nu gândesc când scriu. Nimeni nu poate să facă două lucruri în acelaşi timp şi să le facă bine :-) (ei poate nu e chiar aşa, dar am învăţat că un personaj îşi găseşte singur cel mai bun drum)
Acum să tot fie vreo trei ierni de când sunt responsabil de două vieţi... A mea şi a personajului meu favorit... Cel a cărui legendă mă căznesc să o termin de scris... Ayress Anden. Şi se spune că un autor (oricât de începător ar fi) îşi lasă câte ceva din el în fiecare personaj. Totuşi sunt atât de multe diferenţe între mine şi Ayress... Şi-a pierdut căminul şi părinţii de mic, a crescut printre străini - care totuşi l-au adoptat ca pe propriul lor copil, este destinat să aibă o mare responsabilitate şi totuşi nu-şi acceptă destinul, fără să încerce să şi-l croiască singur. Poate de aceea, ţin la el atât de mult... pentru că ştiind că se poate să-ţi croieşti singur calea, mă simt şi eu motivat la rândul meu...
Îmi doresc foarte mult ca Ayress să ajungă la finalul drumului său... Să-l pot conduce până acolo... Te aştept şi în seara asta, muza mea...
Nimic mai potrivit în loc de încheiere decât vorbele lui Isaac Asimov:
Dacă doctorul mi-ar spune că mai am şase minute de trăit, aş scrie un pic mai repede.
Seara bună hangiţelor, hangiilor şi muşteriilor...

Acest topic a fost editat de Ares: 5 Mar 2004, 10:33 PM