Amintiri Din Copilarie, nu, nu de Creanga |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Amintiri Din Copilarie, nu, nu de Creanga |
28 Sep 2003, 09:09 AM
Mesaj
#1
|
|
Cea Mai Impaciuitoare Forumista din 2003 Grup: Moderator Mesaje: 2.395 Inscris: 25 April 03 Forumist Nr.: 240 |
Subiectul ala cu bataile mi-a adus aminte de zburdalnicia copilariei. Si cum nu strica sa trezim copilul din noi din cand in cand, m-am gandit sa deschid subiectul asta.
Ce amintiri aveti? Care e cea mai veche amintire din copilaria voastra? Nazbatii, traznai... hai sa ne amuzam. O sa incep eu desi sunt extrem de obosita, dar o sa mai revin cu completari. Cea mai veche amintire este de fapt un vis. Am reusit sa-l localizez in timp cu ajutorul mamei, cand eram deja mare si am putut sa-i povestesc - ea a fost cea care a facut legaturile. Ma culcasera pe 2 scaune tapitate, puse fata-n fata (mama mi-a spus ca singura data cand s-a intamplat asta a fost cand s-a inundat apartamentul, si au scos paturile pe balcon sa se usuce. Ai mei s-au culcat pe jos, dar pe mine m-au pus pe scaune ca sa ma fereasca de umezeala. Singura mare inundatie a fost cand aveam vreo 2 ani). Aveam in sufragerie un tablou cu un muschetar (nu intrebati de ce), imbracat in verde, cu o pana mare la palarie. Si dupa ce m-a invelit mama cu o patura, muschetarul a venit sa-mi ofere cateva bucati de rahat cu fructe. L-am refuzat, foarte indignata, reprosandu-i cum de nu stie ca mie imi place doar cel de cacao cu nuci. Muschetarului i-a parut foarte rau, si din spatele lui au inceput sa iasa ingerasi, de-o parte si alta a tabloului. Si eu am fost foarte incantata. In rest, in timpul zilei eram baietoi. Am avut parul lung pana in clasa a IV-a sau a V-a, si l-am urat cu pasiune. Era vremea pampoanelor, si nu mai avea nimeni parul lung ca al meu. Ba, poate vecina de apartament, desi cred ca ea s-i l-a lasat lung dupa ce mi l-am taiat eu. Odata taiat, dus a fost - niciodata nu mi-am mai putut lasa parul lung. Primavara adunam matisori de pe Cocioc, vara furam cirese din livada lui Arghezi, in ciuda paznicului care ne alerga cu pusca cu sare (asa era legenda, dar nimeni nu stia pe nimeni care fusese impuscat). Hm, abia m-am pornit... dar hai sa va aud si pe voi. Acest topic a fost editat de Mistinguett: 28 Sep 2003, 09:13 AM -------------------- Life is what happens to you while you're busy making other plans.
"An eye for an eye makes a blind world" - Ghandi |
|
|
14 Feb 2004, 01:45 PM
Mesaj
#2
|
|
forumistul sahist - cel mai pasionat forumist Grup: Moderator Mesaje: 3.308 Inscris: 26 January 04 Din: Bucuresti / Braila Forumist Nr.: 1.995 |
Cred ca acum stiu de unde mi se trage… ca sunt batut in cap.
Ai mei mi-au povestit ca, atunci cand eram bebe in patutul meu special, aveam obiceiul de a ma apleca peste gratiile din lemn ale patutului (da, gratii!). Asa cresteam cu zilele… Pana intr-o zi cand m-am lasat din nou peste gratii si atunci am cazut fix in cap. Abia atunci mama si-a dat seama ca am crescut indeajuns ca sa dorm intr-un pat normal. Cand incepusem sa invat sa merg, faceam ture in sufragerie in jurul mesei mari din mijloc. Cand ajungeam in dreptul coltului mesei, nu se putea sa nu ma dau cu capul de el. Nu puteam sa ratez coltul nici daca vroiam. Asa am deschis eu ochii in lume… cu capul slefuit. Acest topic a fost editat de 3,1415926535: 14 Feb 2004, 01:46 PM -------------------- * * * Nu lăsa visele să piară, pentru că dacă visele mor, viaţa nu este decât o pasăre cu aripi rupte care nu mai poate să zboare! (Langston Hughes) * * *
Turneul de Sah HanuAncutei 2012 |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 12 June 2024 - 03:22 AM |