Gandul Cel Stors, aberatii |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Gandul Cel Stors, aberatii |
14 Dec 2003, 11:13 AM
Mesaj
#1
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 2.034 Inscris: 22 September 03 Din: brasov Forumist Nr.: 824 |
Discutand la un moment dat cu un prieten am zis ceva de genul, aberez, opreste-ma.
Atunci mi-a venit ideea de a inaugura acest topic unde fiecare care simta ca vrea sa spuna ceva despre cineva/ceva fara teama de a se face de rusine in stilul aberatiei, sa vina. Definitii: aberáţie s. f. 1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate. ♦ (biol.) abatere de la tipul normal al speciei. ◊ ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei. 2. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic. ◊ ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor. 3. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ. (<fr. aberration, lat. aberratio) ABERÁNT, -Ă, aberanţi, -te, adj. Care se abate de la tipul normal sau corect, care constituie o aberaţie (1), absurd. – Din fr. aberrant, lat. aberrans, -ntis. ABERATÍV, -Ă, aberativi, -e, adj. (Livr.) Care este departe de adevăr, care ţine de aberaţie (1). – Din fr. aberratif. dictionar -sursa Nota: a nu se confunda cu "zi-ne ce ai in cap" caci nu tot ce iti trece prin cap e o aberatie -------------------- iubeste timpul si mie lasa-mi dorul |
|
|
5 Feb 2004, 11:48 PM
Mesaj
#2
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 2.034 Inscris: 22 September 03 Din: brasov Forumist Nr.: 824 |
cat de mult poate ucide o vorba! o minciuna! cat de repede se naste si creste o barfa!
cand descopar minciunile...incerc sa iert, sa caut o scuza sau chiar sa ma intreb de ce am crezut ? de ce nu am cercetat mai mult? de ce am crezut primul cuvant spus? poate pentru ca era ceea ce doream sa aud? sau era ceva de care nu imi pasa atunci? sau poate e doar teama ca toata lumea minte? ca as ajunge sa ma indoiesc de prea multi? de cei dragi chiar? de mine, mai apoi? da, imi e frica! o frica cumplita sa pierd! sa pierd tocmai ceea ce cred ca ne tine uniti pe pamant, ceea ce face sa rasara iar soarele si ma refer la da incredere in altul... mi-e frig, imi ingheata talpile... si plang... si cine va crede ce scriu? si cui i-ar pasa sa afle de ce? de ce am spus adevarul sau de ce am mintit? am vazut ca unii se satura de ei insisi, renunta la ei insisi... oare chiar asta fac? sau doar niste vorbe? as vrea sa nu ii cred... as vrea sa nu ii cred... pentru ca ar insemna sa ma ingrozesc! sa cred ca oamenii care trec pe langa mine sunt doar niste marionete! sunt doar niste suflete purtate de colo pana colo pana cand se va indura Cerul sa ii cheme la El....! trebuie sa fie mai mult aceasta lume! mai mult decat o clipa de bucurie! mult mai mult decat o lacrima! sa duc gandul pana la capat...imi e frica sa cunosc oameni noi...! nu stiu daca mai e atata speranta in mine incat sa mai zambesc dupa alte dezamagiri, caci da, te dezamagesc cei care vezi ca se joaca cu naivitatea ta, cei de care nu te indoiesti nici o clipa ca a lor cuvant e adevarat, ca el reflecta o realitate fireasca a lucrurilor. ma duc sa dorm...si maine in zori sa nu ma intrebati de v-am spus adevarul! Doamne, ce e atat de frig in mine?! Acest topic a fost editat de secunda: 5 Feb 2004, 11:51 PM -------------------- iubeste timpul si mie lasa-mi dorul |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 29 May 2024 - 03:54 AM |