Apocalipsa Lui Ioan Optiuni

[shapeshifter]

Sper să îmbogățesc subiectul cu preocupările mele de traduceri din mai mulți teologi foarte buni cu deschideri spre metafizică.

Apocalipsa oferă o cale spre inima revelației creștinismului, ne oferă cheia pentru a înțelege atât Biblia, cât și Tradiţia. Este vorba despre „sfârșitul� lumii, în sensul de „semnificație� sau „scop� al lumii. Căci la sfârșitul vieții sale Sfântul Ioan ajunge la un Sfârșit care este, de asemenea, un Început, Alfa, precum și Omega. Viziunea Sa despre Iisus, Fiul Omului, are loc de Ziua Domnului, Ziua Sabatului, când Dumnezeu se odihnește. Ne duce înapoi la Geneză și reinterpretează totul. Este o dezvăluire a misterul lumii în Hristos însuși.

Bine v-am regăsit...

[shapeshifter]

Cele patru sferturi ale anului

Dar, se poate întreba, ce legătură au cele patru cartiere ale cerului din care bat vânturile cu cele patru sferturi ale anului? Pentru mintea antică nu ar exista nici o clipă de ezitare. Cele patru sferturi ale anului sunt realizate de călătoria soarelui în jurul cercului de douăsprezece semne zodiacale, câte trei la fiecare sfert. Cele patru sferturi ale anului sunt cele patru laturi ale cerului, din care bat vânturile.
Dar, s-ar putea să vă întrebați, dacă da, de ce Sf. Ioan vorbește despre cele patru vânturi, mai degrabă decât (să spunem) semnele de mijloc ale celor patru sferturi cerești, de vreme ce el nu scrie despre vânturi, ci despre anotimpuri? Fiecare dintre călăreți (vânturi) pornește la strigătul unuia dintre cei patru heruvimi; și cei patru heruvimi sunt semnele de mijloc ale celor patru cartiere.
Sfântul Ioan ia lista fețelor de heruvimi din Ezechiel, dar schimbă locul feței de om. Ezechiel are om, leu, taur, vultur, Sfântul Ioan leu, taur, om, vultur. De ce ar trebui să facă modificarea? Este cea mai mică schimbare pe care ar putea-o face dacă ar aduce lista lui Ezechiel în conformitate cu faptele astronomice; și chiar și așa, implică mersul înapoi în loc de înainte în jurul eclipticii. Leul este mijlocul sfertului verii, Taurul al primăverii, Omul cu Ulciorul al iernii. Constelația Vulturului nu este un semn zodiacal, dar din locul de observație al Sfântului Ioan a răsărit împreună cu Scorpionul, iar Scorpionul este semnul mijlociu al sfertului de toamnă. Modul obișnuit de numărare ar fi de la primăvară înainte, Taur, Leu, Vultur (= Scorpion), Om (Vărsător). Sfântul Ioan nu ne spune în ce ordine strigă Heruvimii când sunt deschise primele patru peceți. Dar pentru că de fapt trece prin sferturi înainte din primăvară la călăreți, ordinea va fi aceasta.
Să vedem ce lumină aruncă astrologia asupra imaginilor celor patru călăreți. De ce primul poartă un arc? Arcul lui Orion, uriașul arcaș al cerului, este chiar lângă sânul Taurului. În cazul celui de-al doilea călăreț nu mai avem nimic de explicat, dar cel puțin putem observa congruența naturală dintre Leu și sabia gurii, în special pentru un evreu. Leul este în primul rând fiara care ucide cu gura: vrăjitorii împotriva cărora s-a rugat în psalmi sunt numiți lei și au săbii pe buze, pentru că suflarea lor ucide: sabia, în vorbirea biblică, are o „gură� și „devorează�: în acea secțiune a întregii Apocalipse care aparține sfertului leului, punctul culminant al judecății se găsește în monștrii cu capete de leu, a căror suflare ucide, căci este foc, fum și pucioasă (IX, 17-18).
Al treilea călăreț poartă o balanță în mâna dreaptă. Acum constelația Balanțelor se află în sfertul Scorpionului (=Vulturului), și se află în dreapta lui, presupunând întotdeauna că semnul este cu fața către noi din cer. Balanțele sunt semnul care prezidează sărbătoarea Corturilor, atât după socoteala convențională, cât și conform faptului astronomic din ziua Sfântului Ioan. Corturile erau sărbătoarea strângerii tuturor fructelor.
Ele sunt cântărite în balanțe, iar porumbul se găsește puțin, nu vinul sau uleiul. De ce numai porumb? Suntem, cred, acum în situația de a oferi un răspuns ferm acestei venerabile probleme. În VI toate sferturile anului, inclusiv cel de toamnă, sunt privite din punct de vedere al sfertului de primăvară. Este o vorbă evreiască, consemnată în Roș Hașaná, că la Paște suntem judecați prin porumb, la Pentecostă prin fructele pomului și personal la Anul Nou, când toți cei vii se înfățișează ca soldați în fața scaunul de judecată al lui Dumnezeu. Așadar, în a treia pecete vedem o adunare în timpul toamnei în care porumbul se găsește a fi puțin, deoarece a fost deteriorat în sezonul critic pentru porumb, chiar începutul recoltei (Paștele). De îndată ce Rusaliile au trecut, vom vedea judecata după roadele pomului (VII, I, 3, VIII, 7).
Al patrulea călăreț nu datorează nimic astrologiei în special. Moartea este iarna, iar iarna este moartea, iar „moartea� este ciuma mortală. Cea de-a cincea pecete este astrologică doar în măsura în care imaginea măcelului sacrificial pe care îl prezintă ne poate aminti că cele două victime de altar principale, berbecul sau mielul și taurul, sunt primul și al doilea semn al sfertului de primăvară. Sfântul Ioan nu acordă nici o atenție specială taurului, dar Berbecul sau Mielul prezidează luna pascală și este imaginea în picioare a lui Hristos ca Victimă Pascală. Martirii sunt și ei miei pascali, care participă la jertfa lui. A șasea pecete nu derivă cu nimic din stelele propriului sfert în particular: stelele cad în general spre pământ când această pecete este ruptă, soarele se întunecă și luna este transformată în sânge. Avem aici, poate, un rezumat general al judecăților stelare în ultima viziune a seriei neîntrerupte (a șaptea pecete fiind începutul la altceva).
Vom neglija, deocamdată, viziunile intermediare dintre peceți și trâmbițe (VII). Una dintre cele mai interesante chestiuni astrologice se găsește în ele, dar nu suntem încă în măsură să ne ocupăm de ea. Prin urmare, de la cele șapte peceți, trecem direct la cele șapte trâmbițe. Aici întâmpinăm imediat o dificultate. Trâmbițele sună de fapt pentru Ziua Anului Nou, adică chiar în colțul pătratului, în punctul în care latura de vară se unește cu latura de toamnă. Dacă viziunile trâmbițelor vor continua de la Trâmbița Anului Nou, așa cum viziunile sfeșnicului merg de la sfeșnicul Consacrării sau cele ale Mielului care rupe Pecețile de la Mielul Paștilor, ele vor începe cu sfertul de toamnă. Dar dacă vor face acest lucru, s-ar părea că nu se vor conforma scopului lor în întreaga schemă, care este cea de a umple sfertul mijlocului verii și să lucreze spre trâmbița de Anul Nou. Nu pot cele șase trâmbițe să pornească de la trâmbița Anului Nou și să facă un circuit al pătratului, astfel încât să ajungă chiar înainte de Anul Nou? Așadar, a șaptea trâmbiță va fi adevărata Sărbătoare de Anul Nou, iar cele șase vor fi acționat ca o pregătire pentru aceasta.
Începem așadar cu cartierul de toamnă. Întrucât întreaga secțiune a trâmbițelor reprezintă ziua creației în care s-au făcut uscatul, marea și apele, Sfântul Ioan îmbogățește figura pătratului cu un nou simbolism: laturile sale trebuie să reprezinte cele patru elemente ale lumii. Corpurile cerești vor fi în mod natural pe una dintre părțile superioare, pământul și marea în partea de jos:

Este de remarcat că sfertul de vară a fost deja dedicat luminariilor prin cea de-a șasea pecete, în care am văzut cutremurarea cerului, stele căzând, soarele întunecat și luna transformată în sânge; toate acestea în sfertul de vară. Sfertul de toamnă a fost, de asemenea, marcat ca pământ de a treia pecete. Din roadele pământului, am văzut acolo doar porumbul lovit, nu pomii; dar când primul înger sună din trâmbiță, distrugerea cade pe pământ, copaci și pășune. Al doilea înger corupe marea, al treilea apele; al patrulea întunecă soarele, luna și stelele.

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 5 Jan 2023, 12:45 AM