Apocalipsa Lui Ioan Optiuni

[shapeshifter]

Sper să îmbogățesc subiectul cu preocupările mele de traduceri din mai mulți teologi foarte buni cu deschideri spre metafizică.

Apocalipsa oferă o cale spre inima revelației creștinismului, ne oferă cheia pentru a înțelege atât Biblia, cât și Tradiţia. Este vorba despre „sfârșitul� lumii, în sensul de „semnificație� sau „scop� al lumii. Căci la sfârșitul vieții sale Sfântul Ioan ajunge la un Sfârșit care este, de asemenea, un Început, Alfa, precum și Omega. Viziunea Sa despre Iisus, Fiul Omului, are loc de Ziua Domnului, Ziua Sabatului, când Dumnezeu se odihnește. Ne duce înapoi la Geneză și reinterpretează totul. Este o dezvăluire a misterul lumii în Hristos însuși.

Bine v-am regăsit...

[shapeshifter]

Judecățile divine

Toate sabaturile, după cum știm, reprezintă a șaptea zi a creației – săptămâna, când, după munca sa de șase zile, Dumnezeu a intrat în odihna veșnică: și este o simplă dezvoltare a acestei idei să considerăm șase zile ale noastre de lucru ca reprezentând cele șase munci creative ale sale. În seria de trâmbițe Sf. Ioan face această dezvoltare. Seria exprimă judecăți divine, nu creații divine: dar el poate încă schița șase judecăți în corespondență cu șase lucrări creative prin reprezentarea creaturilor făcute în geneză așa cum sunt utilizate una câte una în judecată să-i chinuie pe cei răi. Lucrările celor șase zile sunt următoarele:

1. Lumina elementală.
2. Firmamentul.
3. Uscatul, marea și apele, vegetația.
4. Luminariile.
5. Fiarele mării.
6. Fiarele pământului.

Primele două prezintă dificultăți. Cum poate lumina însăși, lumina dinaintea soarelui, care exprimă Cuvântul etern, să fie făcută substanța unei urgii? Dar firmamentul, podeaua cerului? Sfântul Ioan profită de caracterul multiplu al lucrării celei de-a treia zile și, împărțind-o, poate obține totuși o listă de șase, deși renunță la primele două lucrări de pe lista Genezei. Iat-o aici pe cea a Sf. Ioan:

1. Uscatul, vegetația.
2. Marea.
3. Apele.
4. Luminariile.
5. Fiare din abis (din mare).
6. Fiare de pe pământ.

Primele patru, fiind neînsuflețite, sunt pur și simplu lovite, pământul cu grindină și fulgere, marea și apele cu stricăciune, luminariile cu întuneric. Ultimele două joacă un rol mai activ: monștrii demonici roiesc mai întâi din abis, apoi din limitele pământului, pentru a supăra și a ucide pe dușmanii lui Dumnezeu.
Marea și abisul infernal sunt una în imageria Vechiului Testament și sunt echivalente, pentru Sfântul Ioan. XI introduce „fiara din abis� pentru a fi înțeleasă, probabil, din Daniel VII care spune „mare�. În XIII apare ca o fiară care se ridică din mare; in XVII iese din abis. În XXI aflăm despre cer nou și pământ nou, dar nu despre mare; nici marea, nici abisul nu au vreo parte în lumea care va veni.
Vedem, deci, că ideea săptămânii, care și-a avut germenul în cele două serii precedente, își are expansiunea în seria trâmbițelor. Alte două trăsături ale seriei de deschidere a peceților își găsesc contrapartea în trâmbițe: împărțirea într-un grup de patru și un grup de trei; și viziunile dintre a șasea și a șaptea. În ceea ce privește împărțirea celor șapte într-un patru și un trei, am văzut deja primele patru urgii de trâmbiță grupate pe subiecte, ca simple loviri ale celor patru elemente ale lumii.
Ele se potrivesc între ele în tratament și, de asemenea, în concizie. Restul de trei sunt separate nu numai prin lungimea și extinderea stilului mai mare, ci și prin inserarea unui titlu separat:
M-am uitat şi am auzit un vultur care zbura prin mijlocul cerului şi zicea cu glas tare: „Vai, vai, vai de locuitorii pământului din pricina celorlalte sunete de trâmbiţă ale celor trei îngeri care au să mai sune!�
Vulturul care zboară prin mijlocul cerului este o introducere adecvată la o urgie de către creaturile celei de-a cincea zile: căci în ziua a cincea Dumnezeu a făcut nu numai monștrii mării ci și „păsările să zboare deasupra pământului pe fața lățimii cerului�.
Această formulare este preluată în cea care se referă la a șasea trâmbiță, „Cea dintâi nenorocire a trecut. Iată că mai vin încă două nenorociri după ea.� (IX, 12) și într-una similară celei de-a șaptea: „A doua nenorocire a trecut. Iată că a treia nenorocire vine curând.� (XI, 14). Și când vine a treia nenorocire în coborârea lui Satan pe pământ, se aude o voce cerească: „Vai pământului și mării�, urmată îndeaproape de o viziune a urmăririi lui Satan după Maica lui Mesia, căreia i se dau „cele două aripi ale vulturului cel mare, ca să poată zbura în pustie� (XII, 12-14). Glasul vulturului a proclamat o triplă nenorocire pentru locuitorii pământului, aripile vulturului o împiedică pe cea de-a treia să fie îndreptată greșit asupra unui locuitor al cerului: numai cei răi sunt distruși de invazia satanică.
Acum, legat de viziunile intruzive după viziunea celei de-a șasea trâmbițe. Al șaselea înger cu trâmbiță dezleagă „cei patru îngeri legați la marele râu Eufrat, pregătit pentru ora, ziua, luna și anul, pentru a ucide a treia parte a omenirii�, ceea ce ei purced să facă cu ajutorul celor două miriade de miriade de demoni de pământ ai lor. Tema orei, zilei, lunii și anului este continuată în viziunile intruzive. Ni s-a arătat momentul predestinat al unei judecăți în trei părți; ceea ce poate ne-a pus să ne întrebăm despre momentul ultimei și totalei judecăți. Următoarea viziune ne aduce răspunsul: „Apoi am văzut un alt înger puternic, care se pogora din cer, învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; faţa lui era ca soarele şi picioarele lui erau ca nişte stâlpi de foc.� (X, I) cu niciun alt scop decât acela de a face jurământul „că nu va mai fi zăbavă, ci că, în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi prorocilor.�. El poartă în mână un sul, în care presupunem că mesajul său esențial este exprimat mai detaliat: acolo ar trebui să găsim scrisă istoria „zilelor celei de-a șaptea mânii�, seria evenimentelor care duc la împlinirea secretului lui Dumnezeu, cu alte cuvinte, substanța restului Apocalipsei.
În același timp i se dă o trestie (XI, I). „Trestie� atunci când este plasat în paralel cu „sul� înseamnă evident „pană de scris�; compară fraza din a treia epistolă a Sfântului Ioan: „Multe lucruri... nu vreau să-ți scriu cu cerneală și trestie, dar sper să te văd în curând�. „Ia sulul și explorează� era prea direct pentru Ezechiel; „Ia trestia și scrie� este prea direct pentru Sfântul Ioan de asemenea. „Ia sulul și mănâncă�, zice Ezechiel, iar Sfântul Ioan după el: „Ia trestia și măsoară Templul lui Dumnezeu�, spune Sfântul Ioan, căci trestia, calamus, este și o tijă de măsurat. Digerarea sulului este o citire metaforică, măsurarea templului va fi o scriere metaforică. Sfântul Ioan profetul inspirat prin profeția sa scrisă trebuie să efectueze ceea ce descrie „măsurarea�: cei care ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu devin sanctuarul viu al lui Dumnezeu, dar cei care își găsesc condamnarea în cuvânt sunt lăsați în afara incintei sfinte, pentru a fi profanat de păgânismul invaziv. Un oracol pe care îl aude Sfântul Ioan continuă să-i trateze pe cei dinăuntru, eliberându-i pe cei din afară. Lumânările sanctuarului, se spune, sunt cei doi martori ai Domnului, figuri profetice precum Sfântul Ioan însuși. Trestia lui puternică, „o trestie ca un toiag�, devine în mâinile lor toiagul lui Moise, pentru a „lovi țara cu orice urgie�. Ei fac lucrările lui Moise și Ilie; oracolul continuă să povestească despre martiriul și luarea lor la cer.
Istoria celor doi martori este, într-adevăr, un rezumat al domniei și căderii lui Antihrist, al persecuției și mântuirii finale a sfinților. Aceste lucruri vor fi expuse mai pe deplin în viziunile rămase ale Apocalipsei. Ceea ce avem în XI este o concluzie prescurtată și prematură, anulată și totuși permisă să stea ca interludiu; o paralelă strânsă, de fapt, cu „a opta viziune intruzivă� din seria peceților. Viziunea celei de-a șasea trâmbițe a atins un punct culminant al acțiunii în măcelul unei treimi dintre oameni. Apoi vin viziunile nenumărate - mai întâi o pauză de acțiune, dedicată „mâncării sulului�, adică meditației scripturale: apoi, în viziunea sau oracolul Trestiei, o acțiune care se extinde prin domnia lui Antihrist până în pragul Venirii. În cele din urmă, încheierea prematură a seriei de trâmbițe oferite de X și XI, 1-13 este ferm anulată atunci când sună autentica trâmbiță a șaptea (XI, 15).

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 4 Jan 2023, 02:20 AM