Personalizarea Viselor, Visam ceea ce suntem,visam ceea ce stim Optiuni

[gigip]

PERSONALIZAREA VISELOR

Pana la varsta de patru ani,copilul nu viseaza,deoarece memoria lui nu a inmagazinat informatii ori date si,deci,nu detine o baza de perceptii ,sentimente ori senzatii traite anterior.
Barbatii si femeile viseaza diferit iar visele sunt determinate de personalitatea si caracterul fiecaruia,de instruirea lui scolara si experienta sa in viata.
Un individ violent,conflictual,viseaza preponderent ca se lupta cu adversarii sai,in timp ce un savant viseaza ca a descoperit procese ori fenomene noi.
Visam ceea ce stim si ceea ce suntem.
Visele sunt generate exclusiv de datele inmagazinate in memoria afectiva,auditiva ori vizuala.
Un individ care nu a vazut in viata sa un telefon mobil ori un computer,nu va visa niciodata asa ceva

[N.V.]

Eu am cam rupt legătura cu psihologia, ceea ce stă la baza cărţilor despre interpretarea viselor diferă de la paradigmă la paradigmă. Psihanaliştii considerau visul ca fiind calea regală către subconştient, visul reprezentând manifestarea pulsiunilor astfel că interpretarea acestuia ajungea întodeauna la trebuinţele primare ale indivizilor.
Cognitiviştii, pe de altă parte nu prea interpretează visul ci mai mult îl explică. Ei consideră că din cauza nivelului de activare din timpul zilei pe anumite probleme, altele de o mai mică însemnătate nu sunt conştientizare. Or, în timpul somnului se produce o relaxare a sinapselor, motiv pentru care asociaţiile se produc liber. Astfel că vizul nu reprezintă decât preocupările noastre neconştientizate care se dezvoltă prin asociaţii între conceptele conexe. Spre exemplu, în timpul zilei un individ vede pe stradă o persoană care seamănă extrem de bine cu un fost coleg, dar care nu-i atrage atenţia din cauză că e preocupat de... orice, susţinerea examenului de licenţă, găsirea unei legătorii, predarea la timp a lucrării ş.a.m.d. În timpul somnului, este reactualizată imaginea colegului, pornind de la aceasta se visează o ieşire la munte împreună cu colegul, muntele se asociază cu cortul, aşa că visează cortul, culoarea cortului antrenează rochia şefei (de aceeaşi culoare) şi tot aşa. Pentru cognitivişti, visul nu este altceva decât gândirea completă a unui gând nefinalizat care poate antrena alte senzaţii pe bază de conexiuni.
În consecinţă, mergând pe paradigma cognitivită, interpretarea visului pare facilă şi este întotdeauna într-o foarte strânsă legătură cu realitatea cotidiană, cu singura precizare că unele elemente din vis s-ar putea să nu ni le amintim, astfel că visul s-ar putea să ne pară complet iraţional.

Edit: Am uitat concluzia: paradigma cognitivistă pare să explice destul de bine tot ce a scris gigip despre personalizarea viselor, pentru că e firesc să nu poţi gândi mai mult decât experienţa de viaţă.
P.S: gigip!

Acest topic a fost editat de N.V.: 23 Jun 2010, 08:54 PM

[gigip]

Eu am cam rupt legătura cu psihologia, ceea ce stă la baza cărţilor despre interpretarea viselor diferă de la paradigmă la paradigmă. Psihanaliştii considerau visul ca fiind calea regală către subconştient, visul reprezentând manifestarea pulsiunilor astfel că interpretarea acestuia ajungea întodeauna la trebuinţele primare ale indivizilor.
Cognitiviştii, pe de altă parte nu prea interpretează visul ci mai mult îl explică. Ei consideră că din cauza nivelului de activare din timpul zilei pe anumite probleme, altele de o mai mică însemnătate nu sunt conştientizare. Or, în timpul somnului se produce o relaxare a sinapselor, motiv pentru care asociaţiile se produc liber. Astfel că vizul nu reprezintă decât preocupările noastre neconştientizate care se dezvoltă prin asociaţii între conceptele conexe. Spre exemplu, în timpul zilei un individ vede pe stradă o persoană care seamănă extrem de bine cu un fost coleg, dar care nu-i atrage atenţia din cauză că e preocupat de... orice, susţinerea examenului de licenţă, găsirea unei legătorii, predarea la timp a lucrării ş.a.m.d. În timpul somnului, este reactualizată imaginea colegului, pornind de la aceasta se visează o ieşire la munte împreună cu colegul, muntele se asociază cu cortul, aşa că visează cortul, culoarea cortului antrenează rochia şefei (de aceeaşi culoare) şi tot aşa. Pentru cognitivişti, visul nu este altceva decât gândirea completă a unui gând nefinalizat care poate antrena alte senzaţii pe bază de conexiuni.
În consecinţă, mergând pe paradigma cognitivită, interpretarea visului pare facilă şi este întotdeauna într-o foarte strânsă legătură cu realitatea cotidiană, cu singura precizare că unele elemente din vis s-ar putea să nu ni le amintim, astfel că visul s-ar putea să ne pară complet iraţional.

Edit: Am uitat concluzia: paradigma cognitivistă pare să explice destul de bine tot ce a scris gigip despre personalizarea viselor, pentru că e firesc să nu poţi gândi mai mult decât experienţa de viaţă.
P.S: gigip!

Multumesc pentru primirea facuta! Sunt de acord cu argumentarea ta referitoare la cognitivisti.In plus,adaug ca,studiile empirice au demonstrat ca visele apar atunci cand creierul este la limita dintre subconstient(in care functioneazanumai neuronii care asigura respiratia,bataile inimii-adica in somn) si starea de veghe,in care functioneaza toate simturile umane.
Interventia unui factor extern(producerea unui zgomot de mica intensitate,nevoia de a urina,senzatie de sete etc) determina trecerea lenta de la subconstient la veghe,moment in care apar visele,determinate de franturi din trairile mai vechi ori recente ale visatorului