Prefata Intarziata, [Jurnalul Linicai] Optiuni

[Mihai]

Scrieri, ganduri, amintiri din viata Linicai veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

[LINICA]

Aseara nu am mai vazut niciun film. Pentru ca nu a venit cinematograful la mine.

O sa-mi fie dor de coltul acesta de internet, in care m-am bagat ca intr-un nisip cald pe timp de noapte.

In seara aceasta voi scutura geanta de voiaj de toate amintirile. Vreau sa uit ca am cumparat-o impreuna, ca odata au stat acolo hainele noastre, amintirile noastre, dulciurile noastre, cadourile noastre. Sau poate sa-mi amintesc doar momentele frumoasa si sa multumesc pentru ca am fost fericita.
Iar daca nu voi fi suficient de "matura"- oare e ok sa zic asa?, sa vad lucrurile ca lucruri simple, le voi da si imi voi lua altele.. Dar ma intriga ideea. O sa dau banii la nesfarsit, pentru ca eu sunt alintata si lipsita de "legatura" de cele materiale, indiferent de ce am facut cu ele? Ei, comedie! Unde mi-e ratiunea?

Este ciudat totusi. Un val urias de sentimente, si amintiri, si promisiuni...
Mi-am zis ca va fi toata viata alaturi de mine cel care nu ma va uita, care va ramane langa mine, oricat de dificila i-as parea, sau sunt. Cu toate ale mele. Trecut, prezent si orice fel de viitor. Am crezut ca asa va fi macar de data asta. Asa parea a fi. Cu tot trecutul, cu tot prezentul, cu toate visele, tot, tot...DAR.
Eu nu mai am putere/lacrimi sa fac acelasi lucru pentru el. Parca sunt cimentate taote ferestrele, tote fisurile care s-ar fi putut largi... Si pe oriunde am intrat pana acum, nu am intalnit acea notiune, acel simbol, acea primisiune in fata siesi, care sa-i aminteasca de iubirea ce mi-o poarta. Caci nu vreau sa cred ca Iubirea trece, asa cum nu vreau sa cred ca Prietenia se poate transforma in uitarea de acest tip.

Daca va fi vreodata sa vad mai bine, sau sa se crape vreun perete din acel buncar, sper ca oriunde as fi sa fiu atenta, sincera, curata si inteleapta.
Ma intreb de ce mi se pare ca nu sunt credincioasa, da, ca nu cred in Dumnezeu, in Cristos, in Duhul Sfant, In Iubirea Perfecta pe car eo simt, atunci cand imi vin aceste ganduri... Oare doar pentru ca nu sunt capabila sa zic din toata inima "Faca-se voia Ta"!? Oare sunt atat de artificiala ca aceasta credinta ne-resimtita?

Dar nu cred ca sunt lucruri care sa mi se lamureasca aici. Asa ca, pastreaza-le pe toate in inima, sus capul si traieste ca natura!