Prefata Intarziata, [Jurnalul Linicai] |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Daca doriti si dumneavoastra un Jurnal, trimiteti un mesaj in acest sens in cadrul topicului Detalii Forum.
Nou: Autorul unui jurnal are dreptul de a decide ca un mesaj scris in cadrul Jurnalului sau de catre altcineva sa fie sters. Daca doriti acest lucru, trimiteti-mi un PM cu adresa mesajului in cauza si acesta va fi sters (bineinteles, atat timp cat nu se exagereaza).
Prefata Intarziata, [Jurnalul Linicai] |
12 May 2008, 04:32 PM
Mesaj
#1
|
|
Gazda Hanului Grup: Admin Mesaje: 8.578 Inscris: 22 February 03 Din: Hanu Ancutei Forumist Nr.: 1 |
Scrieri, ganduri, amintiri din viata Linicai veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.
Lectura placuta! -------------------- |
|
|
17 Aug 2009, 02:15 PM
Mesaj
#2
|
|
Dregator Grup: Membri Mesaje: 640 Inscris: 6 August 04 Forumist Nr.: 4.202 |
Acum cateva luni, din stanga si din dreapta curgeau cererile de donatii... Intre timp, una dintre persoanele pentru care am strans bani a murit. Si tot imi amintesc de ea. De ce? Nici nu o cunosteam! :|
Nu mai pot sa scriu nimic. Mai bine inchid ochii si ma odihnesc in lumea plina de iubire si pace. Singura lume pe care nu o poate lua nimeni si, in care, atunci cand voi fi iar cu copiii, ii voi invita sa intre la fel de zambitori... O lume in care cei infirmi sunt la fel cu cei care se bucura de toate membrele, toate organele... Unde toti au acelasi Multumesc! pe buze. Au aceeasi sanatate. Cand imi amintesc ca liberul arbitru imi da ocazia sa ma cufund constient in ea! Fa o minune si mentine-o pana la Marea Intalnire! _ _ Au trecut 4 luni de la despartire. Ieri, stateam pe o radacina de copac, in padurea umbroasa. Priveam ramurile copacului care ma adapostea si sclipirea apei. Mi-am spus ca acea odihna plina de frumusete a meritat toata suferinta traita alaturi de el in noua situatie. Cea de simpla prietena... Si stiu ca, daca nu acceptam invitatia si as fi stat acasa, departe de el, privind copacii de la fereastra, nu m-as fi odihnit la fel pentru ca nu il stiam aproape. Sau daca as fi simtit o la fel de mare frumusete si atemporalitate, mi-as fi zis ca doar datorita suferintei din aceasta despartire sunt in stare sa o simt/vad astfel... Oare, intr-o la fel de mare odihna, departe fiind de mine, ar fi moral sa incerc sa patrund in gandurile si trairile lui pentru a-l face sa fie cu mine? Nu i-as incalca astfel libertatea? Probabil ca da. Asa cum probabil ar fi mai bine sa ies din viata lui, daca nu ma vrea. Caci daca ma va dori a lui, se va intoarce din dorinta lui neinfluentata de a mea. Sau va continua sa ma sune sa iesim... Mi-e dor. Mi-e asa de dor, incat tind a fi egoista. Incat nu mai stiu daca el este jumatatea mea, sau imi doresc eu prea mult sa fie asa pentru ca nu accept faptul ca m-am inselat, ca a putut exista minciuna in intalnirea noastra. Ca dragostea la prima vedere a existat in viata mea, contopita cu dragostea la "prima tastare". Dar totul va fi bine, sau, vorba lui, E BINE. Iar ceea ce nu ma va omora, ma va intari. Si nu am de gand sa fac chiar eu exceptie de la aceasta regula. Mai ales ca vreau sa lupt. Vreau sa fac ceva pentru tara asta. Vreau sa fac ceva pentru oamenii din jurul meu. Vreau sa ma hranesc din visele mele, dar sa le transform in ceva concret, in ceva care sa aduca pace in realitate... Gata, reinnoiesc decizia de a nu-mi mai canaliza energia pe implinirea visului de a fi iar NOI, eu si el, ci pe a fi eu insami si NOI cu toata lumea aceasta, cu care am rasarit din aceeasi samanta. Astfel, si el este cuprins si ... daca va fi sa fie, din voie sfanta, sa fim, sa fie! Daca va fi sa fie sa fim fiecare in alta parte, in alta poveste, sa fie! Acest topic a fost editat de LINICA: 17 Aug 2009, 03:42 PM |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 7 June 2024 - 07:11 PM |