Civilizatia Noastra Vazuta De Daniel Quinn Optiuni

[jet li]

A citit cineva carti de Daniel Quinn ? Eu am citit "Ishmael" si "The Story of B", mi-am dat seama ca viziunea mea despre lume e similara cu ce am gasit scris in ele, dar autorul lor explica mult mai bine ca mine

Daniel Quinn separa oamenii in "Leavers" si "Takers". "Takers" suntem noi, iar "Leavers" sunt toate celelalte culturi de pe Pamant, pe care noi le distrugem oriunde le gasim. "Cultura" nu inseamna numai niste dansuri si costume interesante, inseamna totul, iar cultura noastre este aceea a "stapanilor si detinatorilor a Tot ce exista pe planeta" , si daca s-ar putea si in Univers, totul e al nostru si trebuie sa ne serveasca. Aceasta cultura a cuprins intregul Pamant, cu mici exceptii.

Avem mitul nostru care spune ca intreaga lume ne apartine, sa o cucerim si sa o folosim, si aceasta e povestea pe care ne-o spunem singuri si am ales sa o jucam. Cartea "Ishmael" observa mitul crestin al creatiei, dar religiosi sau nu, toti suntem prinsi in acest mit al puterii asupra naturii, si ne uitam cu mila la oamenii "primitivi" care au scapat si traiesc inca in diferite zone, consideram modul lor de viata "fragil" desi au supravietuit pentru sute de mii de ani, si probabil ar continua sa o faca si fara noi.
Cultura noastra nu are sanse sa dureze asa de mult. Intr-adevar nu putem sa redevenim vanatori culegatori, stiinta e buna si trebuie pastrata, in rest suntem total deconectati de la realitate

O poveste din lumea noastra a "stapanilor" : http://www.storyofstuff.com

Daca ii ceri unui "leaver" sa iti spuna cum a ajuns el si tribul lui sa traiasca, povestea lui incepe cu inceputul universului. A noastra incepe doar de 10000 de ani, perioada dinainte nu ne intereseaza si nu e importanta, o numim "preistorie", nu are legatura cu "noi"
Unii spun "selectia naturala, noi cei mai destepti am invins !". Nu este asa, natura promoveaza intotdeauna diversitatea, un sistem cu un milion de specii poate supravetui la aproape orice, un sistem cu doar cateva specii nu. Ne asemanam mai mult cu un organism mutant care transforma totul in el insusi.

Nu e nimic "rau" in noi ca oameni, asa cum ne spun religiile. Un lup nu e "rau" sau "gresit", un cerb de asemenea, in intregul Univers nu gasim nimic "rau" sau "gresit din constructie", totul este perfect.
Dar noi avem posibilitatea de a ne alege propria "poveste" si cea pe care o jucam acum este gresita. Nu e nimic in neregula cu noi. Germanii cand Hitler a ajuns la putere apoi a pornit razboiul, nu faceau altceva decat sa isi joace propria poveste a "rasei superioare"

Dar e nevoie de o intreaga carte pentru a explica mai bine, aici niste citate din "Ishmael" :

A, a spus celălalt, dar posedat de această aroganţă prostească, oare va supravieţui Adam
până la maturitate ? Crezându-se egalul nostru, el ar fi capabil de orice. În aroganţa lui, ar putea
privi de jur împrejurul grădinii şi spune, "Aici totul e greşit. De ce ar trebui să împart focul vieţii cu
toate aceste făpturi ? Uite, leii şi lupii şi vulpile iau vânatul care ar putea să-mi rămână mie. Asta e
rău. Voi ucide toate aceste făpturi, şi asta va fi bine. Şi uite aici, iepurii şi lăcustele şi vrăbiile iau
fructele pământului care ar putea să-mi rămână mie. Asta e rău. Voi ucide toate aceste făpturi, şi
asta va fi bine. Şi uite aici, zeii mi-au limitat creşterea la fel cum au limitat creşterea tuturor. Asta e
rău. Voi creşte fără limită, luând pentru mine tot focul vieţii ce curge în această grădină, şi asta va fi
bine." Spuneţi-mi atunci, dacă s-ar întâmpla una ca asta, cât timp ar trăi Adam până când ar devora
întreaga lume ?
- Dacă s-ar întâmpla una ca asta, au spus ceilalţi, Adam ar devora această lume într-o
singură zi, iar la sfârşitul acelei zile, s-ar devora şi pe al însuşi.
- Exact, a răspuns celălalt, asta dacă n-ar reuşi să scape de pe această lume. Atunci el ar
devora întreg Universul le fel cum şi-a devorat propria lume. Dar chiar şi aşa, ar sfârşi inevitabil
prin a se devora pe el însuşi, la fel cum se întâmplă cu orice creşte fără limită.
- Acesta ar fi într-adevăr un groaznic sfârşit pentru Adam, a spus un altul. Dar oare n-ar
putea ajunge tot acolo şi fără a mânca din Pomul Cunoaşterii Binelui şi a Răului ? Oare n-ar fi tentat
de dorinţa lui de creştere să ia focul vieţii în propriile sale mâini chiar fără a-şi face iluzia că asta e
bine ?
- Ar putea, au fost de acord ceilalţi. Dar care ar fi rezultatul ? El ar deveni un infractor, un
nelegiuit, un hoţ al vieţii şi un criminal al făpturilor din jurul său. Fără iluzia că ceea ce face e bine,
şi că, prin urmare trebuie făcut cu orice preţ, în curând el s-ar sătura de viaţa de nelegiuit. Întradevăr,
asta e scris să se întâmple în căutarea sa pentru Pomul Vieţii. Dar dacă ar mânca din pomul
nostru al cunoaşterii, atunci va ridica din umeri, scăpând de remuşcări. Acesta va spune, "Ce
contează dacă m-am săturat să trăiesc ca şi un criminal al vieţii din jurul meu ? Ştiu binele şi răul, şi
acest fel de a trăi e bun. Prin urmare trebuie să trăiesc astfel chiar dacă m-am săturat de tot, chiar
dacă distrug această lume şi mă distrug chiar şi pe mine. Zeii au scris în lume o lege pentru toţi, dar
nu mi se poate aplica şi mie, căci eu sunt egalul lor. Prin urmare voi trăi în afara aceastei legi, şi voi
creşte fără limită. Să fii limitat e rău. Voi fura focul vieţii din mâinile zeilor şi-l voi aduna şi-l voi
folosi pentru creşterea mea, şi asta va fi bine. Voi distruge acele specii care nu mă ajută să cresc, şi
asta va fi bine. Voi lua cu forţa grădina din mâinile zeilor şi o voi transforma pentru a servi doar
creşterii mele, şi asta va fi bine. Şi din cauză că aceste lucruri sunt bune, ele trebuie făcute cu orice
preţ. S-ar putea întâmpla să distrug grădina şi să o ruinez. S-ar putea ca progeniturile mele să
colcăie asupra pământului precum lăcustele, pustiindu-l, înnecându-se în propria lor mizerie, până
într-atât încât să urască a-şi arunca privirea una asupra celeilalte, până într-atât încât îşi vor pierde
minţile. Totuşi, ei vor trebui să continue, căci a creşte fără limită e bine, şi a accepta limitele legii
este rău. Iar dacă vre-unii vor spune, "Hai să renunţăm la poverile acestei vieţi nelegiuite şi să trăim
din nou în mâinile zeilor", îi vom ucide, căci ceea ce spun e rău. Şi când întreaga grădină va fi
supusă propriului nostru folos, şi toate speciile ce nu-mi servesc la creştere vor fi date afară, şi tot
focul vieţii din această lume va curge prin progeniturile mele, încă va trebui să cresc. Şi acestui
popor îi voi spune, "Creşteţi, căci asta e bine", şi ei vor creşte. Şi poporului vecin îi voi spune,
"Creşteţi, căci asta e bine", şi ei vor creşte. Şi când nu vor mai avea loc pentru a creşte, acest popor
se va năpusti asupra celui de lângă, pentru a-i ucide, ca să poată creşte chiar mai mult. Şi chiar dacă
gemetele progeniturilor mele vor umple văzduhul pe tot cuprinsul acestei lumi, le voi spune,
"Suferinţele voastre trebuie răbdate, căci suferiţi pentru cauza binelui. Priviţi căt de măreţi am ajuns
! Stăpânind cunoaşterea binelui şi a răului am devenit noi înşine stăpânii lumii iar zeii nu mai au
nici o putere asupra noastră. Cu toate că gemetele voastre umplu văzduhul, nu-i aşa că-i mai dulce
să trăim în propriile noastre mâini decât în mâinile zeilor ?""

Aici se întâmplă ceva cu totul nou. Astea nu-s doar simple atacuri. Aceştia nu sunt doar oameni care îşi
delimitează teritoriul şi îşi arată colţii ca să se asigure că ştim că ei sunt acolo. Aceşti oameni spun...
Fraţii noştrii din nord spun că noi trebuie să murim. Ei spun că Abel trebuie exterminat. Ei spun că
nouă nu mai trebuie să ni se permită să trăim. Acum, asta-i ceva nou, iar noi nu putem pricepe. De
ce nu pot ei să trăiască acolo sus şi să fie fermieri, iar noi să trăim aici jos şi să fim pastori ? De ce
trebuie să ne ucidă ?
Ceva cu adevărat straniu trebuie să li se fi întâmplat acolo sus ca să transforme acest popor
în criminali. Oare ce ? Stai o clipă... Priviţi cum trăiesc aceşti oameni. Nimeni nu a mai trăit astfel
până acum. Ei nu spun că doar noi trebuie să murim. Ei spun că totul trebuie să moară. Ei nu ne
ucid doar pe noi, ei ucid totul. Ei spun "Bun, leilor, sunteţi morţi. Ne-am săturat de voi. Aţi dispărut
de-aici." Ei spun "Bun, lupilor, ne-am săturat şi de voi. Aţi dispărut de-aici." Ei spun... "Nimeni
altcineva nu mănâncă decât noi. Toată această hrană ne aparţine nouă şi nimeni nu poate lua din ea
fără permisiunea noastră." Ei spun "Ceea ce noi vrem să trăiască, trăieşte şi ceea ce noi vrem să
moară, moare."
Asta-i. Se comportă ca şi cum ar fi zeii înşişi. Se comportă ca şi cum ar fi mâncat din pomul
înţelepciunii divine, ca şi cum ar fi la fel de înţelepţi ca zeii şi ar putea trimite viaţă şi moarte
oriunde doresc ei. Da, asta e. Asta trebuie să se fi întâmplat acolo sus. Aceşti oameni au găsit pomul
înţelepciunii divine şi-au furat câteva din fructele lui.
Aha ! Corect ! Acesta e un popor care a fost blestemat. Se vede din prima. Când zeii au aflat
ce-au făcut aceştia, au spus "Bun, popor mizerabil, atâta v-a fost ! Nu vom mai avea grijă de voi.
Dispăreţi de aici. Vă izgonim din grădină. De acum încolo, în loc să trăiţi din darurile noastre, vă
veţi smulge hrana cu forţa din pământ, cu sudoarea frunţii." Şi aşa au ajuns aceşti muncitori
blestemaţi ai pământului să ne vâneze şi să-şi ude câmpurile cu sângele nostru

Acest topic a fost editat de jet li: 18 Jun 2008, 08:26 PM

[CharonOfNyx]

Doar a sarit gardu'.

[jet li]

The managers of Gulag's islands tell us that the swimmers, crawlers, walkers and fliers spent
their lives working in order to eat.

These managers are broadcasting their news too soon. The varied beings haven't all been
exterminated yet. You, reader, have only to mingle with them, or just watch them from a
distance, to see that their waking lives are filled with dances, games and feasts. Even the
hunt, the stalking and feigning and leaping, is not what we call Work, but what we call Fun.
The only beings who work are the inmates of Gulag's islands, the zeks.
The zeks ancestors did less work than a corporation owner. They didn't know what work was.
They lived in a condition J.J. Rousseau called ?the state of nature. Rousseau's term should
be brought back into common use. It grates on the nerves of those who, in R. Vaneigem's
words, carry cadavers in their mouths. It makes the armor visible. Say the state of nature
and you'll see the cadavers peer out.

Insist that freedom and the state of nature are synonyms, and the cadavers will try to bite
you. The tame, the domesticated, try to monopolize the word freedom; they'd like to apply it to
their own condition. They apply the word wild to the free. But it is another public secret that
the tame, the domesticated, occasionally become wild but are never free so long as they
remain in their pens.
Even the common dictionary keeps this secret only half hidden. It begins by saying that free
means citizen! But then it says, Free: a) not determined by anything beyond its own nature or
being; B ) determined by the choice of the actor or by his wishes.
------------------------------------------------------------------------------------

But none of them ever worked. And everyone knows it. The armored Christians who later
“discovered” these communities knew that these people did no work, and this knowledge
grated on Christian nerves, it rankled, it caused cadavers to peep out. The Christians spoke of
women who did “lurid dances” in their fields instead of confining themselves to chores; they
said hunters did a lot of devilish “hocus pocus” before actually drawing the bowstring.

These Christians, early time-and-motion engineers, couldn’t tell when play ended and work
began. Long familiar with the chores of zeks, the Christians were repelled by the lurid and
devilish heathen who pretended that the Curse of Labor had not fallen on them. The
Christians put a quick end to the “hocus pocus” and the dances, and saw to it that none could
fail to distinguish work from play.

Our ancestors I’ll borrow Turner’s term and call them the Possessed had more important
things to do than to struggle to survive. They loved nature and nature reciprocated their love.
Wherever they were they found affluence, as Marshall Sahlins shows in his Stone Age
Economics. Pierre Clastres’ La société contre l’état insists that the struggle for subsistence is
not verifiable among any of the Possessed; it is verifiable among the Dispossessed in the pits
and on the margins of progressive industrialization. Leslie White, after a sweeping review of
reports from distant places and ages, a view of “Primitive culture as a whole,” concludes that
“there’s enough to eat for a richness of life rare among the ‘civilized.’” I wouldn’t use the word
Primitive to refer to people with a richness of life. I would use the word Primitive to refer to
myself and my contemporaries, with our progressive poverty of life.

Fredy Perlman: Against His-story, Against Leviathan! (1983)

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

The example of Savages, who have almost all been found at this point, seems to confirm that
the human Race was made to remain in it, the state of Nature, always; that this state is the
veritable youth of the World; and that all subsequent progress has been in appearance so
many steps toward the perfection of the individual, and in fact toward the decrepitude of the
species.

As long as men were content with their rustic huts, as long as they were limited to sewing their
clothing of skins with thorn or fish bones, adorning themselves with feathers and shells,
painting their bodies with various colors, perfecting or embellishing their bows and arrows,
carving with sharp stones a few fishing Canoes or a few crude Musical instruments; in a word,
as long as they applied themselves only to tasks that a single person could do and to arts that
did not require the cooperation of several hands, they lived free, healthy, good, and happy
insofar as they could be according to their Nature, and they continued to enjoy among
themselves the sweetness of independent intercourse. But from the moment one man needed
the help of another, as soon as they observed that it was useful for a single person to have
provisions for two, equality disappeared, property was introduced, labor became necessary;
and vast forests were changed into smiling Fields which had to be watered with the sweat of
men, and in which slavery and misery were soon seen to germinate and grow with the crops.
Metallurgy and agriculture were the two arts whose invention produced this great revolution.
For the Poet it is gold and silver, but for the Philosopher it is iron and wheat which have
Civilized men and ruined the human Race.

Jean-Jacques Rousseau: Discourse on the Origins of Inequality
(1754)