Scrisoare Catre Atei |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Scrisoare Catre Atei |
25 Aug 2008, 06:42 PM
Mesaj
#1
|
|
Haiduc Grup: Musterii Mesaje: 94 Inscris: 25 August 08 Forumist Nr.: 11.912 |
Dragii mei atei,
In primul rand, puteti sa deduceti ca imi sunteti dragi din felul in care ma adresez voua. Imi sunteti dragi asa cum imi sunt dragi toti oamenii. Nu am scris acest articol pentru a jigni pe cineva, dar inevitabil cineva se va simti jignit. Scopul meu este sa va impartasesc punctul de vedere, impreuna cu niste argumente care sa il sustina. Trebuie sa recunosc ca am fost si eu ceva de genul unui ateu moderat in perioada mea de pubertate.. Dar acum m-am intors catre divinitate. Vreau sa fie clar de la inceput ca nu vreau sa fortez pe cineva sa imi accepte punctul de vedere, asa cum nici Dumnezeu nu ne priveaza de la libertatea de a ne alege caile pe care mergem de-a lungul vietii. Si totusi "Toate ne sunt ingaduite, dar nu toate imi folosesc. Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate zidesc" (I Corinteni 10:23) Acum pot sa incep linistit, pentru ca nu voi vi inteles gresit. In primul rand, ateul e ateu pentru ca nu crede in Dumnezeu. De ce nu crede ateul in Dumnezeu? Pentru ca nu are dovada a existentei Lui. In general, ateul este un rationalist, care nu crede in ceva daca nu este dovedit(prin dovezi fizice sau logice). Si acum vreau sa va intreb, pe fiecare in parte, daca are suflet. Raspunsul ar putea fi DA sau NU. 1. Daca raspunsul este DA, inseamna ca respectivul crede in existenta sufletului, fara sa aibe nici un fel de dovada. Dar sufletul este imaterial, pentru ca daca ar fi, l-am fi vazut in orice carte de anatomie a omului. Atunci cum este posibil sa crezi ca ai suflet si sa fii ateu? Cum este posibil sa crezi ca ai suflet cand nu ai nici o dovada si cand pretinzi ca esti o persoana rationala(care pretinde dovezi pentru a crede intr-un anumit lucru)? Prin urmare, toti ateii care afirma ca au suflet sunt niste ipocriti. Iar ipocritii nu au principii care sa ii ghideze in viata. Ei doar se prefac ca le au. 2. Daca raspunsul este NU, atunci nu intalnim nici o contradictie.. Ateul rational infirma existenta sufletului pentru ca nu are nici o dovada. Si asta ar explica totul: ateul este o subspecie a rasei umane care se naste fara suflet. Iar cei care au ajuns la un anumit nivel al cunoasterii stiu ca Dumnezeu nu se percepe cu mintea, ci cu sufletul. Prin urmare nu e de mirare ca cel care nu are suflet(sau care crede ca nu il are) nu poate sa il perceapa pe Dumnezeu. Iar daca va ajunge sa isi perceapa sufletul, il va percepe in final si pe Dumnezeu. (nota: Eu cred ca toti oamenii au suflet. Ideea mea e ca pentru cel care crede ca nu are suflet, aceasta afirmatie se materializeaza in mod subiectiv. La fel si in cazul meu care cred ca oamenii au suflet. Problema e ca trebuie sa suprapunem realitatea noastra subiectiva cu cea obiectiva pentru a avea dreptate din punct de vedere absolut.) Asa ca va invit pe fiecare dintre voi(ateii) sa va intrebati daca aveti suflet si vedeti unde veti ajunge. Constiinta sa va fie judecator. Cel care accepta existenta sufletului trebuie sa accepte si existenta lumii imateriale, sufletul fiind imaterial. Iar cel care crede in lumea imateriala trebuie sa creada si in principiul unificator al lumilor materiala si imateriala, luate impreuna. Se stie ca stiinta moderna e pe cale sa descopere principiul unificator, legea universala a lumii materiale, prin teoria stringurilor. Einstein a prezis existenta unei astfel de legi, si chiar a cautat sa o descopere in ultimii ani ai vietii sale, insa fara succes. Dar acest principiu e incomplet pentru ca exista si lumea imateriala, el nu este perfect pentru ca nu ne explica cum cele doua lumi interactioneaza... Dumnezeu este raspunsul la toate intrebarile, El e unificarea tuturor principiilor ale existentei, El este sursa a tot ce exista, El este acel Ceva care leaga toate lucrurile unele de altele. E principiul armoniei si iubirii. In incheiere, voi aduce un citat din Francis Bacon, din tratatul sau "Of atheism" : "It is true, that a little philosophy inclineth man's mind to atheism; but depth in philosophy bringeth men's minds about to religion." ..care in traducere ar insemna ca filosofia inferioara il inclina pe om la ateism, iar filosofia profunda il aduce pe om la religie. Cu prietenie si drag, Autorul Acest topic a fost editat de Apolo: 25 Aug 2008, 07:23 PM |
|
|
(Afrodita) |
26 Aug 2008, 01:13 PM
Mesaj
#2
|
Guests |
Abis, eu nu am vazut postarile celor enumerati de tine, deci nu aveam de unde stii despre ei. Insa dintre cei de care m-am "impiedicat" la Han la topicurile ce aveau sau nu de-a face cu religia, IoanV mi se pare a fi cel mai maleabil si omul cu care se poate discuta frumos, chiar daca in cotradictoriu. De aceea am zis ce-am zis de el.
Restul sa ma ierte, ca n-am cum ii stii pe toti IoanV, pe mine nu discutia in contradictoriu ma supara, caci imi place o astfel de discutie. Ma deranjeaza tonalitatile pe care se poarta asemenea discutii cand vine vorba de religie, de credinte proprii, de experiente proprii, de gusturi, etc. Unii oameni nu stiu sa vorbeasca frumos, indiferent cat de credinciosi si crestini s-ar da. Cu cei care stiu sa-si arate punctul de vedere, chiar si contradictoriu, dar intr-un mod placut, n-am decat placere in a discuta cu ei. Daca "hranesti" ceva trecator, munca moare odata cu trecerea lui. Daca hranesti si cresti ceva nemuritor, sunt sanse sa pastrezi ce faci aici... Exact ce-am spus si eu: dorinta omului de nemurire. Cum poti fii nemuritor? Hranind ceva nemuritor, etern, vesnic a.k.a. sufletul Ipoteza teoretica e pentru tine. Pentru mine e o certitudine: din acel motiv a aparut credinta, ideea de suflet si alte cele. Din nevoile enumerate de mine in postul anterior si probabil din mute altele despre care eu nu stiu inca. Iarta-ma, dar nu pot vedea certitudinile tale... Ma scuzi Cucu Mucu, da' eu NU cred ce-am spus referitor la Tatal. Am spus doar de unde a plecat. Crestinismul a aparut in vremuri patriarhale, in vremuri in care tatal - capul familiei avea acele insusiri de care am spus. Ca s-au schimbat vremurile si ca femeile pot fi linistite cap de familie indeplinind aceleasi "functii" ca si tatal- cap de familie asta e alta branza, branza care nici nu a schimbat cumva religia nici nu o va schimba. Dar dumnezeul crestin de aia este supranumit si Tatal ceresc: pentru ca se presupune a fi un tata acolo in cer (dap, mascul nu femela) care are grija de "fii" lui (probabil si de unele fiice). Insa eu nu spuneam ca ma incred in ideea asta, ci de ce cred ca asa i se spune, de ce cred ca a aparut religia si notiunea de suflet nemuritor si altele de genul. Nu sunt credincioasa in sensul in care sunt multi, nu-s nici atee si zau daca am idee daca as fi agnostica au ba. N-am habar ce-as fi, zau. Dar cred in suflet si nu cred in dumnezeul biblic. (Nah, c-am lamurit-o si p-asta) P.S. Stiam ca biblia e noua, nu de alta, da' are cam 2000 si un pic de ani pe cand alte religii numara usor 5000. De unde deductie logica cum ca "al nost' " crestinism e nou. Mai vechi decat Martorii lu Iehova si alte ramuri aparute in ultimii zeci de ani, dar nu chiar ATAT de vechi... |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 28 May 2024 - 11:21 PM |