Raspunsuri La Intrebari Ale Lumii De Astazi Optiuni

[Clopotel]

UNUI RUGĂTOR DE CARE ÎŞI BAT JOC TOŢI CASNICII SĂI - Sfantul Nicolae Velimirovici
UNUI TÂNĂR CARE S-A ÎNGRIJORAT PENTRU PRIETENUL SĂU VANITOS - Sfantul Nicolae Velimirovici
FUMATUL ESTE UN PACAT? - Arhimandrit Teofil Paraian
STIINTA CONTESTA UNELE MENTALITATI BISERICESTI? - Arhimandrit Teofil Paraian
UNUI PĂRINTE, DESPRE ZESTREA ADUCĂTOARE DE NENOROC
DESPRE JURĂMÂNTUL CĂLCAT
UNUI BĂCAN, DESPRE MĂSURA DREAPTĂ




Acest topic a fost editat de Clopotel: 15 Jun 2008, 06:31 PM

[Clopotel]

GOSPODARULUI N. N.,
DESPRE JURĂMÂNTUL CĂLCAT
Ai păţit ceva foarte asemănător cu o intamplare din vremea apostolilor. Ţi s-a îmbolnăvit copilul. In suferinţa aceea i-ai făgăduit lui Dumnezeu că vei dărui bisericii o mică ţarină, numai să ţi se facă sănătos copilul. Comitetul parohial încercase de mai multe ori să cumpere ţarina aceea de la tine, fiindcă se învecina cu curtea bisericii. Tu cereai un preţ prea mare, dar iată că a venit necazul şi atunci ai făgăduit că vei da pământul acela în dar bisericii, într-adevăr, copilul ţi s-a însănătoşit. Atunci tu ai făcut uitat legământul. Soţia îţi aducea aminte neîncetat că trebuie să-l împlineşti. Ţie însă îţi părea rău de pământ, în cele din urmă ai născocit o viclenie pentru a împlini numai în parte ceea ce făgăduisei. Ai vândut ţarina unui om, ai păstrat jumătate din bani, iar cealaltă jumătate te pregăteai să o dai bisericii - dar nici pe aceia nu te-ai îndurat să îi dai din mână. Din acea jumătate ai luat iarăşi o parte şi ai cheltuit-o, iar restul l-ai dat bisericii, spunând că este preţul acelei ţarini. După aceea însă ţi s-a îmbolnăvit din nou copilul şi... a murit. Acum îmi scrii împovărat fiind de o mare jale. Legi moartea copilului tău de călcarea legământului făcut cu Dumnezeu. Spui că te-a cuprins o frică mare „de ceva tainic, care aduce fără milă nefericirea asupra oamenilor".
Citeşte capitolul 5 din Faptele Apostolilor. Acolo e descrisă o întâmplare asemănătoare. Adu-ţi aminte de cuvintele grăite de apostolul Petru către vinovat: "N-ai minţit oamenilor, ci lui Dumnezeu". S-a întâmplat ceva asemănător şi în zilele noastre, într-un oarecare necaz un om a făgăduit că va da un bou pentru mănăstire. După ce a trecut necazul, omul s-a gândit că darul e prea mare şi că se poate răscumpăra cu ceva mai mic. A vândut boul, a cumpărat un mânz costeliv şi l-a dus la mănăstire, iar restul de bani l-a adus acasă - mai bine zis aşa credea el că o să facă. însă, pe când se întorcea de la iarmaroc a pierdut banii. Iar în acea noapte mânzul a fost împuns de un alt bou şi a murit.
Nu este Pronia nemilostivă, ci noi suntem nemilostivi cu sufletele noastre. Nu are Dumnezeu nevoie de ţarini sau de boi, ci vrea suflete sincere şi cinstite. Ceea ce Domnul vieţii şi al morţii a făcut casei tale nu e din ne-milostivire, ci tocmai din milostivire. A luat de la tine copilul nevinovat ca să îl mântuiască - de tine - în Rai, iar asupra ta a trimis jalea ca să te pocăieşti, să te schimbi, să te curăţeşti şi în cele din urmă se te învredniceşti de Rai şi de revederea cu dragul tău copil. Nu te mâhni pentru copil, ci mâhneşte-te pentru păcat, fiindcă aceasta e mâhnirea aducătoare de mântuire. Dacă, să zicem, nu ţi s-ar fi întâmplat nimic pentru călcarea legământului, ce s-ar fi întâmplat ? Tu ai fi continuat mai fără păs decât oricând să faci păcat peste păcat; copilul s-ar fi învăţat păcătos ca tine şi cu timpul v-aţi fi pierdut amândoi sufletele. Astfel, Făcătorul a întors nedreptatea ta în mântuire atât pentru copil, cât şi pentru tine. Drept aceea, nu cârti împotriva „nemilostivirii" Celui Preaînalt, ci mulţumeşte-i pentru milă.
Binecuvântare ţie şi pace de la Dumnezeu.