Poate Un Om, Fie El Si Pastor, Sa Te Impiedice Sa Iei Cina, Luati si gustati ce bun este Domnul Optiuni

[Sanja Cristea Ti...]

Va intreb acest lucru pentru ca am intalnit nu unul ci mai multe cazuri care mi se par de-a dreptul surprinzatoare: Cum poate cineva sa-ti interzica sa te impartasesti cu trupul Domnului pe considerentul ca el crede ca nu esti vrednic ? M-am dus in Corinteni, m-am dus la Cina de taina pe care a luat-o Domnul Isus impreuna cu ucenicii dar niciunde nu am gasit sa i se fi refuzat cuiva dreptul acesta. Nici macar lui Iuda nu i s-a refuzat acest drept, ba din cate imi amintesc Isus a zis ca acela care va intinde mana in blid si va manca la fel ca si ceilalti este vanzatorul.
Faptul ca un pastor te-a exclus dintr-o biserica, pe considerente cel putin dubioase,( dar chiar si sa nu fie asa-pacatul-daca eset pacat- marturisit este iertat) nu cred ca te poate impiedica sa iei cina in alta si cu alti frati sau chiar acasa la tine cand se aduna mai multi la rugaciune. Am inteles ca tu trebuie sa te cercetezi -Fiecare sa se cerceteze deci pe sine insusi-si asa sa ia Cina. Am auzit ca se poate lega gura unui prooroc dovedit mincinos dar nu am auzit sa ti se poate refuza dreptul la viata. Pentru ca Viata inseamna partasia cu trupul Domnului . Si in momentul in care tu, ca pastor , vii sa interzici acest drept pe motiv ca tie ti se pare ca acea persoana nu ar avea un cuget curat, fara sa stii starea de fapt a asa numitului pacatos, te faci vinovat de crima. Il condamni la moarte. Cine poate supravietui fara Domnul nu trei ani, nu un an , nici macar o luna?poate un trup care nu se hraneste o luna sa mai supravietiuasca? Sau nu cumva se intelege gresit dreptul de a lega si dezlega pe care l-a dat Isus celor ce vor pastori biserica Lui?

[geriA3e]

Raspund eu aici, asa cum pricep şi cum mă pricep.

In legatura cu ce transmite Scriptura, ba chiar cu ce scrie in ea legat de iscariotean, ce spui e deplasat sa sti, adică e nepotrivit a utiliza ca argument in acest mod respectiva insăilare de evenimente; iata de ce: de fapt Iuda iscarioteanul n-a luat parte la instituirea Cinei Domnului, el nu a luat niciodată Cina hotărâtă de EL-Hristosul pentru ai Săi, Iuda acela deja era iesit in noapte pe uşă la momentul rostirii de către EL a acelor :"Să faceţi aceasta spre pomenirea MEA oridecâte ori... vestind moartea Domnului, până va veni EL.; asadar "tehnic" vorbind, la prima data cand impartasirea in forma actuala a avut loc, singura ocazie originală la care si acel Iuda putea sa fi participat, 'purtatorul de pungă' avea ceva treaba p'in oraş si n-a fost prezent, sa fie limpede! = practic vorbind, concret, faptul ca a umblat şi acel om in grupul ucenicilor LUI si mancau desigur laolalta cu EL toţi, inclusiv Iuda, zi de zi şi la fiecare masă cât călătoreau laolaltă, iar asta se poate considera ca un echivalent de Impartasire cu EL, păi asta aşa este, desigur că aşa e şi pe bună dreptate, insa si aici se poate constata uşor privind la cronologia faptelor, ca Iuda a luat parte sa manance cu EL, chiar din acelaş vas cu EL! doar pana la momentul culminant !! , doar pana ce inca nu trecuse definitiv si irevocabil in domeniul umbrei, până ce deşi era deja infectat, totusi nu devenise încă contagios! până ce încă nu trecuse de acel punct/prag de la care nu mai există întoarcere, dar după aia, după ce a comis vanzarea LUI pe bani, el ca "trântit" de la credinţă, acel ...om NU A AVUT PARTE_ÎMPĂRTĂSIRE CU EL NICI-DE-CUM, nu a mai mancat cu EL nici bucatica de paine si nici n-a mai baut cu EL paharul cu vin! clar !
...iar daca avansam asa mental cazul, ca exercitiu de gandire, judecand inchipuit cam cum s-ar fi petrecut lucrurile in eventualitatea unei continuari in locul epilogului acelui iscariotean, acelui apostol din numarul celor 12, daca sa zicem ca-n loc sa-si fi manifestat el exterior renuntarea sa la viatza(si VIATA) prin lepadarea de banii obtinuti(ştim cum) si prin streang, daca ne-am inchipui ca nu se spânzura, ci mulţumit totsuşi îşi făcea de banii ăia o vilă... îşi trăgea "o maşină" a vremurilor respective...îşi punea poate o mică afacere pe roate...dacă să zicem că exista încă pe pământ acel Iuda, iar după 6 luni sau un an sau orice alt timp s-ar fi dus el la "fraţii" lui să dea mâna cu ei, să se îmbrăţişeze cu ei, să "frângă pâinea" împreună cu ei ca odinioară, să se sărute cu ei chiar (!), să depene amintiri cu ei şi să predice împreună cu ei şi să pună mărturia lui alături de ei, înaintea noilor convertiţi, despre CEL pe Care prea-bine ÎL cunoscuse... păi tââââmpiţi ar fi fost ăia să se uite la el sau să vorbească cu el? ce să mai zicem de ipoteza că să îl primească la masa împărtăşaniei lor... dă-ţi seama că aşa ceva ar fi fost im-po-si-bil!
Rezultă că este aşa cum a afirmat-o EL, că lumina nu are împărtăşire cu întunericul, nici întunericul nu are împărtăşire cu lumina şi n-au ce căuta laolaltă în aceiaşi înălţare oamenii credincioşi cu cei necredincioşi ! Aşa e corect şi aşa trebuie să fie!
Poate Iuda ar fi vrut (ipotetic), dacă avea timp de gândire-răzgândire, să ajungă să-i pară rău, poate ar fi vrut să caute a se alipi iar de comunitatea alor LUI, însă tu crezi că ăla mai se putea căii-pocăi după aşa ceva ce făcuse? NU. nimeni n-ar mai putea să se redrredeze după aşa o prăbuşire, e imposibil la fel cum un măr care s-a stricat nu mai se poate face sănătos indiferent cât ar vrea măru(sau grădinarul) sau cât încerca sau cu ce tratament s-ar trata...iar mai departe... se ştie ce se petrece în lada cu mere când unul e bolnav şi se borşeşte, cum zeama care curge din celulele lui sparte picând pe alt măr, pe cel mai sănătos măr din grămadă, îl îmbolnăveşte şi pe acela iremediabil, ca pe toate cu care vine în contact; iar merele nu se pot apăra de alte mere, nici nu pot fugi, aşa că singur omul-responsabil de ladă poate să le verifice şi să de-a de-o parte pe mărul ce a început doar să se strice!, chiar şi dacă numai i se pare lui că ceva nu-i în regulă, mai bine e să-l dea de-o parte pe mărul suspect, decât să-l lase cu toate şi să se trezească la următoarea verificare că rămâne o grămadă de lături din frumseţea lui de ladă cu mere !
La fel trebuie să fie şi cu "păstorul oilor" de pe "păşunea" asta, că şi el are datoria să izoleze oaia bolnavă, ca nu cumva să îi piară turma toată, dacă e ceva infecţios-contagios la oaia respectivă ! E clar că e o prerogativă şi o îndatorire, e limpede că şi partea asta intră în "fişa postului"!
Natural privind lucrurile se vede că e aşa, însă chiar în Scriptură apostolul Pavel lămureşte principial problema asta, la un caz concret de imoralitate, unde explică paşii de urmat în izolarea "elementului nociv", ba zice destul de clar un "sa nu aveti nimic de a face cu unul ca acesta, nici sa nu stati la masa cu unul ca ei"! , chiar accentueaza: "sa va fie voua ca un strain si venetic" !
Ce nu e clar în textul Scripurii? sau cui nu-i e clar ce scrie in Biblie? că trebuie făcut in legatura cu aceste lucrări ale păcatelor...

Acum dar, trecând de la principiul instituit clar pentru creştini, la aplicaţia sa concretă, adică a aprecia corect cum stau lucrurile în cazul concret care-l ai tu în vedere... asta e altceva! Poate fi cum spui, poate e cum tu nu spui, nu ştiu, dar ştiu ceva cert: linia de demarcaţie între uz şi abuz nu e trasată pe pământul ăsta din exterior, e una nedefinită, aşa că fiecare de fapt şi-o pune acolo unde-i convine, iar unii au chiar obicei "să mute hotarul"!
Poate că să fie un uz sau poate chiar să fie un abuz în cazul ăla concret ce-l ai tu în faţă şi de la care ai întrebat aici, însă principiul să şti că este acelaş de la Dumnezeu dintotdeauna şi nu s-a schimbat niciodată şi nu se schimbă şi este aşa cum stă scris, dacă citeşti şi înţelegi corect!
Adica recunosc că e minunat de frumoasă iluzia universal răspândită, cum că Acest Dumnezeu ar fi accesibil oricui, oricând şi oricum, dar iţi zic şi vă zic că NU e deloc aşa! dimpotrivă chiar, în adevăr este aşa de dificil şi anevoie şi rar(spre unic!!) a izbuti o reală împărtăşire cu EL... încât nu mai zic ce puţine suflete izbutesc să merite/răzbească până la EL Acolo...că aşa aparent şi Iuda mânca cu EL laolaltă zi de zi, dar de fapt avut-a acela cu adevărat măcar o singură dată o deplină-întreagă împrtăşire cu EL?(eu socot că nu, că altfel n-ar mai fi făcut ce-a făcut, n-ar mai fi ajuns unde s-a dus, n-ar mai fi ales pământul în locul Vieţii, socot că o_omu ăla a avut mereu păstrată o rezervă pentru sine ce n-a împărtăţit cu EL niciodată, nici de EL nu s-a împărtăşit niciodată complet-adevărat şi aia l-a costat viaţa-i!)

Iată, am scris aici atât de mult şi de multe în mesajul ăsta... + aşa de mare e afluneţa de răspunsuri!!! încât socot din punctul meu de vedere ca incheiată contribuţia-mi să şti!

Sănătate şi La Mulţi Ani !