Blogul Lui Ovidiu Bufnilă Optiuni

[Ovidiu Bufnila]

Prima zi de blog în Hanu Ancuţei. Sunt uşor emoţionat. La prova se căd valuri înspumate vălurind Arhipelagul Imaginii. Undevaîn spate, Arhipelagul Imaginii vălureşte noi sensuri. De sus, din Arhipelagul Imaginii cad ploi de staniol. Din adâncurile Arhipelagului de Imagine ies fiinţe fabuloase care se strâmbă la mine şi-mi dau cu tifla. Să pornim în călătorie.Să vedem dacă nu cumva ne asumăm un risc lucrând asupra limitei, asupra enciclopediei universale, asupra universului însuşi.Ce ar fi însă Universul? Oare nu e cumva o frumoasă şi tragică ficţiune de trebuinţă profundei noastre raportări la existenţă? Nu este el verb şi nu substantiv?

Acest topic a fost editat de Ovidiu Bufnila: 2 Oct 2007, 04:29 PM

[Ovidiu Bufnila]

Leonardo,

Schimbarea începe în general cu tensiuni, turbulenţe, conflicte, căderi şi decăderi, schimbări drastice de direcţie. Am pus la cale nişte work shop-uri de imagine şi comunicare în licee şi am constatat că adolescenţii sunt super, surprinzători, inventivi, că-şi doresc ei înşişi Schimbarea. Am intrat în coliziune cu corpul profesoral pentru că în cadrul work shop-ului i-am considerat pe adolescenţi ALTFEL, pentru că am dialogat cu ei direct, de pe poziţii de egalitate. Vreo câţiva profesori s-au supărat pe mine, mi-au spus de la obraz că vreau să arunc în aer şcoala ca sistem agreat de mii de ani. Am păţit chestii din astea şi înainte de 89. Dar eu nu sunt important. Important e că Schimbare e vizibilă. Adolescenţii vor ALTCEVA. Au idei noi, au întrebări extrem de complicate, se comportă LIBER, au o VOCE DISTINCTĂ. Asta îi doare pe mulţi, că adolescenţii au VOCE DISTINCTĂ, tot mai puternică. Pe mine, de exemplu, nu mă sperie chestia asta. E o procesualitate istorică. Cred sincer că Modelul Profesorului Tradiţional nu mai este funcţional. Asta e, se vede cu ochiul liber. Explozia Informaţională şi Vălurirea Conceptuală dinamitează MPT-ul, oricât ar încerca miniştrii învăţământului să zică că nu-i aşa. ÎNVĂŢAREA a ieşit din Cadrele Tradiţionale. Şcoala, aşa cum este ea astăzi nu se mai potriveşte cu Schimbarea. ÎNVĂŢAREA e vălurită pretutindeni, felul de a te MODELA s-a schimbat radical. Cazărmile-şcoli sunt ineficiente. Şi desuete. Şcolile pe lângă care patrulează jandarmi sunt nişte buncăre asediate de violenţă, de droguri, de tâmpeală. Profesorii parcă sunt baricadaţi în şcoli. Stau de vorbă cu mulţi profesori. Sunt dezorientaţi. Nu o recunosc pe faţă. Cred că Profesorii ar trebui să recunoască Adevărul şi să se ralieze Schimbării. De la ei ar trebui să vină, poate, revoluţia. Dacă nu, asemenea Scriitorilor, Profesorii îşi vor pierde rolul. Pentru că adolescenţii au astăzi altfel de profesori. Mult mai stranii, mult mai ciudaţi, mult mai permisivi. E nevoie de un nou Model de Profesor. Nu de un Model Atoateştiutor ci de o Călăuză, de un Timonier, de un Navigator. Pentru că milioanele de oameni de pretutindeni navighează dincolo de frontiere, dintr-o cultură într-alta, navighează din situaţii conflictuale în alte situaţii conflictuale. Milioane de oameni trebuie să-şi schimbe profesiile, meseriile, ocupaţiile, gîndurile despre ei înşişi, despre lume şi viaţă. Oamenii sunt în MIŞCARE. Iar Şcoala de Tip Fabrică NU POATE să-i înveţe pe adolescenţi să navigheze pentru că ea a pregătit milioane de oameni pentru o viaţă rigidă, statică, stabilă şi searbădă!